Publicat pe

MARELE SCOTT

MARELE SCOTT. Modelează-ţi bicepşii după metoda de şcoală veche dezvoltată de o legendă a culturismului, Larry Scott.

MARELE SCOTT (Larry Scott)

Data naşterii: 12 octombrie 1938
Înălţime: 1,70 m
Greutate: 93 de kilograme
Perimetrul braţului: 50,8 centimetri
Titluri Mr. Olympia: 1965–1966

Formula magică pentru a dezvolta braţe musculoase – din acelea care atrag atenţia oricum ai fi îmbrăcat – e simplă: flexii, flexii şi iar flexii. Dar nu confunda simplitatea cu uşurinţa. Ca să-ţi flexezi braţele până ajung de 50 de centimetri ai nevoie de o grămadă de timp. Totuşi, să nu crezi că ai nevoie de o genetică de mutant sau de substanţe interzise pentru a-ţi dezvolta nişte braţe monstruoase.

Ia-l drept exemplu pe Larry Scott – primul Mr. Olympia din istorie

Pe vremea când culturismul era la început, Scott a ajuns la un perimetru al braţului de 50 de centimetri înaintea oricui altcineva – dovadă că nu ai nevoie de tehnici modern sau aparatură sofisticată pentru a-ţi construi braţe mari. Pentru a obţine nişte braţe atât de masive şi proporţionate, Scott a efectuat flexi dintr-o varietate de unghiuri şi a făcut antrenamente de un volum foarte ridicat pentru biceps, triceps şi antebraţ. Făcea flexi des, cu greutăţi mari, efectuând de regulă şase repetări pe set şi nedepăşind 10. Rezultatul acestor eforturi s-a tradus prin nişte braţe cu o formă şi cu o densitate musculară care, şi după criteriile din ziua de azi, ar uimi atât arbitrii de culturism cât şi orice masă de gură-cască de pe plajă. Vestea bună e că şi tu îţi poţi construe astfel de braţe. „Făceam destul de puţine repetări la majoritatea seturilor, dar apoi făceam câteva „arse” sau repetări parţiale la final. De exemplu, efectuam şase repetări complete şi apoi încă patru parţiale”.

Când un exerciţiu îţi poartă numele

Antrenamentele care i-au adus lui Scott braţe atât de masive aveau două caracteristici: volum ridicat şi antrenarea bicepşilor din toate unghiurile. Exerciţiul său preferat îi poartă acum numele: flexiile Scott (efectuate la „banca Scott”, bineînţeles). El executa acest exerciţiu de fiecare parte a băncii, pentru a varia gradul de înclinare, şi efectua şase seturi a câte şase repetări pentru fiecare parte.

Antrenamenul lui Larry Scott pentru braţe

Indicaţii: Execută acest antrenament o dată pe săptămână. Exerciţiile marcate cu A şi B trebuie făcute în superset, fără pauză între ele.

1A. Flexii Scott cu gantere 6 SET. 6 REP.
1B. Flexii Scott cu haltera 6 SET. 6 REP.
2. Flexii inverse 4 SET. 8 REP.
3A. Împins culcat cu priză îngustă 6 SET. 8 REP.
3B. Extensii la helcometru 6 SET. 8 REP.
4. Extensii cu gantere din aplecat 4-6 SET. 8-10 REP.

Autor: Andrew Gutman www.muscleandfitness.ro

Recomandari WEIDER:

Publicat pe

Abdomen Sculptat

Abdomen Sculptat – ce să faci, şi mai ales ce să nu faci!

Cum a reuşit Lee Haney, de 8 ori Mr. Olympia, Să-şi păstreze o talie minusculă şi un abdomen sculptat înainte de fiecare concurs? Secretul s-ar părea că a constat mai ales în ce nu făcea.

Pe lângă faptul că te-ai născut cu un genetic foarte bun, care era secretul tău pentru o talie atât de îngustă şi nişte abdominali perfecţi?

În primul rând m-am asigurat că ţin o dietă strictă – proteină suficientă, fără prea multe grăsimi, aport caloric adecvat şi suplimente de calitate. Vroiam să am abdominali vizibili tot timpul anului. Dacă puneam trei kilograme şi încă îmi vedeam abdominalii, foarte bine. Dacă puneam 5 kilograme şi încă mi-i vedeam, şi mai bine. Aşa că aveam grijă să mănânc curat, în aşa fel încât să pun doar masă musculară de calitate şi să-mi păstrez un nivel scăzut de grăsime corporală tot timpul anului. Ca surse de proteină foloseam pui, peşte şi ouă. Carnea de vită nu se număra printre preferatele mele când încercam să rămân în formă.

În privinţa exerciţiilor, un lucru pe care îl văd la mulţi culturişti când îşi antrenează abdominalii este utilizarea greutăţilor – aplecări laterale cu gantere, crunch cu greutate şi aşa mai departe – pentru a stimula creşterea în zona respectivă. Dar acest lucru are şi tendinţa de a îngroşa prea mult abdominalii, în special oblicii.

###

Când eram un tânăr culturist, îmi antrenam abdomenul, pregătindu-mă să fac crunch lateral, cu greutăţi, şi Robby Robinson a venit la mine şi mi-a spus, „Niciodată să nu-ţi lucrezi oblicii în mod direct cu greutăţi, pentru că vei stimula creşterea în partea laterală”. sfatul acesta şi-a atins ţinta. Este un aspect de o importanţă vitală pentru dezvoltarea unui fizic armonios, dar atât de mulţi culturişti se antrenează în felul acesta. Este în regulă dacă nu ai nevoie de o talie cât mai suplă – pentru sportivi ca boxerii, jucătorii de baseball sau fotbaliştii totul ţine de funcţionalitate, dar în culturism vorbim de estetic. Trebuie să ai o talie în acelaşi timp musculoasă şi suplă, fără oblici prea dezvoltaţi. Deci, antrenament fără greutăţi pentru Abdomen. Punct.

###

Obişnuiam să fac ridicări de trunchi cu răsucire din declinat, apoi dintr-un unghi din care îmi puteam antrena intercostalii şi serratus-ul, şi secundar şi oblicii. Nu făceam mai mult de 20 de repetări pe set. Făceam 10 drept, apoi câte cinci repetări pentru fiecare parte. Un alt exerciţiu era ridicarea picioarelor din şezând, sau bricege – îmi plăcea pentru că nu punea presiune pe spatele inferior şi îmi permitea să izolez musculatura abdomenului inferior. Făceam 10 în faţă, apoi îmi răsuceam uşor trunchiul şi făceam cinci repetări spre stânga, cinci spre dreapta.

###

Mai includeam în programul pentru abdomen ridicarea genunchilor din atârnat. Ideea era cam aceeaşi – îmi lăsam picioarele în jos, întinzându-le puţin spre spate, apoi îmi aduceam genunchii în faţă – 10 repetări chiar în faţă, cinci spre stânga, cinci spre dreapta. uneori făceam 10 pentru fiecare parte, dar niciodată mai mult de 20 de repetări în total pe set. După aceea mai făceam crunch la cablu, uneori patru seturi de crunch la cablu în loc de ridicări de trunchi din înclinat. Crunch-ul pe podea nu se număra printre exerciţiile mele preferate când venea vorba de sculptat abdominalii pentru concursuri. De fapt, nici nu exista în vocabularul meu! Întotdeauna am văzut acest exerciţiu mai degrabă ca pe o mişcare de aerobic.

Concluzia este că nu aş recomanda nimănui să-şi antreneze oblicii în mod direct, decât dacă te antrenezi pentru alt sport, şi nu pentru culturism.

Sfat bonus – Fugi, nu sta flămând!

„Pe măsură ce mă apropiam de un concurs, abdominalii mei începeau să nu mai fie aşa de în formă, aşa că trăgeam mai tare cu cardio în loc să mă înfometez şi să pierd masă musculară”.

Antrenamentul lui Haney pentru abdominali

Ridicarea trunchiului din declinat 3–4 SET. 20 REP.
Ridicarea picioarelor din şezând (bricege) 3–4 SET. 20 REP.
Ridicarea genunchilor din atârnat 3–4 SET. 20 REP.
Crunch la cablu 3–4 SET. 20 REP.

Autor: Lee Haney www.muscleandfitness.ro

Recomandari WEIDER:

Publicat pe

STEVE REEVES

STEVE REEVES a fost un susținător neobosit al culturismului curat, fără steroizi!

