Publicat pe

Jocul de-a forța: powerlifting si culturism

powerlifting si culturism

Jocul de-a forța: powerlifting si culturism. Iată cum să combini powerlifting-ul și culturismul pentru mușchi mai definiți și mai multă forță. Powerlifterii și culturiștii sunt adesea comparați cu frați care se ceartă din când în când. Deși există unele diferențe fundamentale între cele două discipline, ambele au la bază principii comune. Ambele grupuri includ exerciții fundamentale în rutinele lor: și culturiștii, și powerlifterii fac genuflexiuni, îndreptări și împinsul culcat. În același timp, powerlifterii includ frecvent exerciții de izolare precum extensiile pentru triceps, ramatul cu bara și fluturările cu gantere, pentru a-și completa antrenamentele. Câteva nume mari din culturism – cum ar fi Johnnie Jackson, Stan Efferding și Ronnie Coleman – au combinat cu succes aceste două stiluri. Printr-o abordare care îmbină forța și hipertrofia, aceștia au devenit și mai puternici, și mai masivi.

Power-bodybuilding: definirea conceptului

Ideea de bază este că, punând accentul pe dezvoltarea forței la cele trei mișcări fundamentale din powerlifting, vei putea adăuga greutate pe bară și, implicit, masă musculară pe tine. Corpul tău este conceput să se adapteze la stresul fizic, dar și să reziste la schimbare. Dacă repeți același model de antrenament, cu aceleași serii și repetări, adaptarea va încetini rapid și progresul se va opri. În schimb, dacă vei crește constant greutățile pe care le folosești, săptămână după săptămână, vei forța corpul să se adapteze și să crească.

Un aspect esențial al power-bodybuilding-ului este accentul pus pe seturi grele, cu un număr redus de repetări (între 6 și 8 repetări). Principalul obiectiv este creșterea forței, nu doar obținerea unei pompe musculare. În consecință, tehnicile de antrenament precum seturile descrescătoare și superseturile ar trebui evitate. În locul acestora, concentrează-te pe execuții controlate, eventual cu repetări forțate sau o ușoară trișare pentru a adăuga una sau două repetări suplimentare. Exemplul unor culturiști ca Branch Warren și Johnnie Jackson arată că, uneori, sacrificarea formei perfecte de execuție pentru câteva repetări în plus poate fi esențială pentru progres.

Exercițiile compuse: cheia succesului

Exercițiile compuse, cum ar fi genuflexiunile, îndreptările și împinsul de la piept, implică multiple grupuri musculare și stimulează secreția de hormoni esențiali pentru refacerea și creșterea musculară. De aceea, aceste mișcări sunt fundamentale pentru orice program de power-bodybuilding. Evită tentația de a adăuga prea multe exerciții de izolare în rutină și concentrează-te pe mișcările de bază.

Dacă încă te îndoiești de eficacitatea acestor mișcări, întreabă-te: când ai văzut ultima dată pe cineva slab ridicând peste 200 de kilograme la îndreptări sau genuflexiuni? Probabil nu foarte des.

Sfaturi practice pentru power-bodybuilding

  • Pune accent pe mișcările compuse, precum ramatul cu haltera, împinsul la umeri și împinsul înclinat cu gantere.
  • Crește progresiv greutățile utilizate în antrenament. Dacă nu progresezi la un exercițiu, înlocuiește-l temporar.
  • Evită tehnicile de intensitate avansate în mod constant, dar încearcă să ai mereu un partener care să te ajute să faci câteva repetări forțate atunci când este necesar.

Bazele programului de power-bodybuilding

Include cele trei mișcări fundamentale din powerlifting – genuflexiunile, îndreptările și împinsul culcat – în programul tău de antrenament. Realizează aceste exerciții la începutul fiecărei sesiuni dedicate grupului muscular respectiv:

  • Genuflexiunile pentru picioare.
  • Îndreptările pentru spate.
  • Împinsul culcat pentru piept.

Crește greutatea în mod piramidal și scade numărul de repetări până la 4 repetări pe set. La celelalte exerciții, păstrează un interval de 6-8 repetări pe set.


Program pentru spate (Power-Bodybuilding)

  • Îndreptări: 5 seturi, 10-4 repetări.
  • Ramat cu bara: 4 seturi, 6-8 repetări.
  • Ramat cu bara T: 4 seturi, 6-8 repetări.
  • Tracțiuni la helcometru, priză pronație: 4 seturi, 6-8 repetări.

Acest program și abordarea de tip power-bodybuilding oferă un echilibru între forță și hipertrofie, ceea ce poate duce la un progres semnificativ atât în performanța fizică, cât și în masă musculară. Este important să ajustezi constant greutățile și să eviți stagnarea pentru a te asigura că progresezi continuu.

Surse:
  1. Schoenfeld, B. J., „The Mechanisms of Muscle Hypertrophy and Their Application to Resistance Training,” Journal of Strength and Conditioning Research, 2010.
  2. Crewther, B. T., et al., „…Strength Training Overreaching Syndrome,” Sports Medicine, 2016.

Recomandări WEIDER:

Publicat pe Lasă un comentariu

Culturismul: evoluția și impactul sportului dedicat dezvoltării musculare

istoria culturismului

Culturismul sau bodybuilding-ul – „construirea corpului” – este sportul dedicat dezvoltării musculaturii printr-o combinație de antrenamente cu greutăți, o dietă specifică creșterii musculare și scăderii stratului de grăsime, alternate cu odihnă-refacere. Culturiștii de performanță își etalează fizicul în fața unei comisii de arbitri, care acordă voturi bazate pe mai multe criterii: masă musculară, definire, separare, simetrie, proporționalitate etc.

Dacă în urmă cu 130 de ani oamenii cunoșteau destul de puține lucruri despre dezvoltarea armonioasă a corpului, astăzi culturismul este un sport cu milioane de adepți. Fără discuție, cel mai celebru culturist al tuturor timpurilor este Arnold Schwarzenegger, care, înainte de a deveni cel mai bine plătit actor din lume și guvernatorul statului California, a fost multiplu campion mondial la amatori și profesioniști, precum și deținătorul a șapte titluri Mr. Olympia, în cea mai importantă competiție a culturismului profesionist.

Începuturile culturismului (1880-1930) Culturismul nu a existat până spre sfârșitul secolului al XIX-lea, când a început să fie popularizat de Eugen Sandow. El este creditat ca pionier al acestui sport datorită faptului că și-a etalat fizicul în diverse „demonstrații de forță”. Sandow a organizat pe 14 septembrie 1901, la Royal Albert Hall din Londra, primul concurs de culturism din lume. Concursul s-a bucurat de un succes atât de mare încât toate locurile au fost vândute. Sute de entuziaști au rămas fără bilete, nereușind să intre în sală. Trofeul prezentat a fost o statuie de bronz reprezentându-l pe Sandow, sculptată de Frederick Pomeroy. Același trofeu este prezentat astăzi câștigătorilor titlului Mr. Olympia.

