Proteină concentrată vs proteină izolată (II)
Activitate biologică
O altă mare diferență între aceste două tipuri de proteine din zer este activitatea lor biologică (efectele pozitive sau negative asupra celulelor corpului uman), unde tehnicile de procesare sunt decisive. Dacă aceste procese sunt efectuate la temperaturi scăzute și evitând aciditatea excesivă, produsul își va oferi efectele biologice active. Cercetările au descoperit că proteinele din zer care își mențin structura (nu denaturate) permit să susțină sistemul imunitar, să îmbunătățească dezvoltarea musculară și să prezinte anumite proprietăți anticancerigene.
Procesul de extracție
Nu toate concentratele sau izolatele de zer sunt procesate în același mod și, prin urmare, pot fi foarte diferite. Există două tehnologii pentru prelucrarea acestuia: schimbul de ioni și microfiltrarea.
Schimbul de ioni asigură o concentrație mai mare de proteine, totuși, în timpul acestui proces majoritatea componentelor bioactive care dau un plus de valoare proteinei din zer sunt dezintegrate sau își pierd complet capacitatea biologică. Cu alte cuvinte, este sacrificarea unui lucru pentru altul și nu este ideea.
La rândul ei, microfiltrarea produce un nivel ceva mai scăzut de proteine, dar nu o denaturează, menținându-și activitatea biologică. Este un proces mecanic care nu atacă chimic substanțele bioactive, unde la fiecare pas membranele filtrante succesive lasă grăsimea și lactoza afară. Procesul se desfășoară la temperatură scăzută, izolând proteina în mod natural și menținându-și pH-ul inițial, păstrând astfel componentele sale și păstrând aproape intactă concentrația de molecule și alte componente cu efect pozitiv asupra sistemului imunitar. Aceasta permite obtinerea unui profil superior de aminoacizi si proteine, cu echilibrul optim si original al zerului, cu proteine usor asimilabile in structura lor naturala, cu mai mult calciu si mai putin sodiu.
Cu lapte de la vaci la pășune
Acesta din urmă este tipul de procesare utilizat pentru producerea formulelor 100% WHEY CLEAN și ISOLATE WHEY 100 CFM. În cazul în care laptele proaspăt de la vacile hrănite cu iarbă este folosit ca materie primă premium, ceea ce înseamnă că profilul nutritiv este foarte diferit de concentratele sau izolatele convenționale de proteine din lapte.
În ambele formule, nutrienții rămân intacți în timpul procesării; proteinele nu suferă nicio denaturare, deci mențin un profil foarte bogat în aminoacizi cu lanț ramificat (BCAA).
Nivelul de digestibilitate
Deși proteinele din zer se caracterizează prin digestibilitatea lor ușoară și conținutul foarte scăzut de lactoză, în cazurile concentratului proteic 100% WHEY CLEAN și izolat proteic ISOLATE WHEY 100 CFM, găsim adaosuri enzimatice cu scopul de a favoriza procesele digestive și absorbția intestinală.
La rândul ei, proteina concentrată 100% WHEY CLEAN are adaos de enzima Lactasa, care este responsabilă pentru a permite digestia lactozei. Spre deosebire de ISOLATE WHEY 100 CFM, care include o combinație patentată de enzime digestive (Digezyme®), care ajută la digestia și descompunerea moleculelor de proteine, grăsimi și carbohidrați în structuri mai mici, facilitând procesele de digestie și menținând sănătatea gastrointestinală.
Concluzie
Este la fel de important să includem acest tip de suplimente în alimentația noastră, pe cât este să putem ști cum să abordăm diferitele strategii pe care ni le oferă nutriția pentru recuperarea și îmbunătățirea performanței noastre. Alegerea între proteine concentrate sau izolate va depinde de factori specifici fiecărui sportiv, fie din cauza tipului de antrenament pe care îl face, a scopului pe care îl urmărește și chiar a capacității de a-și adapta antrenamentul și alimentația la rutina obișnuită. Fiecare individ are caracteristici care îl diferențiază de celălalt, așa că nu uita niciodată de importanța de a merge la un specialist care să te îndrume și să te sfătuiască astfel încât să poți folosi acest tip de supliment în cel mai benefic mod pentru tine.
Proteină concentrată vs proteină izolată (I) »
Proteină concentrată vs proteină izolată (II) »