Date biografice

Înainte de ceea ce numim în mod obișnuit generația „Epocii de Aur” a culturismului ai cărei principali exponenți au fost Larry Scott, Sergio Oliva, Dave Draper, Frank Zane, Serge Nubret, Lou Ferigno, Arnold Schwarzenegger și mulți alții, poate mai puțin cunoscuți publicului de azi, au mai existat cațiva culturiști ale căror fizicuri impresionante i-au adus în lumea filmului și i-au făcut celebri. Nu numai atât.

Filmele în care au jucat au atras atenția lumii asupra unui sport care la acea vreme era mai mult un hobby underground și care a ajuns în ziua de azi o activitate obișnuită cu efecte recunoscute ca fiind benefice asupra sănătății oamenilor și care este cunoscută sub denumirea generală de fitness. Mă refer la Steve Reeves și Reg Park, iar în acest număr al revistei vi-l voi prezenta pe primul și metoda lui de antrenament.

***

Steve Reeves s-a născut într-un ranch din Glasgow, Montana, din Statele Unite ale Americii, în 1926. După ce tatăl său Lester a murit într-un accident la fermă, familia sa s-a mutat în Oakland, California. A fost atras de culturism și a început să se antreneze în timpul liceului în sala lui Ed Yarick.

La sfărșitul adolescenței s-a înrolat în armată, dar a continuat să se antreneze în timpul liber, ceea ce l-a ajutat să-și construiască rapid un fizic de invidiat. La 20 de ani a început să concureze și a căștigat titlul de Mr. Pacific Coast în Oregonul natal. În 1947, a căștigat Mr. Western America, Mr. America, iar un an mai tărziu titlul Mr. World. Doi ani mai tărziu, la numai 24 de ani, a fost încoronat cu titlul de Mr. Universe, iar notorietatea câștigată astfel l-a determinat să se mute la New York pentru a încerca să abordeze actoria.

***

A urmat cursuri în domeniu, iar apoi s-a mutat înapoi în California pentru a-și încerca șansele la Hollywood. Din păcate, fizicul său era considerat excesiv de musculos pentru cinematografie, faimosul regizor Cecil B. DeMille cerându-i să-și reducă greutatea cu vreo 7 kg pentru a juca în filmul Samson and Delilah (1949), ceea ce Steve a refuzat, iar rolul a fost dat unui alt actor. A avut parte de câteva roluri mici în filme sau la televiziune, dar care erau mai mult de figurație.

Norocul i-a surâs după ce regizorul italian Pietro Francisci l-a văzut în filmul Athena (1954) și i-a oferit rolul principal din Hercule (1958), filmul propulsându-l la statutul de „star peste noapte.” Au urmat alte roluri, cum ar fi Romulus, Phillipides, Captain Henry Morgan, Glaucus, James Bond și Sandokan. E rau filme de acțiune în care Reeves, fiind un foarte bun călăreț, își făcea singur cascadoriile. Din păcate, un accident la umăr l-a determinat să se retragă în 1968 și să se întoarcă în California și să trăiască la ranch-ul său.

După retragere, Steve Reeves a fost un susținător neobosit al culturismului curat, fără steroizi. Cu o ocazie, el a declarat: “Culturișții obișnuiau să vină la concursuri în orice formă sau cu orice greutate. Acum toți arată ca Arnold.”

A trecut în lumea celor drepți pe 1 mai 2000.

În forma sa de vârf, STEVE REEVES avea următoarele date antropometrice:

* înălțime – 1,85 m
* greutate – 98 kg
* braț – 47 cm
* talie – 74 cm
* perimetru toracic – 132 cm.

Antrenamentul

Steve Reeves se antrena de trei ori pe săptămâna, lucrând tot corpul de fiecare data. Este un tip de program pe care l-a urmat, cu unele variații, pe tot parcursul carierei sale de culturist.

Pectorali

împins din culcat 3 seturi x 10 repetări
împins înclinat 3 x 12 repetări

Deltoizi

ridicarea halterei prin înainte 3-5 x 10 repetări

Dorsali

pullover la helcometru 3 x 12 repetări
ramat 3 x 12 repetări
ramat la helcometru 3 x 15 repetări

Tricepși

extensii cu gantera deasupra capului 3 x 10 repetări
extensii cu haltera deasupra capului 3 x 10 descrescând
greutatea la fiecare set

Bicepși

flexii din sprijinit cu brațațele pe plan înclinat (banca Scott) 5-6 x 10 repetări

Coapse

genuflexiuni cu bara pe piept și călcâiele
pe o scândură groasă 3 x 15 repetări
genuflexiuni la căruț 3 x 15 repetări
flexia gambelor din culcat ventral 4 x 10 repetări

Gambe

extensia tălpilor la presă 6 x 30 repetări

Lombari

hiperextensii 4 x 12 repetări

Autor: Florin Preduchin www.muscleandfitness.ro

Recomandari WEIDER:

Publicat pe

Încercările lui Sergio (II)

Încercările lui Sergio (II)

Marele salt

„Victoria de la New York Pro a fost un salt uriaş pentru cariera mea. A fost un pas decisiv în călătoria pe care am început-o în 2003, când aveam 18 ani şi 64 de kilograme la aproape doi metri înălţime, eram un tânăr plăpând, şi am hotărât să mă apuc de culturism. Am câştigat Naţionalele la o greutate de 109 kilograme, şi iată-mă aici, la New York, cu 5 kilograme mai greu, şi în cea mai bună formă pe care am avut-o vreodată.

Mi-a luat 14 ani să ajung aici, şi a fost un drum presărat cu obstacole – de multe ori, chiar eu mi-am pus piedici. Din punct de vedere mental, am fost întotdeauna nesigur pe mine, ca şi cum aş fi rămas acelaşi puşti de la început. Aveam aşa nişte emoţii de mari. Nu puteam să mă încălzesc şi să mă pompez înainte de a urca pe scenă, abia dacă puteam mânca şi mi-era teamă să vorbesc cu ceilalţi în spatele scenei.

Mi-am uitat şi slipul la hotel, iar prietenii mei au fugit să mi-l aducă în timp ce alţi concurenţi deja pozau pe scenă. Deci, drumul spre victorie a fost unul destul de traumatizant”.

Validarea

„Am simţit că rezultatul de la acest concurs a fost o validare a valorii mele, şi a demonstrat tuturor că am reuşit nu doar să devin campion, ci şi că voi ajunge cineva în acest sport – nu vreau doar să mă plasez cât mai bine la concursuri şi să mă mândresc că sunt fiul lui Sergio Oliva.

Sunt aici nu doar ca să câştig concursuri profesioniste, îmi doresc să ajung Mr. Olympia într-o bună zi. New York Pro a fost nu doar o validare în faţa altora, ci şi una care mi-a demonstrat mie însumi că am făcut bine când am avut încredere în propriile forţe. Şi, într-un mod ciudat, mi-a demonstrat că în ciuda unei perioade de pregătire care a fost cea mai groaznică din viaţa mea, când totul părea că se prăbuşeşte în jurul meu, am reuşit să progresez.

A trebuit să mă zbat ca să-mi pot lua un bilet de avion spre New York, iar apoi faptul că Brooke a trebuit să rămână în Australia a venit ca o lovitură grea. Aveam nevoie de ea lângă mine pe perioada pregătirii, iar acest lucru nu a mai fost posibil. A fost foarte greu pentru mine să rezist. Dar chiar şi de la 8000 de mile depărtare, m-a încurajat şi m-a ajutat să-mi păstrez concentrarea. Când am rămas doar eu şi Jon pe scenă, am avut senzaţia că am jucat totul pe-o carte, iar acea carte era New York Pro. Nici măcar nu aveam un bilet de avion pentru a mă întoarce acasă.

M-am gândit că o sa trebuiască să merg în mâini pe scenă, cum face Kai Greene, şi să dansez în Times Square ca să pot face rost de banii necesari pentru bilet. A fost cel mai mare risc pe care aş fi putut să mi-l asum. Aşa că sunt extrem de mândru de reuşita mea. Toate sacrificiile, toate suferinţele au meritat, până la urmă”.

