Publicat pe

Încercările lui Sergio (II)

Încercările lui Sergio (II)

Marele salt

„Victoria de la New York Pro a fost un salt uriaş pentru cariera mea. A fost un pas decisiv în călătoria pe care am început-o în 2003, când aveam 18 ani şi 64 de kilograme la aproape doi metri înălţime, eram un tânăr plăpând, şi am hotărât să mă apuc de culturism. Am câştigat Naţionalele la o greutate de 109 kilograme, şi iată-mă aici, la New York, cu 5 kilograme mai greu, şi în cea mai bună formă pe care am avut-o vreodată.

Mi-a luat 14 ani să ajung aici, şi a fost un drum presărat cu obstacole – de multe ori, chiar eu mi-am pus piedici. Din punct de vedere mental, am fost întotdeauna nesigur pe mine, ca şi cum aş fi rămas acelaşi puşti de la început. Aveam aşa nişte emoţii de mari. Nu puteam să mă încălzesc şi să mă pompez înainte de a urca pe scenă, abia dacă puteam mânca şi mi-era teamă să vorbesc cu ceilalţi în spatele scenei.

Mi-am uitat şi slipul la hotel, iar prietenii mei au fugit să mi-l aducă în timp ce alţi concurenţi deja pozau pe scenă. Deci, drumul spre victorie a fost unul destul de traumatizant”.

Validarea

„Am simţit că rezultatul de la acest concurs a fost o validare a valorii mele, şi a demonstrat tuturor că am reuşit nu doar să devin campion, ci şi că voi ajunge cineva în acest sport – nu vreau doar să mă plasez cât mai bine la concursuri şi să mă mândresc că sunt fiul lui Sergio Oliva.

Sunt aici nu doar ca să câştig concursuri profesioniste, îmi doresc să ajung Mr. Olympia într-o bună zi. New York Pro a fost nu doar o validare în faţa altora, ci şi una care mi-a demonstrat mie însumi că am făcut bine când am avut încredere în propriile forţe. Şi, într-un mod ciudat, mi-a demonstrat că în ciuda unei perioade de pregătire care a fost cea mai groaznică din viaţa mea, când totul părea că se prăbuşeşte în jurul meu, am reuşit să progresez.

A trebuit să mă zbat ca să-mi pot lua un bilet de avion spre New York, iar apoi faptul că Brooke a trebuit să rămână în Australia a venit ca o lovitură grea. Aveam nevoie de ea lângă mine pe perioada pregătirii, iar acest lucru nu a mai fost posibil. A fost foarte greu pentru mine să rezist. Dar chiar şi de la 8000 de mile depărtare, m-a încurajat şi m-a ajutat să-mi păstrez concentrarea. Când am rămas doar eu şi Jon pe scenă, am avut senzaţia că am jucat totul pe-o carte, iar acea carte era New York Pro. Nici măcar nu aveam un bilet de avion pentru a mă întoarce acasă.

M-am gândit că o sa trebuiască să merg în mâini pe scenă, cum face Kai Greene, şi să dansez în Times Square ca să pot face rost de banii necesari pentru bilet. A fost cel mai mare risc pe care aş fi putut să mi-l asum. Aşa că sunt extrem de mândru de reuşita mea. Toate sacrificiile, toate suferinţele au meritat, până la urmă”.

Desfăşurarea concursului

„Întotdeauna am fost interesat de istorie, şi pur şi simplu istoria a înregistrat prea multe cazuri de culturişti care au reuşit să devină profesionişti, dar nu au câştigat primul concurs profesionist la care au participat după aceea. E greu să ignori astfel de statistici. Îmi doream să câştig, bineînţeles! Nu mă înţelege greşit. Era o adevărată nebunie faptul că trebuia să câştig ca să-mi repar viaţa şi să-mi pot permite un avocat specialist în imigrări, pentru a-mi putea aduce soţia înapoi acasă. Nu am fost sigur că am o şansă reală până în momentul când am fost chemat la comparaţii cu Morel şi Delarosa, la sfârşitul pre-jurizării. Apoi, în seara concursului, m-au chemat doar pe mine la comparaţii cu Delarosa.

Atunci am fost cum nu se poate mai pregătit. Sergio de la pre-jurizare şi Sergio din finală au fost doi tipi complet diferiţi. După pre-jurizare ştiam că nu sunt primul, aşa că nu aveam de gând să aplic formula clasică de după pre-jurizare şi să mă îndop cu un hamburger mare şi să beau Gatorade după pofta inimii. În loc de asta, nu am mâncat nici un gram şi nu am băut absolut nimic; eram atât de deshidratat, încât buzele mi se lipeau de dinţi.

Pur şi simplu puteam să simt gustul victoriei şi să mă bucur pentru că indiferent de obstacole am reuşit să-i înving pe alţii cu sponsori serioşi şi care au avut mult mai puţine dificultăţi. Toţi cei cu care am concurat aveau sponsori, o casă, o soţie la care să se întoarcă, iar eu nu aveam nimic din toate astea; totuşi, nu puteam să mă declar învins. Am vrut să le demonstrez tuturor că nu am nevoie de vreun tratament preferenţial. Trebuia să fac aceleaşi sacrificii pe care orice culturist profesionist aflat la începutul carierei trebuie să le facă”.

De ce eu?

E greu să respingi total ideea că lui Sergio îi plac de fapt toate aceste obstacole, toate aceste pedepse. E ca în gluma cu masochistul căruia îi plac duşurile reci, deci face un duş fierbinte. Să auzim totul chiar de la el. „Poate aşa e felul meu, să fiu motivate tocmai când mă confrunt cu dificultăţi mari. Poate experienţa din New York a fost doar o sursă uriaşă de motivaţie pentru mine. Mereu am fost o persoană pesimistă. Întotdeauna spun lucruri de genul „Numai mie mi se întâmplă asta”, şi „Mi se întâmplă doar lucruri rele” şi „De ce eu?” Dar ştii, încerc să-mi schimb atitudinea asta.

Unul dintre motivele pentru care încerc e că am discutat cu Flex Lewis, Shawn Rhoden şi Phil Heath. Şi mi-au povestit cum au îndurat lucruri şi mai grave decât cele prin care am trecut eu. E o nebunie, pentru că aceştia trei reprezintă modele pentru mine, au obţinut ceva la care şi eu visez, aşa că tot ce mi-au povestit a găsit un ecou puternic în mintea mea. Istorisirile lor au însemnat pentru mine luminiţa de la capătul tunelului. M-au trezit la realitate. Şi e ciudat, pentru că acum cred că e bine că mi s-au întâmplat toate lucrurile acelea.

Dacă nu mi s-ar fi întâmplat, nu aş fi muncit atât de mult. Cu toţii tragem de fiare ca şi cum ar fi o problemă de viaţă şi de moarte, dar de data aceasta chiar m-am antrenat şi am făcut cardio ca şi cum viaţa mea şi cea a soţiei mele ar fi depins de asta. Aşa că acum, după ce am depăşit toate aceste obstacole – şi multe altele, despre care oamenii nu ştiu – am o încredere în mine cum n-am mai avut niciodată”.

Următoarea escală: Columbus

„Am hotărât să nu particip la Mr. Olympia 2017. În loc de asta, trebuie să găsesc o modalitate de a-mi recupera soţia, de a găsi un sponsor şi de a-mi repara viaţa. Prefer să muncesc pentru a-mi aşeza viaţa personală pe făgaşul potrivit, decât să ţin în continuare o dietă drastică doar pentru a fi chemat la câteva comparaţii la Mr. Olympia. Sunt în stare să mă autoevaluez obiectiv. Ar fi un pas istoric pentru mine să păşesc pe aceeaşi scenă pe care a păşit şi tatăl meu, şi ar reprezenta o premieră şi pentru mama mea: ar fi singura femeie care şi-a văzut soţul şi fiul concurând la Olympia. Dar să particip fără să fiu în forma mea maximă ar fi o jignire adusă mamei mele şi amintirii tatălui meu.

Am primit invitaţia la Arnold Classic din Columbus chiar din mâna lui Arnold, aşa că acesta va fi următorul meu concurs. O să-mi detoxific corpul, o să-l las să se refacă după această pregătire atât de extenuantă, îmi voi recupera liniştea prin prezenţa soţiei mele şi voi avea la dispoziţie un întreg sezon necompetiţional pentru a deveni mai mare şi mai bun, şi poate voi şoca vreo doi profesionişti la Columbus – poate o să mă surprind şi pe mine însumi”. „Cine ştie, poate voi continua neîntrerupt şirul victoriilor, şi pentru mine şi pentru Chris Aceto (antrenorul lui).

Până acum am reuşit de fiecare dată, dar cred că acum Chris are nevoie de o pauză de la căderile mele emoţionale. Nu aş fi fost nici pe jumătate atât de bun la New York, dacă nu ar fi fost Chris. Pentru mine e mult mai mult decât un antrenor şi un specialist în dietă. Am atât de multă anxietate, atât de multe probleme, iar el ştie cum să resolve toate problemele mele emoţionale şi să-mi păstreze încrederea în mine şi motivaţia”.

Pacientul e vindecat

„Mi-am schimbat mult modul de a gândi, de la concurs încoace. Mi-am dat seama că am ajuns aici fără nici un fel de ajutor şi fără măcar să cred 100% în mine însumi. Mă simt ca şi cum aş fi fost bolnav, pe patul de moarte, timp de 13 ani, străduindu-mă din greu fără să pot da vreodată ce e mai bun din mine, şi cu toate astea, în această stare deplorabilă, tot i-am învins pe ceilalţi. Iar acum s-a găsit un remediu pentru mine. Ies din spital şi sunt un om complet nou. Mă bucur mai mult de viaţă, mă simt de neoprit, ca şi cum mi-ar fi fost dat să fiu un învingător şi încerc să-mi reamintesc în permanenţă că nu mă urmăreşte nici un ghinion.

„De fapt, sunt foarte norocos, pentru că nu mulţi au reuşit să facă lucrurile pe care le-am făcut eu. Sunt acum recunoscător pentru tot ce mi s-a întâmplat, pentru că acum văd viaţa în altă lumină. Şi ştiu că toate lucrurile groaznice de care m-am lovit încă de la primul concurs au avut un motiv – şi au fost de fapt o poartă spre un nou început”.

Post-scriptum: Începând cu 5 august 2017, Sergio este sponsorizat de Old School Labs Supplements, Angry Mills Sinister Labs, Pro Tan şi Body by Eddie Inc. De asemenea, are propria sa linie de îmbrăcăminte, numită după una dintre pozele care l-a făcut celebru pe tatăl său, VictoryClothing.com. Lucrurile încep să arate bine!

Citeşte în continuare:

Încercările lui Sergio (I)

Încercările lui Sergio (II)

Autor: Peter McGough; Foto: Per Bernal www.muscleandfitness.ro

Recomandari WEIDER:

Publicat pe

Încercările lui Sergio (I)

Încercările lui Sergio (I)

Cu astfel de victorii, cine mai are nevoie de înfrângeri? Anul de debut a fost unul extrem de dificil pentru Sergio Oliva jr.
Data: sâmbătă, 20 mai 2017, Westchester County Center, White Plains, New York.

Era 10 şi 20 de minute, seara, când Jon Delarosa şi Sergio Oliva Jr. rămăseseră singurii pe scenă – unul dintre ei avea să fie declarat câştigătorul ediţiei 2017 a concursului New York Pro. Era a cincea oară când Delarosa participa la această competiţie, şi prima dată pentru Oliva. De fapt, era debutul lui Sergio Oliva Jr. pe scena profesionistă, după ce câştigase statutul de profesionist la Naţionalele din 2015.

Dată fiind moştenirea tatălui său – Sergio Oliva, una dintre cele mai cunoscute figure din culturism, de trei ori Mr. Olympia, un adevărat idol al acestui sport – debutul juniorului a fost atent observant de toată lumea. Va putea oare tânărul să se ridice la înălţimea aşteptărilor? Va putea purta povara unui nume atât de faimos în culturism?

Cu o voce tunătoare, prezentatorul Bob Cicherillo anunţă numele celui clasat pe locul doi: „Jon Delarosa!” Acesta face un pas înainte, vizibil dezamăgit, în timp ce învingătorul se prăbuşeşte în genunchi, ţinându-şi capul în mâini, cu tot trupul tremurând de emoţie.

***

Ar fi trebuit să fie unul dintre cele mai fericite momente din viaţa lui Oliva; un vis împlinit, toate criticile desfiinţate. În loc de toate acestea, momentul victoriei a reprezentat culmea celei mai nefericite şi disperate perioade din viaţa lui. Dându-şi încet-încet seama că într-adevăr a câştigat, un sentiment de eliberare începe să pună stăpânire pe el. Începe să realizeze ce i se întâmplă. În momentul acestei victorii, Sergio abia dacă avea vreun ban. Un sponsor care îl sprijinise mult timp reziliase contractul mai devreme, în 2017, iar potenţialul nou sponsor renunţase la colaborare cu opt săptămâni înainte de concursul din New York.

