Publicat pe

La mulți ani, Arnold!

Arnold împlinește 74 de ani!

La mulți ani, Arnold Schwarzenegger!

Pe numele său întreg Arnold Alois Schwarzenegger, faimosul sportiv, actor, om de afaceri şi politician s-a născut pe 30 iulie 1947 într-un sătuc izolat din Austria. Bodybuilding-ul a fost pasul său cel mai important spre afirmare, pe care l-a făcut la 15 ani. La 22 devine Mister Univers, iar de atunci câştigă titlul Mr. Olimpia de şapte ori. Între timp, scrie mai multe cărţi şi articole sportive de profil.

Arnold Schwarzennegger – Pe drumul de la culturist, vedetă de cinema, guvernator…

Cel mai faimos fizic din istorie a avut multe forme şi dimensiuni.

A încerca să determini care a fost cea mai bună formă fizică a lui Arnold e ca şi cum ai încerca să afli care replică din filme e cea mai bună. Fizicul său a trecut prin atâtea schimbări de-a lungul anilor, fiecare grozavă în felul ei. Astfel, discuţia referitoare la diversele stadii de dezvoltare seamănă cu proverbiala dezbatere mere versus portocale. Dar cei mai mulţi specialişti în domeniu sunt de acord că forma maximă a lui Arnold – pe scenă, cel puţin – a fost cea de la concursul Mr. Olympia din 1974, cu un an înainte de ediţia filmată pentru documentarul Pumping Iron (de regulă, fanii „de ocazie” au tendinţa să presupună că forma lui Arnold din acest film a fost cea mai bună).

’74, ŞI MULT DUPĂ ACEEA

Pe 12 octombrie 1974, Arnold a urcat încrezător pe scena de la Felt Forum din New York, pentru a-l întâlni pe Lou Ferrigno. Deşi cel care avea să-l întruchipeze pe Hulk era cu patru ani mai tânăr şi cu aproape 10 kilograme mai greu, zâmbetul lui Arnold devenea din ce în ce mai larg pe măsură ce poza. La 109 kilograme, dar cu o talie ce măsura doar 86 de centimetri, Arnold îşi adusese corpul în cea mai bună formă posibilă pe scena de la Olympia. Hotărâse cu luni în urmă să renunţe la culturismul competiţional după acea noapte, şi dorea să-şi sublinieze dominanţa absolută în acest sport prin etalarea unei forme perfecte, demnă de cel mai bun culturist care a trăit vreodată.

Amestecul său de masă, simetrie şi definire erau chiar întruchiparea perfecţiunii. Braţele sale erau masive, cu bicepşii deja legendari cu vârfuri enorme. Nici chiar giganticul Ferrigno nu putea să-l depăşească la acest capitol. În acelaşi timp, Arnold nu sacrificase nimic din definiţia pe care o arătase pe scenă cu un an înainte. Când îşi încorda pectoralii, striaţiile îi străbăteau din toate direcţiile, de parcă ar fi fost sculptaţi chiar înaintea privitorilor. Coapsele şi abdominalii, deşi nu fuseseră niciodată punctele lui forte, etalau o definire clară şi o formă deosebită. Nu avea puncte slabe. Era cel mai bun culturist din lume.

O FUNDAŢIE PUTERNICĂ

Arnold a început antrenamentele la vârsta de 15 ani. Deşi s-a concentrat întotdeauna asupra culturismului, voia ca muşchii lui să nu fie doar estetici, ci să dea şi impresia de forţă. Antrenamentele grele de haltere au fost parte integrantă din programul lui încă de la bun început. A inteles că trapezul şi erectorii spinali se dezvoltau cel mai bine cu mişcări ca smulsul şi aruncatul. Arnold executa serii deosebit de intense, de cinci, trei sau, uneori, chiar de o singură repetare.

„Forţându-mi limitele”, scria el în cartea apărută în 1985, Noua Enciclopedie a Culturismului Modern. „Am contrabalansat antrenamentele cu multe repetări şi greutăţi mai mici, majoritare în programul meu. După mai puţin de un an de antrenament, Arnold s-a prezentat la primul său concurs. O competiţie de haltere ţinută într-o berărie (!) şi organizată de Uniunea de Atletism din Graz, oraşul său natal. A ridicat 68 de kilograme.

„APLAUZELE AU AVUT UN EFECT NEIMAGINAT”

Mulţimea a început să-l încurajeze zgomotos, după cum mărturiseşte Arnold în autobiografia sa din 2012, Total Recall. „Aplauzele au avut un efect cum nu mi-aş fi imaginat niciodată”. Impulsionat de încurajările publicului, Arnold a ridicat 85 la următoarea încercare – „cu 17 kilograme mai mult decât încercasem vreodată.

Am descoperit că performanţa mea era mult, mult mai bună în faţa spectatorilor”. După acest moment, Arnold a mai câştigat alte concursuri de forţă, inclusiv Campionatul Internaţional de Powerlifting şi concursul anual de ridicat pietre din München. La acesta din urma, a ridicat un bolovan de 254 de kilograme. Fara incalzire

Spre sfârşitul anilor ’60, Arnold cântărea aproape 114 kilograme, putea să împingă 236 de kilograme din culcat, şi avea un fizic care, deşi lipsit de o definiţie perfectă, era fără îndoială herculean. Bineînţeles, faptul că Arnold a cochetat cu halterele l-a ajutat pe acesta să-l cunoască pe Franco Columbu, viitor Mr. Olympia, pe care l-a încurajat de altfel să încerce culturismul. După cum scrie Arnold în Enciclopedie, „Şi eu şi Franco am început ca halterofili. Acest lucru care ne-a conferit acea densitate musculară care le lipsea culturiştilor care nu făcuseră antrenamente de forţă.”

MUŞCHI DE FILM ŞI CAP DE POLITICIAN

Pe când cariera cinematografică a lui Arnold lua avânt în ultima parte a anilor ’70, antrenamentele sale au început să fie adaptate exact tipului de fizic de care Arnold avea nevoie pe ecran. După cum a declarat revistei Men’s Fitness în 2012. „Când am filmat Stay Hungry, regizorul Bob Rafelson m-a pus să slăbesc aproape 15 kilograme.

Deci două treimi din antrenamentele mele erau bazate pe exerciţii cardio, aerobice, şi numai o treime pe ridicat greutăţi. ” La polul opus, când a jucat în Conan Barbarul, „voiau să arăt ca un tip puternic, care şi-a sculptat corpul prin luptă şi muncă grea. Trebuia să fiu mare şi puternic, dar nu aşa de definit, aşa că m-am antrenat mai mult cu greutăţi mari.”

PRIMII ANI DE CARIERA AI LUI ARNOLD

În general, în primii ani de carieră cinematografică, Arnold s-a antrenat mai mult în sistem circuit. Greutăţi relativ mici, câteodată executând şase exerciţii la rând fără pauză între ele. Ritmul alert îi păstra pulsul ridicat, permiţându-i să ardă mai multe calorii şi să-şi menţină definirea, pompându-şi în acelaşi timp eficient fiecare grupă musculară.