La 16 ianuarie 1904 a avut loc primul mare concurs de culturism din America, în sala Madison Square Garden din New York. Câștigător a fost Al Treloar, declarat „cel mai perfect dezvoltat om din lume”. El a fost premiat cu 1000 de dolari, o sumă impresionantă pentru acea vreme.

Weider a fost fondată în anul 1936 de Joe Weider, un pionier în domeniul culturismului și fitness-ului. De-a lungul timpului, Weider a devenit un nume recunoscut la nivel mondial, sinonim cu suplimentele nutritive de înaltă calitate și produsele pentru sportivi. Joe Weider, cunoscut și ca „Părintele culturismului”, a avut o viziune clară: să promoveze un stil de viață sănătos și activ prin antrenament și nutriție adecvată. Încă de la început, compania s-a axat pe dezvoltarea și comercializarea de produse care să susțină performanța sportivilor, indiferent de nivelul lor de experiență.

Anii de aur (1940-1970)

Perioada dintre anii 1940 și 1970 este adesea numită „anii de aur” ai culturismului. Acest fapt se datorează schimbărilor în idealul fizic comparativ cu anii de pionierat, accentul fiind pus pe masă musculară, simetrie și definire musculară. Schimbările au fost influențate de tulburările de dinaintea celui de-al doilea război mondial, care au inspirat un număr mai mare de tineri să devină mai masivi, mai puternici și mai agresivi ca atitudine. Aceasta a dus la tehnici de antrenament mai bune, noțiuni îmbunătățite de regim alimentar și echipament mai eficient. Au apărut mai multe publicații și concursuri, iar popularitatea culturismului a luat amploare.

Anii de aur ai culturismului au fost exemplificați de plaja Muscle Beach din Santa Monica, California. Printre numele celebre din această perioadă se numără Steve Reeves (devenit ulterior actor, având rolul lui Hercules în mai multe filme), Reg Park (idolul lui Arnold Schwarzenegger), John Grimek, Larry Scott și Bill Pearl.

Popularitatea culturismului

Datorită creșterii popularității culturismului, Uniunea Atletică a Amatorilor (Amateur Athletic Union, AAU) a adăugat un concurs de culturism la competiția sa de haltere în 1939. Iar din anul următor concursul a fost numit AAU Mr. America. Pe la jumătatea anilor 1940, majoritatea culturiștilor erau nemulțumiți de activitatea AAU. Aceasta nu permitea decât amatori în competiții și interesul organizației era axat mai ales pe haltere, acestea fiind un sport olimpic. Din această cauză, frații Ben și Joe Weider au înființat Federația Internațională a Culturiștilor (IFBB) în 1946, sub egida căreia au organizat concursul IFBB Mr. America pentru culturiștii profesioniști. Joe Weider, cunoscut și ca părintele Weider, a jucat un rol crucial în popularizarea culturismului și în promovarea suplimentelor nutriționale pentru sportivi.

În 1950, o altă organizație, Asociația Națională a Culturiștilor Amatori (NABBA), a început să organizeze concursul NABBA “Mr. Univers” în Marea Britanie. Alt concurs important, Mr. Olympia, sub egida IFBB, a avut loc pentru prima oară în 1965, devenind cel mai prestigios titlu în culturism.

Inițial concursurile erau doar pentru bărbați, dar NABBA a adăugat în 1965 ediția feminină “Miss Univers”. IFBB-ul a început “Ms. Olympia” în 1980.

Perioada contemporană

În anii ’70, culturismul s-a bucurat de o popularitate explozivă datorită lui Arnold Schwarzenegger și filmului „Pumping Iron” (Pompând fierul). Federația Internațională a Culturiștilor (IFBB) a ajuns să domine sportul, iar rolul organizațiilor AAU și NABBA s-a diminuat.

Tot în această perioadă a crescut abuzul de steroizi anabolizanți atât în culturism, cât și în multe alte sporturi. Din acest motiv, precum și din dorința de a obține recunoaștere olimpică, IFBB-ul a introdus teste antidoping stricte.

IFBB a depus eforturi mari pentru a face culturismul sport olimpic. În anul 2000, Comitetul Internațional Olimpic a admis IFBB-ul ca membru, dar progresul s-a oprit aici. Recunoașterea culturismului ca sport olimpic rămâne controversată deoarece argumentul principal al oponenților este ideea că niciun efort atletic nu este depus în timpul competițiilor. De asemenea, există percepția că nu se poate ajunge la performanță fără ajutorul steroizilor. Proponenții susțin că programul de pozare necesită un efort considerabil. Deci culturismul trebuie considerat sport olimpic.

În anul 2003, Joe Weider a vândut “Weider Publications” – care include prestigioasele reviste FLEX și Muscle & Fitness – grupului AMI (American Media Inc). Ben Weider a fost președintele IFBB din 1946 până în octombrie 2006, când și-a anunțat retragerea. Noul președinte este fostul secretar al IFBB, Rafael Santonja.

Dezvoltările recente

După retragerea lui Ben Weider, Rafael Santonja a preluat conducerea IFBB, continuând să promoveze culturismul la nivel global. IFBB a organizat numeroase competiții internaționale, atrăgând sportivi din întreaga lume.

În ultimii ani, a crescut interesul pentru diverse forme de culturism, inclusiv bikini fitness, men’s physique și classic physique, atrăgând un public mai diversificat. Aceste categorii pun accent pe un fizic estetic și bine proporționat. Asta a făcut ca sportul să devină mai accesibil și atrăgător pentru un număr mai mare de oameni.

Industria suplimentelor este în plină expansiune, cu o cerere crescută pentru produse care susțin creșterea musculară, recuperarea și performanța. Weider, lider în domeniu, își extinde portofoliul și investește în cercetare pentru a oferi soluții inovatoare sportivilor.

Culturismul continuă să evolueze, cu noi tehnologii și metodologii de antrenament care apar constant. Culturismul a rămas un sport popular și influent, cu milioane de practicanți la nivel global și un număr tot mai mare de competiții și evenimente care celebrează această disciplină.