Lipsa unui venit constant a avut un effect de domino asupra vieţii lui Sergio – ajunsese într-o situaţie financiară atât de groaznică, încât apartamentul în care locuia a rămas fără electricitate. Mai mult de atât, nici măcar nu mai avea bani de un bilet de avion pentru a se întoarce acasă, în California. Gravitatea situaţiei sale nu se opera aici. Se căsătorise în decembrie 2016 cu Brooke, de origine australiană. Din cauza unei probleme în familie, soţia lui a trebuit să se întoarcă în Australia, iar apoi, din cauza unei încurcături cu actele, nu i s-a aprobat viza pentru a reveni în America.

Însă şirul necazurilor nu se sfârşise aici pentru Sergio. Ajuns în New York cu câteva zile înainte de concurs, o infecţie l-a ţintuit într-un scaun timp de două zile. Dacă vreţi să îi daţi o poreclă, „Norocosul” nu este o idee bună. Oricum, cert e că premiul concursului, de 12.000 de dolari, avea darul de a-I mai lua de pe umeri nişte griji. Povestea lui Sergio de dinaintea competiţiei este una dintre cele mai nebuneşti pe care le-am auzit, dar Sergio a reuşit să depăşească toate obstacolele și, fiind un tip extrem de sincer, şi-a deschis sufletul într-un interviu plin de dramatism şi astfel ne-am dat şi noi seama ce naiba se întâmplă cu viaţa lui.

Citeşte în continuare:

Încercările lui Sergio (II)

Încercările lui Sergio (I)

Autor: Peter McGough; Foto: Per Bernal www.muscleandfitness.ro

Recomandari WEIDER:

Publicat pe

Moștenirea incredibilului HULK (II)

Moștenirea incredibilului HULK (II). Lou Ferrigno – interviu exclusiv pentru Revista FLEX.

R: Ce-ar însemna pentru tine să conduci Consiliul Prezidenţial pentru Fitness, Sport şi Nutriţie?

L.F.: Ar însemna un rol foarte important. Vreau să fac America sănătoasă. Vreau să mă ocup de problema obezităţii şi vreau ca elevii din şcolile americane să se implice mai mult în activităţi sportive, inclusiv în antrenamentele cu greutăţi. Aş vrea să-i conving pe copii să se ridice de pe canapele. Petrec mult prea timp cu jocuri video şi lenevind. Dacă stai în faţa calculatorului toată ziua, în loc să fii activ, devii de-a dreptul letargic. Mă bucur că ai adus vorba de jocurile video. În momentul de faţă e ca o epidemie printre tineri. Aşa ceva nu exista pe vremea când tu erai copil. Când eram eu copil nu vroiam nici măcar să mă uit la televizor la sport. Pentru că, în familia mea, multă lume se uita la meciuri cât era ziua de lungă. Eu preferam să fiu activ, să-mi găsesc mereu ceva de făcut pe afară, să mă antrenez. E nevoie să-ţi împarţi timpul în aşa fel încât să poţi face efort fizic şi să duci o viaţă mai activă.

O parte importantă a programului pe care vrei să îl implementezi odată ajuns la conducerea consiliului va fi reprezentată de modalităţi de a-i convinge pe copii să mai renunţe la jocurile video?

Ei bine, nu pot spune prea multe detalii despre asta deocamdată, încă nu am fost numit oficial în această funcţie. Dar dacă se va întâmpla, mă voi concentra asupra acestui aspect; poate voi încerca măcar să îi conving pe copii să joace jocuri video legate de exerciţii fizice. Cum putem să facem jocuri video la care exerciţiile fizice să fie parte din joc? Văd peste tot prea mulţi copii cu căşti la urechi, care nu sunt atenţi la nimic din ce e în jurul lor, nici măcar când trec strada. Şi adulţii, la fel. Peste tot, în gări sau în staţiile de autobuz, vezi indivizi cu căşti, total indiferenţi la ce e în jur. Suntem prea obsedaţi de telefoane şi calculatoare.

Ai dreptate. Problema nu e doar cu copiii, aşa-i?

Aşa e. Şi cei mai în vârstă trebuie să fie mai activi. În California mulţi fac sport în aer liber, pentru că e cald. Dar şi în zonele mai reci există soluţii – pot merge la sală sau se pot antrena acasă. Problema cu părinţii din ziua de azi e că ar trebui să se implice mai mult în activităţile fizice ale copiilor. Întreaga familie ar trebui să manifeste un interes constant pentru fitness şi o viaţă sănătoasă în general, şi ar trebui să se antreneze împreună.

Haide să schimbăm macazul şi să discutăm despre Ferrigno Legacy. Pare că devine mai mare în fiecare an. La ce ar trebui să ne aşteptăm de la această ediţie?

Pentru prima data este inclusă în cadrul evenimentului şi o expoziţie de fitness – noi o numim FLEXPO. Vom avea în jur de 300 de standuri, o competiţie de tip strongman, una de powerlifting, precum şi una de poledancing. Avem cel mai tare eveniment de pe Coasta de Vest şi colaborăm cu Arnold Classic – ne ajutăm unii pe alţii. Scopul meu e ca Ferrigno Legacy să fie cât mai atractiv pentru sportive – mi-aş dori să vină aici, să concureze şi să-şi facă şi o vacanţă cu aceeaşi ocazie. FLEXPO va fi ceva uriaş şi în acelaşi timp foarte divers – va include tot, de la sport la tehnici anti-îmbătrânire şi de la modă la tehnică modernă.

Ai modelat Ferrigno Legacy după Arnold Classic?

Arnold Classic există de mai bine de 40 de ani şi e ceva absolut impresionant. Are cea mai tare expoziţie de culturism din lume. Cei de acolo m-au ajutat foarte mult. Avem Arnold Classic şi avem Mr. Olympia. Dar am vrut să avem şi ceva în California, care să fie un fel de vacanţă. Nu vreau ca oamenii să vină pur şi simplu pentru două zile şi după aceea să plece acasă. Vreau să stea mai mult şi să se distreze grozav împreună cu toată familia.

Cum vezi situaţia actuală a culturismului, cu adăugarea recentei categorii de Classic Physique la IFBB , care ne trimite cu gândul la epoca ta de glorie în acest sport?

Cred că adăugarea acestei noi categorii a fost o idee grozavă, pentru că se pune accent pe proporții. Mr. Olympia va alinia mereu pe scenă monştri ai masei musculare, dar publicul vrea să vadă şi sportivi cu un fizic cu linii şi proporţii clasice. Noua categorie de Classic Physique îmbină proporțiile şi masa musculară, spre deosebire de culturism, care acum pune accentul mai mult pe masă.

Care categorie e preferata ta? La care îţi place cel mai mult să te uiţi? Vrei să-i vezi pe Phil Heath, Dexter Jackson şi ceilalţi, sau pe sportivii de la Classic Physique?

Culturiştii din ziua de astăzi trebuie să arate cum arată pentru că obiectivul e să acumuleze cât mai multă masa – trebuie să fie cât mai masivi, cu cât mai multe kilograme de muşchi. În general prefer proporțiile, pentru că pe vremea când concuram – în perioada când s-a făcut Pumping Iron – culturismul avea şi o latură artistică. Astăzi culturiştii sunt forţaţi să devină aşa mari, pentru că asta e direcţia în care a luat-o sportul. Nu e vina lor. Când adaugi foarte multă masa musculară, sacrifici adesea proporțiile. Dar când te uiţi la tipi ca Phil Heath şi ceilalţi care concurează la Mr. Olympia, vezi că sunt nişte sportivi fenomenali şi sunt fascinat de asta. Şi culturişti ca Dexter Jackson şi Flex Wheeler, care concurează la vârste mai înaintate şi sunt într-o formă fantastică – asta demonstrează longevitate.

Dacă tot ai adus vorba de longevitate, care e acum programul tău de antrenament?

Mă antrenez cum m-am antrenat de 40–50 de ani încoace. Îmi antrenez fiecare grupă musculară de două ori pe săptămână, dar fac antrenamente mai uşoare, cu repetări mai multe şi folosesc preponderent aparatele. Nu am nevoie să adaug masă musculară. Şi fac o grămadă de cardio. Mă duc cu bicicleta pe plajă. Îmi place să-mi păstrez greutatea cam la 111 kilograme. Să fiu definit şi în formă.

De câte ori pe săptămână mergi la sală?

Încerc să ajung la sală de şapte ori pe săptămână. Fac exerciţii cardio timp de 30 de minute şi antrenament cu greutăţi timp de 30 de minute. Mă antrenez şi când călătoresc. Mănânc cât de sănătos posibil. Evit orice fel de zaharuri şi amidon.

Eşti încă activ în cadrul forţelor de ordine?

Da. Scriu şi articole despre fitness pentru Biroul Şerifului din Los Angeles. Sunt ajutor de şerif de 13 ani. Scriu  aceste articole pentru că astfel îi motivez pe poliţişti să se antreneze pentru a fi în formă. Stau toată ziua în maşină şi mulţi dintre ei nu fac nici un fel de exerciţii fizice după aceea. Pentru aceşti oameni e foarte important să ducă o viaţă active din punct de vedere fizic şi să-şi tonifieze musculatura pentru a-şi proteja spatele inferior. De asemenea, îi învăţ cum să se alimenteze sănătos cât sunt în patrulare. Încerc să mă ocup de toate aceste aspecte, pentru binele lor.

Pentru mai multe informaţii despre Ferrigno Legacy: ferrignolegacy.com

Citeşte în continuare:

Moștenirea incredibilului HULK (II)

Moștenirea incredibilului HULK (I)

Autor: Joe Wuebben – www.muscleandfitness.ro

Recomandari WEIDER:

Publicat pe

Moștenirea incredibilului HULK (I)

Moștenirea incredibilului HULK (I). La 66 de ani (Muscle&Fitness Nr.1/2018), Lou Ferrigno (HULK), vedeta culturismului , păşeşte pe un nou drum pentru a-şi pune o amprentă semnificativă asupra moştenirii pe care vrea să o lase generaţiilor viitoare – iar acest drum s-ar putea să-l ducă tocmai la Casa Albă.

Lou Ferrigno este în vârf

Lou Ferrigno este în vârf – să spui asta despre cineva e mare lucru. Acel cineva a fost vedetă, alături de Arnold Schwarzenegger, în legendarul documentar despre culturism, Pumping Iron. Asta înainte să primească rolul care l-a făcut cu adevărat celebru, cel al Incredibilului Hulk. Cei mai mulţi dintre culturiştii care au apărut în Pumping Iron ar fi considerat acest lucru drept culmea succesului, vârful carierei – şi, dacă e să fim sinceri, pentru unii dintre ei aşa a şi fost. Dar nu şi pentru Ferrigno.

Incredibilul Hulk

De când serialul Incredibilul Hulk a început să fie difuzat, în urmă cu 35 de ani, Ferrigno a apărut în mai mult de 40 de producţii cinematografice şi de televiziune, fără a mai ţine seama de coperţile de reviste. Dar cea mai recentă realizare a sa este şi cea care i-a asigurat încă o apariţie pe coperta M&F: preşedintele Donald Trump l-a numit în fruntea prestigiosului Consiliu Prezidenţial pentru Fitness, Sport şi Nutriţie. Un alt nume celebru din lumea culturismului, Arnold Schwarzenegger, a deţinut aceeaşi funcţie pe timpul administraţiei Bush, în anii ’80. Dacă va fi numit oficial în acest post, Lou Ferrigno va fi la fel de ocupat ca de obicei. Este deja principalul organizator al unui eveniment sportive cu numeroase competiţii şi o expoziţie uriaşă dedicate fitness-ului, care ţine un weekend întreg: Ferrigno Legacy, în Palm Springs, California.

Idoli al culturismului

Cu aceste două proiecte în agendă, s-ar părea că Lou Ferrigno şi-a lăsat misiunile importante pentru sfârşitul carierei. Într-un interviu exclusiv cu revista FLEX, Incredibilul Hulk – şi unul dintre cei mai mari idoli ai culturismului – a dat detalii despre numirea sa la conducerea consiliului şi despre evenimentul sportiv pe care îl organizează. Avem o presimţire că nu e ultima copertă pe care apare Lou Ferrigno.

Citeşte în continuare:

Moștenirea incredibilului HULK (II)

Moștenirea incredibilului HULK (I)

Autor: Joe Wuebben – www.muscleandfitness.ro

Recomandari WEIDER:

Publicat pe

Terry Crews (3)

Terry Crews (3). Terry Crews – te face capabil să treci printr-un ZID! Vedeta plină de muşchi din Brooklyn Nine-Nine şi a celor trei filme din seria Eroi de Sacrificiu – şi noua gazdă a emisiunii „Vrei să fii milionar?” – îşi trăieşte fiecare zi ca şi cum ar fi ultima, şi te sfătuieşte şi pe tine să faci la fel.

Antrenează-te ca Terry Crews

Antrenamentul începe cu o mişcare explozivă pentru întregul corp (smuls în forţă), apoi continua cu pectoralii şi se termină cu braţele.

RECOMANDĂRI: Efectuează antrenamentul o dată pe săptămână, lăsând cel puţin o zi de odihnă înainte de următorul antrenament pentru partea superioară a corpului.