Desfăşurarea concursului

„Întotdeauna am fost interesat de istorie, şi pur şi simplu istoria a înregistrat prea multe cazuri de culturişti care au reuşit să devină profesionişti, dar nu au câştigat primul concurs profesionist la care au participat după aceea. E greu să ignori astfel de statistici. Îmi doream să câştig, bineînţeles! Nu mă înţelege greşit. Era o adevărată nebunie faptul că trebuia să câştig ca să-mi repar viaţa şi să-mi pot permite un avocat specialist în imigrări, pentru a-mi putea aduce soţia înapoi acasă. Nu am fost sigur că am o şansă reală până în momentul când am fost chemat la comparaţii cu Morel şi Delarosa, la sfârşitul pre-jurizării. Apoi, în seara concursului, m-au chemat doar pe mine la comparaţii cu Delarosa.

Atunci am fost cum nu se poate mai pregătit. Sergio de la pre-jurizare şi Sergio din finală au fost doi tipi complet diferiţi. După pre-jurizare ştiam că nu sunt primul, aşa că nu aveam de gând să aplic formula clasică de după pre-jurizare şi să mă îndop cu un hamburger mare şi să beau Gatorade după pofta inimii. În loc de asta, nu am mâncat nici un gram şi nu am băut absolut nimic; eram atât de deshidratat, încât buzele mi se lipeau de dinţi.

Pur şi simplu puteam să simt gustul victoriei şi să mă bucur pentru că indiferent de obstacole am reuşit să-i înving pe alţii cu sponsori serioşi şi care au avut mult mai puţine dificultăţi. Toţi cei cu care am concurat aveau sponsori, o casă, o soţie la care să se întoarcă, iar eu nu aveam nimic din toate astea; totuşi, nu puteam să mă declar învins. Am vrut să le demonstrez tuturor că nu am nevoie de vreun tratament preferenţial. Trebuia să fac aceleaşi sacrificii pe care orice culturist profesionist aflat la începutul carierei trebuie să le facă”.

De ce eu?

E greu să respingi total ideea că lui Sergio îi plac de fapt toate aceste obstacole, toate aceste pedepse. E ca în gluma cu masochistul căruia îi plac duşurile reci, deci face un duş fierbinte. Să auzim totul chiar de la el. „Poate aşa e felul meu, să fiu motivate tocmai când mă confrunt cu dificultăţi mari. Poate experienţa din New York a fost doar o sursă uriaşă de motivaţie pentru mine. Mereu am fost o persoană pesimistă. Întotdeauna spun lucruri de genul „Numai mie mi se întâmplă asta”, şi „Mi se întâmplă doar lucruri rele” şi „De ce eu?” Dar ştii, încerc să-mi schimb atitudinea asta.

Unul dintre motivele pentru care încerc e că am discutat cu Flex Lewis, Shawn Rhoden şi Phil Heath. Şi mi-au povestit cum au îndurat lucruri şi mai grave decât cele prin care am trecut eu. E o nebunie, pentru că aceştia trei reprezintă modele pentru mine, au obţinut ceva la care şi eu visez, aşa că tot ce mi-au povestit a găsit un ecou puternic în mintea mea. Istorisirile lor au însemnat pentru mine luminiţa de la capătul tunelului. M-au trezit la realitate. Şi e ciudat, pentru că acum cred că e bine că mi s-au întâmplat toate lucrurile acelea.

Dacă nu mi s-ar fi întâmplat, nu aş fi muncit atât de mult. Cu toţii tragem de fiare ca şi cum ar fi o problemă de viaţă şi de moarte, dar de data aceasta chiar m-am antrenat şi am făcut cardio ca şi cum viaţa mea şi cea a soţiei mele ar fi depins de asta. Aşa că acum, după ce am depăşit toate aceste obstacole – şi multe altele, despre care oamenii nu ştiu – am o încredere în mine cum n-am mai avut niciodată”.

Următoarea escală: Columbus

„Am hotărât să nu particip la Mr. Olympia 2017. În loc de asta, trebuie să găsesc o modalitate de a-mi recupera soţia, de a găsi un sponsor şi de a-mi repara viaţa. Prefer să muncesc pentru a-mi aşeza viaţa personală pe făgaşul potrivit, decât să ţin în continuare o dietă drastică doar pentru a fi chemat la câteva comparaţii la Mr. Olympia. Sunt în stare să mă autoevaluez obiectiv. Ar fi un pas istoric pentru mine să păşesc pe aceeaşi scenă pe care a păşit şi tatăl meu, şi ar reprezenta o premieră şi pentru mama mea: ar fi singura femeie care şi-a văzut soţul şi fiul concurând la Olympia. Dar să particip fără să fiu în forma mea maximă ar fi o jignire adusă mamei mele şi amintirii tatălui meu.

Am primit invitaţia la Arnold Classic din Columbus chiar din mâna lui Arnold, aşa că acesta va fi următorul meu concurs. O să-mi detoxific corpul, o să-l las să se refacă după această pregătire atât de extenuantă, îmi voi recupera liniştea prin prezenţa soţiei mele şi voi avea la dispoziţie un întreg sezon necompetiţional pentru a deveni mai mare şi mai bun, şi poate voi şoca vreo doi profesionişti la Columbus – poate o să mă surprind şi pe mine însumi”. „Cine ştie, poate voi continua neîntrerupt şirul victoriilor, şi pentru mine şi pentru Chris Aceto (antrenorul lui).

Până acum am reuşit de fiecare dată, dar cred că acum Chris are nevoie de o pauză de la căderile mele emoţionale. Nu aş fi fost nici pe jumătate atât de bun la New York, dacă nu ar fi fost Chris. Pentru mine e mult mai mult decât un antrenor şi un specialist în dietă. Am atât de multă anxietate, atât de multe probleme, iar el ştie cum să resolve toate problemele mele emoţionale şi să-mi păstreze încrederea în mine şi motivaţia”.

Pacientul e vindecat

„Mi-am schimbat mult modul de a gândi, de la concurs încoace. Mi-am dat seama că am ajuns aici fără nici un fel de ajutor şi fără măcar să cred 100% în mine însumi. Mă simt ca şi cum aş fi fost bolnav, pe patul de moarte, timp de 13 ani, străduindu-mă din greu fără să pot da vreodată ce e mai bun din mine, şi cu toate astea, în această stare deplorabilă, tot i-am învins pe ceilalţi. Iar acum s-a găsit un remediu pentru mine. Ies din spital şi sunt un om complet nou. Mă bucur mai mult de viaţă, mă simt de neoprit, ca şi cum mi-ar fi fost dat să fiu un învingător şi încerc să-mi reamintesc în permanenţă că nu mă urmăreşte nici un ghinion.

„De fapt, sunt foarte norocos, pentru că nu mulţi au reuşit să facă lucrurile pe care le-am făcut eu. Sunt acum recunoscător pentru tot ce mi s-a întâmplat, pentru că acum văd viaţa în altă lumină. Şi ştiu că toate lucrurile groaznice de care m-am lovit încă de la primul concurs au avut un motiv – şi au fost de fapt o poartă spre un nou început”.

Post-scriptum: Începând cu 5 august 2017, Sergio este sponsorizat de Old School Labs Supplements, Angry Mills Sinister Labs, Pro Tan şi Body by Eddie Inc. De asemenea, are propria sa linie de îmbrăcăminte, numită după una dintre pozele care l-a făcut celebru pe tatăl său, VictoryClothing.com. Lucrurile încep să arate bine!

Citeşte în continuare:

Încercările lui Sergio (I)

Încercările lui Sergio (II)

Autor: Peter McGough; Foto: Per Bernal www.muscleandfitness.ro

Recomandari WEIDER:

Publicat pe

Încercările lui Sergio (I)

Încercările lui Sergio (I)

Cu astfel de victorii, cine mai are nevoie de înfrângeri? Anul de debut a fost unul extrem de dificil pentru Sergio Oliva jr.
Data: sâmbătă, 20 mai 2017, Westchester County Center, White Plains, New York.

Era 10 şi 20 de minute, seara, când Jon Delarosa şi Sergio Oliva Jr. rămăseseră singurii pe scenă – unul dintre ei avea să fie declarat câştigătorul ediţiei 2017 a concursului New York Pro. Era a cincea oară când Delarosa participa la această competiţie, şi prima dată pentru Oliva. De fapt, era debutul lui Sergio Oliva Jr. pe scena profesionistă, după ce câştigase statutul de profesionist la Naţionalele din 2015.

Dată fiind moştenirea tatălui său – Sergio Oliva, una dintre cele mai cunoscute figure din culturism, de trei ori Mr. Olympia, un adevărat idol al acestui sport – debutul juniorului a fost atent observant de toată lumea. Va putea oare tânărul să se ridice la înălţimea aşteptărilor? Va putea purta povara unui nume atât de faimos în culturism?