Produsele Weider sunt rezultatul unei munci de cercetare riguroase și a unui angajament neclintit față de calitate. De-a lungul decadelor, brandul a lansat numeroase suplimente nutritive, inclusiv proteine, vitamine, minerale și energizante, toate formulate pentru a îmbunătăți performanța și recuperarea sportivilor. Pe lângă suplimente, Weider a jucat un rol important în popularizarea culturismului prin organizarea de competiții și publicarea de reviste de specialitate, cum ar fi „Muscle & Fitness” și „Flex”. Aceste publicații au educat și inspirat generații de sportivi și entuziaști ai fitness-ului.

Astăzi, Weider continuă să fie un lider în industria fitness-ului și nutriției sportive. Acesta rămânând fidel misiunii sale de a sprijini oamenii în eforturile lor de a atinge un stil de viață sănătos și activ. Moștenirea lui Joe Weider trăiește prin produsele și valorile promovate de companie! Astfel, demonstrând că pasiunea și inovația pot avea un impact durabil și pozitiv asupra sănătății și performanței fizice.

Publicat pe

Principiul Weider al repetărilor forțate

Principiul Weider al repetărilor forțate

Principiul Weider al repetărilor forțate este o tehnică avansată de antrenament utilizată pentru a stimula creșterea musculară și forța. Acesta implică efectuarea de repetări suplimentare după ce ai atins punctul de epuizare musculară în cadrul unui set, cu ajutorul unui partener de antrenament.

Cum funcționează?

  • Repetările forțate permit continuarea setului dincolo de punctul de epuizare, ceea ce sporește intensitatea antrenamentului și stimulează fibrele musculare într-o măsură mai mare.
  • Prin folosirea unui număr mai mare de fibre musculare și solicitarea acestora în mod repetat, principiul ajută la promovarea hipertrofiei musculare.
  • Această tehnică poate contribui la creșterea rezistenței și forței generale, deoarece mușchii sunt forțați să lucreze mai intens și să se adapteze la cerințele crescute.

Cum folosești principiul Weider?

  • Ai nevoie de un partener de antrenament de încredere care să te poată ajuta cu repetările forțate. De asemenea, poți folosi echipament care permite ajustarea greutății rapid, dacă nu ai un partener.
  • Alege o greutate care îți permite să efectuezi un număr de repetări în jurul punctului de epuizare, de obicei între 6 și 12 repetări.
  • Realizează setul normal până când nu mai poți efectua o repetare completă cu formă corectă.
  • Partenerul de antrenament te va ajuta să efectuezi încă 2-4 repetări suplimentare, oferindu-ți asistență doar atât cât este necesar pentru a completa repetările.
  • Asigură-te că îți menții forma corectă pe tot parcursul repetărilor forțate pentru a evita accidentările.
  • Utilizează această tehnică cu moderație. Este o metodă intensă și solicitantă, astfel că ar trebui folosită doar pentru 1-2 seturi pe sesiune de antrenament și nu la fiecare antrenament, pentru a permite recuperarea adecvată a mușchilor.

Pentru a sprijini efortul necesar unui antrenament de intensitate ridicată, poți utiliza suplimentul pre-workout HZRD Shot. Acesta, pe bază de L-citrulină și L-arginină, oferă energia necesară pentru a susține performanța ridicată – totul într-o doză concentrată de 60 ml. HZRD Shot ajută la îmbunătățirea fluxului sanguin și la creșterea nivelului de oxid nitric, contribuind astfel la o mai bună pompare musculară și rezistență, esențiale pentru repetările forțate și antrenamentele intense.

Sfaturi practice

  • Este important să nu folosești prea des repetările forțate pentru a evita supra-antrenamentul și accidentările.
  • Fii atent la semnalele corpului tău și oprește-te dacă simți dureri anormale.
  • Dacă ești începător, asigură-te că ai o bază solidă de antrenament înainte de a incorpora această tehnică avansată.
  • Comunicarea eficientă cu partenerul de antrenament este esențială pentru a maximiza beneficiile repetărilor forțate și pentru a te asigura că primești ajutorul potrivit.
  • Prin utilizarea corectă a Principiului Weider al Repetărilor Forțate, poți adăuga o nouă dimensiune antrenamentelor tale, favorizând creșterea musculară și îmbunătățirea performanței!

Recomandări WEIDER:

Publicat pe

Povestea Weider

joe weider

Cum a început totul...

Povestea lui Joe Weider

Joe Weider a fost un pionier în domeniul fitnessului și și-a folosit cunoștințele pentru a ajuta oamenii din întreaga lume să ducă o viață sănătoasă și fericită. Încă din 1936, Joe Weider i-a îndemnat pe mulți sportivi, antrenori și medici sportivi să-și modifice concepțiile despre antrenament, nutriție și relaxare, și să adere la noile sale principii.

El a avut tăria de a convinge comunitatea medicală, care era sceptică față de antrenamentul cu greutăți, că acest tip de antrenament este o armă eficientă împotriva îmbătrânirii. Fiziologii, care inițial nu vedeau decât o mică legătură între corp și minte, au recunoscut în rezultatele lui Joe Weider că fitnessul este un factor major în obținerea sănătății mintale.

Promovarea culturismului

În cele din urmă, dar nu în ultimul rând, entuziasmul său a promovat culturismul, care s-a dezvoltat din antrenamentul cu greutăți și are mulți adepți în întreaga lume. Joe a controlat un imperiu editorial care includea bibliele culturismului: MUSCLE & FITNESS și FLEX.

Astăzi, el este considerat cel mai important lider din domeniul fitnessului datorită entuziasmului său pentru ceea ce făcea cel mai bine: sfătuirea profesioniștilor și amatorilor în corelarea dintre sport și nutriție. Weider a parcurs un lung drum pentru a construi o întreagă industrie din nimic și pentru a aduce fitnessul mai aproape de majoritatea oamenilor.

O bară veche de fier a fost prima ganteră...

Joe s-a născut în anul 1922 și a crescut în Montreal, Canada, în mijlocul condițiilor dificile ale crizei economice mondiale. Cu o înălțime de 167 cm și o greutate de 52 kg, Joe era adesea ținta bătăilor din partea celor de vârsta lui, ceea ce l-a determinat să încerce să se alăture unui club de lupte.

Cu toate acestea, antrenorul clubului l-a respins, temându-se că ar putea fi rănit. Fără să se descurajeze, Joe a cumpărat două reviste vechi cu doar un penny de la un chioșc de ziare. Aceste publicații l-au inspirat să înceapă să ridice greutăți. Joe și-a construit o halteră dintr-o bară de fier și două roți găsite într-un depozit și a început să se antreneze cu ea, văzând cum corpul său slăbănog începe să prindă formă.

La vârsta de 15 ani, copiii din cartier au început să își schimbe atitudinea față de el, iar doi ani mai târziu, a participat la primul său concurs de amatori, unde a impresionat prin ridicarea a 35 kg, o greutate ce depășea performanțele celorlalți concurenți din categoria sa.