I-a îngăduit de asemenea să-şi termine antrenamentele în mai puţin de o oră, ceea ce însemna că îi era mai uşor să-şi programeze călătoriile şi filmările. Arnold era renumit pentru că cerea să îi fie adusă o rulotă uriaşă pe platourile de filmare, unde să se poată antrena în pauzele dintre scene. Îşi invita de asemenea colegii de platou să se antreneze cu el, inclusiv fostul luptător Jesse Ventura.

În 1997, Arnold a suferit o operaţie menită să îi repare o valvă de la inimă. Doctorii l-au avertizat să reducă intensitatea antrenamentelor pe viitor. În 2003 a avut nevoie de o intervenţie chirurgicală în urma unui accident survenit în timpul filmărilor la Terminator 3. Acelaşi umăr i-a fost operat din nou în 2012. În calitate de guvernator al Californiei din 2003 până în 2011, Arnold s-a bazat mai mult pe exerciţii cardio, pentru a-şi menţine sănătatea inimii şi a arde grăsimea.

Deşi vârsta şi accidentările au devenit noi piedici în calea antrenamentelor cu greutăţi antrenamentul lui din ultimii ani, Arnold este încă într-o formă incredibilă, cu o musculatură şocant de bine dezvoltată pentru un tip de 70 de ani. Dovada sunt ultimele sale filme şi pozele făcute de paparazzi. Încă îşi mai efectuează multe dintre cascadorii. In fiecare zi este implicat într-o formă sau alta de activitate fizică. „Visul meu este să trăiesc veşnic”, ne-a spus. „Dar mă îndoiesc”. Şi a continuat cu un hohot de râs.

…CU CUVINTELE LUI ARNOLD

Când am început să ridic greutăţi, în 1962, mama mea a început să plângă, spunând „Oare cu ce am greşit? Băiatul meu are pereţii camerei plini de poze cu bărbaţi dezbrăcaţi, cu trupurile unse cu ulei, în timp ce toţi colegii lui au pe pereţi poze cu fete”.

La ședințele cu părinții de la şcoală, noi, copiii, stăteam în clasă, iar părinţii noştri stăteau în spate. Când profesorul mă critica sau se plângea că nu învăţ, tatăl meu se ridica, venea în faţă şi îmi ardea o scatoalcă. La fel procedau şi ceilalţi părinţi cu copiii lor.

După concursul Mr. Universe 1968 din Londra, am primit o telegramă de la Joe Weider. Scria „felicitări. vreau să vii în America să concurezi la Mr. Universe”. Reacţia mea a fost gen „Când e următorul avion spre America?”.

În copilărie eram destul de singuratic. Acum văd ca pe un avantaj faptul că stăteam singur cu gândurile mele ore întregi, zi de zi. Asta mi-a dat o şansă să mă gândesc bine ce vreau să fac şi să-mi definesc şi să-mi vizualizez scopurile.

Joe (Weider) avea obiceiul de a-ţi termina propoziţiile în locul tău. Şi, pentru că Joe era Joe, dacă el termina o idee, ideea devenea a lui pe de-a-ntregul.

Cred că Joe mă privea ca pe fiul pe care nu l-a avut niciodată. Şi îi datorez atât de mult pentru că m-a adus în America. Dacă nu ar fi fost ajutorul lui Joe, nu aş fi reuşit niciodată să am viaţa pe are o am.

În „Pumping Iron” am avut ocazia să interpretez una dintre ce le mai grozave personalităţi – eu însumi.

Când aveam 15 ani, credeam că Weider Research Clinic era un uriaş centru de cercetare, undeva prin California, legat de industria cinematografică şi plin de tipi care vroiau să devină Hercule.

La ediţia din 1972 a concursului Mr. Olympia (pe care Arnold a câştigat-o destul de controversat – n.r.), la Essen, Sergio Oliva nu şi-a dat seama că eu, având pielea mai albă, o să fiu mult mai vizibil pe scenă, în timp ce el nu ieşea prea mult în evidenţă faţă de peretele întunecat din spatele nostru.

Niciodată nu va mai exista un al doilea Sergio – pot garanta asta. Nimic din ce a urmat după el nu a mai fost atât de autentic. El era originalul. Era „Mitul”.

Începând cu anul 1970, singurul meu instinct a fost acela de a câştiga: de a elimina orice competitor, de a distruge orice adversar şi de a merge mai departe fără nici o ezitare. Eram un adevărat Terminator cu mulţi ani înainte de a face filmul.

Pomparea de la antrenament este o senzaţie orgasmică. E grozav, nu-i aşa? (Poate de aceea Arnold era adeptul unor şedinţe foarte lungi de antrenament, de două ori pe zi, şase zile pe săptămână).

Oamenii spun că am acel „ceva”, indiferent ce ar fi acel „ceva”. Personalitatea mea este o combinaţie de bucurie de a trăi, curiozitate şi nevoia de a-i distra de ceilalţi şi de a fi în central atenţiei. Conform zodiacului, un Leu tipic.

Jim Lorimer şi cu mine lucrăm împreună de 47 de ani. Întotdeauna am avut nevoie doar de o strângere de mână, fără contracte. Iar încrederea pe care o avem unul în celălalt continuă să reziste.

Se vorbea la un moment dat de o continuare a filmului „Gemenii”, din 1988, în care eu jucam rolul fratelui geamăn al lui Danny DeVito. Ideea era să fi fost tripleţi, iar al treilea frate să fie Eddie Murphy. Parcă şi văd posterul. „Au mai găsit unul! Tripleţi! Doar mama lor îi poate deosebi!”

În „Poliţist de grădiniţă” am jucat rolul unui virgin. A fost nevoie de o grămadă de efort actoricesc pentru rolul ăla.

În anii ’80 încercam mereu să-l depăşesc pe Sylvester Stallone în ceea ce priveşte dezvoltarea fizică; sau în privinţa numărului de arme grozave dintr-un film; sau câte victime făceam într-un film; cine îşi termina adversarul într-un mod mai şocant sau mai amuzant; cine făcea mai mulţi bani cu fiecare film. Era o competiţie intensă, nebunească, un adevărat război, din anumite puncte de vedere.

Când am venit în America, în 1968, Sly a fost profesorul meu de engleză.

Am refuzat un rol în filmul „The Rock” (apărut în 1996), care i-a avut în rolurile principale pe Sean Connery şi pe Nicolas Cage. Nu aveam încredere în scenariu. Şi uite că a fost un succes.

Ceea ce e interesant la un eşec e că acesta oferă lecţii de viaţă mai importante decât o victorie. Dacă reuşeşti, nu stai să te gândeşti şi la alte abordări, la alte căi de a reuşi.

Când cineva îmi spune că vrea să-mi trimită o scrisoare şi mă întreabă pe ce adresă s-o trimită, îi spun să scrie pe plic doar „Arnold – planeta Pământ”. Scrisoarea ajunge întotdeauna la mine.