Exerciţiile cuplate (marcate A şi B ) sunt executate ca un superset. Fă un set din exerciţiul A şi un set din exerciţiul B înainte de a te opri să te odihneşti. Repetă până când termini toate seturile din program. Execută toate celelalte exerciţii ca seturi separate.

Antrenament – întregul corp

  1. Smuls în forţă 4 SET 10 REP
  2. Împins înclinat 4 SET 12,10,9,8 REP
  3. Împins culcat la aparat 4 SET 20,12,8,4 REP

4A. Fluturări cu gantere 4 SET 10 REP
4B. Flexii cu gantere 4 SET 10 REP
5A. Flotări la paralele 4 SET 10 REP
5B. Flotări 4 SET 20 REP

Citeşte în continuare:

Terry Crews (1)

Terry Crews (2)

Terry Crews (3)

Autor: Matt Tuthill, Foto: Peter Yang  – www.muscleandfitness.ro

Publicat pe

Terry Crews (2)

Terry Crews (2). Terry Crews – te face capabil să treci printr-un ZID! Vedeta plină de muşchi din Brooklyn Nine-Nine şi a celor trei filme din seria Eroi de Sacrificiu – şi noua gazdă a emisiunii „Vrei să fii milionar?” – îşi trăieşte fiecare zi ca şi cum ar fi ultima, şi te sfătuieşte şi pe tine să faci la fel.

M&F: Când o să postăm pe Facebook ştirea că vei avea iarăşi un articol special în M&F, o să fie o tonă de comentarii. Partea leului – pozitive.

Dar pot să spun cu destulă convingere că 10–15% din comentarii o să fie încercări de a desfiinţa eforturile tale deaţi construi corpul, şi de a-ţi nega toată munca, cel mai probabil prin diverse combinaţii având la bază următoarele afirmaţii: 1. Ce mare lucru? E un mutant genetic. 2. Este plătit să arate aşa şi are un bucătar personal. 3. La vârsta lui, sigur ia ceva steroizi sau hormoni de creştere.

Pentru noi e întotdeauna trist să vedem remarci de genul acesta. Tu cum te simţi când le vezi? Şi cum le-ai răspunde celor care scriu astfel de lucruri?

Terry Crews: Ei bine, eu cred că e vorba de un eşec în asumarea responsabilităţii. E ca şi cum te-ai uita la un tip bogat şi ai spune: „Uită-te şi la ăsta, i-a picat vreo moștenire”. Cu toţii ştim că, mai ales în America, foarte puţini oameni sunt bogaţi datorită unei moşteniri. Cei mai mulţi care au ajuns bogaţi şi au atins succesul au lucrat foarte, foarte mult şi au economisit şi au făcut tot ce le-a stat în putinţă.

Eu sunt căsătorit de 25 de ani. Ce-ar spune oamenii? Că suntem mutanţi genetici? Că suntem făcuţi să fim împreună? Hai să fim serioşi. Am trecut prin clipe de adevărat iad. Ne-am fi putut despărţi de o grămadă de ori. S-ar putea întâmpla asta şi de-acum înainte. Dacă nu m-aş ocupa de asta, aş putea divorţa săptămâna viitoare. Lucrurile nu se întâmplă automat. Trebuie să depui efort pentru orice. Eu trebuie să muncesc pentru căsnicia mea, pentru banii mei, pentru corpul meu. Treaba nu se termină niciodată.

Adevărul este următorul: Situaţia sau se îmbunătăţeşte, sau se înrăutăţeşte, dar nu rămâne niciodată la fel. Absolut niciodată. Orice schimbare în obiceiurile tale, orice schimbare în ceea ce faci te afectează  pe termen lung. Dacă dintr-o dată te hotărăşti că vrei să mănânci şi desert pentru tot restul vieţii, toate deserturile astea au un efect cumulat. E matematică pură. Înţelegi ce spun?

M&F: Cel de-al doilea lucru pe care îl vor spune oamenii e că eşti bogat şi ai un bucătar personal.

Terry Crews: Hei, omule, n-am avut niciodată un bucătar. Îţi promit că o să-mi iau unul, după ce mai avansez! Nu vorbesc prostii, chiar o să-mi iau unul. Dar chestia e că oamenii tot o să comenteze, şi chiar dacă ai un bucătar personal tot trebuie să ştii ce mănânci. De ce ar fi alimentaţia ta responsabilitatea altcuiva?

Cunosc foarte multe personae care au bucătar personal şi care nu sunt într-o formă fizică bună. Din nou, e una din acele situaţii în care oamenii aruncă cu noroi în altcineva, ca să se simtă ei mai bine – dar lucrul ăsta nu funcţionează. Viaţa nu merge aşa. Observ asta la mulţi. E ca şi cum cineva şi-ar spune: „Dacă îl desfiinţez pe tipul ăsta, o să arăt eu mai bine” – dar oamenii din jur te citesc foarte rapid şi îşi dau seama că asta e doar o combinaţie de invidie şi ură.

În primul rând, tu eşti responsabil pentru tot ce ţi se întâmplă. Punct. Tu eşti responsabil pentru fiecare firimitură de mâncare pe care o bagi în gură. Nimeni nu te obligă să faci nimic. Nimeni nu îţi ia nimic – mai ales dacă trăieşti în America. Sunt o mulţime de feluri de a mânca. Poţi să mergi la McDonald’s şi să mănânci sănătos. Totul se reduce la alegeri. Poţi să laşi deoparte chifla şi să mănânci doar pieptul de pui; fă ce trebuie să faci. Întotdeauna poţi să alegi.

Când încerci să ignori faptul că oricine are dreptul de a alege, spunând lucruri ca „Dar tu ai asta şi asta…” Să fim serioşi, eu sunt din Flint, MI. Îţi promit că nimeni nu are bucătar personal în Flint. Te descurci, cum se descurcă toţi. Şi eu a trebuit să-mi dau seama care sunt alegerile potrivite. Am făcut o mulţime de greşeli – şi cu dieta. Am încercat să devin vegetarian, odată, şi m-am îngrăşat, ceea ce o nebunie; nu aveam destulă proteină în alimentaţie. Am încercat fiecare dietă. Am experimentat cu orice e posibil.

M&F: Cel de-al treilea lucru pe care o să-l aducă oamenii în discuţie o să fie îmbunătăţirile „prin chimie”

Vor spune că ai 46 de ani, şi că foloseşti cel puţin un supliment cu testosteron, sau ceva de genul ăsta.

Terry Crews: Niciodată. Mă bucur foarte mult când cineva crede asta, e ca o distincţie, mă simt mândru. Dacă ei chiar cred că iau testosteron, atunci e grozav. Eu sunt antisteroizi. Îmi plac vitaminele. Şi, pentru că am învăţat o grămadă de lucruri despre vitamine, am găsit mijloace naturale să-mi măresc nivelul de testosteron.

Dar cunosc oameni cărora le place să trişeze. Trişatul însă se întoarce împotriva ta. Nu o să dau deloc nume, dar sunt o mulţime de celebrităţi cărora le place să trişeze, şi mereu trişatul se întoarce împotriva lor. Nu contează cine eşti. Toate lipsurile tale în privinţa moralităţii te vor ajunge din urmă. Nu poţi trişa şi nu poţi avea o viaţă de succes bazată pe minţitul oamenilor, pentru că, mai ales în ziua de azi, toate aceste lucruri apar la suprafaţă.

Nu ai cum să le ascunzi la nesfârşit. Cineva te va da de gol. „I-am vândut asta ieri”. Dacă există cineva care să mă poată acuza pe mine de aşa ceva, îl provoc să iasă în faţă şi să spună. Să spună cineva că mi-a vândut vreodată un steroid. Găsiţi persoana aceea. Aduceţi-o aici. Aşa ceva nu se va întâmpla, pentru că pur şi simplu nu am făcut asta. Nu am făcut asta niciodată. În zilele Facebook-ului şi Twitter-ului, cineva ar vorbi. Exact cum, dacă mi-aş înşela soţia, cineva ar spune ceva. Nu e operaţie pe creier. Oamenii se prind, şi te dau de gol.

Oricum, pot să spună ce vor. Mă simt bine când aud că iau steroizi. Dar în acelaşi timp mă aştept la aşa ceva din partea unor oameni care se autoprogramează să-şi caute scuze. Dacă îţi cauţi scuze, întotdeauna vei găsi una. Dar dacă îţi propui să-ţi asumi responsabilitatea, nu te va opri nimic, niciodată.

M&F: Ai amintit de câteva ori de dietă. Cum arată dieta ta acum?

Terry Crews: Pentru mine, regimul alimentar e foarte strict – iar postul intermittent s-a dovedit a fi un fel de fântână a tinereţii. Nu aş recomanda niciodată aşa ceva tipilor mai tineri, ca să fiu sincer. Dacă ai 20 şi ceva de ani, sau 30 şi ceva de ani, cred că mai ai de crescut şi nu te-ai maturizat pe deplin. Dar eu am 46 de ani, am trecut în Faza a Doua a vieţii, şi am descoperit că nu am nevoie de aşa multă mâncare. Pur şi simplu nu am.

Întotdeauna am mâncat şase – şapte mese mici, curate, în fiecare zi. Asta a funcţionat pentru mine pentru un timp îndelungat. A devenit totuşi dificil, la un moment dat, pentru că mâncam foarte mult, mă antrenam, şi mă simţeam balonat, eram obosit de la atâta mâncare, şi aveam o senzaţie ciudată când mă antrenam. A ajuns să fie un ciclu nesfârşit şi obositor, şi ajunsesem să-mi spun că trebuia să se schimbe ceva.

Am citit o mulţime de cărţi despre postitul intermitent şi există aici ceva numit autofagie: odată ce corpul tău a terminat de digerat, începe să lucreze la regenerarea celulară. Asta m-a fascinat. Ştii cine mi-a deschis ochii în legătură cu asta? Randy Couture (co-starul din Eroi de Sacrificiu). Randy m-a dat peste cap. Mi-a spus, „Uite, eu am început să urmez regimul ăsta cu postitul intermitent”. Şi eu am întrebat, şocat: „Cum? Nu mănânci micul dejun? Ce înseamnă asta?”

M&F: Sunt câteva metode diferite de a aplica postitul intermitent. Tu cum îţi structurezi planul alimentar?

Terry Crews: În fiecare zi, mănânc doar în cadrul unui interval de opt ore. Începe la ora două după-amiaza şi se termină seara la 10. Mănânc curat, dar includ pâine integrală. Cea mai consistentă masă este cea de la ora 10. Duminica e o zi de trişare. Mănânc ce vreau, dar tot doar în acest interval de timp.

Când am început să fac asta, dintr-odată pielea mea a început să arate mai bine. Mă simţeam mai bine; de fapt, aveam şi mai multă energie. Eram oricum într-o formă fizică destul de bună, dar apoi forma mea s-a îmbunătăţit substanţial, şi îţi spun un lucru: la 46 de ani, arăt mult mai bine decât arătam la 25 şi asta e ceva de speriat. Cred că pentru următorii 10 sau 15 ani acesta va fi regimul alimentar pe care îl voi urma. Nu mă îngraş deloc, iar antrenamentele sunt grozave.

Chiar azi-dimineaţă am făcut îndreptări cu 225 kilograme. E o luptă cu propria ta minte, dar apoi intră în acţiune hormonii şi reuşeşti să termini repetarea. E ca şi cum corpul tău ţi-ar spune: „Gata, am înţeles. Ai nevoie de asta, aşa că trebuie să-ţi dau ce ai nevoie”.

E amuzant, dacă îţi asculţi corpul şi dacă faci ce îţi spune corpul, vei fi îndrumat greşit. Tu trebuie să-i dictezi corpului ce să facă, şi deodată corpul intră în formă. Trebuie mai întâi să obţii o formă fizică bună în mintea ta, înainte ca şi organismul să poată face acest lucru. Lucrurile au tendinţa să se întâmple mai întâi în plan spiritual, iar după aceea în plan fizic.

M&F: Îndreptările de azi dimineaţă cu 225 kilograme: câte repetări ai făcut?

Terry Crews: Două repetări. Dar am avut nevoie de ani întregi ca să ajung la nivelul ăsta. Sunt convins că aş putea încerca o repetare maximal cu 270 kilograme, dar aş putea să îmi distrug spatele, şi nu ar fi o afacere prea bună. Nu rezolvi nimic aşa. Eu zic că a fost o zi bună, dacă am reuşit să fac două repetări cu 225 kilograme.

Dă-mi voie să-ţi spun un lucru, şi ăsta e adevărul curat: Pentru orice vrei de la viaţă ai nevoie de o dorinţă arzătoare. Asta e lecţia pe care ţi-o dă o îndreptare. O îndreptare te învaţă că trebuie să-ţi doreşti să ridici greutatea mai mult decât îţi doreşti să trăieşti!

Mă uitam la Hugh Jackman (în filmuleţul despre antrenament care a apărut în noiembrie 2014) cum îşi făcea îndreptările şi cei de lângă el se pregăteau să-l ajute, iar el striga la ei: „NU MĂ AJUTA! NU MĂ AJUTA!” P oţi să-l auzi cum strigă din toate puterile. Când am văzut asta am sărit de pe scaun şi am început să-l aclam. Acest om înţelege despre ce e vorba. Înţelege că dacă îţi doreşti ceva cu adevărat, îl vei obţine. Şi corpul tău te va ajuta să-l obţii. Acesta e felul în care îmi trăiesc eu viaţa.