Cu o voce tunătoare, prezentatorul Bob Cicherillo anunţă numele celui clasat pe locul doi: „Jon Delarosa!” Acesta face un pas înainte, vizibil dezamăgit, în timp ce învingătorul se prăbuşeşte în genunchi, ţinându-şi capul în mâini, cu tot trupul tremurând de emoţie.

***

Ar fi trebuit să fie unul dintre cele mai fericite momente din viaţa lui Oliva; un vis împlinit, toate criticile desfiinţate. În loc de toate acestea, momentul victoriei a reprezentat culmea celei mai nefericite şi disperate perioade din viaţa lui. Dându-şi încet-încet seama că într-adevăr a câştigat, un sentiment de eliberare începe să pună stăpânire pe el. Începe să realizeze ce i se întâmplă. În momentul acestei victorii, Sergio abia dacă avea vreun ban. Un sponsor care îl sprijinise mult timp reziliase contractul mai devreme, în 2017, iar potenţialul nou sponsor renunţase la colaborare cu opt săptămâni înainte de concursul din New York.

Lipsa unui venit constant a avut un effect de domino asupra vieţii lui Sergio – ajunsese într-o situaţie financiară atât de groaznică, încât apartamentul în care locuia a rămas fără electricitate. Mai mult de atât, nici măcar nu mai avea bani de un bilet de avion pentru a se întoarce acasă, în California. Gravitatea situaţiei sale nu se opera aici. Se căsătorise în decembrie 2016 cu Brooke, de origine australiană. Din cauza unei probleme în familie, soţia lui a trebuit să se întoarcă în Australia, iar apoi, din cauza unei încurcături cu actele, nu i s-a aprobat viza pentru a reveni în America.

Însă şirul necazurilor nu se sfârşise aici pentru Sergio. Ajuns în New York cu câteva zile înainte de concurs, o infecţie l-a ţintuit într-un scaun timp de două zile. Dacă vreţi să îi daţi o poreclă, „Norocosul” nu este o idee bună. Oricum, cert e că premiul concursului, de 12.000 de dolari, avea darul de a-I mai lua de pe umeri nişte griji. Povestea lui Sergio de dinaintea competiţiei este una dintre cele mai nebuneşti pe care le-am auzit, dar Sergio a reuşit să depăşească toate obstacolele și, fiind un tip extrem de sincer, şi-a deschis sufletul într-un interviu plin de dramatism şi astfel ne-am dat şi noi seama ce naiba se întâmplă cu viaţa lui.

Citeşte în continuare:

Încercările lui Sergio (II)

Încercările lui Sergio (I)

Autor: Peter McGough; Foto: Per Bernal www.muscleandfitness.ro

Recomandari WEIDER:

Publicat pe

Moștenirea incredibilului HULK (II)

Moștenirea incredibilului HULK (II). Lou Ferrigno – interviu exclusiv pentru Revista FLEX.

R: Ce-ar însemna pentru tine să conduci Consiliul Prezidenţial pentru Fitness, Sport şi Nutriţie?

L.F.: Ar însemna un rol foarte important. Vreau să fac America sănătoasă. Vreau să mă ocup de problema obezităţii şi vreau ca elevii din şcolile americane să se implice mai mult în activităţi sportive, inclusiv în antrenamentele cu greutăţi. Aş vrea să-i conving pe copii să se ridice de pe canapele. Petrec mult prea timp cu jocuri video şi lenevind. Dacă stai în faţa calculatorului toată ziua, în loc să fii activ, devii de-a dreptul letargic. Mă bucur că ai adus vorba de jocurile video. În momentul de faţă e ca o epidemie printre tineri. Aşa ceva nu exista pe vremea când tu erai copil. Când eram eu copil nu vroiam nici măcar să mă uit la televizor la sport. Pentru că, în familia mea, multă lume se uita la meciuri cât era ziua de lungă. Eu preferam să fiu activ, să-mi găsesc mereu ceva de făcut pe afară, să mă antrenez. E nevoie să-ţi împarţi timpul în aşa fel încât să poţi face efort fizic şi să duci o viaţă mai activă.

O parte importantă a programului pe care vrei să îl implementezi odată ajuns la conducerea consiliului va fi reprezentată de modalităţi de a-i convinge pe copii să mai renunţe la jocurile video?

Ei bine, nu pot spune prea multe detalii despre asta deocamdată, încă nu am fost numit oficial în această funcţie. Dar dacă se va întâmpla, mă voi concentra asupra acestui aspect; poate voi încerca măcar să îi conving pe copii să joace jocuri video legate de exerciţii fizice. Cum putem să facem jocuri video la care exerciţiile fizice să fie parte din joc? Văd peste tot prea mulţi copii cu căşti la urechi, care nu sunt atenţi la nimic din ce e în jurul lor, nici măcar când trec strada. Şi adulţii, la fel. Peste tot, în gări sau în staţiile de autobuz, vezi indivizi cu căşti, total indiferenţi la ce e în jur. Suntem prea obsedaţi de telefoane şi calculatoare.

Ai dreptate. Problema nu e doar cu copiii, aşa-i?

Aşa e. Şi cei mai în vârstă trebuie să fie mai activi. În California mulţi fac sport în aer liber, pentru că e cald. Dar şi în zonele mai reci există soluţii – pot merge la sală sau se pot antrena acasă. Problema cu părinţii din ziua de azi e că ar trebui să se implice mai mult în activităţile fizice ale copiilor. Întreaga familie ar trebui să manifeste un interes constant pentru fitness şi o viaţă sănătoasă în general, şi ar trebui să se antreneze împreună.

Haide să schimbăm macazul şi să discutăm despre Ferrigno Legacy. Pare că devine mai mare în fiecare an. La ce ar trebui să ne aşteptăm de la această ediţie?

Pentru prima data este inclusă în cadrul evenimentului şi o expoziţie de fitness – noi o numim FLEXPO. Vom avea în jur de 300 de standuri, o competiţie de tip strongman, una de powerlifting, precum şi una de poledancing. Avem cel mai tare eveniment de pe Coasta de Vest şi colaborăm cu Arnold Classic – ne ajutăm unii pe alţii. Scopul meu e ca Ferrigno Legacy să fie cât mai atractiv pentru sportive – mi-aş dori să vină aici, să concureze şi să-şi facă şi o vacanţă cu aceeaşi ocazie. FLEXPO va fi ceva uriaş şi în acelaşi timp foarte divers – va include tot, de la sport la tehnici anti-îmbătrânire şi de la modă la tehnică modernă.

Ai modelat Ferrigno Legacy după Arnold Classic?

Arnold Classic există de mai bine de 40 de ani şi e ceva absolut impresionant. Are cea mai tare expoziţie de culturism din lume. Cei de acolo m-au ajutat foarte mult. Avem Arnold Classic şi avem Mr. Olympia. Dar am vrut să avem şi ceva în California, care să fie un fel de vacanţă. Nu vreau ca oamenii să vină pur şi simplu pentru două zile şi după aceea să plece acasă. Vreau să stea mai mult şi să se distreze grozav împreună cu toată familia.

Cum vezi situaţia actuală a culturismului, cu adăugarea recentei categorii de Classic Physique la IFBB , care ne trimite cu gândul la epoca ta de glorie în acest sport?

Cred că adăugarea acestei noi categorii a fost o idee grozavă, pentru că se pune accent pe proporții. Mr. Olympia va alinia mereu pe scenă monştri ai masei musculare, dar publicul vrea să vadă şi sportivi cu un fizic cu linii şi proporţii clasice. Noua categorie de Classic Physique îmbină proporțiile şi masa musculară, spre deosebire de culturism, care acum pune accentul mai mult pe masă.

Care categorie e preferata ta? La care îţi place cel mai mult să te uiţi? Vrei să-i vezi pe Phil Heath, Dexter Jackson şi ceilalţi, sau pe sportivii de la Classic Physique?

Culturiştii din ziua de astăzi trebuie să arate cum arată pentru că obiectivul e să acumuleze cât mai multă masa – trebuie să fie cât mai masivi, cu cât mai multe kilograme de muşchi. În general prefer proporțiile, pentru că pe vremea când concuram – în perioada când s-a făcut Pumping Iron – culturismul avea şi o latură artistică. Astăzi culturiştii sunt forţaţi să devină aşa mari, pentru că asta e direcţia în care a luat-o sportul. Nu e vina lor. Când adaugi foarte multă masa musculară, sacrifici adesea proporțiile. Dar când te uiţi la tipi ca Phil Heath şi ceilalţi care concurează la Mr. Olympia, vezi că sunt nişte sportivi fenomenali şi sunt fascinat de asta. Şi culturişti ca Dexter Jackson şi Flex Wheeler, care concurează la vârste mai înaintate şi sunt într-o formă fantastică – asta demonstrează longevitate.