Îţi poţi imagina cum m-am simţit când mi-am dat seama că un puşti care a plecat din Austria a ajuns să stea cu Nelson Mandela în celula lui din Robben Island şi să-l ajute să aprindă o simbolică Flacără a Speranţei, în deschiderea Jocurilor Olimpice Speciale din 2001?

Îi cunosc foarte bine pe ziarişti. Mă culc cu o ziaristă. (despre Maria Shriver)

Ştii, pe lângă lucrurile bune pe care le-a făcut, Bill Clinton va fi întotdeauna cunoscut pentru două lucruri. Unul e faptul că a declarat că fumează, dar nu trage în piept. Al doilea e scandalul sexual din Biroul Oval.

DRAGOSTEA ŞI RECUNOŞTINŢA MEA FAŢĂ DE SPORT SE BAZEAZĂ PE FAPTUL CĂ TOT CE AM REUŞIT ÎN VIAŢĂ A PORNIT DE LA CULTURISM .

Totul s-a întâmplat cum fusese scris. Pur şi simplu mi s-a ivit ocazia. A fost ca şi cum destinul mi-ar fi spus „Haide, ce mai aştepţi, o invitaţie scrisă?” (se referă la momentul suspendării lui Gray Davis din funcţia de guvernator, în 2003, când Arnold a profitat de oportunitate şi a câştigat alegerile care au urmat).

În prima zi după ce am fost ales guvernator, am intrat în birou şi mi-am spus „Bine, am câştigat alegerile, acum ce naiba fac?”

Nu există nici o şcoală care să te înveţe cum să fii guvernator. Să stai în biroul acela imens, în clădirea aceea plină de istorie… aşa ceva poate fi puţin copleşitor.

Vin dintr-o ţară în care toată lumea are asigurare de sănătate, aşa că faptul că în California 8 milioane de oameni nu aveau nici un fel de asigurare medicală era total inacceptabil pentru mine.

Sondajele de opinie dinaintea alegerilor nu înseamnă nimic. Ca sportiv ştiu ce înseamnă forma de vârf. Ca sportive profesionist, poţi să nu fii în cea mai bună formă în perioada necompetiţională, dar pe măsură ce se apropie concursul începe planificarea pentru a-ţi atinge forma de vârf în ziua în care urci pe scenă. Aşa că nu mă interesează pe ce loc sunt dacă nu e nici un concurs.

De-a lungul celor şapte ani cât am fost guvernatorul Californiei, am renunţat poate la 200 de milioane de dolari din posibile roluri în filme şi am cheltuit 40 de milioane din banii mei, pentru fonduri electorale şi propuneri legislative.

Dieter Rauter (dublura lui Arnold din filme şi un prieten apropiat al acestuia) se poartă foarte frumos cu mama lui… nu se duce niciodată acasă.

Nu banii te fac fericit. Acum am 50 de milioane de dolari, dar eram la fel de fericit şi când aveam 48 de milioane.

Am văzut filmul „See Arnold Run” (filmul din 2005 despre viaţa lui Arnold, cu Roland Kickinger în rolul tânărului Arnold şi Jürgen Prochnow în rolul lui Arnold la maturitate), şi m-am supărat. Ce spune asta despre talentul meu actoricesc? Adică e un film despre mine, şi nici măcar nu m-au chemat pe mine să joc în rolul meu.

Curajul politic nu e acelaşi lucru cu o sinucidere politică.

Pentru „Eroi de sacrificiu 2” (avându-i în rolurile principale pe Arnold, Sylvester Stallone, Bruce Willis, Jason Statham, Jet Li, Dolph Lundgren, Chuck Norris şi Jean-Claude Van Damme) producătorii i-au chemat pe toţi actorii de filme de acţiune cu vârste cuprinse între 30 şi 100 de ani.

Sunt mereu interesat de idei noi. Sunt ca un burete, gata să absorb orice informaţie nouă. Am o permanentă foame de cunoaştere, de experienţe noi.

Sunt o persoană căreia nu îi place să privească înapoi. Vreau să privesc doar înainte. Vreau să merg doar înainte.

Nu vreau să mă ciupesc prea tare, pentru că nu aş vrea să mă trezesc şi să-mi dau seama că totul a fost doar un vis. Îţi poţi imagina? Mă trezesc la 5 dimineaţa şi cineva mă zgâlţâie spunându-mi „Trezeşte-te Arnold, trebuie să-ţi începi tura la oţelărie”.

Cules de Peter McGough  www.muscleandfitness.ro

Publicat pe

„Am muncit mult cu visul suprem în gând”

Judoka Vlăduț Simionescu înainte de deplasarea spre Tokyo: „Am muncit mult cu visul suprem în gând”. Vlăduț Simionescu, pregătit la CS Politehnica Iași de antrenorul Costel Năftică, a plecat joi (15.07.2021) dimineață spre Tokyo alături de primul grup ce va reprezenta România la Jocurile Olimpice. Ultimele săptămâni de pregătire le-a petrecut în cantonamentul de la Poiana Brașov, acolo unde antrenamentele au fost extrem de intense.

„A fost un cantonament greu, în care am muncit mult cu visul suprem în gând și anume medalia olimpică. Mă simt bine, plec încrezător spre Tokyo și îmi doresc din tot sufletul să prind cea mai bună zi din cariera mea pe data de 30 iulie, când voi intra pe saltea la Tokyo să reprezint România cât de bine pot! Mulțumesc tuturor celor care au fost alături de mine în cursa asta lungă și grea, această calificare vi se datorează și vouă! Vă mulțumesc!”, a declarat Vlăduț Simionescu înainte de plecare pentru pagina oficială a CS Politehnica Iași pe Facebook.

„Este o mare onoare pentru CS Politehnica Iași să aibă un sportiv atât de valoros la Jocurile Olimpice de la Tokyo. Cu toții îi ținem pumnii strânși lui Vlăduț pentru a obține o performanță pe măsura muncii sale. Cu siguranță, toți ieșenii sunt alături de Vlăduț Simionescu”, a menționat prof. Vasile Manole, directorul CS Politehnica Iași, tot pe pagina grupării ieșene.

Două săptămâni dificile până la concurs!

Antrenorul Costel Năftică n-a putut fi alături de sportivul său în cantonamentul de la Poiana Brașov, dar a ținut în permanență legătura cu el.

„Mă bucur că Vlăduț este sănătos și bine pregătit din punct de vedere fizic. A avut condiții mai bune în ultima parte a cantonamentului. N-am putut fi eu acolo, dar CS Politehnica Iași a mai avut un reprezentant, pe Tudor Darie, sportiv cu dublă legitimare la CSS «Unirea» Iași, care la 18 ani este campion național la tineret. Tudor a fost prezent la Poiana Brașov la ultimele două săptămâni și împreună cu Croitoru, de la Bacău, și Șerban, de la Pitești, i-au oferit o mână de ajutor la antrenamente lui Vlăduț”, a declarat Costel Năftică.