Succesul său sportiv și evoluția continuă a fizicului său l-au motivat pe Joe să împărtășească cunoștințele și experiența sa cu alții, chiar dacă, la sfârșitul anilor ’30, antrenamentul cu greutăți era încă un concept străin pentru majoritatea oamenilor.

Antrenamentul și nutriția, baza succesului

Totuși, visul său de a publica o revistă i-a oferit posibilitatea să împărtășească cititorilor săi informații și sfaturi detaliate despre antrenamentul de forță. Cu doar 7 dolari în buzunar, a început să lucreze la revista care urma să poarte numele YOUR PHYSIQUE.

Primul număr s-a vândut în august 1940. Astăzi, publicațiile sale acoperă o gamă largă de subiecte legate de culturism. Principiile lui Weider sunt, probabil, cea mai importantă contribuție a sa, atât din punct de vedere sportiv, cât și științific. În timpul carierei sale de publicist, Joe a petrecut nenumărate ore în diferite săli de sport, studiind și înregistrând cele mai eficiente mișcări și tehnici pentru culturiști și halterofili.

Rezultatul a 12 ani de studii, care au schimbat fundamentul construcției musculare prin culturism, a fost crearea principiilor de antrenament Weider, constând din 30 de teorii și tehnici. Culturiștii și alți sportivi din întreaga lume folosesc suplimentele sale nutriționale ca parte integrantă a programelor lor de antrenament și a stilului de viață sănătos.

Suplimentele Weider

Suplimentele Weider sunt rezultatul multor ani de experiență, îmbinate cu cele mai noi descoperiri ale cercetătorilor. Au fost create produse speciale pentru fiecare etapă a antrenamentului. Orice persoană poate lucra pentru a-și transforma corpul visat, folosind tehnicile de antrenament potrivite.

Calitatea este factorul decisiv

Întotdeauna Weider și-a dezvoltat produsele într-un mod diferit față de alte companii. Aceasta se datorează în mare măsură faptului că Joe Weider a antrenat mulți campioni și a contribuit la modelarea culturismului așa cum îl cunoaștem astăzi. Indiferent de obiectivul pe care îl aveți în vedere, fie că doriți să obțineți un corp atletic sau să impresionați publicul urcând pe scenă, principiile construcției musculare se aplică tuturor.

Folosiți experiența profesioniștilor în viața de zi cu zi și în antrenament, deoarece culturismul este mai mult decât o simplă activitate fizică. Antrenamentul cu rezistență progresivă, o alimentație adecvată și suficientă odihnă trebuie să fie echilibrate. Prin urmare, culturismul reprezintă mai mult decât un simplu sport – este un mod de viață.

Calitatea este extrem de importantă pentru noi. Pentru Weider, calitatea înseamnă: control și certificare din partea institutelor independente, utilizarea doar a celor mai bune ingrediente, monitorizarea zilnică a acestora, dezvoltarea și fabricarea produselor pentru piața europeană în Germania și Spania, precum și un control foarte strict al produselor finite. Și lista poate continua.

Pe scurt, nu facem compromisuri pentru a vinde produse ieftine. Corpurile voastre vor suferi în cele din urmă! Produsele noastre sunt testate, utilizate și dezvoltate în continuare de către campioni. Nu ne permitem să facem compromisuri.

Formula nr. 1 pentru culturiști

Weider își dezvoltă produsele bazându-se pe aceleași principii care guvernează industria automobilelor. La fel cum industria curselor auto promovează inovațiile tehnice pentru producția de serie a autoturismelor, Weider Research Group (Grupul de Cercetare Weider) dezvoltă noi soluții alături de culturiștii profesioniști, pentru a oferi celorlalți practicanți de culturism ceea ce au nevoie pentru a-și construi mușchi masivi și definiți.

Această colaborare reprezintă o echipă internațională de experți absoluti. În ultimii ani, am reușit să îmbunătățim semnificativ acest ciclu de dezvoltare. Profesioniștii din Statele Unite conduc testele, antrenorii din diverse țări fac evaluări, iar Weider Research Group efectuează cercetări și dezvoltă noi produse.

Numai atunci când totul este perfect pus la punct și se consideră că corespunde standardelor, experții din producție își încep misiunea de a asigura această calitate pentru fiecare cutie din orice produs care iese de pe linia de producție.

Așa cum un motor de Formula 1 necesită un combustibil special pentru a atinge performanțe maxime, corpul unui sportiv are nevoie de același nivel de atenție și îngrijire pentru a obține rezultate de vârf.

Materia din care sunt făcute visele...

Teoretic, un sportiv ar putea să își mențină o dietă excelentă consumând alimente obișnuite în proporții corecte. Cu toate acestea, în practică, acest lucru poate fi dificil de realizat din cauza complexității pregătirii alimentelor, a cunoștințelor detaliate despre fiecare aliment și a obținerii cantităților corecte pentru a atinge obiectivele dorite.

Un culturist, de exemplu, are nevoie de aproximativ 2 grame de proteină pe kilogram de greutate corporală, ceea ce înseamnă că un culturist de 80 de kilograme ar avea nevoie de 160 de grame de proteină. În mod obișnuit, însă, dieta noastră furnizează în jur de 100 de grame de proteină. Această lacună poate fi compensată consumând, de exemplu, trei porții mari de piept de curcan, sau alternativ, cu 1-2 porții de băuturi proteice.

Care sunt avantajele? Proteinele de înaltă calitate, conținutul redus de grăsimi și reziduuri, precum și varietatea și ușurința în preparare. Cu cât sunt mai mari cerințele de carbohidrați, vitamine și minerale pentru sportivii care se antrenează intens, cu atât devine mai dificil să obținem aceste nutrienți din alimentația obișnuită.

Weider Nutrition

În plus, dieta obișnuită conține adesea prea multe grăsimi. Weider Nutrition se concentrează pe produse cu conținut scăzut de grăsimi, deoarece munca grea depusă în antrenamentele intense nu ar trebui să fie anulată de un consum excesiv de grăsimi.

De asemenea, ne respectăm angajamentele privind conținutul de grăsimi indicat pe etichetele produselor noastre. Acest lucru se datorează faptului că ne ținem de cuvânt și respectăm încrederea clienților noștri. Aceasta este una dintre cheile durabilității noastre pe piață, la cel mai înalt nivel de competitivitate, timp de mai multe decenii.

Produsul potrivit pentru fiecare

Evident, nutriția trebuie să fie strict adaptată în funcție de scopul antrenamentului. În cazul în care o persoană se află la începutul antrenamentelor de culturism, are nevoie de programe de antrenament și diete diferite față de un culturist care participă la competiții.