Dacă tot ai adus vorba de longevitate, care e acum programul tău de antrenament?

Mă antrenez cum m-am antrenat de 40–50 de ani încoace. Îmi antrenez fiecare grupă musculară de două ori pe săptămână, dar fac antrenamente mai uşoare, cu repetări mai multe şi folosesc preponderent aparatele. Nu am nevoie să adaug masă musculară. Şi fac o grămadă de cardio. Mă duc cu bicicleta pe plajă. Îmi place să-mi păstrez greutatea cam la 111 kilograme. Să fiu definit şi în formă.

De câte ori pe săptămână mergi la sală?

Încerc să ajung la sală de şapte ori pe săptămână. Fac exerciţii cardio timp de 30 de minute şi antrenament cu greutăţi timp de 30 de minute. Mă antrenez şi când călătoresc. Mănânc cât de sănătos posibil. Evit orice fel de zaharuri şi amidon.

Eşti încă activ în cadrul forţelor de ordine?

Da. Scriu şi articole despre fitness pentru Biroul Şerifului din Los Angeles. Sunt ajutor de şerif de 13 ani. Scriu  aceste articole pentru că astfel îi motivez pe poliţişti să se antreneze pentru a fi în formă. Stau toată ziua în maşină şi mulţi dintre ei nu fac nici un fel de exerciţii fizice după aceea. Pentru aceşti oameni e foarte important să ducă o viaţă active din punct de vedere fizic şi să-şi tonifieze musculatura pentru a-şi proteja spatele inferior. De asemenea, îi învăţ cum să se alimenteze sănătos cât sunt în patrulare. Încerc să mă ocup de toate aceste aspecte, pentru binele lor.

Pentru mai multe informaţii despre Ferrigno Legacy: ferrignolegacy.com

Citeşte în continuare:

Moștenirea incredibilului HULK (II)

Moștenirea incredibilului HULK (I)

Autor: Joe Wuebben – www.muscleandfitness.ro

Recomandari WEIDER:

Publicat pe

Moștenirea incredibilului HULK (I)

Moștenirea incredibilului HULK (I). La 66 de ani (Muscle&Fitness Nr.1/2018), Lou Ferrigno (HULK), vedeta culturismului , păşeşte pe un nou drum pentru a-şi pune o amprentă semnificativă asupra moştenirii pe care vrea să o lase generaţiilor viitoare – iar acest drum s-ar putea să-l ducă tocmai la Casa Albă.

Lou Ferrigno este în vârf

Lou Ferrigno este în vârf – să spui asta despre cineva e mare lucru. Acel cineva a fost vedetă, alături de Arnold Schwarzenegger, în legendarul documentar despre culturism, Pumping Iron. Asta înainte să primească rolul care l-a făcut cu adevărat celebru, cel al Incredibilului Hulk. Cei mai mulţi dintre culturiştii care au apărut în Pumping Iron ar fi considerat acest lucru drept culmea succesului, vârful carierei – şi, dacă e să fim sinceri, pentru unii dintre ei aşa a şi fost. Dar nu şi pentru Ferrigno.

Incredibilul Hulk

De când serialul Incredibilul Hulk a început să fie difuzat, în urmă cu 35 de ani, Ferrigno a apărut în mai mult de 40 de producţii cinematografice şi de televiziune, fără a mai ţine seama de coperţile de reviste. Dar cea mai recentă realizare a sa este şi cea care i-a asigurat încă o apariţie pe coperta M&F: preşedintele Donald Trump l-a numit în fruntea prestigiosului Consiliu Prezidenţial pentru Fitness, Sport şi Nutriţie. Un alt nume celebru din lumea culturismului, Arnold Schwarzenegger, a deţinut aceeaşi funcţie pe timpul administraţiei Bush, în anii ’80. Dacă va fi numit oficial în acest post, Lou Ferrigno va fi la fel de ocupat ca de obicei. Este deja principalul organizator al unui eveniment sportive cu numeroase competiţii şi o expoziţie uriaşă dedicate fitness-ului, care ţine un weekend întreg: Ferrigno Legacy, în Palm Springs, California.

Idoli al culturismului

Cu aceste două proiecte în agendă, s-ar părea că Lou Ferrigno şi-a lăsat misiunile importante pentru sfârşitul carierei. Într-un interviu exclusiv cu revista FLEX, Incredibilul Hulk – şi unul dintre cei mai mari idoli ai culturismului – a dat detalii despre numirea sa la conducerea consiliului şi despre evenimentul sportiv pe care îl organizează. Avem o presimţire că nu e ultima copertă pe care apare Lou Ferrigno.

Citeşte în continuare:

Moștenirea incredibilului HULK (II)

Moștenirea incredibilului HULK (I)

Autor: Joe Wuebben – www.muscleandfitness.ro

Recomandari WEIDER:

Publicat pe

FRANCO COLUMBU

FRANCO COLUMBU. O PERECHE DE TITLURI OLYMPIA.

FRANCO AVEA ŞI UNA DINTRE CELE MAI IMPRESIONANTE PERECHE DE PECTORALI DIN ISTORIA SPORTULUI

Sunt multe lucruri care îl fac unic pe Franco Columbu. La o înălţime de de 1,64 cm, este cel mai scund Mr. Olympia, câştigând trofeul Sandow în 1976 şi apoi în 1981, la vârsta de 40 de ani. Având în vedere greutatea sa şi greutăţile cu care se antrena, s-ar putea spune că este cel mai puternic campion de culturism. Putea să facă îndreptări cu 340 de kilograme, genuflexiuni cu 302 de kilograme şi împins culcat cu 238 de kilograme, la o greutate corporală de nici 91 de kilograme. În 1977, a ieşit pe locul al cincilea la ediţia inaugurală a concursului World’s Strongest Man, în pofida faptului că unii dintre competitorii săi cântăreau şi cu 50 de kilograme mai mult decât el, şi deşi a renunţat după ce şi-a dislocat un genunchi. Şi cu siguranţă este singurul chiropractician care a apărut şi în Conan Barbarul şi în Terminator.

Dar ce sărea prima dată în ochi când îl priveai pe Franco era pieptul acestuia. Deşi era mult mai scund decât Arnold, avea pectoralii la fel de masivi ca prietenul său cel mai bun. Dorsalii şi pectoralii lui Franco încă sunt printre primii din toate timpurile.

De fapt, nimeni nu a avut pectorali superiori cu o musculatură mai densă ca strongman-ul din Sardinia. Pectoralii păreau că se revarsă pur şi simplu din stern, iar partea superioară a acestora era separate printr-o adevărată crevasă de cea inferioară.

Columbu atribuie progresele la pectorali exerciţiilor de bază, efectuate constant cu greutăţi libere – acestea i-au propulsat musculatura pieptului în topul Epocii de Aur ale culturismului.

COLUMBU DESPRE ANTRENAMENTUL PIEPTULUI

„Sunt cinci sau şase exerciţii bune pentru piept, iar împinsul culcat cu haltera este de departe cel mai bun dintre ele. Pe locul al doilea este împinsul înclinat, iar pe locul al treilea sunt flotările la paralele. Fluturările sunt bune, dar trebuie să ştii că tensiunea musculară se pierde pe măsură ce te apropii de vârful mişcării”. „Înainte de un concurs, adăugam şi fluturări la cabluri, că să evidenţiez detaliile musculare şi separaţia”.

Programul pentru pectorali al lui Columbu

Împins culcat 5-6 SET.  12-6 REP.
Împins înclinat 4 SET.  10–6 REP.
Fluturări cu gantere 3 SET.  10-12 REP.
în superset cu
flotări la paralele 3 SET.  10-15 REP.

FLEX FACT. După ce s-a mutat în America , în 1969, Columbu a fost partenerul de afaceri al lui Arnold Schwarzenegger – aveau o firma care se ocupa cu zidăria.

 

Recomandari WEIDER:

  • whey aminos

    Whey Aminos 300 tablete

    Stoc Epuizat

    134,00 lei
    Vezi Detalii
  • Mega Mass 4000

    Mega Mass 4000 PUNGA 4kg

    In Stoc

    233,00 lei
    Vezi Detalii
  • Whey Coffee 908g

    Whey Coffee 908g

    In Stoc

    161,00 lei
    Vezi Detalii
  • amonoacizi Weider

    Whey Aminos Victory

    In Stoc

    120,00 lei
    Vezi Detalii
Publicat pe

Cei mai puternici care au trait pe pământ

Cei mai puternici care au trait pe pământ

Cei mai puternici care au trait pe pământ

Am analizat în detaliu întreaga istorie a sporturilor de forţă pentru a putea prezenta 10 dintre cei mai puternici oameni care au trăit pe pământ.

De-a lungul istoriei, omenirea a fost obsedată de forţa fizică. Încă de pe vremea când se năşteau legendele cu Hercule, până la Jocurile Olimpice din antichitate, unde luptele erau folosite pentru a-l alege pe cel mai puternic bărbat, am dorit întotdeauna să plasăm un anume individ, înzestrat cu o forţă deosebită, deasupra tuturor. Pe măsură ce au trecut secolele, metodele folosite pentru a-l descoperi pe cel mai puternic au devenit din ce în ce mai sofisticate, de la Jocurile Scoţiene până la probele de haltere de la Olimpiadă.

Începând cu 1977, cei care sunt, după toate aparenţele, cei mai puternici bărbaţi din lume se adună în fiecare an pentru a lua parte la competiţia World’s Strongest Man (WSM – Cel Mai Puternic Om), pentru a vedea cine e Numărul 1; de asemenea, astfel de competiţii sunt organizate de International Federation of Strength Athletes (IFSA) şi de Festivalul Sportiv din cadrul concursului Arnold Classic.

Dar, deşi avem la dispoziţie atâtea modalităţi de a-i alege pe cei mai puternici dintre cei puternici, se pare că nu putem ajunge la un numitor comun, pentru că fanii fiecărui sport rămân loiali sportivilor de top din acesta sau din anumite organizaţii de profil.

###

Fanii powerlifting-ul s-ar putea să-ţi spună că, fără absolut nici o îndoială, cel mai puternic om care a trăit vreodată este Ed Coan, sau că şi mai masivul Andy Bolton este, per total, cel mai puternic. Fanii competiţiilor Strongest Man ar putea alege nume ca Bill Kazmaier, de trei ori campion, sau Mariusz Pudzianowski, de cinci ori campion.

Toţi cei menţionaţi mai sus pot avea pretenţii îndreptăţite la titlul de cel mai puternic om din istorie, dar doar unuia i se cuvine cu adevărat acest titlu, şi noi ne-am hotărât asupra numelui în cauză. Pentru a reuşi să facem această selecţie, ne-am consultat cu un specialist al cărui nume merită să fie inclus în orice discuţie referitoare la forţă. Dr. Terry Todd nu este doar primul campion de powerlifting al Statelor Unite (în 1964 şi 1965), dar este şi primul care a totalizat la cele trei probe 726 de kilograme, apoi 771, 816 şi 862.

Todd este de asemenea iniţiatorul concursului Arnold Strongman Classic, unul dintre cei mai renumiţi istorici specializaţi în sporturile de forţă din lume, iar el şi soţia sa sunt directorii celui mai mare muzeu de articole sportive din lumea sporturilor de forţă, Centrul Stark pentru Cultură Fizică şi Sporturi din cadrul Universităţii Texas, la Austin.

###

Am apelat la vasta colecţie a lui Todd şi am trecut în revistă nenumărate articole care descriau detaliat performanţele sportive ale atleţilor de forţă din toate epocile.

Am vrea să clarificăm un aspect, şi anume faptul că pentru a compara rezultatele unor sportive aparţinând unor perioade diferite a fost nevoie să recurgem şi la speculaţii, dar am făcut-o în mod ştiinţific.

Mai întâi există problema îmbunătăţirii „prin chimie” a rezultatelor, avantaj de care bineînţeles că sportivi ca Louis Uni nu au putut beneficia. În al doilea rând, Todd ne-a atras atenţia asupra lipsei de antrenament efectiv pentru atleţii de forţă din ultima parte a secolului 19 şi începutul secolului 20, pentru că aceştia se concentrau mai degrabă asupra demonstraţiilor şi reprezentaţiilor decât asupra unui antrenament riguros propriu-zis.

Forţa pe care aceştia o etalau era una brută, neantrenată, ei devenind de fapt din ce în ce mai puternici tocmai datorită acestor demonstraţii. Având în vedere acest lucru, trebuie să luăm în calcul şi forţa potenţială, nu doar cea demonstrată practic. Acest calcul ar putea fi privit ca e egalizare metafizică a rezultatelor din acest domeniu.

Fără a mai lungi vorba, noi credem că această listă cu cei mai puternici care au trait pe pământ este definitorie pentru acest domeniu al sporturilor de forţă.

10. Strong Man – Brian Shaw

Născut în SUA, în 1982 ÎNĂLŢIME: 2 m GREUTATE: 197,7 KG

Shaw are ceva în comun cu legendarul Bill Kazmaier. Ambii s-au plasat în top trei la World’s Strongest Man de cinci ori. Shaw, dublu câştigător WSM (2011, 2013) a reuşit un maxim de 441,8 kg la îndreptări şi o greutate impresionantă de 510 la îndreptările cu cauciucuri de Hummer (cu chingi). La sală, a demonstrat că poate face genuflexiuni cu 375 de kilograme, împins culcat cu 243 de kilograme şi îndreptări cu 447,7 de kilograme (cu chingi).

9. Halterofil – Leonid Taranenko

Născut în fosta URSS, 1956 ; ÎNĂLŢIME: 180 CM ; GREUTATE: 118 KG

Taranenko a stabilit recordul mondial la haltere la aruncat (266 kilograme) şi la total (475 de kilograme) cu mult timp în urmă, în 1988 – ceea ce înseamnă enorm în anii halterelor, ţinând cont de evoluţia rapidă a acestui sport – şi aceste recorduri rezistă şi astăzi. Din cauza restructurării din cadrul Federaţiei Internaţionale de Haltere şi a modificării claselor de greutate, recordurile lui Taranenko nu mai sunt recunoscute oficial, dar rezultatele obţinute de el nu au fost încă egalate. Ştii cât de greu e să împingi din culcat o bară cu şase discuri mari? Imaginează-ţi că trebuie să ridici bara deasupra capului. Asta înseamnă forţă!

8. Powerlifter – Andy Bolton

Născut în Marea Britanie, 1970; ÎNĂLŢIME: 180 CM ; GREUTATE: 159 KG

Britanicul Andy Bolton este primul om din istorie care a reuşit să facă îndreptări cu 1000 de pounds (454,5 kilograme). În cadrul aceleiaşi competiţii şi-a depăşit de două ori propriul record, eclipsându-l mai întâi cu 456 iar mai apoi cu 458 kilograme. Bolton este al patrulea din lume la proba de genuflexiuni (552 kilograme). Recordul său la cele trei probe însumate este de 1275,5 kilograme, al treilea din lume din toate timpurile. A declarat la un moment dat că ţelul său era să depăşească miticul număr de 3000 de pounds la totalul celor trei probe (1363,6 kilograme), o performanţă la care cei mai mulţi powerlifteri, din orice epocă, nici nu îndrăznesc să viseze.

7.  Powerlifter – Brian Siders

Născut în Statele Unite, 1978; ÎNĂLŢIME: 185 CM ; GREUTATE: 156,8 KG

Siders şi-a câştigat locul în această listă impresionantă prin forţa sa, el excelând la toate cele trei probe din powerlifting, având recorduri personale de 462 kilograme la genuflexiuni, 363 kilograme la împins culcat, şi 393 la îndreptări, pentru un total de 1205 de kilograme. Fără nici un echipament ajutător poate împinge din culcat 295 kilograme şi poate face îndreptări cu 382. Siders se mândreşte cu faptul că a reuşit toate aceste rezultate fără să apeleze la „amelioratori ai performanţei”, adică forţa lui provine din binecuvântările genetice şi din antrenamentele de o intensitate brutală, la fel ca în cazul următorului de pe lista noastră…

6. Strong Man – Louis Uni

Franţa: 1862; ÎNĂLŢIME: 188 CM ; GREUTATE: 118 KG

Poziţia exactă în clasament a lui Uni, supranumit şi Apollon cel Grozav, este extrem de greu de calculat, pentru că nici o cronică de la vremea respectivă nu a notat cu exactitate performanţele sale. Dar era celebru pentru forţa extremă a braţelor şi pentru dimensiunile uriaşe ale mâinilor sale: putea să ridice o bară cu greutăţi pe care alţii, din cauza grosimii ei, nici nu o puteau apuca. Este foarte posibil ca Uni să fi fost primul atlet de forţă, fiind de asemenea foarte agil, cu o formă fizică deosebită, care îi permitea să câştige orice provocări la lupte libere.