Vlăduț Simionescu va concura pe 30 iulie la Tokyo, dar până atunci nu va avea partener de antrenament, singurul judoka pe care s-ar putea baza fiind celălalt român calificat la Jocurile Olimpice, Alexandru Raicu, care va concura la categoria de greutate 73 kilograme! Federația Română de Judo nu a deplasat parteneri de antrenament pentru cei doi judoka, așa cum în 2016, la Rio, unde Vlăduț nu a putut participa din cauza accidentărilor, pentru Daniel Natea a fost deplasat Mircea Croitoru, dar, în schimb, Andreea Chițu va avea parteneră de antrenament la Tokyo!

„Mai sunt două săptămâni până la concurs și Vlăduț nu are cu cine să se antreneze! Din cauza restricțiilor impuse de pandemie, nu poate intra în contact cu sportivi din alte țări. Va fi foarte greu pentru el. Republica Moldova are tot doi judoka la Tokyo și pentru fiecare a deplasat câte un partener de antrenament…”, a adăugat Năftică.

Ce poate face totuși Vlăduț în aceste două săptămâni?

„Forță și repetări cu Raicu, atât, dar sunt convins că va da tot ce poate pentru a obține o clasare cât mai bună. Depinde mult și de ziua pe care o va prinde, am încredere că Vlăduț poate face un concurs memorabil”, ne-a mai spus antrenorul Costel Năftică.

Recomandari WEIDER:

  • Thermo Caps

    Thermo Caps 120caps

    94,00 lei
    Adaugă în coș
  • FAT BURNER

    FAT BURNER 120cps

    44,00 lei
    Adaugă în coș
  • Omega Up

    Omega Up 50gum

    35,00 lei
    Selectează opțiunile
  • OMEGA 3 VICTORY 90CAPS

    71,00 lei
    Adaugă în coș
Publicat pe

Drumul către Mr Olympia începe la…

Drumul către Mr Olympia începe la…

ROMANIA MUSCLE FEST PRO-AM & MUSCLE CON

București, România I 12-14 noiembrie 2021

Cei mai buni atleți din lume vor veni la București pentru a participa la cea de-a 4-a ediție a IFBB Professional League Wings of Strength Romania Muscle Fest Pro-Am. Evenimentul propriu-zis este programat pentru 12-14 noiembrie 2021. Prioritară este calificarea la IFBB Professional League Olympia, precum și calificarea IFBB Pro League. Concursul se adresează și celor care pur și simplu iubesc bodybuilding-ul…
.
  • 12-14 noiembrie 2021, București
  • IFBB Professional League Wings of Strength Romania Muscle FEST Pro-Am, a 4-a ediție
  • Calificarea IFBB Professional League Olympia
  • Calificarea IFBB Pro League.
Sponsor Gold al Evenimentului: Weider & Pregnolone!

 

Pentru PROGRAM/ÎNREGISTRARE și mai multe informați referitoare la EVENIMENT consultați site-ul www.wosromaniamusclefest.com

Imagini România Muscle Fest Pro 2020

Publicat pe

Istoria concursului Mr. Olympia (VI)

15. BRANDON CURRY (2019)

 

Anul 2019 a fost unul neconvențional sub un management nou, condus de Dan Solomon. Absența lui Phil Heath și al lui Shawn Rhoden a făcut ca trofeul Sandow să fie liber de a fi înmânat unui nou potențial olympian.

 Concurenți precum William Bonac, Hadi Choopan, Dexter Jackson s-au luptat pentru acest titlu latent, Brandon Curry ieșind învingător, cu un estetic fantastic pentru masivitatea sa.

16. MAMDOUH ELSSBIAY (2020)

 

Datorită restricțiilor COVID-19, concursul a fost nevoit să fie amânat pentru data de 15-20 Decembrie, ceva neobișnuit pentru istoria acestei competiții, dar necesare având în vedere condițiile speciale.

 În acest an Phil Heath s-a intors pe scenă, determinat să câștige cel de-al optulea titlu, dar concurența este la cote maxime. O figură surprinzătoare care a fost un concurent de temut mulți ani la rând, dar care niciodată nu a reușit să intre într-o formă de top avea să câștige titlul în timp ce Phil și Brandon se luptau pentru trofeul Sandow. Egipteanul “Big Ramy” și-a făcut în acest an temele și a venit în cea mai bună formă a sa: masivitate, simetrie, condiționare pe care nici Brandon și nici Phil nu au reușit să o învingă, aceștia clasându-se pe locul II și respectiv III.

 Big Ramy a reușit nu numai să câștige titlul de Mr. Olympia, dar și titlul de “People’s Champ” – Campionul publicului, titlu organizat în cadrul acestei competiții încă din 2018. În acea zi, Mamdouh nu numai că a plecat cu trofeul Sandow, dar și cu inimile publicului!

Aceasta este istoria prestigiosului concurs Mr. Olympia, o istorie plină de legende și farmec, care ne convinge în fiecare an că trupul și mintea omului nu are limite definite. În momentul publicării acestui articol ne pregătim de ediția Mr. Olympia din 2021 și suntem foarte curioși să aflăm cine credeți voi că va pleca acasă cu trofeul Sandow! Își va apăra Big Ramy titlul? Vedem o versiune nouă al lui Phil Heath? Pregătește Brandon un plan de atac pentru a-și recâștiga titlul? Sau avem parte de o surpriză de la un concurent nou?
Vezi continuarea pe link-uri:

Recomandari WEIDER:

Publicat pe

Istoria concursului Mr. Olympia (V)

12. DEXTER JACKSON (2008)

 

Înainte de a-l învinge pe Jay Cutler în 2008, Dexter participa la competițiile profesioniste de culturism de 10 ani, câștigând titlul de Mr. Olympia la vârsta de 38 de ani. Dexter este cel mai longeviv olympian din istorie, prima sa apariție pe această scenă fiind în anul 1999 iar retragerea sa și-a anunțat-o în anul 2020.

13. PHIL HEATH (2011-2017)

 

Jay a reprezentat un mentor, dar și un prieten de nădejde pentru Phil, prietenie pe care au purtat-o unul altuia inclusiv pe scenă în 2011, când Jay a fost detronat de către Phil. Poreclit “The Gift” , Heath impresiona cu o simetrie aparte, mușchi rotunzi și o condiționare incredibilă. Trupul său părea ca o figură tridimensională din orice unghi îl priveai, calitate care i-a asigurat 7 titluri consecutive.

 “Ești pregătit? O să fii regele acestei lumi a culturismului … te rog doar să nu cazi în genunchi” spuse Jay în ultimul moment al domniei sale ca Mr. Olympia către Phil, ambii izbucnind în râs.

 

Între 2011 și 2014 rivalitatea dintre Phil Heath și Kai Greene ajunsese la cote maxime, aceștia având diferite schimburi de cuvinte tensionate în timpul conferințelor cu presa, chiar ajungând în 2014 la un moment foarte tensionat pe scenă, care din fericire nu s-a ajung la violență. Phil recunoaște faptul că rivalitatea dintre el și Kai l-a ajutat să își depășească limitele, fiind mereu vigilent și pregătit să fie cu un pas înaintea competiției și că datorită lui Kai, Phil este campionul de astăzi.