De aceea, am dezvoltat produsele noastre pentru a se potrivi cu trei nivele diferite de pregătire în culturism, astfel încât fiecare să poată alege suplimentul potrivit pentru nivelul și scopul său.

Începător

Scopul principal este construirea masei musculare, antrenându-se, de regulă, de trei ori pe săptămâna. Aveți nevoie de mai multe calorii decât folosește corpul pentru a construi masă (bază și performanță). Aceasta înseamnă că un sportiv de 80 kg are nevoie de aproximativ 3.600 kcal în combinația corectă. Aceasta înseamnă cu aproximativ 1.000 de calorii mai mult decât are nevoie o persoană care nu se antrenează. Și acest lucru în fiecare zi, nu numai în zilele cu antrenament!

Performer

Acesta vrea să-și îmbunătățească musculatura, dar să rețină masa musculară și să-și perfecționeze proporțiile. Antrenamentul obișnuit este de patru zile pe săptămână. Cei mai mulți își cunosc corpurile și se alimentează corect. Totuși, ei au nevoie de mai multe proteine, cu asimilare rapidă de exemplu, aminoacizi și alte produse esențiale.

Campion

Scopul este clar. Dezvoltarea excelentă a sistemului muscular. Definiția și cizelarea împreună cu o masă musculară maximă sunt prioritatea. Cu cinci antrenamente pe săptămână, experiența profesioniștilor Weider poate străluci aici. Produse speciale create le susțin dieta și antrenamentul.

Weider vă oferă tot ce aveți nevoie pentru a reuși!

Publicat pe

Istoria halterelor și a ganterelor

istoria halterelor

Termenii de „ganteră / halteră” a fost folosiți pentru a descrie dispozitive de antrenament cu greutăți în secolul al XVIII-lea. În literatura de specialitate din acea perioadă, termenii a fost menționați în contextul exercițiilor fizice și al antrenamentului cu greutăți. Totuși, este important de subliniat că obiectele folosite pentru antrenament înainte de acest secol aveau caracteristici similare, chiar dacă nu erau denumite în mod specific „gantere sau haltere”.

Nu se ştie exact cine anume a inventat haltera/gantera…  poate că a fost creată de un geniu care a reușit din prima să conceapă un instrument eficient pentru antrenament. Cu toate acestea, de-a lungul timpului, haltera/gantera au evoluat continuu, încercând să depășească limitele antrenamentului cu greutăți. În loc să îmbunătățească ideea originală, aceste inovații progresive au adus deseori cu ele tehnologii supraevaluate și schimbări care au deviat de la principiile de bază.

Da! Adăugând un strop de creativitate antrenamentului tău cu o halteră/ganteră și discuri, poți realiza aproape orice…

Halterele / Ganterele – istorie îndelungată

Antichitate:

Antice Grecia și Roma. În perioada antichității, atleții foloseau diverse obiecte grele pentru a-și antrena corpul. Aceste obiecte nu aveau întotdeauna forma halterelor/ganterelor moderne, dar ideea de a folosi greutăți pentru a-și dezvolta forța și musculatura era prezentă.

Evul Mediu și Renașterea:

Secolele XIV-XVI. În timpul Evului Mediu, antrenamentele cu greutăți au avut tendința să scadă în popularitate. Cu toate acestea, în perioada Renașterii, interesul pentru activitățile fizice a cunoscut o reînviere.

Secolul al XIX-lea:

Sala de forță. Cu apariția sălilor de forță în secolul al XIX-lea, oamenii au început să folosească tot felul de dispozitive pentru a-și antrena mușchii. În această perioadă, au apărut primele forme primitive de haltere/ gantere, care puteau fi adesea reglate în funcție de greutate.

Secolul al XX-lea:

Inovații Weider. Joe Weider (fondatorul WEIDER), influent antrenor de culturism și editor, a avut un impact semnificativ în industria fitnessului în secolul al XX-lea. El a fost implicat în dezvoltarea și promovarea diferitelor echipamente de antrenament, inclusiv halterele/ganterele.

Halterele/Ganterele Moderne:

Design și Variație. Pe măsură ce culturismul și fitnessul au câștigat popularitate, designul și variația halterelor/ganterelor a evoluat. Astăzi, acestea pot fi confecționate din diferite materiale și pot avea forme variate pentru a satisface nevoile diferitelor tipuri de antrenamente.

Utilizare actuală:

Fitness General și Culturism. Halterele/Ganterele sunt acum folosite într-o varietate de antrenamente, de la fitness general până la antrenamente de forță și culturism. Ele rămân cele mai versatile și accesibile forme de echipament de antrenament.

În concluzie, halterele/ganterele au evoluat de-a lungul secolelor de la simple obiecte grele folosite în antichitate la echipamente specializate și variate utilizate în mod obișnuit în sălile de sport de astăzi.

Foto: „Worlds heaviest dumbbell” at WeiderGym

Publicat pe

Ultimului interviu cu antrenorul de campioni Mihail Kiss!

Managerul Weider Gym Iași este autorul ultimului interviu, unul exhaustiv, cu antrenorul de campioni Mihail Kiss!

Radu Preduchin, managerul Weider Gym Iași, sală care la începutul lui ianuarie a împlinit un an de existență, îmi spunea anul trecut că intenționează să realizeze o serie de interviuri cu pionieri ai culturismului din România, iar primul pe lista sa a fost Mihail Kiss, din Săcele, pe care l-a intervievat la început de decembrie. Câteva săptămâni mai târziu, pe 21 februarie, antrenorul de campioni se stingea la 91 de ani, în urma sa rămânând, printre multe altele, prima sală de culturism deschisă în România, sală cu aparate unice ce a primit o secțiune specială în materialul lui Radu Preduchin, dar și peste 10.000 de sportivi ce au trecut prin mâinile sale, în frunte cu campionul mondial László Csaba, potrivit www.saceleanul.ro.

Emoționant a fost și ce a postat ieșeanul Florin Preduchin, și d-sa un pionier al culturismului din România, pe o rețea de socializare, imediat după aflarea tristei vești.

„L-am cunoscut pe Miși Kiss în a doua parte a anilor ’70, el fiind arbitru, iar eu concurent, la Cupa 16 februarie, unul dintre primele concursuri de culturism organizate în România de către regretatul profesor Dumitru Hâtru. După ani de zile, când diferența de vârstă dintre noi nu mai părea atât de mare, am devenit prieteni. Prin anii ’90, m-a și găzduit pentru o mică vacanță la cabana lui de lângă Săcele. Cu nouă ani în urmă, l-am vizitat din nou, ocazie cu care mi-a arătat aparatele din sala lui, aparate concepție proprie, cu multiple aplicații și foarte fiabile. A ținut să-mi demonstreze cum lucrează fiecare și m-a pus și pe mine să le încerc. Era trecut de 80 de ani și destul de greu îl puteam imita, eu având „numai” 60… Miși, prietene, rămas bun!”.

Publicat pe

Antrenor de campioni: Mihail Kiss

Antrenor de campioni: Mihail Kiss. Născut la 30 august 1930, Mihail Kiss este, la 91 de ani, o personalitate marcantă a comunităţii săcelene (Brașov), dar și al culturismului românesc, un om remarcabil, atât sub aspect profesional, cât și personal. Fire perseverentă și creativă, Mihail Kiss a reușit să înregistreze prima școală de forță particulară în 1967. El s-a apucat sa faca culturism separat de halterofili, improvizand o sala intr-un garaj din Sacele. A fost prima sala de culturism din Romania, dezvoltând, totodată, și aparatul de dezvoltare universală a mușchilor, pentru acesta din urmă fiindu-i conferit Certificatul de Inventator și premiul Lauri în cadrul unei festivități organizate la Brașov.

Activitatea acestuia nu se oprește aici, devenind antrenor al Clubului Sportiv Dinamo și vicepreședinte al Federației Române de Culturism, de la înființarea acesteia, în 1990, până în anul 2000. În anul 1998, Kiss devine președintele Consiliului de Arbitraj, iar din anul 2006 președinte onorific al acestei federații. În întreaga sa activitate se regăsesc peste 10.000 de sportivi înregistrați, având în palmares și un campion mondial în persoana lui László Csaba.

Tot Mihail Kiss este cel care a avut curajul să alunece, la 85 de ani,  pe tiroliana de la canionul “7 Scări”, când a fost inaugurată, deşi are 21 de tronsoane, pe o lungime totală de 2.174 de metri.

Publicat pe 2 comentarii

DESPRE CONJUGAREA TRECUTULUI LA PREZENT

DESPRE CONJUGAREA TRECUTULUI LA PREZENT – INTERVIU CU PETRU CIORBĂ

Pentru cei mai mulţi dintre practicanţii culturismului, primul contact cu acest sport este reprezentat de revistele de gen; când am păşit eu pentru prima oară într-o sală de culturism, erau foarte puţine reviste de culturism în care să nu apară Petru Ciorbă. De regulă în postura de proaspăt câştigător al unui concurs important, de la Campionatele Naţionale până la Campionatele Mondiale. Numele lui devenise sinonim cu „Campion”. M-am bucurat foarte mult când, în primul an de facultate, am avut ocazia să particip la un seminar despre culturism unde era prezent şi Petru Ciorbă; încă am revista pe care mi-a dat un autograf. Între timp Petru Ciorbă a trecut de la „Campion” la „Legendă” – dar în nici un caz o „fostă legendă”.

Pentru interviul de mai jos l-am vizitat pe Petru Ciorbă la sala CFR, unde se antrenează şi antrenează; după un antrenament pentru picioare care i-ar fi zguduit emoţional pe mulţi dintre cei care îl numesc o „fostă glorie a culturismului”, Petru Ciorbă a povestit despre concursuri, despre mentori, despre greutăţi şi despre victorii. E reconfortant şi motivant să vezi un campion desprins din paginile revistelor de culturism cu care ai crescut că deapănă amintiri şi îşi deschide sufletul de parcă ar fi întâlnit prieteni vechi. Deci, în continuare, despre culturism şi culturism ştiinţific, mentori, antrenamente – şi antrenamente de opt ore pe zi… Îi mulţumesc pentru amabilitate, pentru lecţii şi îl las să „vorbească” în cele ce urmează (şi, conform promisiunii făcute, voi ţine secret numărul record de mici consumat după un concurs…).

Pentru început, aş vrea să facem o scurtă incursiune în palmaresul sportiv. Ce ar trebui să scrie pe cartea de vizită a lui Petru Ciorbă?

Pentru început, Petru Ciorbă se trage dintr-o familie de sportivi. Mai toţi din familia mea au practicat un sport până la un anumit nivel. Tatăl meu a fost luptător, fratele meu mai mare şi el a făcut lupte, sora mea a făcut handbal. S-ar părea că eu am dus tradiţia din familie cel mai departe, am făcut înaltă performanţă, trecând prin mai multe discipline. Prima dată am fost gimnast, apoi am făcut puţin atletism, puţin haltere, ceva mai mult lupte libere, am făcut doi ani de kung fu vietnamez, iar din 1979 m-am apucat de culturism, dar fâcând în paralel şi lupte libere, încă o bună bucată de timp.

Cât timp a trecut de la primul contact cu acest sport şi prima victorie într-un concurs?

La început, culturismul era pe categorii de înălţime. La prima mea competiţie, după patru luni de sală, am ieşit campion naţional, după un concurs cu participare selectă – am învins doi campioni naţionali, Nicu Giurgi din Baia Mare şi Alexandru Costache, din Bucureşti. M-au ajutat foarte mult sporturile pe care le-am practicat înainte – în special cei opt ani de lupte libere şi-au spus cuvântul.

Care v-au fost mentorii în culturism?

La început, îmi aduc foarte bine aminte, am chiulit de la o oră de la şcoală şi m-am înscris la cursurile de culturism de la Sala Sporturilor, de care răspundea Florin Vezeteu. El a fost antrenorul secţiei de culturism. Fac o mică paranteză: primul meu titlu, din 1979, nu a fost pentru CFR, ci pentru Şcoala Sportivă Unirea (deoarece Clubul CFR nu avea secţie de culturism). Am plecat în armată, şi din 1983 am început din nou să concurez, iar din acel moment am avut participări în fiecare an la Campionatele Naţionale şi tot din acel an nu am mai pierdut nici un titlu naţional.

Apoi am avut ocazia să mă antrenez cu Florin Preduchin, cu care am avut o foarte bună colaborare o perioadă îndelungată. Aş putea să spun că datorită lui, şi prin învăţămintele lui, am reuşit să păşesc în tainele culturismului ştiinţific. Îi mulţumesc pe această cale. Colaborarea a început în 1986. Îmi aduc foarte bine primul an de antrenamente cu Florin Preduchin, pentru că anul următor, 1987, a fost primul an în care am participat la Naţionale utilizând metodele ştiinţifice de antrenament. Campionatul Naţional a fost atunci la Târgu Mureş. Forma mea fizică a fost atât de bună, încât mulţi din adversarii mei m-au întrebat „Ce cauţi aici?! Ar trebui să concurezi la profesionişti!” Diferenţa dintre mine şi ceilalţi nu era de o clasă, era de trei clase. Deci, baza culturismului de la Florin Preduchin o am.

În armată v-aţi antrenat?

Armata am făcut-o la Piatra Neamţ. Pentru că acolo nu exista o secţie de culturism, am şterpelit de undeva nişte roţi de vagonet, ca să-mi fac o halteră şi să-mi pot continua antrenamentele. M-am antrenat cât mi-a permis timpul. Am continuat să fac şi lupte, la clubul sportiv Ceahlăul Piatra Neamţ.

Dacă v-aţi putea întoarce în timp şi aţi păşi pentru prima oară într-o sală de culturism, care e primul lucru pe care l-aţi face, şi de ce?

De obicei, oamenii cum intră în sală se apucă să facă pectorali… Nu ştiu la ce exerciţiu anume m-aş băga, dar orice aş face, aş încerca să fac corect. Am ajuns de mult timp la o concluzie: ceea ce contează cu adevărat e corectitudinea mişcării. Dacă ne uităm în orice sală, mai ales dacă sunt şi fete, toţi pun greutăţi mult prea mari, încercând să impresioneze. Poţi face presă pentru picioare şi cu o tonă, pe mine nu mă impresionează. La începutul începutului, eu am păţit-o pe propria piele – m-am accidentat folosind greutăţi prea mari; dar numai dacă treci printr-o asemenea experienţă poţi înţelege această lecţie, de a lucra corect, cu cât poţi.

Accidentări aţi avut?

Da, am avut. O dată îmi amintesc că m-am accidentat chiar cu trei săptămâni înainte de un campionat mondial, la care am luat şi medalie. După accidentări am încercat să fac cât mai repede fizioterapie, să mă pot apuca din nou cât mai repede de antrenamente.

Petru Ciorba si Monica Muresan

Care vi se pare mai riscant, culturismul sau luptele?

Ambele sporturi au avantaje şi dezavantaje, şi au riscurile lor. Totuşi, un plus de risc pentru culturism, pentru că se lucrează cu greutăţi, corpul este dus uneori la extreme, iar coloana vertebrală şi articulaţiile au, ca şi liftul, sarcina maximă. De exemplu, o accidentare serioasă în zona lombară te poate scoate definitiv din viaţa sportivă.

V-aş ruga să explicaţi puţin care era situaţia culturismului când aţi început să vă antrenaţi, ce condiţii aveaţi şi ce dificultăţi aţi întâmpinat? (pentru tinerii care se plâng 10 minute că e ocupat helcometrul în sala super-modernă la care merg, cu aer condiţionat şi automat cu suplimente nutritive…)

Când m-am apucat eu de culturism, condiţiile erau aceleaşi pentru toţi. De suplimente, produse susţinătoare de efort nici nu se punea problema. Nici nu se ştia de ele, erau inexistente. Dacă i-ai fi pomenit cuiva de aminoacizi, sau aminoacizi lichizi, s-ar fi uitat la tine „ca la o maşină străină”. Deci, cei care se antrenau făceau tot ce puteau cu ce aveau. Lapte praf, fel de fel de ingrediente pe care şi le făceau acasă, dar în general condiţiile erau peste tot la fel. Cu toate acestea, participanţii la concursuri erau foarte mulţi. Concursurile ţineau câte două – trei zile, faţă de acum. O zi era dedicată preliminariilor, erau diverse categorii – juniori mici, juniori mari, seniori; apoi finalele pentru toate acestea.

Ce stil de antrenament aţi abordat de-a lungul carierei?

Mereu mi-am ciclizat antrenamentele. Florin Preduchin m-a învăţat că, pentru a obţine rezultate maxime – în mod normal, nu poţi obţine decât un vârf de formă pe an – trebuie să-ţi ciclizezi antrenamentul: ai perioada de extra-sezon, perioada intermediară şi perioada pre-competiţională. În funcţie de aceste trei perioade îţi ajustezi antrenamentele. La început faci mai puţine antrenamente, după aceea creşti numărul de antrenamente şi durata acestora, ajungând ca, înainte de concurs, să te antrenezi chiar de două ori pe zi.

În momentul de faţă vă mai antrenaţi? Simţiţi lipsa concursurilor? În ce fel păstraţi contactul cu sportul şi sportivii?

După ce nu am mai concurat, aproape că nu a fost ediţie de Campionat Naţional la care să nu arbitrez, şi vedeam că de la an la an calitatea sportivilor e în scădere. Totuşi, doar în calitate de arbitru, mă simţeam „ca un leu în cuşcă”; am ieşit de 34 de ori campion naţional. Şi dacă te apuci să numeri te plictiseşti. Campion Balcanic. Medalii la Europene. Campion European la Team-Posing. Ultimele patru ediţii ale Campionatelor Mondiale – două medalii de argint, una de bronz, şi apoi Campion Mondial absolut…m-am plictisit.

Cu toate acestea, probabil că aş mai concurat mulţi ani. Ceea ce m-a făcut propriu-zis să nu mai concurez pe plan intern a fost faptul că lumea se cam plictisise de mine, în sensul că la unul dintre ultimele concursuri, la Timişoara parcă (unde mă dusesem, ca de obicei, foarte bine pregătit – lumea îmi ştia valoarea şi nu vroiam să dezamăgesc pe nimeni), şi după ce mi-am câştigat categoria şi concuram la open, am început să aud voci din sală „Iar Ciorbă?!”

Lumea voia o schimbare

Bănuiesc că lumea voia o schimbare, ca la Formula 1, unde Schumacher a fost de şapte ori campion mondial şi oamenii pur şi simplu s-au plictisit de el… după acel concurs, am decis să mă axez doar pe concursurile externe. După aceea am câştigat titlul de Campion Mondial absolut, cu o concurenţă selectă – şi mulţi, mulţi atleţi. De exemplu, îi aud pe unii cum se plâng că au fost la un campionat naţional şi au avut 6 – 7 concurenţi şi deja le tremurau genunchii. Nici în visele mele cele mai frumoase nu am avut ocazia să fiu finalist încă de la cântar. Eu aveam de la 20 de concurenţi în sus. Cei mai mulţi concurenţi la un Campionat Mondial la Lausanne, 45 de concurenţi într-o categorie. Ştiu un caz de la noi când un sportiv a ieşit campion naţional din trei concurenţi. Deci el era practic medaliat de la cântar.

Ce sfaturi le-aţi da celor care vor să se apuce de culturism sau tocmai s-au apucat?

Mă uit în sală – şi azi am avut o discuţie despre acest lucru – şi văd oameni care vin în fiecare zi. Ei cred că dacă vin în fiecare zi cresc. Iar eu văd că au aceeaşi formă ca în urmă cu 2 – 3 ani. Mai mult nu înseamnă întotdeauna mai bine. Muşchii au nevoie de refacere. Ca să ai rezultate, trebuie să le oferi muşchilor odihna adecvată, alimentaţia corectă, suplimentele potrivite. Fiecare grupă musculară are nevoie de 48 de ore de odihnă. Dacă antrenezi o grupă musculară în fiecare zi, ajungi la supraantrenament – şi nu vei putea depăşi această stare o bună bucată de timp. În primul rând, cei care vor să facă performanţă trebuie să aibă grijă la aceste lucruri. Trei mese în fiecare zi. Suplimente. Ai nevoie de ele. Nu eşti un sedentar, antrenamentele creează nevoi sporite.

Din cei care vin la sala CFR, câţi concurează?

Din 2003, de când răspund de sală şi până acuma, numai pe plan naţional am scos 22 de campioni (atât la băieţi cât şi la fete). O mulţime de medalii la Balcaniadă; Campion European la Juniori, Vice-Campion Mondial la Juniori, medalie de bron la Europenele de Seniori (Vlad, un elev de-al meu), Mulţi spun, de exemplu, că există concursuri zonale la care nu participă nimeni de la CFR. Ştiu că au fost şi comentarii răutăcioase, la o revistă online. Mulţi nu cunosc regulamentul. Zonalele contează pentru calificarea la Naţionale. Or, elevii mei, fiind deja campioni naţionali, erau calificaţi „din oficiu”, deci nu mai erau nevoiţi să participe la Zonale; dar mulţi nu ştiu lucrurile astea.

La sfârşit, câteva întrebări fulger:

Greutăţi libere sau aparate?

Trebuie şi una şi alta. Orice grupă musculară are o mişcare de bază, la care foloseşti greutatea cea mai mare. Muşchii nu cresc cu greutăţi mici. La greutăţi mici obţii o uşoară pompare. De exemplu, mişcarea de bază pentru pectorali este împinsul culcat. La nici un alt exerciţiu nu vei putea folosi o greutate la fel de mare ca la împinsul culcat. Exerciţiile la aparate sunt complementare; deci trebuie făcute şi unele şi altele, dar obligatoriu ai nevoie de un exerciţiu de bază, executat cu greutăţi libere.

Cardio sau regim?

Şi una şi alta. Nu cred că există vreun culturist care să ţină doar dietă, fără cardio. Când concuram, pe lângă un regim alimentar drastic – ajungeam să visez seara doar mâncăruri bune – făceam două antrenamente pe zi, şi după fiecare antrenament făceam cardio. Efectul de ardere a grăsimilor începe de la 15 minute în sus. La început nu vei putea alerga foarte mult, dar trebuie să progresezi treptat – un minut în plus, încă un minut în plus şi tot aşa. Cadenţa ideală pentru cardio, pentru arderea grăsimilor, e aceea care îţi permite să vorbeşti – de exemplu, dacă te antrenezi împreună cu cineva, să te poţi înţelege cu acea persoană, nu să gâfâi.

Puţine repetări sau multe repetări?

Şi una şi alta :)) De exemplu, e bine ca la grupele musculare mari, măcar o dată pe an, să facem un vârf. Sunt muşchi de forţă – limită, sunt muşchi de forţă – viteză, nu îi putem antrena pe toţi la fel. Pectoralul, tricepsul şi bicepsul femural – aceştia sunt muşchi rapizi. Poţi face 10 serii a câte 10 repetări cu 70% din greutatea maximă cu care poţi face o repetare – dar pentru asta trebuie să ştii cu cât faci respectiva repetare. Seriile cu multe repetări se recomandă în perioada pre-competiţională, pentru că obţii o pompare foarte bună şi deja eşti în perioada când arzi din calorii. Dar la grupele mari, chiar şi înainte de concurs, trebuie păstrat în program exerciţiul de bază, cu puţine repetări, pentru a nu se pierde masă musculară.

Deci, antrenament de volum sau scurt şi intens? Care e cel mai lung antrenament pe care l-aţi făcut vreodată?

Din nou, ambele :)) Recordul era de opt ore pe zi. Am ajuns la acest tip de antrenament tot datorită lui Florin Preduchin, care m-a învăţat ce face diferenţa dintre un campion şi un pretendent la titlu. Chiar înainte de concurs, mă antrenam  opt ore pe zi, ca să epuizez glicogenul muscular – acesta e stocat în ficat, în muşchi şi în sistemul circulator. Pentru a-mi putea epuiza glicogenul muscular în cele opt ore, adoptam sistemul dublu-split; încercam să lucrez grupele mari dimineaţă – pentru că se spune că dacă faci efort intens seara nu poţi dormi – iar seara restul. Deci făceam cinci ore în prima parte a zilei şi încă trei ore seara. Am ajuns la un volum de 180 de tone.

Mai ales pe fond de dietă drastică, orele acelea păreau foarte lungi. Fiecare grupă era lucrată cu cât mai multe exerciţii, din cât mai multe unghiuri şi cu cât mai multe serii, până la epuizare. Zilele acelea dinaintea concursului erau atât de dificile, încât tot anul mă gândeam la ele. Sunt ucigătoare. În timpul programului de masă eşti puternic, mănânci bine, împingi mult, dar adevăraţii sportivi cedează în perioada asta. Îmi aduc aminte că la primul Campionat European care s-a ţinut la Constanţa eram în căutare de apă distilată (ca să mă feresc de sare – sarea menţine apa, şi îţi poate da peste cap munca de un an de zile. Mă simţeam de parcă aş fi fost în stare de imponderabilitate. Totul era aievea. Cine nu trece prin aşa ceva nu poate înţelege.

Şi ce se întâmpla la mesele de după concurs?

Foarte mulţi sportivi adorau pizza. Mie nu mi-a plăcut niciodată. În schimb mă dădeam în vânt (asta îmi cerea mie organismul…) după ciorbă de burtă şi mici.

Tehnica de intensitate preferată?

Am aplicat toate principiile de antrenament, dar în special seturile piramidale, şi obişnuiam întotdeauna să fac la fiecare exerciţiu o serie de revenire. Asta însemna că la ultima serie scoteam greutăţile de pe bară sau de pe aparat. De exemplu, eu la împins culcat mă încălzesc cu 80 de kilograme. Recordul meu la împins culcat a fost de 190 de kilograme, chiar pe perioadă de slăbire. După ce terminam seriile de împins, reveneam la 80 de kilograme şi făceam multe multe repetări. Pe mine m-a ajutat foarte mult lucrul acesta.

Un mesaj pentru fani?

Să se păstreze sănătoşi. E cel mai important.