5. Strong Man – Vasyl Virastyuk

Născut în Ucraina , în 1974. ÎNĂLŢIME: 188 CM ; GREUTATE: 145,5 KG

Virastyuk este primul sportiv declarat cel mai puternic om în viaţă atât în competiţia World’s Strongest Man cât şi în Campionatul Mondial IFSA, concursuri pe care le-a câştigat în 2004 şi, respectiv, 2007. De fapt, la cea de-a doua competiţie, l-a învins pe cel care ocupă primul loc în lista noastră. Pe lângă toate astea, strongman-ul ucrainean a ocupat locul secund la Arnold Strongman Classic de trei ori (2005–2007). Acum în vârstă de 40 de ani, Virastyuk s-a retras din competiţii, dar performanţele sale şi moştenirea sa vor rămâne mereu în acest sport.

4. Halterofil, Powerlifter, Show Man – Paul Anderson

Născut în SUA, în 1932 ÎNĂLŢIME: 173 CM ; GREUTATE: 159 KG

Paul Anderson s-ar putea să fie cel mai controversat nume de pe această listă. Proclamat de unii drept bărbatul care a fost de departe cel mai puternic om care a trăit vreodată. A avut totuşi parte de un anume grad de scepticism. Dacă a reuşit sau nu să facă genuflexiuni cu 545 kilograme rămâne încă un subiect de dezbatere, dar dr. Todd a fost martorul unei performanţe ieşite din comun – în cadrul unei expoziţii, Anderson a făcut genuflexiuni cu 318 kilograme, pentru 8 repetări, într-un moment când recordul mondial la genuflexiuni era de 318 kilograme pentru o repetare. Anderson a câştigat medalia olimpică de aur la haltere pentru SUA în anul 1956, la Melbourne, Australia.

3. Powerlifter, Strong Man – Bill Kazmaier

Născut în SUA, în 1953; ÎNĂLŢIME: 188 CM ; GREUTATE: 150 KG

„Kaz” este considerat de mulţi drept cel mai puternic dintre cei puternici şi este greu să îi contrazici. Câştigător al competiţiilor WSM în 1980, 1981 şi 1982, Kazmaier s-a aflat în 1983 în faţa interdicţiei de a mai concura, pentru că organizatorii erau convinşi că atâta vreme cât el va continua să participe, nimeni altcineva nu ar fi avut o şansă să câştige.

Kaz a fost primul sportiv care a ridicat toţi cei cinci bolovani McGlashen, care cântăresc între 90 şi 160 de kilograme. Cel mai bun rezultat al său la împins culcat, 300 kilograme. A rezistat drept record mondial ani la rând, şi dacă nu ar fi suferit o ruptură de pectoral la scurt timp după aceea. Kazmaier şi-ar fi depăşit cu siguranţă propriul record. Totalul său stabilit în 1981, de 1102 kilograme, reprezintă până în ziua de astăzi un record în powerlifting (fără echipamente speciale pentru împins şi genuflexiuni).

2. Halterofil, Powerlifter, Strong Man, Luptător – Mark Henry

Născut în SUA, în 1971; ÎNĂLŢIME: 190 CM ; GREUTATE: 187,3 KG

Henry deţine unica performanţă de a fi în acelaşi timp campionul SUA la haltere şi la powerlifting, la categoria supergrea. Deşi a realizat performanţe deosebite, Henry nu şi-a atins potenţialul maxim, crede dr. Todd (acest lucru se datorează renunţării la competiţiile de acest gen în favoarea unei cariere în wrestling). Deci, cel puţin în teorie, s-ar putea ca Henry să fi putut deveni cel mai puternic om din istorie. T otuşi, credem că un altul l-a depăşit…

1. Powerlifter, Strong Man – Žydrūnas Savickas

Născut în Lituania, în 1975; înălţime: 190 SM; greutate: 181 KG

După părerea noastră, el este CEL M AI PUTERNIC OM din toate timpurile. Nu poţi contrazice cifrele. Savickas a câştigat Arnold Strongman Classic de 7 ori (2003 – 2008, 2014); competiţie considerata drept un test de forţă mult mai autentic decât mai cunoscutul concurs WSM. În anul 2005, a doborât trei recorduri în drumul său spre câştigarea Campionatului Mondial de Powerlifting IFSA. În anul care a urmat a ocupat din nou un loc meritoriu.

Savickas s-a plasat pe locul secund la concursurile WSM din 2002, 2003 şi 2004, dominând de regulă probele care cereau forţă brută dar nedescurcându-se la fel de bine la cele care necesitau viteză şi agilitate. În 2009 a reuşit să învingă şirul ghinioanelor, devenind campion WSM. O performanţă pe care o va repeta în 2010, 2012 şi 2014. În 2014, Savickas a stabilit un nou record mondial, prin ridicarea unui buştean de 227 kg. Un rezultat care se alătură celorlalte, la fel de impresionante. Genuflexiuni cu 400 de kilograme (fără echipament special), îndreptări cu 409 kilograme şi împins culcat cu 286 kilograme.

Candidaţii

Nu sunt chiar atât de puţini cei care pot emite pretenţii la titlul de cel mai puternic om din istorie, şi desi noi am terminat de făcut lista primilor 10, mai există nume vrednicede toată lauda : Ed Coan , Franco Columbu, Marvin Eder, Lamar Gant, Mikhail Koklyaev, Magnús Ver Magnússon, Mariusz Pudzianowski, Jón Páll Sigmarsson , Naim Süleymanoğlu şi O.D. Wilson.

 

Autor: SHAWN PERINE – www.muscleandfitness.ro

Publicat pe

MODA ANILOR ’90 (muzică)

MODA ANILOR ’90 (muzică). ASCULTĂ ACESTE PIESE DIN ANII ’90, PE CARE POATE LE-AI UITAT SAU LE-AI RATAT, CA SĂ READUCI PUŢINĂ INTENSITATE DE ŞCOALĂ VECHE ÎN ANTRENAMENTELE TALE.

Muzica anilor ’90 nu se reducea la Ace of Base şi The Spice Girls. Mai jos sunt câteva piese “clasice” pe care ar trebui să le redescoperi pentru a le oferi antrenamentelor tale intense o coloană sonoră adecvată. Sunt piese care se numără printre preferatele noastre şi care au fost pe nedrept ignorate sau au fost uitate prea repede.

“Scentless Apprentice,” Nirvana, In Utero (1993)

Cobain şi compania chiar au dat lovitura cu acest album incredibil, iar “Scentless Apprentice” este una dintre piesele sale de rezistenţă – nici o altă piesă nu e mai potrivită pentru un antrenament tare. Ritmul brutal al bateriei, acompaniind un riff devastator de chitară, îţi pune tot sângele în mişcare. Dacă vrei să reînvii spiritul grunge, ascultă piesa asta.

“Wherever I May Roam,” Metallica, Metallica (1991)

Cei mai mulţi sunt familiarizaţi cu “Enter Sandman”, hitul celor de la Metallica de pe albumul omonim (intitulat şi “The Black Album”); dar această piesă e doar pe locul 2 în ceea ce priveşte potenţialul de pompare la antrenament – pe primul loc e “Wherever I May Roam”, o adevărată “chemare a sălbăticiei.” Începând cu nişte acorduri ameninţătoare de sitar şi terminându-se cu unul dintre cele mai desăvârşite solouri de chitară ale lui Kirk Hammet, “Roam” ar trebui să fi e în capul listei cu piese pentru antrenament.

“Second Round K.O.,” Canibus, Can-I-Bus (1998)

Piesa, inclusă pe albumul de debut, e plină de critică, de agresivitate şi energie, şi te va pompa ca o serie descrescătoare de flexii. Chiar dacă eşti un fan al lui LL Cool J (ţinta criticii din piesă), nu poţi nega fervoarea versurilor – asta fără să mai menţionăm contribuţia unicului Mike Tyson. Prin ritm, rime şi atitudine, piesa asta te va face gata de luptă.

“Thumb,” Kyuss, Blues for the Red Sun (1992)

Dacă vrei să devii mai masiv şi să adaugi kilograme de muşchi, ai nevoie şi de o muzică “cu greutate”. “Thumb” este prima piesă de pe albumul care avea să-l lanseze pe Josh Homme (devenit cu adevărat cunoscut cu Queens of the Stone Age). Îţi adduce duritatea metalică şi atmosfera încordată de care ai nevoie când te lupţi cu greutăţile.

“Forty Six & 2,” Tool, Ænima (1996)

Puţine trupe au fost la fel de interesante în peisajul muzicii rock al anilor ’90 ca Tool – iar “Forty Six & 2” este o piesă emblematică pentru calităţile trupei, deşi a fost destul de uşor trecută cu vederea. Versurile codate, refrenul obsedant, ritmul dynamic al bateriei şi veleităţile vocale ale lui Maynard James Keenan contribuie toate la defi niţia muzicii create de Tool, de “rock pentru cei care gândesc”. Să te antrenezi ascultând această piesă ar putea fi , cu adevărat, o experienţă spirituală.

“Shut ’Em Down,” Onyx Ft. DMX, Shut ’Em Down (1998)

O doză clasică de DMX într-o piesă cu adevărat “rea.” Construită pe un calapod muzical complex şi surprinzător – cu mostre audio care includ lătrat de câini, cu o cadenţă rock alertă şi un refren feroce, piesa lui Onyx îţi aduce o porţie de energie incendiară. Pentru un plus de motivaţie, ascult-o în drum spre sală.

“Them Bones,” Alice in Chains, Dirt (1992)

Nicio voce nu a durut ca cea a lui Layne Staley, şi acest single din 1992. Dirt este acompaniamentul perfect care să-ţi dea energie pentru ridicarea greutăţilor. Pierzi şirul seturilor şi repetărilor ascultându-l pe Jerry Cantrell ciupind coardele chitării.

“Victory,” Puff Daddy Ft. Notorious B.I.G. and Busta Rhymes, Victory (1998)

Această colaborare dintre trei raperi de categorie grea din anii ’90 are tot ce ai nevoie pentru seturile de pompare. Versuri de gangsteri, ritm monstrous şi un fragment orchestral din melodia lui Bill Conti “Going the Distance” din filmele cu Rocky. Epic.

“The Kids Aren’t Alright,” The Offspring, Americana (1998)

Offspring plateşte tribut predecesorilor lor punkrock cu o melodie fi erbinte cu toată nemulţumirea pe care o poţi introduce în cele trei minute.

MODA ANILOR ’90 (produse)

MODA ANILOR ’90 (muzica)

Publicat pe

MODA ANILOR ’90 (produse)

MODA ANILOR ’90 (produse). Aceste 10 produse pentru fitness au dominat anii 1990 – mai bine sau mai rău – iar unele au rămas în top până azi.

Spandex. Nimeni nu i-a adoptat mai bine (sau mai rău?) în anii ’90 decât culturiştii. Spandex au fost comercializaţi în diferite culori (pastel, majoritatea) şi mărimile (şorturi, slipuri, pantaloni). Uşor de intrat în ei, dificil de privit.

Creatina. Suplimentarea cu creatină nu a fost inventată în anii ’90, însă în acei ani a devenit un fenomen. Încă este unul dintre cele mai vândute suplimente, cu foarte multe studii care i-au confirmat eficienţa.

Imperiul lui Bill Phillips. Puţini oameni au avut parte de atâta expunere în anii ’90 ai industriei culturismului ca Bill Phillips. Firma sa de suplimente, Experimental and Applied Sciences (EAS), a avut un success nemaipomenit şi încă este puternică şi azi, iar cărţile sale Body for Life create cu fotografii înainte-şi-după sunt imitate şi acum. Revista sa Muscle Media a avut un tiraj frumos înainte de a dispare în 2004.

Abdominali în 8-Minute. Acest video a promovat un program de obţinere a celor şase pacheţele uşor de uitat. Dar a alimentat credinţa că dorinţa eternă de a avea un abdomen sculptat se poate obţine făcând puţin spre nimic.

Efedrina. Înainte 2004, acest supliment energizant şi de ardere a grăsimilor a fost mana cerească a anilor ’90 pentru şobolanii de sală şi studenţii care duceau lipsă de somn deopotrivă.

Tae Bo. Video-urile şi DVD-urile lui Billy Blanks inspirate din artele marţiale erau peste tot, prefaţând cu un deceniu nebunia lui Tony Horton P90X.

Ghetele Otomix. Unul dintre produsele pentru culturism la modă din anii ’90 care este în viaţă şi acum. Otomix seamănă cu ghetele din wrestling, dar culturiştii le iubesc acum mai mult ca în urmă cu zece ani.

Aparatele Hammer Strength. Proiectate de Gary Jones, fiul lui Arthur Jones, care a inventat aparatele Nautilus, echipamentul Hammer Strength a apărut în anii ’90. Un amestec între greutăţile libere şi aparatele cu traiectorie controlată a mişcării, au prins la toată lumea—de la cei în vârstă care doresc să minimizeze solicitarea articulaţiilor la sportive de elită, toţi utilizează aparatele gen Hammer Strength.

Pantalonii Zubaz. Dacă aveai coapse mari în anii ’90, şansele de a-ţi găsi pantaloni care să ţi se potrivească erau numai la cei cu dungi de zebră, nesurprinzător, care au fost inventaţi de doi culturişti. Deşi au fost în pas cu moda, recent au intrat într-un con de umbră.

MODA ANILOR ’90 (produse)

MODA ANILOR ’90 (muzica)

Publicat pe

PLANUL LUI LARRY SCOTT

PLANUL LUI LARRY SCOTT

PLANUL LUI LARRY SCOTT PENTRU BICEPŞI CLASICI

PRIMUL MR. OLYMPIA, LARRY SCOTT, ŞI-A CONSTRUIT BICEPŞII PE O BANCĂ – ASTĂZI ÎI POARTĂ NUMELE

Bicepşii grozavi se încadrează în două categorii: cei cu vârf impresionant când sunt încordaţi, şi cei care par că ţâşnesc direct din antebraţe. În anii ’60, dezvoltarea braţelor lui Larry Scott a ajuns la un nivel atât de înalt, încât un exerciţiu poartă numele campionului – flexii Scott.

Cel care avea să devină primul Mr. Olympia şi-a construit bicepşii cu acest exerciţiu – această preferinţă le-a dat bicepşilor săi forma şi masivitatea care l-au făcut celebru pe posesorul lor, dar şi avantajele genetice au avut aici un cuvânt de spus. Indiferent de ponderea geneticii şi flexiilor Scott în rezultatul final, un nou mit s-a născut în lumea culturismului: că acest tip flexii ajută la elongaţia bicepşilor. Şi, deşi acest exerciţiu cu siguranţă nu îţi va modifi ca ADN-ul pentru a-ţi îmbunătăţi genetica, ceea ce va face va fi să izoleze eficient bicepsul şi să menţină tensiunea pe tot parcursul mişcării. Încearcă programul lui Larry, prezentat în partea dreaptă.

Sfaturi pentru execuţia flexiilor Scott:

Flexiile Scott pot fi executate cu o varietate de prize, inclusiv cea pentru flexii-ciocan (cu palmele una spre cealaltă) şi în pronaţie (cu palmele în jos) – ambele variaţii transferă cea mai mare parte a efortului asupra brahiahilor.

Poţi face flexii Scott cu bara dreaptă, cu bara EZ, cu gantere, cu o singură ganteră, alternativ, cu un cablu cu mâner în formă de D, sau cu un cablu cu mâner-bară.

Majoritatea sălilor au un model sau altul de bancă Scott. Pentru a-ţi lucra bicepşii din alt unghi, poţi executa “flexii – păianjen” – întorcându-ţi trunchiul astfel încât tricepsul să stea sprijinit de partea orizontală a băncii.

Menţine tricepsul lipit de bancă pe tot parcursul setului, şi efectuează fiecare repetare cu traiectoria completă a mişcării.

Programul lui Scott pentru biceps

Flexii Scott cu gantere 6 SETURI 6 – 8 REPETĂRI

ÎN SUPERSET CU

Flexii Scott cu bara 6 SETURI 6 – 8 REPETĂRI

Flexii Scott inverse cu bara 6 SETURI 8 – 10 REPETĂRI.

Larry Scott – Vârfurile carierei sportive:

1962 Mr. America

1964 Mr. Universe

1965 şi 1966 – Mr. Olympia

Autor: GREG MERRITT – www.muscleandfitness.ro