 Phil a continuat să domine acest sport până în 2017, când a suferit o hernie abdominală severă care a necesitat intervenție chirurgicală, afectându-i esteticul.

14. SHAWN RHODEN (2018)

 

Culturistul jamaican, Shawn a reușit să îl învingă pe Phil, câștigând titlul de Mr. Olympia la vârsta de 43 de ani (la fel ca Dickerson). Acesta a reușit să impresioneze cu o condiționare superioară și un estetic clasic, lucru care a fost râvnit datorită lipsei de condiționare a participanților în ultimii ani.

 Din păcate, Shawn nu a reușit să fructifice mai departe potențialul din cauza unui dosar penal sub care acesta era acuzat de viol, iar federația i-a impus interdicția de a mai concura în competiție.

Vezi continuarea pe link-uri:

Recomandari WEIDER:

Publicat pe

Istoria concursului Mr. Olympia (IV)

9. DORIAN YATES (1992-1997)

 

Poreclit ca “The Shadow”, Yates avea obiceiul să apară spontan la competiții mari fără să își confirme sau să își retragă prezența, câștigând competițiile. Yates evita contactul cu publicul, fiind de găsit doar în sala din Birmingham unde se antrena din greu. El este cel care a dat naștere standardului de “Mass Monsters” în culturism, impresionând cu un spate imens, densitate și duritate musculară ca de granit.

 Era monștrilor începe în anul 1992 cu victoria lui Yates împotriva lui Kevin Levrone, câștigând titlurile consecutiv până în 1997. Dominanța sa nu a fost scutită de provocări, acesta suferind numeroase accidentări datorită stilului său intens de antrenament pe tot parcursul anului, cu toate acestea el a continuat să lupte până în anul 1998 când o ruptură de triceps l-a pus în imposibilitatea de a mai concura în anul acela.

10. RONNIE COLEMAN (1998-2005)

 

Lumea culturismului a fost zguduită (la propriu) cu prezența monstrului parcă inuman, Ronnie Coleman. Cu o postură colosală, densitate musculară masivă și condiționare până la os, “Regele” Ronnie reușește să impresioneze an de an între 1998 și 2005 cu detalii noi parcă nemaivăzute pe un trup uman. Masivitatea sa ascundea o emoție adâncă care a devenit un obicei la fiecare victorie a sa, căzând în genunchi în fața publicului de emoție la anunțul oficial.

Singura persoană care a avut capacitatea de a-l provoca pe Ronnie, era Jay Cutler, care era mereu sub el în clasament pregătit să îi ia locul. Rivalitatea lor devenea deja o obișnuință între acești ani, concursul Mr. O fiind considerată show-ul luptei lui Ronnie și Jay.

Ronnie nu era doar unul din cei mai buni culturiști din lume, dar și unul din cei mai puternici, Greutățile cu care se antrena pentru repetări ajungeau și la 360kg pentru genuflexiuni și îndreptări.

11. JAY CUTLER (2006, 2007, 2009, 2010)

 

Jay a fost determinat să îl învingă pe Ronnie Coleman, perseverând an de an și venind cu îmbunătățiri în fiecare ediție a competiției, astfel încât în anul 2006, acesta reușește să îl detroneze pe Ronnie.

“Jay nu m-a învins, el doar cât îmi ține trofeul Sandow până când îl iau eu înapoi în septembrie” spuse Ronnie în 2007, în tentativa de a-l învinge pe Jay și stabilirea recordului de 9 titluri de Mr. O, dar Jay nu se lasă intimidat: “Am muncit prea mult pentru acest titlu, este al meu și am de gând să îl păstrez!”. Jay reușește să își apere titlul în 2007, dar nu în fața lui Ronnie, ci în fața celei mai bune versiuni al lui Victor Martinez, Ronnie anunțându-și retragerea după clasarea pe locul IV.

Cutler este singurul olympian care a reușit să își recâștige titlul după o înfrângere. În anul 2008, lupta era strânsă între Dexter Jackson și Jay Cutler, Dexter dominând cu o condiționare excepțională și proporții fluide, iar Jay dominând cu masivitatea. Diferența scorului între cei doi a fost de 7 puncte în favoarea lui Dexter. Înfrângerea în fața lui Dexter l-a propulsat pe Jay spre a-și dezvălui cea mai bună versiune a sa, recâștigând titlul în 2009 cu cea mai impresionantă condiționare pentru masivitatea sa de până acum și continuând cu victoriile și în 2010.

Vezi continuarea pe link-uri:

Recomandari WEIDER:

Publicat pe

Istoria concursului Mr. Olympia (III)

6. CHRIS DICKERSON (1982)

 

Chris Dickerson reușește în anul 1982 să câștige titlul de Mr. Olympia la impresionanta vârstă de 43 de ani, făcându-l unul din cei mai bătrâni câștigători ai acestui titlu. Palmaresul său este impresionant, reușind să obțină 15 titluri în cariera sa de aproape 30 de ani de activitate sportivă. Este de asemenea primul culturist care a reușit să câștige Mr. Olympia și titlul de Master Mr. Olympia (competiție dedicată celor peste 40 de ani).

7. SAMIR BANNOUT (1983)

 

Mr. Olympia se întoarce în Germania în anul 1983, dar de data aceasta în Munich, unde “Leul din Lebanon” , Samir Bannout reușește să impresioneze cu un estetic bine conturat și o coregrafie fluidă și artistică. Lupta pentru titlul de Mr. Olympia a fost una strânsă, având rivali precum Mohammed Makkawy și tânărul Lee Haney, dar Samir totuși reușește să domine.

8. LEE HANEY (1984-1991)

 

După victoria lui Samir în 1983, nimeni nu ar fi bănuit că determinarea lui Lee Haney ar urma să domine aproape un deceniu. Lee Haney se întoarce în anul 1984 după ce s-a clasat pe locul III anul precedent, devenind de neoprit, la propriu și la figurat, fiind de neînvins timp de 8 ani consecutivi.

Echilibrul perfect dintre masivitate, simetrie și estetic și-a făcut prezența din New York în Bruxelles(Belgia), Gothenburg(Suedia), Rimini(Italia) și înapoi în State: Los Angeles, Chicago și Florida sub forma lui Lee Haney. Între 1984 și 1991, Haney a călătorit și a dominat toate edițiile Mr. Olympia în toate locațiile unde a fost organizat. Printre rivalii săi se numără Rich Gaspari, Lee Labrada și Dorian Yates.

Vezi continuarea pe link-uri:

Recomandari WEIDER:

Publicat pe

Istoria concursului Mr. Olympia (II)

3. ARNOLD SCHWARZENEGGER (1970-1975, 1980)

 

După înfrângerea față de Sergio, Arnold a muncit neobosit pentru a-l învinge pe “The Myth”, reușind în anul 1970 să câștige primul său titlu de Mr. Olympia. De atunci și-a promis că va ține acest titlu până la retragerea sa, ceea ce s-a și întâmplat timp de 5 ani consecutivi.