Când am început să fac „Vrei să fii milionar?”, am înregistrat 175 de episoade în timp ce filmam şi pentru Brooklyn Nine-Nine în acelaşi timp, şi oamenii mă întrebau „Cum de reuşeşti să faci toate astea?” Treaba stă în felul următor, în momentul când îţi spui „Trebuie să fac asta” ai ajuns într-un punct când dorinţa de a face acel lucru e atât de puternică, încât depăşeşte orice altceva. Hotărârarea urmată de acţiune e formula magică care îţi poate schimba viaţa. Mie mi-a schimbat-o.

M&F: Ce te-a determinat să faci parte din echipa de la „Vrei să fii milionar?”

Multă lume îşi aminteşte de perioada de glorie a emisiunii, cu Regis drept prezentator, prin 2000 şi ceva. Când aduci vorba de emisiune acum, răspunsul tipic e „Mai există încă?”

Terry Crews: Lucrurile stau în felul următor: întotdeauna am înotat împotriva curentului şi nu am ascultat oamenii care îmi spuneau ce să fac. Sunt un tip masiv, aşa că mi-au spus „Ar trebui să faci filme de acţiune”. Ei bine, fac comedie. Încă de timpuriu, mi-am dat seama că ceea ce făceam făceam pentru alţii. Acum am avut o nouă şansă. Întotdeauna am vrut să fac aşa ceva, unde eu sunt gazda emisiunii. Am vrut să fac „Vrei să fii milionar?” pentru că mi-a deschis orizonturi complet noi. Când vine vorba de majoritatea actorilor, aceştia pur şi simplu aşteaptă să fie selectaţi pentru un film.

Aşteaptă, şi după aceea li se spune „Eşti prea bătrân, eşti prea nu ştiu cum”. Nu au nici un cuvânt de spus în privinţa asta. Dacă vrei să apari în următorul film cu James Bond, nu îi poţi suna direct pe cei care îl fac şi cu asta basta. Nu aşa se întâmplă lucrurile. Ei te sună pe tine, dai o probă şi vezi ce se întâmplă. În cazul acestei emisiuni, eu sunt cel are controlul absolut. Întotdeauna e nevoie de o gazdă a unei astfel de emisiuni, de o anume personalitate.

Multă lume are impresia că nu poţi amesteca muşchii şi personalitatea. Ei bine, poţi. Eu sunt dovada acestui lucru. Astfel, o lume cu totul nouă s-a deschis în faţa mea. Poţi spune ce vrei, dar acum sunt gazda unei emisiuni-concurs. Sunt puţini oameni care pot fi gazda unei emisiuni, iar eu sunt unul dintre ei. În momentul de faţă, orice e posibil. Nu aş spune niciodată „nu, nu pot să fac asta”.

M&F: Probabil că oamenii te-au sfătuit, de asemenea, să nu faci nici reclame la săpun.

Terry Crews: În primul rând, eu şi Old Spice am schimbat percepţia asupra a ceea ce înseamnă o reclamă. În momentul de faţă, ai putea să te uiţi la reclame pentru distracţie, şi aşa ceva nu se întâmpla înainte. Poate te uitai la reclamele de la Super Bowl câteodată, dar lumea se uită la reclamele vechi cu Old Spice ca şi cum s-ar uita la o emisiune de divertisment. Întradevăr, oamenii mă întrebau „De ce faci reclame?” De ce? Pentru că nu există reguli – deloc! Trebuie să laşi deoparte ce spune lumea că ar trebui să faci şi să te gândeşti ce ai vrea TU să faci. C e anume ai vrea tu să faci? Ce ai visat mereu să faci cu viaţa ta?

Călăream săptămâna trecută, şi îmi plăcea atât de mult şi mă gândeam de câte ori îmi dorisem să am un cal şi să pot călări când eram copil. Mă uitam la un western sau la vreun alt film şi începeam să vorbesc despre asta. Ştii ce mi se spunea la mine în cartier? Toţi erau gen „Nu, omule, ai arăta ridicol călărind un cal. Eşti nebun. Nu face aşa ceva. Ai crescut la oraş. Ia-ţi un Cadillac şi relaxează-te. O să mori dacă te apuci de călărie. O să te calce calul pe cap”. Şi tot auzi lucruri din astea pe măsură ce creşti, şi la un moment dat ajungi să-ţi spui singur, „N-am de gând să călăresc nici un cal”.

Dar lasă-mă să-ţi spun ceva: când încerci singur şi sari pe un cal şi galopezi, îţi dai seama de ce tuturor le place la nebunie asta. Nu mai ascult de nimeni. Nu mă mai interesează părerile lor legate de ce ar trebui să fac. Fac ce vrea Terry Crews să facă şi sunt de părere că toţi ar trebui să trăiască în aşa fel încât să-şi găsească chemarea, să trăiască cu adevărat.

Gândeşte-te singur la ce ar trebui să faci. Acesta e sfatul meu cel mai bun pentru toată lumea. Vă rog, folosiţi-vă capul; fiecare trebuie să se gândească de unul singur la ce e mai bine pentru el – şi asta e valabil pentru antrenamente, pentru dietă, pentru orice. Nu aş recomanda niciodată postul intermitent drept un regim potrivit pentru toată lumea – aşa ceva ar fi o nebunie! Pentru că nu se potriveşte oricui.

Dar studiind problema şi căutând soluţii, am ajuns la concluzia că funcţionează pentru mine în momentul de faţă. Peste cinci ani s-ar putea să revin la şapte mese pe zi. Nu ştiu. Dar s-ar putea să fac asta pentru că nu există reguli şi nu îmi voi permite niciodată să ajung în situaţia unde să mi se spună „Uite, asta trebuie să faci, astea sunt regulile”. Asta e o greşeală pe care o văd tot timpul la instructori. Fac totul după reguli; pun cubul în forma pentru cub şi cercul în forma pentru cerc. Dar ştii ceva? Câteodată e nevoie să faci toate lucrurile după reguli, e drept. Singura întrebare pe care trebuie să o ţi-o pui, însă, e următoarea: „Funcţionează?” Indiferent ce faci – funcţionează?

M-am antrenat şi am jucat alături de tipi care luau steroizi şi asta nu mai funcţionează pentru ei acum – ba chiar au probleme serioase. Când trişezi, funcţionează pe moment, dar după aceea, brusc, totul devine un haos. O să-ţi spun direct: Fii sănătos, gândeşte-te singur la ce e bine pentru tine şi rămâi fidel principiilor care te fac să fii cine eşti. Aceasta e mantra vieţii mele.

M&F: Dar prima dată când ai încercat să faci ceva nou, în afara filmelor de acţiune în care te vroiau regizorii şi producătorii, trebuie să te fi confruntat cu foarte multe respingeri.

Terry Crews: Încetul cu încetul, mi-am dat seama că lumea o să râdă de tine. Lucrul care te face acceptat de ceilalţi e acelaşi lucru care îi face să te respingă. E o chestier nebunească. Pentru că dacă încerci să te integrezi, în cele din urmă toate se întorc împotriva ta. Tocmai în momentul când îţi vezi de treaba ta şi nimeni nu te vrea, atunci devii o vedetă şi toată lumea te vrea. E aşa de absurd. Eu văd asta ca pe un tocilar care e atât de ridicol ca tocilar încât brusc devine popular.

E ca în cazul lui Bill Gates. Înţelegi ce spun? Sunt convins că lui Bill Gates nu i-a ieşit nimic pentru o perioadă, apoi a devenit tipul cel mai popular de pe Pământ. Sau ca Arnold. Când şi-a început cariera, culturismul era privit ca o prostie, şi nimeni nu vroia să facă aşa ceva. Acum a devenit cel mai tare tip.

M&F: Atât de mult din succesul în sala de antrenament şi în viaţă are drept sursă atitudinea ta pozitivă.

Cei mai mulţi oameni ştiu că ar trebui să aibă o atitudine pozitivă şi pot să o menţină pentru puţin timp. Dar să trăieşti cu această atitudine clipă de clipă e cu totul alt lucru. Cum reuşeşti să faci asta în fiecare zi?

Terry Crews: Am găsit un citat de-al lui Ralph Waldo Emerson care însumează foarte mult din concepţia mea despre viaţă: „Dumnezeu nu îşi va face cunoscută lucrarea prin laşi”. Mi-a rămas în cap şi mă bântuie zi după zi. Mi-e frică de eşec? Sau mi-e frică de succes? Sunt dispus să fac tot ce e posibil pentru a reuşi? Sau o să mă ascund în spatele scuzelor la nesfârşit?

Am ajuns la concluzia că nici măcar nu te poţi naşte dacă mama ta nu are curajul să treacă prin durerile naşterii. Orice e extraordinar, uimitor sau fantastic necesită curaj. Dar am mai descoperit un lucru: nu poţi să fii în acelaşi timp pesimist şi curajos. Ca să evoluezi trebuie să crezi că poţi reuşi. Ceea ce crezi cu adevărat îţi va da o putere imensă cu care vei călca în picioare orice obstacole. Acest lucru funcţionează în ambele sensuri.

Dacă eşti convins că nu vei reuşi, nu ai nici o şansă să o faci. Dacă poţi crede că o să reuşeşti, vei fi de neoprit. Cred că unii oameni nu au rezultate la antrenamente şi nu-şi îndeplinesc scopurile din cauza unei dorinţe subconştiente de a eşua. „Ce se întâmplă dacă voi arăta prea bine? Mă voi îndepărta de familie? Dacă pun 10 kilograme de muşchi? Pot face faţă presiunii de a auzi că m-am schimbat? C ă nu mai sunt cel care am fost?”

Aceste întrebări sunt dure, şi dacă nu ţi le pui niciodată, atunci „nu ai vrut” devine, în mod automat, răspunsul. Eu sunt optimist pentru că la acest nivel nu am altă alternativă. Orice altă programare mentală te va scoate din joc. Unul dintre cei mai de succes oameni care au călcat pe Pământ, Andrew Carnegie, a spus: „Un om înţelept este un optimist căruia i s-a confirmat optimismul”.

Citeşte în continuare:

Terry Crews (1)

Terry Crews (2)

Terry Crews (3)

Autor: Matt Tuthill, Foto: Peter Yang  – www.muscleandfitness.ro

Publicat pe

Terry Crews (1)

Terry Crews (1). Terry Crews – te face capabil să treci printr-un ZID! Vedeta plină de muşchi din Brooklyn Nine-Nine şi a celor trei filme din seria Eroi de Sacrificiu – şi gazdă a emisiunii „Vrei să fii milionar?” – îşi trăieşte fiecare zi ca şi cum ar fi ultima, şi te sfătuieşte şi pe tine să faci la fel.

Este una din primele lui zile pe platoul de filmare al emisiunii „Vrei să fii milionar?” şi tocmai i-a urat bun venit unui nou concurent, Josh. Crews are ochii măriţi şi râde isteric, îmbrăţişându-l, asemenea unui urs, pe Josh, şi strigându-i „Te iubesc, omule!” cu toată forţa plămânilor.

Adrenalina lui Josh atinge cote maxime, îşi pierde răsuflarea, e roşu la faţă şi oglindeşte aceeaşi euforie ca a prezentatorului. Sutele de spectatori râd, peste tot sunt feţe zâmbitoare. Întregul studio devine ecoul unei bucurii pure, nestăpânite, avându-l drept epicentru pe Crews. E o scenă haotică – la doar un pas distanţă de nebunie, dacă ţinem seama de faptul că, în mijlocul tururor acestor râsete isterice, nu s-a întâmplat de fapt nimic amuzant.

Dacă petreci oricât de puţin timp în aceeaşi încăpere cu Crews, totuşi, îţi vei da seama că frenezia pe care a declanşat-o la „Vrei să fii milionar?” este tipică pentru scenele pe care le creează oriunde ar merge. Bucuria lui de a trăi este pur şi simplu molipsitoare, la modul şocant chiar. Auzi mereu despre oameni care parcă nu au buton de oprire – dar Crews dă acestei expresii un înţeles cu totul nou.

###

Probabil că ştii povestea lui Crews, mai ales dacă ai citit revista M&F în ultimii ani – e istoria tipică a unui tip care nu avea nimic, şi apoi a ajuns să aibă totul: de la un artist aspirant din Flint, MI, care a cochetat cu Liga Naţională de Fotbal American timp de şapte ani înainte de a intra în lumea filmului, pentru ca în cele din urmă să fie un actor principal în filmele din seria „Eroi de sacrificiu”, să cucerească YouTube-ul cu reclamele la Old Spice şi, acum, să pătrundă triumfător şi în lumea televiziunii, drept cap de afiş al unei atât de cunoscute emisiuni-concurs.

Să-l asculţi pe Crews vorbind despre călătoria lui fantastică din Flint până pe covorul roşu de la Hollywood e la fel de fascinant ca atunci când îl auzi vorbind despre antrenament şi dietă, ceea ce face pe îndelete aici, în acest articol special M&F. Un avertisment înainte să continui să citeşti articolul: s-ar putea să vrei să-ţi pui mai întâi echipamentul pentru antrenament. Nici n-o să termine bine Crews să te motiveze, şi o să treci printr-un zid de cărămidă, ai să faci împins culcat cu o casă, sau ai să strângi în braţe un strain şi ai să-i strigi „Te iubesc, omule!”

Citeşte în continuare:

Terry Crews (1)

Terry Crews (2)

Terry Crews (3)

Autor: Matt Tuthill, Foto: Peter Yang  – www.muscleandfitness.ro

Publicat pe

Dwayne Johnson (PAIN & GAIN)

Dwayne Johnson (PAIN & GAIN). NICI NU NE-AM PUTEA IMAGINA UN FILM CU O DISTRIBUŢIE MAI BUNĂ – DWAYNE “THE ROCK” JOHNSON ŞI MARK WAHLBERG JOACĂ ROLURI DE CULTURIŞTI ÎN PAIN & GAIN/ TRAGE TARE ŞI TE SCOŢI (2013).

Revista M&F i-a contactat pe cei doi actori pasionaţi de fi are pentru a discuta despre film, o comedie plină de acţiune bazată pe povestea adevărată a unui grup de culturişti din Florida, care pun la cale un plan de răpire. Cei doi ne-au povestit despre antrenamente, despre îmbătrânire, şi de ce personajele pe care le joacă sunt cele mai mari de până acum.

DWAYNE JOHNSON „THE ROCK” DESPRE MUSCLE & FITNESS

“Ştii, pentru mine, M & F a fost Biblia. Când eram copil, prima copertă pe care am văzut-o era cu Arnold în Conan – poza aceea în care era cu vopsea neagră pe faţă. Mai târziu, am avut onoarea de a discuta cu Joe Weider, în biroul lui din Woodland Hills (California – fostul sediu al revistei).”

DESPRE CE ÎNSEAMNĂ SĂ FII CULTURIST

“Eu sunt multe lucruri, dar, în adâncul sufl etului, întotdeauna m-am considerat un culturist şi mă voi considera un culturist. Cel puţin în ceea ce priveşte antrenamentul, nutriţia şi plăcerea de a fi în sala de forţă. E ciudat – am avut privilegiul să joc fotbal American pentru echipe mari la Universitatea din Miami, cu antrenori grozavi şi coechipieri grozavi (Ray Lewis, de exemplu). După aceea am fost norocos să am o carieră în wrestling. Şi, bineînţeles, mai e şi cariera cinematografică. Dar principala constantă din viaţa mea a fost şi rămâne culturismul. Iubesc antrenamentele şi felul în care îmi pot transforma corpul prin munca fizică – exerciţiile cu greutăţi nu se demodează niciodată – şi o dietă corespunzătoare.”

DESPRE CUM A CRESCUT PE MĂSURA ROLURILOR

“A durat cam trei ani să ajung la dimensiunile actuale, şi a fost un proces lent şi constant, pentru că rolurile mele din filme cereau să fiu din ce în ce mai mare. În medie am crescut cu aproximativ patru kilograme pe an. Rolul din Fast & Furious 5 a venit când mă pregăteam pentru WWE, deci ăsta cred că a fost primul impuls pentru a ajunge la forma actuală. Apoi am filmat G.I. Joe, Pain & Gain, Fast & Furious 6.

Pot spune că am ajuns la acest nivel datorită faptului că am găsit un echilibru perfect între o furtună perfectă de filme – a fost o succesiune potrivită pentru evoluţia mea – şi antrenamentele pentru wrestling.”

DESPRE MATURITATEA MUSCULARĂ

“Când eram mai tânăr obişnuiam să citesc despre o chestie numită “maturitate musculară” şi să mă uit la poze cu tipi cu muşchi denşi, cu striaţii adânci. Mă întrebam când o să fiu şi eu aşa. Ei bine, încep să fiu şi eu aşa, şi-mi place la nebunie.”

DESPRE INSPIRAŢIE

“Când mă gândesc la eroii mei din adolescenţă – Arnold, Stallone, tatăl meu, Franco Columbu, Steve Reeves, Larry Scott, Albert Beckles – le sunt atât de recunoscător pentru ce-au făcut, şi apreciez atât de mult întreaga cultură legată de antrenamentele cu greutăţi. Oricât de nebunesc ar părea acest sport, ai nevoie de atât de multă disciplină şi dedicaţie. E ceva ce impune respect.”

DESPRE FILMĂRILE LA PAIN & GAIN

“Acţiunea se petrece la mijlocul anilor ’90, aşa că toţi poartă tenişi Otomix, pantaloni Zubaz şi tricouri ProSource. E o poveste incredibil de nebunească, întunecată, amuzantă şi adevărată. Dar, repet, e o poveste adevărată!

ANTRENAMENTELE LUI DWAYNE JOHNSON PENTRU PAIN & GAIN

Johnson se antrenează şase zile pe săptămână, concentrându-se de obicei asupra unei grupe musculare în fiecare zi. La 40 de ani, e un culturist experimentat, care se bazează pe instinct atunci când vine vorba de structurarea antrenamentelor. “În sală mă las ghidat de felul în care mă simt,” spune el, şi accentuează asupra concentrării complete. “Am mereu căştile pe urechi. Îmi ascult muzica preferată. Sunt concentrat 100%. Nu există nici un fel de timp irosit şi nici un fel de efort irosit când vine vorba de mine şi de greutăţi.”

Grupa preferată? Picioarele, pe care “The Rock” le antrenează sâmbăta, când are la dispoziţie mai mult timp.

Sistem 6 zile antrenament/1 zi pauză: * Îşi antrenează bicepşii şi tricepşii în aceeaşi zi * Preferă să facă 3 seturi per exerciţiu, în loc de tradiţionalele 4 *Îşi antrenează gambele de 3 ori pe săptămână.

UMERII LUI DWAYNE JOHNSON

Dwayne este un maestru al antrenamentului instinctiv, deci desi acesta este un bun exemplu de cum poate arăta antrenamentul lui pentru umeri, acesta poate fi complet diferit a doua zi. Vei observa că numărul de repetări este destul de ridicat, iar pauzele de numai 30–60 secunde, ceea ce menţine pulsul ridicat— o cale bună de a construe muşchi dar şi de a arde grăsimea şi de a menţine inima în formă.

EXERCIŢII

Împins cu gantere din şezând 3–5 SETURI 10–15 REP.
Ridicări prin înainte cu gantere sau haltera 3–4 SETURI 10–15 REP.
Ridicarea braţelor lateral cu gantere 3–4 SETURI 10–15 REP.
Ridicarea braţelor lateral din aplecat 3–4 SETURI 10–15 REP.
sau
Fluturări inverse la Pec-Deck 3–4 SETURI 20–25 REP.
Ridicarea umerilor 3–4 SETURI 8–10 REP.
Ridicarea umerilor cu gantere grele 3–4 SETURI 10–12 REP.
(fără seturi descrescătoare)

POŢI MIROSI CE GĂTEŞTE THE ROCK?

Fireşte, e un superstar al lumii wrestling-ului şi un actor de primă mână din Hollywood, dar ai observat că “The Rock” arată exact ca un culturist? (E o întrebare retorică). Cum reuşeşte? Colaborând cu un specialist în nutriţie şi condiţie fizică, culturistul profesionist din IFBB George Farah. Aruncă o privire la regimul adoptat de “The Rock”: dezvoltarea masei musculare, şi-ţi vei da seama că nici la masă nu poţi ţine pasul cu el.

DIETA LUI DWAYNE JOHNSON

MASA1. 300 g muşchi de vită, 2 ouă întregi, 2 căni fulgi de ovăz
MASA2. 240 g cod, 360 g cartofi dulci, 1 cană legume
MASA3. 240 g pui, 2 căni orez, 1 cană legume 240 g cod, 2 căni orez, 1 cană legume*, 1 lingură
MASA4. 240 g friptură vită, 360 cartofi copţi, salată de spanac
MASA5. 300 g cod, 2 căni orez, Salată
MASA6. 30 g cazeină, 1 omletă din 10 albuşuri, 1 cană legume (ceapă, ardei, ciuperci), 1 lingură ulei de peşte cu Omega 3.

NOTĂ:

  • “Fac cardio între orele 16–17, apoi iau 4–6 măsuri de aminoacizi.”
  • “După cardio mănânc micul dejun [Masa Nr. 1].”
  • “După micul dejun fac 90 minute antrenament cu greutăţi.”
  • “După antrenament iau 60 grame proteine din zer cu 15 grame de glutamină.”
  • “Treizeci de minute mai târziu consum 1 l de băutură cu carbohidraţi Gatorade.”

DESPRE PARTENERUL DIN FILM

“Mark este şi el un împătimit al culturismului. Iubeşte antrenamentele cu greutăţi la fel de mult ca mine, şi de aceea colaborarea cu el a fost mai mult decât plăcută. Mare parte dintre filmări s-au efectuat într-o sală de culturism, o replică a sălii Sun Gym, unde Daniel Lugo şi ceilalţi chiar se antrenau, aşa că profitam şi noi şi mai trăgeam de fi are când aveam un moment liber. Eu mă antrenam într-o parte a platoului de filmare, iar Mark în cealaltă. A fost nemaipomenit!”

DESPRE PĂSTRAREA FORMEI DE VÂRF

“Cea mai mare provocare pe care a reprezentat-o acest film a fost să-mi întruchipez personajul din punct de vedere fizic. Într-un fel, corpurile însele au fost personaje. Fiecare dintre noi a trebuit să-şi păstreze forma fizică încontinuu, timp de 12 săptămâni. Să-mi menţin dieta a fost una dintre cele mai mari provocări pentru mine, ca actor, până în momentul de faţă. A fost extrem de solicitant, de minuţios şi de greu de suportat. Dar va trebui să o iau de la capăt, pentru că mă pregătesc pentru rolul lui Hercule (filmul Hercule: Războaiele Tracice este programat să apară în 2014).

Link-uri

PAIN & GAIN (filmul)

Dwayne Johnson (PAIN & GAIN)

MARK WAHLBERG (PAIN & GAIN)

Autori: SEAN HYSON ŞI SHAWN PERINE – www.muscleandfitness.ro

Publicat pe

Mark Wahlberg (PAIN & GAIN)

MARK WAHLBERG (PAIN & GAIN). NICI NU NE-AM PUTEA IMAGINA UN FILM CU O DISTRIBUŢIE MAI BUNĂ – DWAYNE “THE ROCK” JOHNSON ŞI MARK WAHLBERG JOACĂ ROLURI DE CULTURIŞTI ÎN PAIN & GAIN/ TRAGE TARE ŞI TE SCOŢI (2013).

Revista M&F i-a contactat pe cei doi actori pasionaţi de fi are pentru a discuta despre film, o comedie plină de acţiune bazată pe povestea adevărată a unui grup de culturişti din Florida, care pun la cale un plan de răpire. Cei doi ne-au povestit despre antrenamente, despre îmbătrânire, şi de ce personajele pe care le joacă sunt cele mai mari de până acum.

MARK WAHLBERG DESPRE PREGĂTIREA PENTRU DESPRE PREGĂTIREA PENTRU PAIN & GAIN:

“De fapt, aveam de gând să fiu şi mai masiv decât sunt în film, dar în acelaşi timp mă pregătisem pentru filmările la Broken City şi regizorul vroia să fiu mai subţire. Cântăream 84–86 de kilograme, şi am coborât până la 75 de kilograme pentru rolul din Broken City, aşa că am început pregătirea pentru Pain&Gain de la o greutate mai mică decât cea obişnuită. Dar tot am reuşit să ajung la 96 de kilograme pentru Pain & Gain. Am luat o grămadă de Mass Gainer. E amuzant, tocmai fuseseră terminate suplimentele din propria mea linie pe când mă antrenam (gama de suplimente “Marked”), aşa că am folosit chiar produsele create de mine. Dar mâncam 10 mese pe zi. Adică mă culcam la 10 după ce mâncam cina şi mă trezeam la două noaptea să mănânc, deşi eram încă sătul de la ultima masă.

“Mă antrenam cinci zile pe săptămână – în principiu, întreg corpul era lucrat la fiecare antrenament. Începeam cu împins culcat, după aceea Genuflexiuni  şi fandări, şi după aceea o mulţime de exerciţii de şcoală veche. Chiar lucram la toate aparatele, pe rând. Câte un set la fiecare aparat, tot rândul de aparate. Plecam de la hotel în fiecare dimineaţă la 4:30 – chiar când se închideau cluburile de noapte din South Beach. Intram în sală chiar când se deschidea, la 5:00 dimineaţa, în fiecare zi.”

DESPRE MENŢINEREA FORMEI FIZICE PE PERIOADA FILMĂRILOR

“Ne antrenam chiar pe platoul de filmare tot timpul, pentru că era o copie a sălii Sun Gym, aşa că aveam sala chiar la îndemână marea parte a timpului. Un lucru care mi-a plăcut la Michael [Bay] e acela că nu-i plăcea să înceapă prea devreme. Aşa că aveam timp să merg la sală de la 5:00 la 6:00 dimineaţa, să mă întorc, să beau un shake proteic, să mănânc nişte pui la grătar, iar apoi să plec spre platoul de filmare pe la 8:30.

“Prânzul era grozav pentru că masa era copioasă şi după aceea puteam să trag un pui de somn sănătos. Nu porneam niciodată televizorul în rulotă. Singurele ocazii când se auzea vreun zgomot erau când mă trezeam din somnul de dupăamiază – începeam să urlu şi să ţip, şi să bat în pereţi – fiind în pielea personajului, Daniel Lugo.”

DESPRE PERSONAJUL LUI, DANIEL LUGO

“A fost o întreagă nebunie. De asemenea, nu m-am mai distrat mai mult la nici un film. A fost incredibil să întruchipez un personaj atât de interesant încă din paginile scenariului şi să îi adaug de la mine cunoştinţele despre sport şi experienţa şi dorinţa de a ajunge cât mai departe. Mai sunt de asemenea compasiunea şi implicarea, care conferă o anume sinceritate personajului.

Poţi face aşa un film într-un singur fel, şi anume învăţând să-ţi placă personajul pe care-l interpretezi, desi face lucruri rele. E o linie subţiere de demarcaţie care trebuie luată întotdeauna în seamă. Măcar tipii care devin victimele lui Lugo sunt, la rândul lor, destul de dubioşi. Deci, într-o anumită măsură, personajele au ajuns să-mi placă. “Platoul de filmare ne-a ajutat foarte mult să intrăm în pielea personajelor. A fost grozav să filmăm în sală. Aveam copii fidele ale tuturor aparatelor din sala originală. Intram şi începeam să trântim greutăţile şi să facem concursuri, lucruri de genul ăsta.”

DESPRE SUN GYM

“Originala Sun Gym, locul unde s-a desfăşurat povestea adevărată, nu mai există, dar au construit o copie destul de apropiată în Miami. Iată cât de autetică era: Într-o zi, un tip care fusese Mr. Florida mergea cu maşina prin zonă şi a fost surprins când a văzut panoul cu Sun Gym. Se antrenase acolo în anii ’90 cu toţi acei indivizi! A oprit, a intrat pe platou şi s-a prezentat, iar apoi totul s-a terminat incluzându-l în film. Apare într-o scenă filmată în sală. Noi, actorii, am avut astfel ocazia să vorbim cu el şi să culegem informaţii de la prima mână.”

DESPRE CUM ERA SĂ DEVINĂ CULTURIST

“Vărul meu – adevăratul Johny Drama (aşa cum a fost arătat în Entourage, serialul HBO produs de Wahlberg) – obişnuia să-mi spună că dacă nu voi reuşi în cariera de actor, aş putea să fiu culturist. Îmi povestea cum ar putea să mă îndrume să mă umflu ca un balon. Dar nu am putut să fac asta. Mi s-a spus că aş avea structura potrivită pentru culturism, dar că este foarte dificil să reuşeşti pentru că este o competiţie foarte dură.”

DESPRE ANTRENAMENTUL CU PARTENER VS. SINGUR

“Îmi place camaraderia care apare atunci când te antrenezi cu alţii. Dar viaţa mea s-a transformat drastic. Familie, soţie şi patru copii. Deci, pentru mine, atunci când călătoresc, pot merge la o sală şi să mă antrenez şi să fiu în acel mediu în care mă antrenez împreună cu alţii. Dar atunci când sunt acasă, trebuie să mă trezesc la 4:30 dimineaţa, să fiu la sală la cinci, să termin la 6:30 pentru a mă duce să-mi trezesc copiii. Până la urmă, mă antrenez foarte mult timp singur.”

DESPRE STILUL YO-YO

“Îmi place ideea de a face roluri diferite, care să mă solicite. Trebuie să mă întrebuinţez atât fizic cât şi mental pentru aceste filme, deci îmi place să pot să mă transform cât de mult posibil. Aşa cum am făcut la Boogie Nights, am slăbit la 63 kg, dar atunci aveam 25 de ani, aşa că a fost mult mai uşor, dar întotdeauna m-am antrenat mult. “Am trecut de la 75 kg pentru Broken City la 96 kg pentru Pain & Gain, iar apoi a trebuit să scad la aproape 82 kg în 30 de zile pentru a filma Lone Survivor. Aşa că m-am apucat de jucat baschet şi să alerg şi să fac căţărări şi alte chestii de genul ăsta. Am ajuns la circa 84 kg în 30 de zile. Aşa că după ce am terminat acel film eram complet epuizat şi mi-am luat o pauză. Doar am mâncat, am băut – tot ce am vrut – şi m-am schimbat la faţă. Dar într-o zi m-am dus la sală şi mi-am spus, Aoleu, cred că trebuie să reiau lucrul. Întotdeauna mă simt bine cănd mă antrenez.

“Aşa că astăzi m-am trezit la 4:30, am mers la sală la 5:00 după un mic dejun copios, m-am antrenat până la 6:30, am luat un shake, mi-am dus copii la şcoală, m-am întors acasă, şi am măncat doi burgheri de curcan.”

DESPRE ÎMBĂTRÂNIRE

“M-am apucat de ridicat greutăţi de pe la 16 ani, aşa că am avut parte şi de unele accidentări. La umeri şi spate. Când am început să mă antrenez tare din nou pentru Pain & Gain, a fost foarte plăcut să revin. Apoi începi să-ţi stabileşti nişte obiective. Obişnuiam să fac împins culcat cu 152 kg, aşa că mi-am spus, Trebuie să ajung iar la acaestă greutate. Făceam genuflexiuni  cu 182 kg, aşa că mi-am stabilit, Trebuie să ating din nou această greutate. Apoi iei greutatea aia în spate şi spui, Doamne, nu mai am 25 de ani.”

DESPRE COLABORAREA CU MICHAEL BAY

Momentan mă pregătesc pentru continuarea la Transformers (încă nu are un titlu), aşa că trebuie să slăbesc, să arăt mai degrabă atletic decât masiv. Mi-a plăcut foarte mult să fac Pain & Gain. Mă atrage modul de lucru al lui Michael Bay, am colaborat excelent.

DESPRE DWAYNE JOHNSON

Tipul ăsta e pur şi simplu un gigant. Ştiu că e greu de crezut, dar nu ne-am antrenat niciodată împreună pe perioada filmărilor, pentru că şi el e exact ca mine – când ajunge pe platoul de filmare, şi-a făcut deja antrenamentul, şi are gata pregătite 6–7 mese. Ne-am încurajat reciproc. Personajele pe care le interpretăm sunt complexe, interesante, şi totul a fost un efort de echipă.

DESPRE FILM

Trebuie să-ţi mărturisesc că e printre cele mai bune filme pe care le-am făcut vreodată. Când l-am convins în sfârşit pe Michael să-mi arate filmul şi mi-am adus nişte prieteni care nu citiseră scenariul au fost foarte impresionaţi, vorbeau într-una despre el. E un tip care lucrează la casa mea, are 57 de ani. Numele lui e Carlos – şi e într-o formă incredibilă. Se antrenează cu mine în fiecare zi. Dar e nebun după filme şi actorie, şi nu se putea opri din vorbit despre filmul ăsta.

CREŞTE CA MARK

Care este secretul din spatele uimitoarei transformări a lui Mark Wahlberg din Pain & Gain? Propria lui linie de suplimente—MARKED™—care a fost terminate chiar înainte de a-şi începe antrenamentele pentru rolul din film.

“Rolurile pe care le joc în filme îmi cer deseori să pun muşchi pe mine,” spune Wahlberg. „Aşa cum s-a întâmplat când am pus 18 kg de muşchi pentru PAIN and GAIN. Am vrut o linie de produse care să se potrivească uşor stilului meu de viaţă agitat şi care să răspundă cerinţelor antrenamentelor mele intense.” Apoi continuă, „Iată de ce m-am asociat cu câţiva experţi de vârf din această industrie cu care am creat linia de suplimente MARKED™. Şi pentru că îmi place să-i ajut şi pe alţii, donez o parte din vânzări fundaţiei mele Youth Foundation.”

Link-uri

PAIN & GAIN (filmul)

Dwayne Johnson (PAIN & GAIN)

MARK WAHLBERG (PAIN & GAIN)

Autori: SEAN HYSON ŞI SHAWN PERINE – www.muscleandfitness.ro

Publicat pe

TRAGE TARE ŞI TE SCOŢI (PAIN & GAIN)

TRAGE TARE ŞI TE SCOŢI (PAIN & GAIN). NICI NU NE-AM PUTEA IMAGINA UN FILM CU O DISTRIBUŢIE MAI BUNĂ – DWAYNE “THE ROCK” JOHNSON ŞI MARK WAHLBERG JOACĂ ROLURI DE CULTURIŞTI ÎN PAIN & GAIN/ TRAGE TARE ŞI TE SCOŢI (2013).

Este uimitor ce pot face muşchii pentru tine. Pe lângă îmbunătăţirea aspectului fizic, creşterea încrederii în forţele proprii şi prelungirea vieţii, te pot duce într-o mulţime de locuri pe care altfel nu le-ai putea vedea. Călătoria pe care muşchii săi i-au prilejuit-o lui Arnold Schwarzenegger e deja binecunoscută; nenumăraţi actori, muzicieni şi alţi indivizi cu diferite talente s-au folosit de antrenamentele cu greutăţi pentru a avansa în carieră sau pentru a-şi îmbunătăţi viaţa.

Mark Wahlberg şi Dwayne “The Rock” Johnson, două dintre cele mai mari staruri de la Hollywood, datorează foarte mult culturismului. Şi nu e interesant că după tot ce au realizat, după toate succesele înregistrate în lumea filmului, după toate încercările la care i-a supus cariera, s-au trezit amândoi făcând împreună într-un film ceea ce a început ca un simplu hobby, cu decenii în urmă? Culturism. Nimic mai natural. Pentru că dedesubtul strălucirii şi blitzurilor aparatelor de fotografiat, dedesubtul costumelor şi machiajului se afl ă un corp lucrat, rezultatul a ani întregi de antrenamente. În esenţă, Johnson şi Wahlberg sunt ca noi. Sunt culturişti.

Revista M&F i-a contactat pe cei doi actori pasionaţi de fi are pentru a discuta despre film, o comedie plină de acţiune bazată pe povestea adevărată a unui grup de culturişti din Florida, care pun la cale un plan de răpire. Cei doi ne-au povestit despre antrenamente, despre îmbătrânire, şi de ce personajele pe care le joacă sunt cele mai mari de până acum.

MARK WAHLBERG

NĂSCUT. 5 iunie 1971, Boston, Massachusetts

1987. Petrece 45 de zile în închisoare pentru atacarea unui om pe stradă. După eliberare, decide să-şi schimbe viaţa şi se apucă de culturism.

1991. Scoate albumul Music For the People cu grupul său Marky Mark and the Funky Bunch. Albumul se vinde în peste un milion de exemplare.

1994. Face primul său rol mare alături de Danny Devito in Renaissance Man.

1997. Are critici favorabile pentru rolul Diggler de star porno din Boogie Nights.

2003. Prietena lui de atunci (acum soţie) Rhea Durham naşte primul dintre cei patru copii ai lui Wahlberg.

1999-2004. Wahlberg înregistrează o serie de succese de box office, incluzând Three Kings, The Perfect Storm, Planet Of The Apes şi I Heart Huckabees.

2004. Produce HBO’s Entourage, inspirat de experienţele lui Wahlberg la Hollywood.

2007. Nominalizat pentru Oscar pentru cel mai bun actor într-un rol secundar în The Departed (2006).

2011. Nominalizat la Globul de Aur pentru cel mai bun actor cu rolul din său din The Fighter (2010).

2013. Wahlberg face echipă cu The Rock în Pain & Gain, şi este pentru prima oară pe coperta M&F.

DWAYNE „THE ROCK” JOHNSON

NĂSCUT. 5 mai 1972, Hayward, California

1991. Câştigă titlul naţional cu echipa de fotbal American The Hurricanes a Universităţii din Miami.

1995. Are o scurtă evoluţie în echipa Calgary Stampeders din Liga Canadiană de Fotbal.

1996-1998. Debutează în WWE cu numele de Rocky Maivia (o combinaţie a numelor de ring ale bunicului şi tatălui). Începe să se refere la el cu numele de “the Rock.”

1999. Este implicat în The Make-A-Wish Foundation, şi în doi ani îndeplineşte mai multe dorinţe decât orice alt participant.

2000. Este numit Make-A-Wish’s Man Of The Year. Este gazda emisiunii Saturday Night Live, care face să primească oferte de la studiouri de la Hollywood.

2002. Joacă în The Scorpion King, primul său rol principal.

2006. El şi soţia lui Dany Garcia donează 2 milioane de dolari Universităţii din Miami.

2010. Apare pe prima sa copertă M&F (Martie).

2013. Joacă în Pain & Gain alături de Wahlberg, şi apare a patra oară pe coperta M&F.

Link-uri

PAIN & GAIN (filmul)

Dwayne Johnson (PAIN & GAIN)

MARK WAHLBERG (PAIN & GAIN)

 

Autori: SEAN HYSON ŞI SHAWN PERINE – www.muscleandfitness.ro

Publicat pe

Să fii Frank

Să fii Frank. Să călătorim în timp către vremurile când legendarul Frank Zane făcea jocurile pe scena OLYMPIA – şi stabilea standardul pentru proporţii.

Steve Reeves. Dave Draper. Arnold Schwarzenegger. Aceste nume şi multe altele sunt sinonime cu o anumită perioadă din culturism, ”the Golden Age,” care şi azi este adorată de fanii acestui sport. Reperele acestei perioade, care se întinde aproximativ din anii ’50 până prin ’80, includeau umeri largi, talii subţiri, coapse arcuite şi o formă generală a corpului care poate fi descrisă drept ”eroică.” Iar dintre toţi campionii care au concurat în acea epocă, numele unuia este invocat mai des decât al altora atunci când este vorba de fizicul ideal: Frank Zane. Cunoscut drept ”Dl. Proporţii,” Zane a cucerit trei titluri Mr. Olympia, câte unul Mr. America, Mr. World, şi trei Mr. Universe. Concurând la numai 86 de kilograme, Zane a fost unul dintre cei mai uşori culturişti care a cucerit vreodată titlul suprem la Olympia, şi este şi unul dintre cei trei care au reuşit să-l învingă pe Arnold într-un concurs de culturism (la Mr. Universe din1968).

Zane a fost mai mult decât un culturist, totuşi. A predat chimia şi matematica în şcoală timp de 13 ani şi, de fapt, el era profesor cu normă întreagă atunci când a câştigat primul său Mr. Olympia. Deşi ştim multe despre Zane, aceeaşi întrebare continuă să revină de mai bine de 30 de ani după ultima sa victorie la Olympia: Cum a reuşit să-şi construiască un fizic atât de perfect proporţionat? Am călătorit în California pentru a-l întâlni pe Zane şi pentru a vedea dacă aş putea să descopăr secretele pierdute în timp.

M&F: Ce te-a inspirat să te apuci de culturism?

FZ: Mi-am cumpărat primul meu set de gantere la 14 ani. M-am apucat de culturism pentru că trăiam într-un cartier cu probleme mari şi trebuia să fac faţă. Erau tot timpul bătăi, şi nu voiam să mă implic. Iar odată ce am început să mă antrenez, nu m-am mai putut opri. O etapă duce către alta, aşa că am concurat pentru prima oară la 18 ani.

M&F: Ce ai făcut la primul concurs?

FZ: Prima mea competiţie a fost una pentru începători în Allentown, PA. Au fost 45 de concurenţi, şi toţi trebuia să executăm patru poziţii. M-am clasat al cincilea, ceea ce a fost încurajator pentru mine. Bob Hoffman mă privea când mă încălzeam în spatele scenei şi a venit la mine şi mi-a spus, ”Tinere, dacă aş avea un fizic ca al tău, aş umbla tot timpul fără tricou”. Este uimitor cum un astfel de comentariu, la momentul potrivit, mi-a schimbat cursul vieţii. Asta m-a influenţat mai mult decât orice în culturism. Am ştiut atunci că voi concura pentru cele mai înalte titluri.

Micul om mare Zane nu a avut niciodată mult peste 90 kg, dar a învins uşor concurenţi cu mult mai mari datorită proporţiilor şi formei de concurs exemplare.

M&F: Care a fost modul tău favorit de împărţire a antrenamentelor?

FZ: Cel pe care l-am urmat cel mai mult a fost de separare în trei. în următoarea; iar apoi pieptul umerii şi tricepşii în ultima zi. Am mai folosit şi modul de separare al lui Arnold, pe care l-am urmat cu toţii în anii ’70. Asta însemna şase zile pe săptămână: piept şi spate, picioare, şi apoi deltoizi/braţe în a treia zi, după care repetam. Era vorba de foarte mult supraantrenament. Nu am fost în stare să o menţin mult timp. Astăzi, nutriţia peri-antrenament (pre-, intra- şi post-antrenament) este un subiect foarte discutat.

SEPARARE.  Deseori, Zane îşi antrena bicepşii în zilele pentru spate şi tricepşii împreună cu pieptul şi umerii.

 M&F: Pe ce te concentrai înainte, în timpul şi după antrenament în termeni de nutriţie?

FZ: Puneam mare bază pe nutriţia pre-antrenament. Întotdeauna îmi luam porţia de proteine şi carbohidraţi înainte de antrenament. Pentru a face antrenamente bune, trebuia să te alimentezi bine din timp ca să obţii pomparea. Întotdeauna am lucrat pentru a obţine pompare maximă la antrenamente. Cât despre preocuparea de a mânca în fereastra celor 45- până la 60 de minute după antrenament—nu am făcut niciodată treaba asta. Nici nu am mâncat vreodată în timpul antrenamentului. După antrenament făceam ceva ca să mă relaxez şi uneori aşteptam şi două ore până să mănânc ceva. Era în funcţie de cât de tare mă antrenam. Când mi se făcea foame, mâncam. De obicei luam o băutură proteică – un fel de amestec de proteine şi carbohidraţi.

M&F: Pe măsură ce te apropiai de un concurs, cum ţi se schimbau nutriţia şi antrenamentele?

FZ: În mod ideal, nu aş fi schimbat prea multe. Nu am fost niciodată fanul carbohidraţilor. Întotdeauna aveam în dietă mai puţini hidraţi de carbon decât proteine. Păstram 2,2 grame de protein per kilocorp, de obicei între 190– 200 grame pe zi. Carbohidraţii erau între 70–150 grame, iar grăsimile compuneau cam 25% din totalul caloriilor. Niciodată nu am mers peste 3.000 de calorii. M-aş fi îngrăşat dacă făceam acest lucru. Felul în care procedam era o abordare de sezon. Mă antrenam tare în timpul verii şi aveam forma de vârf toamna. Apoi mergeam pe menţinere în timpul iernii şi începeam să cresc primăvara. Nu eram în formă tot timpul, dar îmi menţineam obiceiurile bune pentru nutriţie şi suplimentare.

M&F: În legătură cu cardio, preferai efortul continuu sau intervalele (antrenamentele pe intervale de înaltă intensitate)?

FZ: Nu făceam prea mult cardio pentru că mă menţineam întotdeauna destul de definit. Când făceam, era pentru a fi ultradefinit. Mă ajuta în acest sens. În 1976 am obţinut o formă extraordinară şi asta pentru că alergam cam trei kilometri de patru ori pe săptămână. Apoi în 1979, când mi-am atins cea mai bună formă, obişnuiam să alerg cam şase ture de stadion în fiecare noapte. Picioarele mele au obţinut astfel o foarte bună muscularitate. Acum merg pe jos foarte des. Cred că mersul pe jos este foarte bun pentru culturişti pentru a limita stresul asupra tălpilor şi muşchilor tibiei.

M&F: Dacă ai fi avut vreo grupă musculară mai slabă ce ai fi făcut să o aduci la nivelul celorlalte?

FZ: Aş fi antrenat-o moderat de tare şi apoi i-aş fi acordat suficient timp pentru refacere. Muşchii nu cresc antrenându-i tot timpul. Deci aş fi antrenat o grupă rămasă în urmă o dată la patru zile şi aş fi mers la epuizare cu aceasta. Gambele mele au fost un punct slab la început. Am descoperit că folosirea multor seturi descrescătoare mi-a ajutat gambele să crească cu adevărat.

M&F: Ce părere ai despre tendinţele actuale din fitness cum ar fi CrossFit şi antrenamentul cu volum foarte mare?

FZ: CrossFit se va dovedi a fi cel mai mare boom care a existat vreodată pentru fizioterapeuţi. Aceştia ar trebui să fie recunoscători existenţei CrossFitului pentru că vor avea foarte mult de lucru. Este unul dintre cele mai periculoase lucruri pe care le-am văzut vreodată. Oamenii nu sunt făcuţi pentru a executa foarte multe repetări de smuls cu ambele mâini. Fiecare practicant se va accidenta mai devreme sau mai târziu, iar acest tip de exerciţii va muri la fel ca alte ciudăţenii. I s-a făcut reclamă că ar fi bun pentru oricine, iar aste e greşeala. Orice extremă nu este bună. Nu trebuie mers pe extreme, totul e să găseşti calea de mijloc. Ce mai era? Antrenamentul de volum este bun pentru definire, dar nu-ţi va aduce prea multă mărime. Răspunsul este, nu te grăbi! Nu te aştepta să intri în formă într-o lună sau două.

M&F: Cum ţi-ai dezvoltat abdominalii şi cum ai reuşit să-ţi menţii o talie atât de mică?

FZ: Întotdeauna am lucrat foarte mult abdominalii. Când eram aproape de un concurs, făceam chiar şi 1.000 de repetări în total pentru abdominali. Îmi lua cam 30 de minute. Făceam crunch în superset cu ridicarea picioarelor, executând cam 50 de repetări din fiecare. Apoi făceam ridicarea picioarelor din atârnat şi răsuciri din şezând. Ridicarea picioarelor din atărnat mi-a dezvoltat şi partea superioară a cvadricepşilor.

M&F: Cine a fost culturistul tău favorit din toate timpurile?

FZ: Steve Reeves. Steve a avut cel mai bun fizic natural. Este uimitor cum a fost în stare să-l obţină. Rolul său din Hercules a fost o parte din ceea ce m-a inspirat în liceu să mă apuc de culturism. De ce Reeves? Totul e o chestiune de opinie personală. Este ceea ce rezonează cu tine. Culturiştii suferă de lipsă de obiectivitate. Nu poţi justifica întotdeauna de ce alegi un câştigător. Dar toate lumea îl apreciază pe Reeves.

M&F: Cine a fost partenerul tău favorit la antrenamente?

FZ: Soţia mea mi-a fost un extraordinar partener de antrenament şi m-a susţinut cu adevărat. Altul ar fi Arnold pentru că era foarte determinat. Nu vei mai întâlni vreodată pe cineva la fel. Este într-o oarecare măsură motivul pentru care m-am mutat în California, pentru a mă antrena cu alţi mari culturişti. Să ai un bun partener de antrenament este cea mai bună motivaţie.

Zane s-a antrenat cu Arnold în anii ’70, şi chiar l-a ajutat să înveţe matematică.

Să creştem este apogeul a mai mult de 50 de ani de experienţă în sculptarea corpului de la legendarul Frank Zane. Află secretele legate de antrenament şi nutriţie care l-au ajutat să cucerească trei titluri Mr. Olympia şi să-şi construiască unul dintre cele mai faimoase fizicuri care au existat vreodată frankzane.com.

CREŞTEREA BRAŢELOR

Obţine o pompare monstruoasă cu acest program de superseturi din cartea Let’s Grow a lui Frank Zane.
Două minute de odihnă după fiecare superset.

Flexii cu cabluri la banca Scott 2 Set .  10–12 Rep.

ÎN SUPERSET CU

Flexii cu gantere din sprijinit cu pieptul pe spătarul băncii înclinate 2 Set .  epuizare

Extensii înapoi cu gantere din sprijinit cu pieptul pe spătarul băncii înclinate 2 Set .  12–15 Rep.

ÎN SUPERSET CU

Din aplecat înainte, extensii deasupra capului la helcometru 2 Set .  epuizare

Flexii cu haltera priză în pronaţie 5 Set .  10–12 Rep.

ÎN SUPERSET CU

Flexia palmelor cu halt. priză în supinaţie 2 Set .  epuizare.

Frank Zane:

FIZICUL IDEAL!
Calea lui ZANE
Să fii FRANK

Autor: Fred Duncan I FOTOGRAFII PRIN AMABILITATEA WEIDER HEALTH & FITNESS – www.muscleandfitness.ro

Publicat pe

Calea lui Zane

Calea lui Zane. Legendarul Mr. Olympia Fr ank Zane vorbeşte despre cea mai puternică parte a corpului său în perioada sa de glorie în culturism: mintea.

Cu mult înainte de a promova programul „Experienţa Zane”, în care tinerii culturişti se puteau antrena cu el în sala lui din sudul Californiei şi puteau învăţa direct de la o legendă a acestui sport, triplul Mr. Olympia Frank Zane a trecut el însuşi printr-o „experienţă Zane”. Şi totul s-a întâmplat în mintea lui – la propriu. Vorbim despre abordarea mentală a antrenamentelor.

Nimic nu era lăsat la voia întâmplării, totul avea un anume scop. Concentrarea sa era intensă şi, drept urmare, antrenamentele sale erau la fel de intense. Rezultatele vorbesc de la sine: un fizic despre care se poate spune că este cel mai estetic din toate timpurile şi o moştenire sculptată în piatră.

Frank Zane îmbătrâneşte asemenea unui vin bun. Încă se antrenează regulat, arată grozav şi scrie cărţi pe bandă rulantă (cea mai recentă fiind „91 Day Wonder Body”, disponibilă pe frankzane.com) – şi este o alegere firească dacă vrem să aflăm mai multe despre înţelepciunea care alimentează un culturist de success.

În luna decembrie a anului trecut (2017), l-am sunat pe Zane şi am avut parte de un interviu care are foarte puţine în comun cu seturile, repetările sau pozarea – şi nici măcar celebrele sale pătrăţele nu au fost subiectul conversaţiei. În loc de toate acestea, l-am întrebat ce era în mintea sa când şi-a construit fizicul care avea să-l facă celebru, în anii ’60 şi ’70. Răspunsurile sale au fost la fel de complexe pe cât ne aşteptam să fie. Bucură-te şi tu de acest interviu, un adevărat exerciţiu pentru minte.

R: Sportivii vorbesc mereu despre o abordare gen „rând pe rând”, sau „concentrează-te asupra unui singur antrenament”. La fel vedeai şi tu lucrurile?

FRANK ZANE: Nu, deloc. Un singur antrenament nu duce nicăieri. Constanţa antrenamentelor e cea care contează, şi asta depinde de motivaţia mea. Trebuie să ai un motiv pentru care te antrenezi intens. De asta ai nevoie ca să fii în formă. Nu ajunge doar să mergi la sală de trei ori pe săptămână. Ai nevoie să fii mult mai dedicat şi cred că dacă vrei cu adevărat să fii motivat la maxim trebuie să concurezi. De aceea am reuşit să fac asta atât de mult timp – 23 de ani.

Ai urmat un program strict?

Tot ce am făcut era bazat pe un program. Ţineam jurnale de antrenament şi îmi planificam cu atenţie totul, inclusiv momentul în care trebuia să ajung la forma de vârf. De obicei îmi acordam şase luni pentru a intra în forma de concurs. Unii numesc asta periodizare, dar mie îmi place să numesc acest sistem antrenament sezonier, pentru că avea patru faze distincte.

Antrenamentele grele erau întotdeauna primăvara şi vara, urmând ca toamna să ajung în forma de vârf, pentru concursuri. După aceea, iarna, făceam antrenamente de menţinere şi mă concentram asupra punctelor slabe. Asta dura vreo două luni şi ceva, apoi venea primăvara şi începeam să lucrez la forţă. Iar după ce masa şi forţa ajungeau la nivelul dorit, cam în iulie începeam să mă ocup de definire şi să cresc intensitatea. De asemenea, antrenamentele erau mai dese. Înainte de concursuri mă antrenam trei zile la rând şi mă odihneam în a patra, pe când în afara perioadei competiţionale mă antrenam trei zile din cinci.

Cam asta am făcut tot timpul. Iar după ce m-am retras din competiţii m-am obişnuit să mă antrenez împreună cu clienţii mei, şi încă fac asta. Când nu am clienţi, la vârsta mea două antrenamente pe săptămână sunt tot ce am nevoie pentru a-mi păstra forma. Îmi antrenez partea superioară a corpului o dată pe săptămână, şi picioarele tot o dată. Asta e tot. Simplu.

Ce părere ai de culturiştii care se ocupă de cele mai mici detalii în ceea ce priveşte antrenamentul? Cum priveai tu personal fiecare antrenament în parte?

Nu mă gândesc la nimic când sunt în sală. Pur şi simplu fac ce am de făcut şi încerc să am un antrenament bun. În ceea ce priveşte pregătirea psihologică înainte de antrenament, nu îi acordam o prea mare importanţă – dacă lucrurile nu se întâmplă de la sine, înseamnă că nu sunt destul de motivat, şi nu mă antrenez sufficient de intens. Totul se întâmplă în mod firesc, natural. Nu am avut niciodată nevoie de anumite tehnici să mă energizez mental. Dacă mă antrenam pentru un concurs, mintea se ocupa singură de motivaţie, cu atât mai intens cu cât se apropia momentul concursului. Şi asta datorită faptului că am concurat aşa de mult timp.

Când am câştigat pentru prima dată titlul Mr. Olympia, mă antrenam deja de o grămadă de timp. Nu am fost un nume de senzaţie apărut peste noapte în lumea culturismului. Aceasta a fost mereu abordarea mea – acordăţi timp suficient, şi încearcă să ai rezultate cât mai bune. Fii atent la detalii. De-a lungul timpului, făcând o mulţime de fotografii, am învăţat să-mi dau seama exact ce e de făcut. Şi când am urcat pe scenă, ştiam deja cum arăt, pentru că mă văzusem în fotografii. La un concurs nu te întreabă nimeni cât de mari ai braţele. Ce fac arbitrii? Se uită la tine. Te analizează. În orice experiment ştiinţific, dacă vrei ca rezultatul să fie unul bun, trebuie să elimini variabilele irelevante. Lasă deoparte tot ce nu contează. Nu-ţi pierde timpul uitându-te la măsurători. Eu exact asta am făcut. M-am concentrat doar asupra felului în care arătam.

Aplicai acelaşi principiu şi când era vorba de exerciţii? Adică  renunţai la orice ţi se părea inutil şi te asigurai că orice mişcare pe care o faci are un scop precis?

Da, încerc mereu să văd imaginea de ansamblu şi scopul meu final. În practică, la execuţia fiecărui exerciţiu în parte, scopul meu e să obţin o pompare bună. Iar dacă nu reuşesc, înseamnă că nu e ceva în regulă. Să îmi pompez muşchiul lucrat – totul depindea de asta. Nici măcar nu trebuia să mă gândesc prea mult la asta; era ceva ce pur şi simplu reuşeam să fac pentru că făceam asta de mult timp, era ceva îndelung exersat. Devenise obişnuinţă.

Şi dacă nu reuşeai să pompezi muşchiul lucrat, ce element era de vină? Forma de execuţie?

Forma e mereu importantă, dar contează şi ce mănânci înainte de antrenament. Dacă ţii o dietă cu un conţinut scăzut de carbohidraţi, în ultima fază dinaintea unei competiţii, de exemplu, e greu să obţii o pompare bună. Ai nevoie de nişte carbohidraţi înainte de antrenament pentru aşa ceva. Aşa că aveam în vedere şi acest aspect. De fapt, aveam totul în vedere. Eram destul de metodic în abordare. Şi când ajungeam în sală, totul venea de la sine.

Cum erau antrenamentele tale?

Când eram în sală, nu doream niciodată să vorbesc cu cineva în timpul antrenamentelor, mai ales dacă mă antrenam pentru un concurs, pentru că vorbitul îmi distrăgea atenţia. Aşa că încercam să ajung la sală când era aproape pustiu. Sau când erau foarte puţini şi serioşi în legătură cu antrenamentul lor. Aşa era la Gold’s Gym în ultima parte a anilor ’60 şi prima parte a anilor ’70. Dacă mergi la sală la 6:30 sau la 7 dimineaţa, întâlneşti oameni care sunt complet dedicaţi antrenamentelor lor şi sunt acolo cu un scop precis. Nu este vorbărie, nu este zgomot. Dacă vii la 9, dai peste tot felul de „gură-spartă”. Când veneau cei din urmă, eu deja plecam.

Deci acesta era planul meu: să ajung la sală când era linişte şi mă puteam concentra, şi să profit de şansa de a mă putea concentra doar asupra antrenamentului. Dacă te antrenezi şi apare cineva care începe să-ţi pună întrebări, antrenamentul tău s-a dus deja pe apa Sâmbetei. Între seturi întotdeauna făceam stretching. După fiecare set, îmi întindeam muşchii lucraţi timp de 15 secunde, apoi începeam setul următor.

„Dacă vrei să de vii bun la ce va, trebuie să petreci cât mai mult timp făcând acel lucru. Repetiţia înseamnă învăţare ”.

Deci stretching-ul dintre seturi te ajuta să îţi păstrezi concentrarea?

Da, şi în plus îmi păstra musculatura încălzită.

Consecvenţa este de maximă importanţă în orice program. Ce înseamnă consecvenţa pentru tine?

Pentru mine, să fii consecvent este să ai un program şi să-l urmezi întocmai. Toată această discuţie despre schimbarea programului în fiecare lună este aiurea – problema e că din moment ce schimbi permanent totul ajungi să nu fii bun la nimic. Dacă vrei să devii bun la ceva, trebuie să faci acel lucru, în mod repetat. Repetiţia este fundamentul învăţării. Trebuie să faci acelaşi lucru, din nou şi din nou. Asta faci în sală, de fapt: îţi înveţi muşchii, executând o grămadă de seturi şi repetări.

După cum văd eu lucrurile, chiar există două tipuri de culturism. Unul e bazat pe „creştere cât mai rapidă”, celălalt e un „antrenament pentru longevitate”, iar aceste tipuri sunt complet opuse. Primul tip despre care vorbeşti, pe care îl aplică o mulţime de tineri, presupune şi să faci orice pentru a creşte cât mai rapid. De regulă, această abordare este una fără perspective de viitor, pentru că respectivii nu sunt cu adevărat motivaţi să îşi continue antrenamentele. Să te antrenezi pentru longevitate în acest sport înseamnă că adopţi culturismul ca un mod de viaţă. Bineînţeles, pe parcurs scopurile şi metodele tale de antrenament se vor schimba. Totul face parte din procesul de maturizare. Eu am experimentat ambele tipuri de culturism.

O mulţime de oameni au probleme în a-şi păstra motivaţia şi a-şi continua antrenamentele. Ce sfat ai putea să le oferi?

Motivaţia se bazează pe două lucruri. La început, motivaţia este constuită de nemulţumirea unora legată de condiţia lor fizică şi nevoia lor de a îmbunătăţi situaţia. Acest tip de motivaţie se numeşte „motivaţie de deficienţă”. În prima fază aceasta este utilă. Apoi, după ce te antrenezi o anumită perioadă şi ai reuşit să aduci o serie de îmbunătăţiri fizicului tău, eşti motivat să continui acest process de îmbunătăţire, pentru ca apoi să-ţi poţi oferi o recompensă. Şi nu mă refer la recompense gen fast food, sau să faci ceva care nu este util scopului tău final.

Trebuie să îţi oferi o recompense care să-ţi aducă ceva pozitiv. Unul dintre motivele pentru care eu reuşeam să îmi păstrez motivaţia era prin antrenamentul legat de anotimpuri, de care am vorbit ceva mai devreme. În fiecare an începeam primăvara cu un fizic superior în comparaţie cu anul anterior, pentru că îmi petreceam întreaga iarnă lucrând asupra punctelor slabe, iar musculature mea era una mai echilibrată, iar proporțiile mai bune.

Deci dacă te concentrezi asupra punctelor slabe e mai uşor să îţi păstrezi motivaţia?

Lucrul cel mai important e ca mereu să îţi stabileşti scopuri. Alege-ţi scopuri rezonabile şi munceşte din greu pentru a le atinge. Dar nu te sacrifica pe tine însuţi doar ca să-ţi atingi scopurile şi să ajungi într-un punct unde nu mai poţi să fii fericit trăind clipa prezentă. Pentru că dacă încerci mereu să obţii ceva ce nu ai, ce mai poţi spune despre momentul actual? Încearcă să le ai pe amândouă. Ştiu că nu e uşor.

Îmi amintesc când mă antrenam intens toţi anii aceia, cum mă uitam la pozele făcute de Artie Zeller şi îmi spuneam întotdeauna: „Încă mai am de făcut asta, trebuie să lucrez la asta…” şi aşa mai departe. Ţin minte şi acum că niciodată nu eram foarte mulţumit de cum arătam în pozele respective. Iar acum, când mă uit la aceleaşi poze, mă gândesc: „Wow, oare cum am reuşit să fac asta?” Totul e o chestie de perspectivă.

„Un singur antrenament nu înseamnă nimic, consecvenţa în Antrenamente e cea care contează, şi asta ţine de motivaţia mea ”.

În cartea sa „Antrenamentele: Jurnalele personale de antrenament”, Frank Zane descrie un anumit antrenament pe care l-a efectuat pe 9 septembrie 1977 şi pe care la vremea respectivă l-a numit „cel mai bun antrenament pentru spate, biceps şi antebraţe pe care l-am făcut vreodată”.
SPATE

Tracţiuni la helcometru 3 SET. 10 REP.
Ramat cu bara din aplecat 3 SET.  10 REP.
Ramat cu gantere 3 SET.  10 REP.
Ramat la helcometru 3 SET.  10 REP.
Tracţiuni la ceafă (la helc.) 3 SET.  10 REP.
Trageri prin înainte la helc. cu braţele drepte 3 SET.  10 REP.

BICEPS

Flexii concentrate cu gantere 3 SET.  10,8,8 REP.
Flexii cu gantere din şezând pe banca înclinată 3 SET.  10 REP.
Flexii Scott la cablu 3 SET.  10 REP.
Flexii alternative cu gantere 3 SET.  8 REP.

ANTEBRAŢE

Flexii cu haltera cu priză inversă 3 SET. 10 REP.
Flexia pumnului pe antebraţ 3 SET.  15 REP.

ABDOMEN

Ridicări la scaunul roman – 200
Răsuciri din şezând – 100
Crunch – 100.

Frank Zane:

FIZICUL IDEAL!
Calea lui ZANE
Să fii FRANK

Autor: JOE WUEBBEN I FOTOGRAFII PRIN AMABILITATEA WEIDER HEALTH & FITNESS – www.muscleandfitness.ro