 Următorul an a fost pentru prima oară când Mr. Olympia a fost organizat în frumosul oraș Paris, însă acest an ar fi născut controverse, Arnold câștigând necontestat, dar nu din cauză că nimeni nu a vrut să participe împotriva lui, ci datorită unui conflict între federația NABBA (National Amateur BodyBuilding Association) și IFBB. Astfel toți atleții care au participat în acel an la Mr. Universe, nu au avut voie să participe la Mr. Olympia, printre care singura persoană care putea să îl provoace pe Arnold, însuși Oliva, câștigătorul Mr. Universe în anul 1971.

Sergio Oliva a avut a doua șansă de a-l învinge pe Arnold în anul 1972, fiind determinat să demonstreze că el este cel mai bun culturist din lume.

Pe scena din Essen, Germania, cei doi s-au luptat din greu pentru acest prestigios titlu. Competiția între ei a fost foarte strânsă, juriul fiind pus într-o dificultate considerabilă de a anunța un câștigător. Cu un vot de 4 la 3 din 7 jurați, Arnold câștigă al treilea titlu consecutiv de Mr. Olympia.

Arnold își continuă dominanța pe scenă până în anul 1975, când își anunță retragerea în scopul urmării unei cariere în cinematografie, retragere ce avea să devină doar temporară. În acest an s-a filmat de asemenea și filmul documentar “Pumping Iron” care urmărește rivalitatea culturiștilor Mike Katz și Ken Walker, Arnold Schwarzenegger și Lou Ferrigno în pregătirile lor spre Mr. Universe și respectiv Mr. Olympia.

Anul 1980 reprezintă cea mai controversată ediție a competiției Mr. Olympia. Arnold pe atunci fiind un promoter al competiției, decide să revină pe scenă într-un mod neașteptat în timp ce acesta se pregătea de filmările pentru filmul “Conan”.  Acesta este încoronat pentru a șaptea oară Mr. Olympia.

4. FRANCO COLUMBU (1976, 1981)

 

Bunul prieten al lui Arnold, actor italian, powerlifter, campion la box și chiropractician, câștigă titlul de Mr. Olympia în 1976 și 1981 în timp ce participa la nenumărate competiții de forță, fiind prezent la prima ediție de “World Strongest Man” în 1977. Cu o înălțime de doar 165 cm, Columbu a impresionat cu masivitatea și esteticul pe care reușea să îl “îndese” Într-o structură corporală așa de mică. Pe lângă fizicul său impresionant, Columbu impresiona cu o forță incredibilă pentru anii aceia, având recorduri precum 238kg ridicate la împins din culcat cu haltera din plan orizontal, genuflexiuni cu haltera de 297kg și îndreptări cu haltera cu 340kg.

5. FRANK ZANE (1977-1979)

 

Zane demonstrează că un olympian nu trebuie neapărat să fie caracterizat de masivitate, aceasta fiind cu mult inferioară dacă nu este acompaniată de un estetic și o condiționare calitativă. Cunoscut sub porecla de “Chimistul”, licențiat în științe și profesor de matematică și chimie, Zane avea o afinitate meticuloasă pentru simetrie și proporții estetice, făcând din trupul său o adevărată artă inspirată parcă din statuile grecilor antici. Timp de 3 ani acesta prezintă un standard diferit pentru imaginea culturismului, câștigând titlul de Mr. Olympia între anii 1977 și 1979. 1977 este de asemenea anul când a fost înmânat pentru prima oară trofeul Sandow, făcând referință la Eugene Sandow, considerat pionierul culturii fizice și cel care a organizat pentru prima oară în istorie un concurs de culturism în anul 1901.

Vezi continuarea pe link-uri:

Recomandari WEIDER:

Publicat pe

Istoria concursului Mr. Olympia (I)

Bătălia celor mai puternici și musculoși oameni, sculptați din fier, voință și pasiune, se organizează în toamna fiecărui an, mereu pe aceeași scenă grandioasă: Mister Olympia!

Pasionați de culturism și fitness, practicanți, entuziaști, concurenți sau pur și simplu curioși din toată lumea, toți urmăresc cu uimire și apreciere trupurile de zei, parcă din altă lume, ale concurenților calificați la cel mai prestigios concurs de culturism. Uimirea nu constă doar în simplul estetic, dar și în capacitățile incredibile ale trupului uman, concurenții impresionând publicul și juriul în fiecare an cu forme mai conturate, mușchi mai rotunzi și coregrafii mai artistice.

Omul din spatele acestei mișcări este însuși “The Masterblaster”: Joe Weider, promotorul care a adus culturismul din taboo, în cotidian!

Pe când Mister Universe era cel mai prestigios titlu în culturism și ca răspuns pentru tentativa de sancționare injustă a sportivilor săi de către AAU (American Athletic Union), Joe Weider și fratele său Ben au luat decizia de a-și crea propria federație dedicată culturiștilor: International Federation of BodyBuilding (IFBB).

Odată creată federația IFBB, Joe și Ben și-au propus să creeze cea mai prestigioasă competiție de culturism din lume, unde toți câștigătorii Mr. Universe aveau șansa de a se lupta pentru un nou titlu și pentru a câștiga bani, sprijinindu-i astfel financiar.

Numele de Mr. Olympia este de fapt inspirat de la “Olympia Brewing Company” , o fabrică de bere din Washington. În timp ce Joe și echipa sa se gândeau la un nume caracteristic competiției lor, Joe exclamă spontan: “Eroic! Mitic! Celest! Mr. Olympia!” în timp ce se bucură de berea Olympia. Sub numele și tematica aceasta urmează frumosul sport al sculptorilor în carne și fier să ajungă pe marele ecrane la un nivel mondial, reușind să inspire spiritul omului iubitor de estetic.

16 Mr. Olympia! Câteva cuvinte despre câştigătorul fiecărei ediţii.

1. LARRY SCOTT (1965-1966)

 

Totul a început în anul 1965, pe data de 18 Septembrie în New York, când legendarul Larry Scott a scris istorie devenind primul olympian. Larry a reușit să descrie cu adevărat imaginea culturismului, cu brațe care pe atunci păreau imposibil de crezut și cu o carismă electrizantă, cunoscut sub porecla “The Golden Boy”, Larry a fost încoronat (la propriu) Mister Olympia. Astăzi toată lumea cunoaște premiul simbolic al acestui concurs ca fiind statuia Sandow, dar la prima ediție, încoronarea primului olympian a fost făcută mai literal, fiind oferită coroana Olympia. Pe lângă această coroană, lui Larry i s-a oferit suma de 1000$.

Larry este de asemenea și singurul culturist care deține cele mai prestigioase titluri, fiind încoronat Mr. America și Mr. Universe înainte de a deveni primul olympian. Acesta câștigă titlul de Mr. O și anul viitor, 1966, anunțându-și retragerea din sport, devenind singurul competitor care a concurat și nu a pierdut niciodată.

2. SERGIO OLIVA (1967-1969)

 

Culturistul cubanez Sergio Oliva, poreclit ca “The Myth” aduce esteticul și eleganța pe scenă, dominând anii 1967, 1968 și 1969. Dominând în adevăratul sens al cuvântului, astfel încât în anul 1968 a fost anul în care a câștigat necontestat, fiind singurul concurent. 1969 în schimb acesta scrie istoria, fiind singurul culturist care l-a învins pe legendarul Arnold Schwarzenegger.

“M-a distrus. Era așa de mare, așa de fantastic, nu exista nici măcar o șansă să îl pot învinge. Nu îmi place să-mi recunosc înfrângerea, dar am știut de la început că Sergio era mai bun. M-am mulțumit cu locul 2 înainte de a urca pe scenă”, scrise Arnold în autobiografia sa din 1977: „Arnold: The Education of a Bodybuilder”.

Vezi continuarea pe link-uri:

Recomandari WEIDER:

Publicat pe

Drumul culturismului din taboo în cotidian (III)

„Umflă-ți mușchii și pompează-ți brațele, fă-ți pectoralii să explodeze și fii puternic ca un super-erou!”

„Umflă-ți mușchii și pompează-ți brațele, fă-ți pectoralii să explodeze și fii puternic ca un super-erou!”, acest mesaj l-a inspirat pe Arnold Schwarzenegger, să urmeze calea care mai târziu l-ar fi făcut unul din cei mai faimoși culturiști din lume.

Reg Park, de 3 ori Mr. Universe, a reprezentat pentru Arnold scânteia de a începe culturismul după ce l-a văzut într-una din revistele fraților Weider, scânteie care l-ar fi adus la prestigiul de “imagine” a culturismului.

În viziunea lui Joe, Arnold avea simetria și musculatura perfectă pentru a reprezenta cu mândrie simbolul acestui sport. Joe știa că Arnold merita mai mult, Arnold aparținea acestei lumi visate încă din tinerețe de Joe, așa că a facut tot posibilul de a-l aduce în State în 1968. I-a plătit pentru drum, i-a plătit pentru cazare și bani de cheltuială și pentru studii, iar tot ce trebuia el la schimb să facă era exact ce știa el mai bine: să se antreneze! I-a fost mentor, antrenor, îndrumător, dar și tată. Relația celor doi era așa de strânsă și legată încât Arnold era singura persoană capabilă să îi dezvăluie partea emoțională al lui Joe. Cu 7 titluri de Mr. Olympia, o carieră fenomenală în actorie, un star și un guvernator excepțional, Arnold încă este considerat cel mai bun culturist din istorie, asta datorită viziunii și inițiativei lui Weider.

.

“Nu am să îți dau bani, dar te voi învăța să faci bani!”, Shawn Ray, unul din cei mai promovați culturiști de pe revistele lui Weider aplică până și în ziua de astăzi principiile și sfaturile pe care Joe l-a învâțat cât timp i-a fost alături. Joe nu forma doar culturiști de succes, ci oameni de succes. Contractul semnat de către Shawn în anul 1987 l-a convins să îi fie alături lui Joe până în ziua de astăzi. De la competitor la prezentator și ambasador, Shawn a fost prezent la fiecare ediție de Mr. Olympia, chiar și când Joe a plecat de lângă noi, totul ca semn de recunoștință și respect profund pentru mentorul său.

Frăția de fier: Weider

Joe și Ben și-au construit propria realitate, propriul univers, deoarece doar așa ei ar fi putut să se simtă fericiți și împliniți. Bogăția nu a fost un scop pentru ei, dar au oferit bogăție și valoare în lumea pe care ei au creat-o pentru noi astăzi. Sub imperiul lor au construit oameni, vedete, legende și au schimbat nu numai viețile lor, dar și viețile noastre. Health&Fitness acum este o industrie esențială societății noastre, iar eforturile celor doi frați au adus viața omului de rând, practicantului de loisir și a sportului de performanță la culmi înalte. Înțelegem ideea de sport și sănătate diferit iar interesul spre un stil de viață sănătos a crescut.

Din păcate, frații Weider nu mai sunt printre noi astăzi, primul care ne-a spus adio fiind Ben, în anul 2008, urmând ca Joe să se alăture fratelui său în 2013. Și-au trăit viața împărtășind pasiunea lor cu lumea întreagă, modelând-o după visul lor.

Recomandari WEIDER:

Publicat pe

Drumul culturismului din taboo în cotidian (II)

„Eroic! Mitic! Celest! – Mr. Olympia!”

IFBB (International Federation of BodyBuilding) este astăzi organizația care coordonează majoritatea competițiilor de culturism din întreaga lume, dar câți dintre noi știm că defapt IFBB a fost creat ca răspuns al fraților Weider împotriva tentativei de sancționare injustă a federației AAU (American Athletic Union), care era responsabilă pentru organizarea concursului Mr. Universe. Sub pretextul că sportivii lui Weider nu erau amatori, ci doar angajați ai firmei sale, AAU a încercat să îi descalifice, moment în care frații Weider și-au promis că vor da naștere celei mai mari și prestigioase organizații de culturism – IFBB.

Eroic! Mitic! Celest! – Mr. Olympia!”, numele celei mai mari și grandioase competiții de culturism din lume, a venit de fapt de la denumirea unei beri artizanale, pe care Joe o savura căutând un nume demn viziunii sale. Cu înființarea organizației IFBB, frații Weider și-au dorit să creeze o competiție unde cei mai buni culturiști din lume să poată concura și să promoveze sportul. 

Prima competiție de Mr. Olympia a avut loc în data de 18 Septembrie 1965, când Larry Scott (foto) ar fi câștigat primul titlu. Astăzi este una din cele mai vizionate competiții din lumea sportului, fiind vizionată nu doar de practicanți, competitori sau fani, dar și de oameni obișnuiți cu interese mai puțin înclinate spre culturism; toată lumea vrea să vadă lupta celor mai musculoși și puternici oameni din lume. Pe această scenă culturismul a atins apogeul, creând povești, legende, superstar-uri. Aici s-a făcut istorie și continuă să se scrie istoria acestui sport, cu talente noi și divizii noi.

Ben Weider a fost primul președinte al IFBB, coordonând și organizând competiții și evenimente de culturism și fitness încă din anul 1946, până în 2006 când și-a anunțat retragerea din funcție. Cu crearea acestei organizații, sportul acesta a avut o expunere mondială, având activitate în peste 50 de țări.

Recomandari WEIDER:

Publicat pe

Drumul culturismului din taboo în cotidian (I)

Drumul culturismului din taboo în cotidian

Aspectul fizic, vitalitatea și longevitatea reprezintă astăzi elemente cheie ale bunăstării oamenilor, recunoscute de către societate, dar nu mereu a reprezentat o prioritate pentru omul modern. Cum ar arăta astăzi lumea dacă nu am avea la dispoziție sălile de fitness și specialiștii în mișcare fizică care să ne îndrume spre un stil de viață mai activ, suplimentele nutritive și nutriționiștii care să ne ghideze spre o alimentație echilibrată și sănătoasă, modelele de fitness și culturism care să ne inspire să acționăm împotriva stilului de viață sedentar și plin de vicii?

Până în 1940, lucrurile arătau foarte asemănător, dar impulsul și perseverența a doi frați pasionați ai culturii fizice, aveau să schimbe cu totul modul în care activitatea fizică, alimentația și sănătatea erau privite: frații Weider.

„Un copil mic și sfrijit”

„Un copil mic și sfrijit” , așa se descria Joe Weider când își amintea de copilăria sa, fiind o țintă ușoară pentru bullying, batjocorit și judecat nu numai pentru statura sa, dar și pentru etnia sa.

Cei doi frați trăiau într-un cartier sărac din Montreal, Canada, într-o comunitate evreiască. Louis și Anna Weider, părinții lor au emigrat din Polonia în speranța unui trai mai bun, dar care nu avea să fie pe așteptările lor. Sărăcia și antisemitismul din jurul lor i-au determinat pe frați să își dorească mai mult de la viață, iar prima scânteie a fost în momentul în care au văzut pentru prima oară un trup bine sculptat în revistele locale de sportivi de atunci. Halterofili, boxeri, wrestleri, toți cu un fizic impresionant: mușchi mari și evidenți, talie subțire și abdomen reliefat. Știau că singura modalitate de a scăpa de batjocură este să își dezvolte corpul, astfel încât nimeni să nu mai îndrăznească să se lege de ei și de familia lor.

.

Cu o bară veche și două roți dintr-un depou, Joe și-a făcut singur propria halteră, pe care urma să o utilizeze pentru a-și construi nu numai trupul, dar și încrederea în sine, hrănindu-și astfel visul. Dezvoltarea sa avea să fie una frumoasă, toată lumea din cartier îl admira, mai puțin mama sa care considera că ridicatul de greutăți îl făcea să pară un sălbatic. Tatăl său pe de altă parte îl sprijinea și era mândru de direcția pe care a ales-o, el lucrând de o viață la o fabrică, visând să-și vadă copiii liberi, trăind o viață prosperă făcând ceea ce le place.

Din fericire pentru ei, așa urma să fie, astfel încât la primul său concurs de haltere din 1937, la vârsta de doar 17 ani, a reușit să ridice – în stil aruncat – cu 31 kg mai mult decat restul concurentilor – și să câștige concursul. Reputația sa era în continuă creștere, iar oamenii din Montreal erau din ce în ce mai interesați de această activitate fizică numită “Culturism” .

„Acesta este viitorul! Așa vom vizualiza fizicul și sănătatea, pentru că asta este calea corectă!”

Cu solicitarea celor din jur a venit și inițiativa de a le servi oamenilor informații de valoare despre cum să-și dezvolte corpul armonios și sănătos. În 1939, la vârsta de 19 ani cu doar 7 dolari în buzunar, Joe a început lucrul la ceea ce urma să ajungă un imperiu al industriei de fitness: revistele de culturism. Știa că informația o putea împărtăși cu ceilalți doar prin intermediul publicațiilor. Viziunea unui trup perfect, o selecție de exerciții în care să lucrezi toți mușchii și mesaje care erau menite să inspire, toate acestea au fost așternute pe hârtie de către Joe Weider în prima sa publicație a revistei “YOUR PHYSIQUE” , care a apărut pentru prima dată în 1940.

.

Joe a văzut încă de la început ceva special în culturism, ceva ce pe vremea aceea era un lucru taboo, în zilele noastre este considerată o activitate cotidiană, iar toate acestea datorită viziunii sale. A trebuit să ducă o luptă lungă cu doctorii și fiziologii care negau beneficiile antrenamentului cu greutăți, precum și cu investitorii care nu vedeau potențialul de profit dintr-un asemenea business, dar frații Weider au continuat neobosiți să răspândească informația și să inspire oamenii spre a-și schimba stilul de viață.

Nu aveau timp de dubii și nici timp de contemplare, știau că vor avea succes. “Acesta este viitorul! Așa vom vizualiza fizicul și sănătatea, pentru că asta este calea corectă!” , acestea sunt vorbele pe care Joe nu ezita să le puncteze în negocieri, vorbe care au prezis realitatea din ziua de astăzi.

.

Cu urcușuri și coborâșuri, pentru frații Weider nu exista un plan B. În 1944, ANC (American News Company), distribuitorul monopol de reviste, cărți și ziare din State pe vremea aceea a văzut potențialul viziunii lui Weider, și i-a propus un contract care urma să-l propulseze la nivel național. 16 reviste de succes publicate cu peste 25 de milioane de cititori, la vârsta de 30 de ani, frații Weider erau deja milionari, dar visul lor ar fi urmat să fie pus la încercare … 1957 este anul în care ANC a falimentat, lăsându-i peste noapte pe frații Weider cu datorii de milioane de dolari.

Pe când toată lumea din jurul lor îi sfătuia să falimenteze, ei au plătit fiecare dolar din datorii și astfel în 1960 ar fi recâștigat monopolul. Culturismul avea să fie promovat la nivel mondial, după ce Ben a luat decizia de a călători în lume pentru a împărtăși cu alte țări beneficiile și avantajele antrenamentului cu greutăți. Sălile de antrenament începeau să câștige popularitate, iar sfârșitul anilor 1970 ar fi adus antrenamentul cu greutăți în cotidian, cu milioane de practicanți și pasionați.

.

Publicațiile sale atingeau toate ariile de health&fitness, de la “YOUR PHYSIQUE” care astăzi este cunoscută ca “MUSCLE&FITNESS”, orientată spre culturismul și fitness-ul amator, legendara revistă “FLEX”, care abordează culturismul profesionist, un stil de antrenament mai “hardcore”,”MUSCLE POWER”, având ca temă principală antrenamentul de forță, “SHAPE”, devenind revista #1 pentru fitness-ul feminin, “FIT PREGNANCY”, dedicat viitoarelor mame care abordau nu numai tematica activității fizice, dar de asemenea și sfaturi despre o sarcină sănătoasă și “MEN’S FITNESS”, cea mai renumită revistă de fashion și fitness.

.

Încă din 1940, Weider recomanda utilizarea suplimentelor nutritive, știind că în alimentația omului de rând exista o carență în atingerea necesarului proteic, precum și lipsa leguminoaselor și alimentelor bogate în micronutrienți, ceea ce ducea la carențe de vitamine și minerale, iar asociat cu viciile anilor de atunci, sănătatea omului de rând era sabotată. Weider au fost primii care să pună accent pe o alimentație sănătoasă și echilibrată, iar firma lor de suplimente, “Weider Nutrition” a fost considerată prima companie de nutriție sportivă. Accentul era mereu pus pe calitate, iar inclusiv până în ziua de astăzi, Weider excelează în nutriție sportivă, având o gamă largă de suplimente pentru orice obiectiv.

Recomandari WEIDER: