Publicat pe

Înghețată cu unt de arahide

Înghețată cu unt de arahide. Aceasta înghețată cu unt de arahide se pregatește in 5 minute! Opțiune de înghețată ușor de preparat și mult mai sănătoasă decât cele tradiționale. Reteta de la @jjmetodoenforma.

INGREDIENTE:
PREGATIREA:
  • Incalzim ciocolata într-o baie de apă.
  • Amestecam toate ingredientele până când avem o masă omogenă.
  • Punem compozitia într-un tupper de sticlă.
  • Se îngheață cel puțin 3 ore. Este important să amestecați la fiecare 45 de minute pentru a preveni cristalizarea, trebuie să fie cremoasă.

Untul de arahide este  bogat in calorii si satios – asta inseamna ca iti ofera energie pentru o mare parte a zilei si ca nu trebuie sa mananci prea mult ca sa te saturi…  nu este recomandat sa consumi mai mult de doua linguri de unt de arahide pe zi. Astfel, alimentul nu te va ingrasa si te vei bucura si de numeroasele substante nutritive pe care aceasta pasta le contine. Untul de arahide Weider Peanut Butter Smooth este procesat în mod clasic numai cu arahide prăjite de cea mai înaltă calitate provenite din Argentina cu o aromă irezistibilă. Sănătos în mod natural! 100% natural. Textura fina. Potrivit pentru vegani!

Recomandari WEIDER:

  • Protein 80+ 750g

    Stoc Epuizat

    131,00 lei
    Vezi Detalii
  • Whey Protein White Spread

    Whey Protein White Spread 250gr

    In Stoc

    25,00 lei
    Vezi Detalii
  • Peanut Butter Smooth 1kg

    Peanut Butter Smooth 1kg

    In Stoc

    52,00 lei
    Vezi Detalii
  • Slim Choco Syrup

    Slim Chocolate Syrup 250ml

    In Stoc

    34,00 lei
    Vezi Detalii
Publicat pe Lasă un comentariu

Înghetată cu cireșe

Înghetată cu cireșe per portie:

  • 166 kcal
  • 12,3 g proteine
  • 12,8 g carbohidrati
  • 4,7 g grasime
Ingrediente pentru 6 portii:
Mod de pregătire:
  1. Bate laptele rece cu un mixer de mână aproximativ 3 minute. În acest timp adaugă încet guma de carruba, pudra de proteine, precum și siropul.
  2. Rupe cookie-ul în bucăți mici și adaugă în bolul cu crema împreună cu cireșele. Apoi, acoperă și pune produsul in congelator timp de 4 de ore.
  3. Înainte de a servi îngheţata – lasă bolul la temperatura camerei aproximativ 15 minute.

 

*Guma de carruba – guma din seminte de roscove. Aditiv alimentar cu rol de emulgator, stabilizator, agent de îngroşare, de umplere şi de aglomerare. Este un produs natural, obţinut din arborele de roşcov. Se utilizează în cantităţile prevăzute de reţete în produse lactate, în dulciuri, creme, grăsimi emulsionate tartinabile cu sau fără arome, sosuri, toppinguri, dressinguri, îngheţate, fructe şi legume prelucrate, conservate, produse din carne, peşte, ouă, condimente, supe, ciorbe, membrane comestibile, produse din proteine vegetale, suplimente nutritive etc.

Recomandari WEIDER:

Publicat pe

Sculptarea corpului bucată cu bucată

SCULPTAREA CORPULUI BUCATĂ CU BUCATĂ. VREI UN FIZIC DE ATLET? ATUNCI ANTRENEAZĂ-TE CA UNUL, CU ACEST PROGRAM DESTINAT DIFERITELOR PĂRŢI ALE CORPULUI.

Imaginează-ţi un fizic Perfect. A avea braţele unui jucător de fotbal american, spatele unui canotor de nivel olimpic, coapsele unui medaliat cu aur la patinaj viteză, umerii unui gimnast de elită. Reprezentanţii diferitelor sporturi devin cunoscuţi pentru dezvoltarea unei anumite părţi a corpului, şi dacă vrei aceeaşi dezvoltare, trebuie să te antrenezi ca ei. Cu acest lucru în minte, am trecut, muşchi cu muşchi, prin toate sporturile ale căror atleţi pun cel mai bine în lumină o anumită grupă musculară. apoi am găsit un prototip de program de antrenament pentru dezvoltarea acelei grupe. Rezultatul: o abordare Frankensteiniană a antrenamentului întregului corp, inspirată direct din programele competitorilor de top la nivel mondial.

PIEPT – CULTURISM

Cei mai mulţi sportivi nu au pectoralii dezvoltaţi la maxim pentru că pur şi simplu acest lucru nu e practic pentru majoritatea sporturilor. Pe de altă parte, un culturist care vrea să concureze pentru un titlu serios are nevoie de un piept uriaş. În opinia lui Peter, totul începe de sus. „Pentru culturism, pectoralii superiori ar trebui să fie zona căreia să i se acorde prioritate,” spune el. „Dezvoltarea pectoralilor superiori dă impresia de masivitate şi adaugă dimensiune fizicului tău, nu numai din faţă, dar, şi mai important, din profil.” E de asemenea convins că haltera e mai importantă decât ganterele. „Cred că împinsul cu haltera din înclinat e cel mai eficient pentru dezvoltarea pieptului superior. Adaugă grosime şi îmbunătăţeşte muscularitatea din zona claviculelor.” Aria de repetări este destul de constantă pentru Peter (8–12 pentru a asigura hipertrofia maximă), dar acesta subliniază necesitatea antrenamentului greu: „Ideea este să ridici cât mai multă greutate, de cât mai multe ori.”

ANTRENAMENTUL PETER PUTNAM
  • împins sau fluturări la aparat (încălzire) 2–3 SETURI 10–12 REPETĂRI
  • împins înclinat cu haltera 4 SETURI 8–12 REPETĂRI
  • împins din culcat cu gantere 4 SETURI 8–12 REPETĂRI
  • flotări la paralele cu greutate adiţională 2–3 SETURI 8–12 REPETĂRI
  • pullover cu gantera 2–3 SETURI 8–12 REPETĂRI

SPATE – CANOTAJ

Orice sport bazat pe mişcări de tragere va duce inevitabil la construcţia unui spate uriaş. Când vine vorba de canotaj, intervin şi picioarele în mişcare, dar dorsalii, romboizii şi trapezul au parte de cel mai intens efort. „Când ajungi în porţiunea finală a mişcării de ramat, odată ce picioarele şi-au terminat partea lor de treabă, accelerarea, totul depinde de spate pentru a trage mânerul vâslei lângă corp,” explică Dan Walsh, membru al echipei Statelor Unite care a câştigat medalia de bronz la canotaj la Jocurilor Olimpice de la Beijing din 2008, dar şi proprietar al sălii Engine Room Fitness din centrul oraşului San Diego.

Spatele lui Walsh este mare şi puternic datorită nenumăratelor ore de vâslit precum şi epuizantelor antrenamente în sala de culturism, cu exerciţii axate îndeosebi pe tracţiuni cu greutatea corpului şi ramat cu priză supinaţie la cadrul de forţă. La o înalţime de aproape 2 metri şi o greutate de circa 100 de kilograme, face 29 de repetări complete, consecutive, de tracţiuni cu priză largă. „Nu fac foarte multe tracţiuni la helcometru sau ramat la cablu, pentru că de fapt tracţiunile cu greutatea corpului indică exact cât eşti de bun la ramat,” spune Walsh, care încorporează adesea în antrenament repetări negative lente la tracţiuni, cu o greutate adiţională de până la 45 de kilograme.

ANTRENAMENTUL LUI DAN WALSH

  • Tracţiuni cu priză largă 4 SETURI * REPETĂRI —superset cu—
  • Ramat cu gantera 4 SETURI 10 cu fiecare braţ REPETĂRI
  • Ramat cu priză inversă (cu bara sau la aparat) 4 SETURI 8–10 REPETĂRI

*fă primul set până la epuizare. La următoarele două seturi, fă cu 20% mai puţine. Opt repetări ca la primul set (dacă la primul ai făcut 10, la următoarele două seturi fă 8). La ultimul set fă patru repetări negative, coborând corpul cât mai lent posibil.

UMERI – GIMNASTICĂ

Dacă ai vreo îndoială că gimnaştii au cei mai puternici umeri dintre toţi sportivii, urmăreşte proba olimpică la inele. „Femeile gimnaste nu au nevoie de umeri mari. Doar bărbaţii din acest sport au nevoie,” subliniază Jonathan Norton, gimnast american care a câştigat medalia de argint la bară fixă şi medalia de bronz cu echipa la Olimpiada de la Beijing din 2008. „Trebuie să avem umeri extrem de puternici şi rezistenţi pentru a face faţă probelor la inele şi la cal cu mânere.” „N-am ridicat greutăţi în viaţa mea,” recunoaşte el, totuşi începe aproape fiecare antrenament cu flotări la paralele, flotări, flotări din stând în mâini şi tracţiuni, deci în realitate foloseşte destul antrenamentul de forţă. Antrenamentul de mai jos este recomandat de sportivul de 1,60 metri înălţime şi 57 de kilograme celor care nu au forţa sau îndemânarea lui, dar vor să-şi dezvolte umerii. La flotările din stând în mâini, Horton recomandă să fie făcute folosind drept sprijin un perete, cu un partener care să te ţină de picioare. „Dacă nu poţi face nici măcar o repetare, menţine pur şi simplu poziţia pentru 30–60 de secunde,” spune el. „Nimic nu-ţi va face umerii să ardă aşa.”

ANTRENAMENTUL LUI JONATHAN HORTON

  • încălzire, întinderi
  • flotări (încălzire) 3 SETURI 10–15 REPETĂRI
  • stând în mâini, la perete* 1–2 SETURI 1 min. REPETĂRI
  • flotări la paralele 3 SETURI 10 REPETĂRI
  • flotări din stând în mâini 2–3 SETURI până la epuizare REPETĂRI

*Menţine poziţia de stând în mâini cu coatele complet extinse.

BRAŢE – FOTBAL AMERICAN

ANTRENAMENTUL LUI CALVIN PACE

TRICEPS TRI-SET*

  • extensii din culcat, cu bara EZ 4 SETURI 15 REPETĂRI
  • pullover cu bara EZ 4 SETURI 15 REPETĂRI
  • împins din culcat cu priză îngustă, cu bara EZ 4 SETURI 20 REPETĂRI

BICEPS SUPERSET

  • flexii cu bara dreaptă** 3–4 SETURI 10 REPETĂRI
  • flexii cu gantere sau flexii hammer 3–4 SETURI 10 REPETĂRI

* utilizează aceeaşi greutate la toate cele 3 exerciţii şi se odihneşte un minut între tri-seturi. ** ridică bara până la frunte, nu doar până la piept, pentru o contracţie mai puternică.

Antrenorii din Liga Naţională de Fotbal American spun adesea că jucătorii nu au nevoie să izoleze bicepsul şi tricepsul cu flexii şi extensii; în loc de acestea, mişcările compuse ca împinsul şi ramatul sunt suficiente. Dar nişte braţe masive nu au doar scopul de a arăta bine în tricoul de la echipament. „Forţa braţelor este cea mai utilă pentru apărători, în cazul placărilor sau a aruncărilor în adâncime,” punctează Cal-vin Pace, jucător pentru New York Jets. „Braţele ajută de asemenea la evitarea blocărilor. Deşi să fii ţinut de cineva e împotriva regulamentului, se întâmplă, şi dacă reuşeşti să te smulgi dintr-un astfel de blocaj, e tocmai rezultatul unor braţe puternice.” Pentru Pace, la 1,94 m înălţime şi o greutate de 120,5 kilograme, antrenamentul braţelor este scurt, dar intens. În timpul sezonului, se concentrează pe mişcări compuse, cu tracţiuni, împins din culcat şi din înclinat pentru trunchi, dar o dată pe săptămână îşi antrenează bicepsul şi tri-cepsul cu mişcări de izolare, cu programul de mai jos. „Am început să mă antrenez cu greutăţi abia în primul an de facultate,” spune fosta vedetă a echipei Wake Forest (Winston-Salem, Carolina de Nord). „Dar odată ce am început să mă antrenez greu, am văzut rezultatele.”

ABDOMINALI – BOX

ANTRENAMENTUL LUI FLOYD MAYWEATHER
  • crunch 1 SETURI 400–500* REPETĂRI

*se odihneşte foarte puţin (15 – 30 de secunde) pe la jumătate.

Pentru un luptător, antrenamentele nesfârşite pentru abdomen nu sunt făcute ca să arate bine în ring. Nişte pătrăţele solide servesc unui scop vital: protecţie. „Cred că boxerii tind să-şi antreneze abdominalii mai mult decât alte categorii de sportivi pentru că primesc în permanenţă lovituri în zona mediană,” remarcă Leonard Ellerbe, antrenorul lui Floyd Mayweather Jr., poate cel mai constant şi tehnic boxer de pe planetă, şi pe deasupra posesor al unui abdomen de înaltă clasă. „Abdomenul este o ţintă pentru oponent, ca să te doboare, aşa că un luptător de elită trebuie să fie capabil să absoarbă şocurile constante în această zonă pe întreg parcursul unui meci de 12 runde.”

Antrenamentul lui Mayweather pentru abdominali este pe cât de simplu, pe atât de dureros: 400 – 500 de ridicări ale trunchiului aproape fără pauză de la început la sfârşit. După cum spune Ellerbe, boxerul de 1,78 m şi 67 de kilograme face 250 de ridicări ale trunchiului fără pauză, se odihneşte 15–30 de secunde, apoi mai face alte 150–250.
„E fără îndoială antrenament de şcoală veche, şi Floyd îl face de 15 ani,” spune Ellerbe despre acest program rudimentar pentru abdomen. „Una dintre cele mai mari calităţi ale sale e capacitatea de a bloca durerea. Antrenamentul abdominalilor e direct legat de toleranţa la durere.”

ANTEBRAŢE – STRONGMAN

ANTRENAMENTUL LUI JIM SMITH
  • ţinut bara în mâini 80% 1RM la îndreptări ÎNCĂRCĂTURĂ 4/cât de mult posibil SET/ REPET. 1 2 min. ODIHNĂ
  • în-jurul-lumii 2–2 discuri de cca 12 kg ÎNCĂRCĂTURĂ 3/1 cerc complet SET/ REPET. 90 sec. ODIHNĂ
  • „zdrobirea degetelor” cu discul disc de 20 kg ÎNCĂRCĂTURĂ 3/20 SET/ REPET. 90 sec. ODIHNĂ

Strongman-ul şi antrenorul Jim Smith, CSCS, şi-a construit reputaţia de cel mai bun specialist în antrenarea prizei din întreaga comunitate a sportu-rilor de forţă. Priza şi forţa antebraţelor merg mână în mână, dar Smith crede că sunt prea des neglijate. „Antrenarea pri-zei, elementul dat uitării din antrena-mentul funcţional, este esenţial pentru performanţe desăvârşite în cazul power-lifterilor sau atleţilor,” declară el. „Mâinile sunt punctul final al lanţului kinetic, şi toată forţa creată de întregul sistem şi transferată de-a lungul acestu-ia se manifestă de fapt prin intermediul mâinilor.” Deci cum poţi include în programul tău antrenamentul pentru priză şi ante-braţe? „Răspunsul simplu e că poţi exe-cuta exerciţii pentru dezvoltarea prizei de fiecare dată când ai ocazia, înainte, în timpul sau după sesiunea de antrena-ment propriu-zisă,” spune Smith, care la o înălţime de 1,85 m are o greutate de 105 kilograme. El propune următoarele exerciţii pentru a îmbunătăţi forţa prizei: con-tracţii statice cu o bară grea (ţinerea barei, încărcată, cu priză pronaţie, în fa- ţa coapselor, exact ca la partea finală a îndreptărilor cu bara); „în-jurul-lumii” (apropie două discuri olimpice, cu par-tea netedă înspre înafară şi ţine-le în faţă, apoi roteşte-le în cerc, în jurul tău, dându-le drumul şi apucându-le cu cea-laltă mână, până când fac o rotaţie com-pletă); „zdrobitul degetelor” cu discul (aşează un disc de 20–45 de kilograme pe podea, fă-ţi degetele cârlig sub mar-ginea discului şi desfă-le cât de mult poţi, apoi ”zdrobeşte-le” spre palme ca să ridici discul).

CVADRICEPŞI – PATINAJ VITEZĂ

În general vorbind, cele mai impresionante coapse din toate sporturile aparţin patinatorilor de viteza pe distanţe mari. Mă gândesc la medaliaţii cu aur Dan Jensen şi Eric Heiden din anii 1980 şi ’90. (Patinatorii de la probele pe distanţe mici ca Apolo Anton Ohno au cvadricepşi mai mici pentru că probele acestea depind mai mult de mobilitate decât de forţă.) “ În patinajul pe distanţe mari, în cvadricepşi au loc contracţii concentrice-excentrice repetitive cu o traiectorie completă a mişcării,” notează Eric Sternlicht, doctor în ştiinţe, proprietar al firmei de consultanţă în exerciţiul fizic şi nutriţie Simply Fit (simplyfit.com) în Orange, California, şi antrenor în patinaj viteză. “Este o mişcare de forţă susţinută care produce o solicitare foarte puternică asupra cvadricepşilor timp mai îndelungat decât la ridicarea greutăţilor sau alte activităţi de acest gen, care stimulează hipertrofia.” Nu toată această dezvoltare a cvadricepşilor acestor sportivi este rezultatul antrenamentului pe ghiaţă. Patinatorii de elită lucrează şi cu greutăţi pentru a-şi îmbunătăţi forţa, puterea şi rezistenţa trenului inferior. Sternlicht recomandă foarte mult genuflexiunile cu bara la piept, care solicită mai mult cvadricepşii decât gluteii. El mai sugerează şi folosirea platformei de alunecare pentru îmbunătăţirea mişcării laterale şi genuflexiunile cu spatele la perete pentru re-zistenţă, amândouă putând fi executate acasă.

ANTRENAMENTUL PATINATORILOR

Platforma de alunecare

  • antrenament cu mişcări laterale (încălzire) 1 SETURI 10-15 min. REPETĂRI
  • genuflexiuni cu bara la piept (încălzire) 2 SETURI 10-12 REPETĂRI
  • genuflexiuni cu bara la piept 3 SETURI 3-8 REPETĂRI

GAMBE – CICLISM

Ciclistul american Jimmy Watkins are gambe mari, dar aceasta nu are nimic de-a face cu ridicările pe vârfuri. “Nu pot vorbi pentru toţi cicliştii, dar aş putea spune că probabil 90% dintre ei nu fac deloc ridicări pe vârfuri; ei lasă mersul pe bicicletă să facă treaba,” spune Watkins, care a cucerit medalia de aur la Campionatele Pan Americane în iulie, unde a stabilit şi un record american pe 200 m de 9,876 secunde.Dar Watkins, 1,85 m şi 97,6 kg, nu se sfieşte să intre şi în sala de forţă. În ciuda indiferenţei sale faţă de ridicările pe vârfuri, el sare coarda şi face sărituri pliometrice la cutii din poziţia şezând, amândouă lucrând gambele. El mai face şi genuflexiuni şi îndreptări. Totuşi, atunci când este întrebat ce sugerează pentru antrenamentul muşchilor gastrocnemieni şi soleari, el preferă bicicletă. Când nu este pe velo-drom sau pe şosea, Watkins pedealează pe bicicleta pusă pe cilindri rotitori. Dar pentru cei care nu au aşa ceva, o bicicletă spinn sau un ergometru, care sunt în orice sală, vor fi suficiente pentru antrenamentul în intervale pe care îl recomandă mai jos.

ANTRENAMENTUL LUI  JIMMY WATKINS

LA BICICLETA STAŢIONARĂ SAU SPINN:

  • ÎNCĂLZIRE: 15 minute la intensitate scăzută
  • INTERVALE: 4 minute rapid, 6 minute moderat
  • REVENIRE: 15 minute la intensitate scăzută

* După Watkins, intervalele “rapide” trebuie executate la o intensitate egală cu 8 pe o scală de la 1 la 10, ceea ce ar însemna să pedalezi cât de repede poţi dar menţinându-ţi suflul. “Asta trebuie să fie 90% din ritmul cardiac maxim.”

Articol: JOE WUEBBEN – muscleandfitness.ro

Recomandari WEIDER:

Publicat pe

HAI SĂ SLĂBIM!

HAI SĂ SLĂBIM! Lista cu “Nu face”:

ÎNTOTDEAUNA ÎŢI SPUNEM CE SĂ FACI PENTRU A-ŢI SCHIMBA FELUL ÎN CARE ARĂŢI. DAR… DACĂ VREI SĂ SLĂBEŞTI, AR TREBUI SĂ  ŞTII CE OBICEIURI TREBUIE SĂ EVIŢI.

În fiecare lună, umplem umplem aceste pagini cu “ceea ce trebuie să faci” în ceea ce priveşte fitnessul şi nutriţia pentru a te educa şi pentru a te menţine pe direcţia cea bună. Dar uneori cea mai bună cale de a învăţa obiceiuri bune este aceea de a afla ce să nu faci.

Dacă vrei să dai jos ceva grăsime, iată câteva indicaţii de bază pe care oricine le poate urma pentru a începe să obţină rezultate. Îţi vom explica aici cele 10 lucruri pe care ar trebui să nu le faci deloc atunci când vrei să slăbeşti.

Să te cantonezi pe greutăţi mici şi multe repetări

“Greutăţile mari doar îţi măresc masa,” spune un tip ieşit din formă la sală. “Greutăţile mai mici şi un mare număr de repetări sunt ceea ce te vor face cu adevărat striat.” Dl. Nonsens şi fizicul său nedefinit au intenţii bune. Acest mod de a gândi este la fel de arhaic ca şi caseta audio cu opt piste.

Seturile cu multe repetări îşi au rolul lor – creşterea rezistenţei musculare şi pomparea. De exemplu – însă acestea nu ar trebui să constituie esenţialul programului tău atunci când vrei să slăbeşti. Cantonarea pe seturi cu greutăţi mici şi multe repetări (12–20) perioade lungi de timp îţi vor fura muşchii de ceea ce au nevoie cel mai mult – o permanentă provocare. În absenţa unor noi stimuli, cum ar fi creşterea constantă a încărcăturilor; muşchii tăi se vor plafona sau chiar vor scădea în mărime şi formă. Ridicarea unor greutăţi mari te va ajuta să câştigi mai mult ţesut muscular; ceea ce va avea ca efect un metabolism bazal mai ridicat. În plus, antrenamentul greu (6-8 repetări) creşte consumul caloric total atât în timpul antrenamentului cât şi după.

CEL MAI BUN SFAT: Bazează-ţi programul pe exerciţii grele, multiarticulare, cum ar fi genuflexiunile, îndreptările, şi diferitele tipuri de împins care solicită şi construiesc mai mulţi muşchi şi ard mai multe calorii. Foloseşte seturi cu un număr moderat de repetări (10-12) şi greutăţi mici pentru a completa antrenamentul greu, şi nu invers.

Să faci cardio înaintea antrenamentului cu greutăţi

Unor tembeli le place să exploateze fără ruşine un principiu fundamental de antrenament – că trebuie întotdeauna să te antrenezi după priorităţi. După ei, dacă slăbitul este principalul tău scop, de exemplu, atunci antrenamentul cardio ar trebui să fie principalul lucru asupra căruia să te concentrezi, nu-i aşa? Însă acesta este unul din cazurile în care ne aşezăm priorităţile la sfârşit, amice. Deşi antrenamentul cardio este prin esenţă productiv; dacă faci cardio după antrenamentul cu greutăţi este aproape de două ori mai productiv pentru arderea grăsimii.

Studii ale unor cercetători japonezi au determinat recent că dacă faci un antrenament cu greutăţi înainte de cardio se ard semnificativ mai multe grăsimi decât atunci când se face numai cardio. În acest studiu, un grup care a făcut numai cardio a ars puţin mai mult de 20% din totalul caloriilor provenind din grăsimi, în timp ce alt grup care a făcut cardio după antrenamentul cu greutăţi a ars aproape 50% din totalul caloriilor provenind din grăsimi. Un motiv al acestui decalaj uimitor este acela că organismul apelează la glicogenul muscular în timpul antrenamentului cu greutăţi, ceea ce face ca grăsimea să fie principala sursă de energie când vine rândul antrenamentului cardio.

CEL MAI BUN SFAT: Fă cardio atunci când este cel mai productiv pentru tine – după ce ridici greutăţi. Încearcă să introduci 3-4 sesiuni de câte 20-30 de minute de antrenament cardio pe săptămână după cel cu greutăţi.

Să mănânci carbohidraţi cu digestie rapidă înainte de antrenament

Cu siguranţă nu vrei să mergi la sală cu burta goală. De aceea ar trebui să te alimentezi cu ceva combustibil cu 60-90 de minute înainte. Dar trebuie să ştii câteva lucruri: carbohidraţii cu digestie rapidă au un impact negativ asupra capacităţii corpului de a arde grăsimi drept combustibil în sală pentru că aceştia cresc nivelul de insulină. Acest hormon anabolic este foarte bine să crească după antrenament pentru a încuraja creşterea musculară, însă în timpul antrenamentului împiedică arderea grăsimilor.

CEL MAI BUN SFAT: Deşi este ideal să ai ceva carbohidraţi în organism înainte de antrenament, trebuie să alegi ce-i mai bun pentru a arde grăsimi cât mai multe. Mănâncă 30-40 grame de carbohidraţi cu digestie lentă cum ar fi fulgi de ovăz, pâine integrală, fructe sau cartofi dulci cu 15-30 minute înainte de antrenament. Cercetările arată că cei care mănâncă aceste alimente ard mai multă grăsime.

Să faci întotdeauna antrenament cardio la ritm cardiac constant de 70%–80% din maxim (MHR)

Ne place de acei slăbănogi care se urcă pe banda de alergare cu un monitor cardiac pe piept – care îi ajută să completeze echipamentul Adidas-Gazelles la modă. Însă această fandoseală nu se potriveşte cu antrenamentul dur, care te face să transpiri şi să arzi grăsimea.

Antrenamentul cardio constant făcut la 70%–80% din ritmul cardiac maxim va arde cu siguranţă grăsime, dar asta ar însemna să te vinzi ieftin. Ideal este să te antrenezi în intervale, alternând frecvent între porţiuni cu intensitate mare (80%–90% MHR) şi scăzută (50%–60% MHR). Această metodă de antrenament permite corpului să ardă mai multă grăsime şi după mult timp de la ultimul sprint — nu se cere monitor cardiac.

CEL MAI BUN SFAT: Fă 20–30 de minute de antrenament în intervale la banda de alergare. Aparatul eliptic sau bicicletă de 2–3 ori pe săptămână. Fă un minut de efort de mare intensitate (alergare rapidă) urmat de un minut de intensitate mică (mers încet) şi contină în acest fel.

Să eviţi cafeina, ceaiul verde, carnitina

Refuzul de a folosi suplimente pentru a mări efectul eforturilor de ardere a grăsimii poate să te facă să simţi că te învârţi în cerc.

Când este vorba de ars grăsimea, nu există nici un înlocuitor pentru antrenamentul tare şi dieta sănătoasă. Dar asta nu înseamnă că nu ar trebui să foloseşti orice îţi stă la dispoziţie pentru a-ţi accelera rezultatele. Efectiv orice arzător de grăsimi de pe piaţă conţine ceva cafeină, ceai verde sau carnitină. De ce? Toate trei abordează procesul de ardere a grăsimii dintr-un anumit unghi, făcând mai productive eforturile de la antrenament şi cele nutriţionale. Cafeina se leagă de celulele de grăsime pentru a creşte arderea lor în timpul exerciţiului, ceaiul verde previne distrugerea norepinefrinei, un neurotransmiţător care reglează metabolismul, iar carnitina ajută la transportarea grăsimilor în mitocondriile celulelor, unde sunt arse pentru a obţine energie. Evitarea acestor suplimente este o cale uşoară de a-ţi încetini progresele.

CEL MAI BUN SFAT: Ia 200–400 mg de cafeină la micul dejun. 200–400 mg cu 1–2 ore înainte de antrenament. Ia câte 500 mg de extract de ceai verde de trei ori pe zi. Din care o porţie chiar înainte de antrenament. Ia 1-2 grame de carnitină de trei ori pe zi. Din care o porţie chiar înainte şi una imediat după antrenament.

Să eviţi proteine şi aminoacizii înainte de antrenament

Dacă eşti cititor fidel al site-ului nostru, ar trebui să ştii cât de importante sunt nutriţia şi suplimentarea pre- şi postantrenament. Este uşor să mănânci ca un maniac după un antrenament tare. Însă unii trec peste pregătirea preantrenament. Mai precis în ceea ce priveşte oprirea catabolismului muscular într-o zi de cardio.

Deci, înainte de a te urca pe banda de alergare; ar trebui să te fi asigurat că i-ai dat corpului ceea ce are nevoie pentru a proteja muşchii cât mai bine. Ia 10–20 grame de proteină din zer rapid digerabilă sau 3-6 grame de aminoacizi înainte de o sesiune cardio — în special când este vorba de cea făcută dimineaţa pe stomacul gol.

CEL MAI BUN SFAT: Ia 3–6 grame de aminoacizi sau un shake uşor cu 10–20 grame de proteină din zer înainte de cardio. Este important în mod deosebit pentru antrenamentul cardio dinainte de micul dejun.

Trei mese pe zi

Această filozofie este bună pentru armată. Dar dacă faci marşuri de 15 km, cu un rucsac de 30 kg în spate, de două ori pe zi, atunci ar fi mai bine să consumi 5-6 mese mai mici pe zi. În timp ce unii oameni se bazează pe acest regim pentru a-şi acoperi necesarul caloric zilnic; astfel de mese mai abundente şi rare pot produce balonări, supraalimentare, prăbuşiri ale nivelului de zahăr în sânge şi o mai mare acumulare de grăsime. Mesele mai mici, mai frecvente menţin metabolismul mai ridicat. Astfel, permiţând corpului să folosească mai mult din alimente drept combustibil în loc să le depoziteze în jurul taliei.

CEL MAI BUN SFAT: Chiar dacă eşti legat de birou 10 ore pe zi; ai grijă să consumi gustări la fiecare 2-3 ore. Pudre proteice, conservă de ton, nuci, fructe şi batoane proteice sunt foarte potrivite.

Rutina seturilor

Trei seturi de 10 repetări la fiecare exerciţiu, 1-2 minute de odihnă între seturi, ce spui? Mda… De cât timp faci această schemă, şi cât te-a ajutat să slăbeşti? Dacă citeşti acestea, răspunsul este probabil “de prea mult timp” şi “nu prea mult.” Dacă vrei cu adevărat să scapi de nesuferita de grăsime, trebuie să depăşeşti această stare.

Superseturile sunt o cale perfectă de a face acest lucru. Executarea a două sau mai multe exerciţii unul după altul fără pauză poate creşte nivelul de hormon de creştere postantrenament. Mărind astfel masa musculară şi arzând grăsimea fără a creşte volumul antrenamentului. În plus, trecerea de la un exerciţiu la altul cu pauze limitate între ele creşte numărul de calorii arse în timpul exerciţiului.

CEL MAI BUN SFAT: Încearcă să foloseşti antrenament numai cu superseturi timp de 2-4 săptămâni pentru a-ţi accelera metabolismul. A arde mai multe calorii şi a-ţi ridica nivelul hormonului de creştere.

Să mănânci numai carbohidraţi la o masă

Chiar şi cei mai dedicaţi culturişti, care se pregătesc de concurs, au nevoie din când în când de o gustare plină de carbohidraţi pentru a-şi menţine sănătatea. Deci dacă dieta te face să simţi nevoia de a mai trişa din când în când, atunci poţi să o faci. Nu mânca însă numai carbohidraţi! Dacă mănâci numai carbohidraţi, mai ales în afara timpului de antrenament, atunci ai putea să-ţi cumperi nişte pantaloni mai largi.

Este în regulă să mănânci ceva carbohidraţi când vrei să slăbeşti – numai să ai grijă să ai şi ceva proteină. Un pahar în plus de lapte sau ceva brânză se potrivesc cu o gustare cu carbohidraţi. Proteina în plus încetineşte digestia carbohidraţilor, împiedicând corpul să-i stocheze ca grăsime.

CEL MAI BUN SFAT: Nu mânca numai carbohidraţi. Adaugă şi ceva proteine şi o cantitate mică de grăsimi pentru a încetini digestia şi a menţine nivelul zahărului din sânge sub control. În plus, fibrele vegetale cum ar fi broccoli, conopida sau fasolea verde te ajută să încetineşti digestia tuturor carbohidraţilor.

Să fii bufniţă de noapte

Ştim ce înseamnă asta. După un antrenament tare de seară, ţi-ar plăcea să vii acasă, să te realimentezi, să te trănteşti pe canapea şi să te uiţi la televizor. După un timp însă, vei observa că este deja noapte. Este chiar 1:15? Studiile arată aceia dintre noi care stau târziu seara şi se trezesc dimineaţa devreme sunt mai predispuşi să pună grăsime pe burtă. Exact – deficitul de somn contribuie în timp la creşterea nivelului de grăsime.

CEL MAI BUN SFAT: Dacă vrei să scapi de grăsime, atunci trebuie să-ţi gestionezi mai bine timpul, în special seara. După antrenament, mergi acasă, culcă-te devreme şi dormi cel puţin opt ore neîntrerupt.

Articol: Eric Velazquez – muscleandfitness.ro

Recomandari WEIDER:

  • Thermo Caps

    Thermo Caps 120caps

    In Stoc

    92,00 lei
    Vezi Detalii
  • L-Carnitine

    L-Carnitine 100 capsule

    In Stoc

    88,00 lei
    Vezi Detalii
  • ultra burner

    Ultra Burner

    In Stoc

    107,00 lei
    Vezi Detalii
  • Fat Burner

    Fat burner Big 300cap

    In Stoc

    75,00 lei
    Vezi Detalii
Publicat pe

“Cozonaci” în formă de brăduț

“Cozonaci” în formă de brăduț- rețetă de Crăciun de la @myfitlife.es și @monn_fit! Mulțumim!

INGREDIENTE (pentru 4 brăduți)

Topping:

PREGĂTIRE:

  1. Batem albușurile cu lapte, cu tija de mână.
  2. Adăugăm făina și drojdia și integrăm bine.
  3. Turnăm amestecul in forme și să coacem 15 minute în sus și jos la 180 grade.
  4. Lasam la rece și, apoi, punem topping-ul.

 

Recomandari WEIDER:

  • NUT PROTEIN CHOCO

    NUT PROTEIN CHOCO

    In Stoc

    25,00 lei
    Vezi Detalii
  • Whey Protein White Spread

    Whey Protein White Spread 250gr

    In Stoc

    25,00 lei
    Vezi Detalii
  • răsfăț culinar

    Nut Protein Choco Vegan 250gr

    In Stoc

    29,00 lei
    Vezi Detalii
  • faina de ovaz

    Gourmet Oat Flour 1Kg

    In Stoc

    35,00 lei
    Vezi Detalii
Publicat pe

DIN LEGENDELE CULTURISMULUI

DIN LEGENDELE CULTURISMULUI

Titlul ar putea da impresia că rândurile de mai jos prezintă nume ca Arnold, Frank Zane, Sergio Oliva, Joe Weider sau alte personalităţi care au inspirat generaţii întregi şi au transformat acest sport în ceea ce este astăzi.  Dar nu, în cele ce urmează mă voi referi la altfel de „legende”: cele care bântuie sălile de culturism şi imaginaţia celor dispuşi să le asculte, legende născute din negura presupunerilor nefondate, interesul absurd pentru neobişnuit şi magia jumătăţilor de măsură în efortul de a înţelege şi a te informa. Reprezintă pietrele de temelie ale unui adevărat sistem de credinţe şi, chiar dacă nu au ajuns (încă)  la un nivel apropiat de religiozitate, formează un autentic „tezaur folcloric” ale cărui ecouri se aud mereu în săli, vestiare sau orice alt loc în care se vorbeşte despre culturism. Cred că prima ar fi şi cea mai bizară,cea a Progresului Accidental, putând fitradusă printr-o teamă de a nu deveni prea mare.

Cu siguranţă, instructorii din orice sală ar putea scrie romane despre personaje extrem de fragile din punct de vedere fizic, care nu au făcut sport niciodată, dar care păşesc pentru prima dată într-o sală cu inima îndoită din cauza acestei temeri. De regulă, verbalizează această îngrijorare şi îi cer asigurări antrenorului – absolut dezarmat de acest mod de gândire – că nu vor progresa exagerat în masă musculară. E ca şi cum prima dată când iei în mână o rachetă de tenis de câmp ţi-ai face griji că o vei învinge pe Simona Halep, fără a-i lăsa acesteia suficient timp pentru a digera înfrângerea. Ca şi cum pensionarii care aleargă duminica în parc ar constitui un pericol pentru usain bolt.

Bineînţeles, tot cultura media este cea vinovată, întrucâtva, pentru semănarea acestei frici în inimile neinformaţilor – la televizor, în reviste, în filme sau pe Internet vedem doar rezultatele spectaculoase, cele care atrag atenţia, iar acest lucru e valabil în orice sport, nu doar în culturism. Dacă ne referim însă la acesta din urmă, în reviste, de pildă, nu vom vedea vreun X din oraşul Y, care se antrenează de 10 ani şi rezultatele l-ar putea la fel de bine recomanda drept un şahist subponderal. Vom vedea profesionişti care cântăresc aproape cât două persoane obişnuite şi arată ca o hartă anatomică. Sau amatori care concurează la un nivel înalt şi se află mult peste media posibilităţilor fizice ale celor cae merg la sală. Dar chiar dacă ar fi să lăsăm deoparte influenţa prea puţin filtată a canalelor de informare în masă (în acest caz termenul de informare pare cel mult un eufemism) şi am lăsa de-o parte şi logica bunului simţ, ştiinţa ne sare în ajutor cu informaţii coerente şi măsurători exacte.

Citeam undeva, cu ani în urmă, că după un antrenament un muşchi poate să crească cu 0,16% din propria masă. Şi asta doar pentru o anumită perioadă, pentru că mai intervin stagnarea, regresul, eventuale probleme care te ţin departe de sală. Deci, rata de creştere de 0,16% pe antrenament este de fapt o apreciere optimistă, dar ne ajută să contabilizăm, de exemplu, frica unei doamne destul de cărunte de a schimba ganterele de 1,5 kilograme cu ganterele de 2 kilograme, ca să nu se pricopsească peste noapte cu nişte bicepşi à la Arnold.

La polul opus celor care se tem să nu acumuleze muşchi prea rapid sunt cei care pleacă la mare peste trei săptămâni şi vor „nişte biceps şi ceva abdomen”. Din nou, încrederea instructorilor în umanitate primeşte o lovitură grea, prăbuşindu-se după coliziunea frontală cu zidul ignoranţei: ar trebui să le explice respectivilor despre metode de antrenament, tipuri de fibe musculare, capacitatea de adaptare la efort, metabolism, nutriţie, acumulare de masă musculară şi definiţie, potenţial genetic, vârstă, regim de viaţă, particularităţi fiziologice… dar asta ar însemna că au trecut deja cele trei săptămâni regulamentare pentru schimbarea propriei imagini, iar indivizii respectivi vor fi încercat deja dezamăgirea produsă de încăpăţânarea stupidă a bicepşilor şi abdominalilor de a colabora cu planul de urgenţă.

De asemenea, concluzia „logică” este aceea că toţi cei care au rezultate iau „prafuri”. Şi cu cuvântul „prafuri” am ajuns la o altă legendă omniprezentă în culturism. În concepţia multora, „prafurile” reprezintă un termen-umbrelă, care acoperă o multitudine de sensuri, de la steroizi – destul de previzibil – până la proteine, vitamine sau minerale. Dar conceptul de „prafuri” nu denotă doar tipuri de substanţe, ci are şi rolul de explicaţie, scuză, acuzaţie, presupunere, observaţie, analiză comparativă – deci, un concept cu adevărat polivalent, care a dat şi continuă să dea naştere unui şir nesfârşit de polemici şi reprezintă o sursă infinită de temeri pentru membrii familiilor celor care se antrenează, la orice nivel (întrebaţi orice mamă care vede că fiul său ia un supliment proteic din zer după antrenament sau un complex polivitaminic şi veţi afla tot ceea ce nu aţi dorit vreodată să ştiţi despre pericolele steroizilor…).

Această lipsă cvasi-totală de discernământ în ceea ce priveşte etichetarea suplimentelor drept steroizi se manifestă, paradoxal, chiar la organizaţiile oficiale, care ar trebui să educe atât sportivii cât şi publicul larg, şi să promoveze o imagine adecvată asupra culturismului, acţionând ca o sursă validă de informare (dar când Autoritatea Naţională Anti-Doping emite postere pe care scrie mare „Fii în gardă cu suplimentele nutritive! Nu TE DOPA!, ai tendinţa să omiţi ce scrie mai jos – „Suplimentele alimentare pot fi contaminate cu substanţe dopante” şi să crezi că este vorba de un efort concertat de a discredita eforturile producătorilor şi distribuitorilor de suplimente nutritive de a furniza sportivilor produse de calitate, astfel de pseudo-semnale de alarmă având darul de a alimenta confuzia care şi aşa se plimbă nestingherită pretutindeni).

Semnul de egalitate între suplimente şi dopaj e ca o publicitate pentru ignoranţă. Este adevărat, este posibil ca unele suplimente să fie „contaminate”; au fost cazuri, şi probabil vor mai fi. Dar riscul de a consuma substanţe dopante fără să vrei, mai ales în cazul firmelor producătoare care au deja un anumit renume, este comparabil cu acela de a fi lovit de un meteorit când te plimbi cu bicicleta. Partea tristă, dincolo de naivitatea abordării subiectului, e că „prafurile” au devenit explicaţia universală în culturism. Eşti „mare”? Iei prafuri. Nu progresezi? E din cauză că nu iei prafuri. De fapt, problema este complicată în mod artificial. Da, există culturişti care folosesc steroizi, hormoni de creştere etc.

Nu, suplimentele alimentare Nu sunt steroizi (aceste suplimente conţin, printre altele, aceleaşi tipuri de proteine, vitamine şi minerale care se regăsesc şi în formulele pentru bebeluşi, iar aceştia din urmă chiar nu pot fi acuzaţi că iau steroizi…). Se pot obţine rezultate doar cu alimentaţia „naturală” (deşi conceptul de natural e unul destul de fluid în epoca modificărilor geneticie şi a pesticidelor)? Da, cu siguranţă, iar exemplele sunt nenumărate. Chiar şi fără suplimente nutritive, deşi acestea oferă, de regulă, un sprijin substanţial în refacere şi accelerează progresul.

Ceea ce diferenţiază aici culturismul de orice alt sport este o extraordinară adaptabilitate la cerinţele, potenţialul, scopurile şi particularităţile fiecărui individ. La o mică distanţă logică de Legenda Necesităţii Prafurilor se află cea a Super-Puterilor Imitaţiei; aceasta continuă să reziste în ciuda a mii de articole pe această temă şi a mii de instructori care încearcă să o combată. Alimentată de naivitatea – ca să nu-i spunem lipsa de raţiune – dezarmantă a începătorilor, îi face pe aceştia să imite programele de antrenament ale campionilor, cu speranţa că dacă le copie programele le vor copia şi rezultatele.

Rezultatul practic: în orice sală poţi vedea, de exemplu, începători care au 45 de kilograme îmbrăcaţi cu haine de iarnă făcând antrenamentul lui Ronnie Coleman sau al altui profesionist de peste 120 de kilograme, cu mai bine de 20 de ani de experienţă în spate. Şi pentru că orice anomalie trebuie să aibă şi extreme, unii pun cap la cap programele mai multor campioni, după principiul ştiinţifico-fantastic că dacă cinci seturi sunt bune, atunci 25 sunt de cinci ori mai bune.

Rândurile de mai sus cuprind doar trei dintre cele mai des întâlnite aberaţii din sălile de fitness. Dacă s-ar putea compila toate inepţiile exprimate verbal sau practic în săli şi toate întrebările bizare auzite de instructori, ar rezulta o carte imensă, care s-ar putea intitula „Cum să Nu te antrenezi” (carte pe care începătorii oricum nu ar citi-o, pentru că ei ştiu mai bine). Dar, până la apariţia acestei cărţi, folclorul sălilor de culturism va fi îmbogăţit cu noi file de inconştienţă, spre disperarea antrenorilor – şi, adeseori,  spre amuzamentul celor care au răsfoit mai mult de trei reviste de culturism…

Partea tristă, totuşi, e că proliferarea acestor legende obturează vizibilitatea beneficiilor poduse de antrenament şi îi împiedică pe mulţi să obţină rezultatele pe care şi le doresc – când doar un dram de informare şi o doză infimă de aţiune ar putea da un contur mult mai optimist antrenamentelor.

Recomandari WEIDER:

Publicat pe

55 DE ANI DE FITNESS (II)

55 DE ANI DE FITNESS (II). În urmă cu 55 de ani , într-o încăpere simplă din beton, de 10 pe 30 de metri , chiar lângă plaja Venice, s-a născut fitness-ul modern. Locul în sine nu promitea mare lucru, dar înăuntru era plin de bărbaţi masivi care făceau flexii, împins culcat şi îndreptări cu sute de kilograme. Era prima sală Gold’s Gym şi urma să dea naştere unei adevărate revoluţii care continuă şi astăzi.

Începutul unei moșteniri

(…) Carl Weathers, cel care a interpretat rolul lui Apollo Creed în Rocky, a purtat un tricou cu Gold’s Gym la prezentarea filmului în cadrul emisiunii Saturday Night Live; Wesley Snipes a avut un maieu cu aceeaşi siglă în White Men Can’t Jump; iar Will Smith a scos fulgerător la iveală un permis Gold’s Gym în Men in Black.

Tot felul de celebrităţi, de la vedete din lumea muzicii, ca Janet Jackson, la medaliaţi cu aur la Jocurile Olimpice, ca Greg Louganis, şi legende ale baschetului (Michael Jordan fiind poate cel mai celebru) veneau la Gold’s Gym. Connors a fost primul care a obţinut licenţa Gold’s Gym şi a deschis o sală în San Francisco, în 1980, şi şi-a dedicat timpul creşterii numărului de astfel de săli pe întreg teritoriul american.

Jerry McCall, un culturist care a concurat la nivel naţional în S.U.A. şi care a luat parte la dezvoltarea franșizei Gold’s Gym în San Jose, în 1982, şi fost preşedinte al Asociaţiei Sucursalelor Gold’s Gym, îşi aminteşte zilele de demult. „Ed a avut un rol fundamental în dezvoltarea programului de licenţe. Avea un dar aparte de a cunoaşte şi convinge oamenii, pe oricine avea o sală mică şi dorea să-şi mărească afacerea.” În 1981 existau deja 5.000 de săli de-a lungul Statelor Unite şi mulţi antreprenori şi-au dat seama cât era de valoroasă afilierea la lanţul sălilor Gold’s, care devenea rapid forţa dominantă în fitness-ul american.

***

Numărul de locaţii Gold’s Gym din întreaga ţară a explodat pur şi simplu. Numele Gold’s Gym a devenit unul internaţional în 1985, când a apărut prima astfel de sală în Canada. În 1987, celebrele tricouri cu sigla Gold’s Gym au început să fie vândute în magazinele din întreaga lume. Ceea ce completa perfect eforturile de popularizare a interesului pentru fitness la nivel global. Interes născut nu cu mult timp înainte într-o sală mică, fără pretenţii, din Venice. În 1993, numărul de clienţi Gold’s Gym ajunsese la un million. Atunci a devenit clar că nu era vorba doar de o revoluţie în fitness, ci de o adevărată moştenire preţioasă. Aceea a ideii de a ajuta sute de mii de oameni să-şi împlinească potenţialul prin intermediul fitness-ului.

***

În 1996, lanţul de săli Gold’s s-a extins în Europa şi Asia, schimbând percepţia asupra sportului în întreaga lume. „Când am deschis prima sală în Rusia, oamenii nici nu ştiau ce înseamnă cuvântul <fitness>”, nu exista în limba rusă”, spune Paul J. Kuebler, unul din cei trei care şi-au adus o contribuţie esenţială la deschiderea primei locaţii Gold’s Gym în Moscova, în 1996. „A trebuit să le explicăm tuturor la ce folosea aşa ceva. În trecut, în Rusia oamenii se antrenau doar pentru a deveni mai buni la sporturile pe care le practicau”.

Sala se dezvoltă

În timp ce Gold’s Gym devenea o Mecca a culturismului, sigla a devenit şi un generator al unei serii semnificative de inovaţii în fitness, asigurându-se că toţi cei care se antrenează acolo rămân întotdeauna pe primul plan, aşa cum se întâmpla şi când Joe a deschis prima sală pentru camarazii săi culturişti. Connors a construit o sală pentru fitness în grup în 1981, cu mult înainte ca acest lucru să devină o tendinţă la nivel naţional. Antrenorii de la Gold’s Gym preluau idei de oriunde, utilizând din ce în ce mai mult pudurile şi principiile periodizării, după ce au văzut rezultatele acestora în Rusia.

Epoca antrenamentelor aerobice a început în 1984, cu StairMaster şi StepMill, şi orice Gold’s Gym şi-a îmbogăţit arsenalul cu aceste noi aparate. Lori Lowell, director naţional pentru fitness în grup al companiei Gold’s Gym International între anii 1999 şi 2009, ne-a vorbit despre modul în care cursurile de aerobic creau o atmosferă adecvată pentru practicarea sportului. „Antrenamentele în grup au o anume putere”, spune ea. „Nu mai era vorba doar de venit şi de ridicat greutăţi. Scopul nostru era de a crea un mediu social grozav, pe lângă un antrenament eficient”.

Succesul unor astfel de idei este evident şi la ora actuală, sălile oferind cursuri de yoga, Pilates, kickboxing sau aerobic. Alte cursuri, ca TRX sau Zumba, au câştigat în popularitate în deceniile care au urmat. Au fost şi ele adoptate rapid de toată sălile marca Gold’s. Gold’s Gym a lansat un parteneriat cu Microsoft, pentru a aduce fitness-ul în era digitală. Antrenamentele marcă proprie de pe Microsoft Band, beneficiind de tehnologie de ultimă oră.

Legenda continuă

Moştenirea Gold’s Gym şi-a lăsat amprenta asupra atitudinii americanilor faţă de fitness, deşi la început nu au existat nici un fel de garanţii. „Cu 55 de ani în urmă, am început cu toţii o cruciadă pentru antrenamentele cu greutăţi, culturism şi fitness”, a declarat Schwarzenegger la o aniversare recentă. „La început, toată lumea râdea. Acum, 55 de ani mai târziu, nu este nici un hotel care să nu aibă o sală de fitness.
Cruciadă noastră a avut un success extrem de pronunţat”. Pentru următorii 50 de ani, Gold’s Gym va rămâne cu siguranţă o forţă şi un lider în lumea fitness-ului. Joe Gold, împreună cu grupul lui de culturişti ambiţioşi şi toţi cei care au contribuit la succesul Gold’s Gym în ultima jumătate de secol au creat cu adevărat o revoluţie modernă.

55 DE ANI DE FITNESS (II) »

55 DE ANI DE FITNESS (I) »

Frank Zane exersează pozarea, iar Dave Draper, Serge Jacobs și Artie Zeller privesc
Claudia Wilbourn și Lou Ferrigno
ARNOLD lucra mai greu, mai rapid, mai mult decât oricine altcineva, zâmbind pe tot parcursul efortului.

Recomandari WEIDER:

Publicat pe

55 DE ANI DE FITNESS (I)

55 DE ANI DE FITNESS (I). În 1965, Gold’s Gym şi-a deschis uşile şi a lansat mişcarea modernă a fitness-ului. Aceasta a adus exerciţiile fizice şi principiile unei vieţi sănătoase în conştiinţa globală a umanităţii.

În urmă cu 55 de ani , într-o încăpere simplă din beton, de 10 pe 30 de metri, chiar lângă plaja Venice, s-a născut fitness-ul modern. Locul în sine nu promitea mare lucru, dar înăuntru era plin de bărbaţi masivi care făceau flexii, împins culcat şi îndreptări cu sute de kilograme. Era prima sală Gold’s Gym şi urma să dea naştere unei adevărate revoluţii care continuă şi astăzi.

Vremurile întunecate

Înainte de 1965, sănătatea americanilor era în declin. Cu mai puţin de un deceniu înainte, preşedintele John F. Kennedy a publicat un articol intitulat „The Soft American” („soft” însemnând în acest context „grăsuţ”, „pufos”, „moale”) în Sports Illustrated, în care argumenta că „o asemenea moliciune şi slăbiciune la cetăţeni poate contribui la distrugerea vitalităţii unei întregi naţiuni… rezistenţa şi puterea necesare pentru protejarea libertăţii nu pot fi produsul a câtorva săptămâni de antrenament de bază sau doar a unei luni de interes acordat condiţiei fizice”.

***

Mai mult de o treime din copiii americani eşuau la unul dintre cele cinci teste fizice efectuate în şcoală – în comparaţie, doar 1% din copiii europeni se confruntau cu acest eşec. Guvernul era atât de îngrijorat încât a încurajat apariţia unor reviste de benzi desenate despre fitness. Charles Schulz, creatorul seriei „Peanuts”, a publicat „Snoopy’s Daily Dozen”, o cărticică în care eroii – Snoopy, Charlie, Linus şi restul găştii – efectuau anumite exerciţii fizice.

Procentul de americani implicaţi în activităţi fizice era unul redus, iar aceştia favorizau exerciţii uşoare şi rapide, ca 5BX (Five Basic Exercises – Cinci exerciţii de bază), care nu necesitau echipament special şi nici nu aveau vreun efect semnificativ pentru creşterea forţei. Adevăratul antrenament de forţă era cvasi-necunoscut.

Se naște o sală

Aici intră în scenă Joe Gold. Fostul puşcaş marin proaspăt intrat în afaceri – posesor al unui fizic care îi adusese roluri secundare în filme ca The Ten Commandments/ Cele zece porunci şi Around the World in 80 Days/ Ocolul Pământului în 80 de zile – avea o idee. Acesta se antrena la Muscle Beach, chiar lângă pontonul Santa Monica, unde tineri ca „supereroul fitnessului” Jack LaLanne şi Steve Reeves, celebru pentru rolul din Hercule, ridicau greutăţi, executau mişcări complicate de gimnastică, forţă şi acrobaţie şi îşi etalau corpurile musculoase în faţa turiştilor care se plimbau pe aleea din faţă.

Dar Gold şi-a dat seama că toţi cei de acolo aveau nevoie de o sală adevărată, de un loc unde puteau să se antreneze la orice oră, cu aparate mai bune. A achiziţionat un teren abandonat de pe Pacific Avenue şi a construit o clădire simplă, din bolţari şi astfel s-a născut Gold’s Gym.

„Joe era un antrenor dur şi fusese culturist competițional pe vremea lui”, spunea redactorul-şef al revistei FLEX, Shawn Perine. „Tot ce urmărea era acumularea de muşchi şi vroia să le dea celor care veneau la sala lui şansa de a-şi construi fizicul pe care îl visau”.

***

Joe a văzut şansa şi a profitat de ea – în acel moment erau doar trei săli pentru cei șapte milioane de locuitori ai Los Angeles-ului – dar a înţeles de asemenea cât de mult putea ajuta comunitatea culturiştilor. Greutăţile şi aparatele din acea perioadă erau rudimentare, cu helcometre nepotrivite şi prize incomode.

Gold ştia ce le place culturiştilor, pentru că el însuşi era unul, aşa că a început să creeze piese de echipament corespunzătoare nevoilor celor care se antrenau. Şi-a transformat garajul pentru două maşini într-un fel de atelier, proiectând şi construind bănci de împins, helcometre, mânere unice şi alte aparate, toate mult superioare faţă de tot ce exista atunci. „Când puneai mâna pe ganterele făcute de el, era ceva magic”, îşi aminteşte Eddie Giuliani, un culturist din New York care s-a mutat în California pentru a se antrena la Gold’s Gym şi care a câştigat titlurile Mr. America şi Mr. World la categoria lui de înălţime.

Epoca de Aur

Culturiştii au dat năvală în sala lui Joe. Chiar dacă alte săli încercau să imite aparatura de ultimă oră de la Gold’s Gym, nici una nu a reuşit să ajungă la acelaşi nivel. Dave Draper, cunoscut drept Bombardierul Blond, cel care era la propriu şi la figurat cea mai mare vedetă a culturismului de la începutul anilor ’60, s-a alăturat şi el echipei de la Gold’s, urmat curând de mulţi alţii.

Turiştii se îngrămădeau în faţa sălii, aruncând priviri furişe înăuntru şi sperând să-i zărească pe cei care se antrenau. Cei care nu puteau ajunge la Muscle Beach îi puteau vedea pe cei care se antrenau la Gold’s Gym pe coperţile revistelor de culturism, care încet-încet prindeau avânt. „Aceasta era generaţia <EU> şi dintr-odată oamenii se descopereau pe ei înşişi, şi ce mod ar fi mai bun pentru a te descoperi pe tine însuţi decât să vezi cât de mult îţi poţi defini muşchii?”, spunea Perine.

***

Reviste ca Muscle Builder prezentau interviuri şi sfaturi semnate de numele mari de la Gold’s Gym, transformând sportivii în adevărate mărci înregistrate. Explozia rapidă a fitness-ului şi culturismului a declanşat o creştere a numărului de descoperiri ştiinţifice şi un val de interes din partea lumii medicale. Proaspăt înfiinţată, Societatea Internaţională de Fiziologie Sportivă şi-a organizat primul congres mondial în 1965, iar în 1967 a fost creată Societatea Nord-Americană pentru Fiziologie Sportivă şi Activitate Fizică. În 1971, Paul C. Lauterbur, profesor de chimie în cadrul Universităţii de Stat din New York a dezvoltat conceptul pe care urma să îl utilizeze pentru a inventa primul aparat de imagistică cu rezonanţă magnetică, iar primul număr al Jurnalului de Medicină Sportivă a apărut tot în acelaşi an.

***

Apoi, bineînţeles, a apărut Arnold. Joe Weider, creatorul concursului Mr. Olympia şi al revistelor Muscle&Fitness şi FLEX, l-a adus pe Arnold Schwarzenegger pentru a se antrena la Gold’s Gym, unde tânărul austriac a devenit imediat o celebritate. Se antrena cu Draper, Giuliani şi bunul său prieten şi coleg de cameră, Franco Columbu – mai intens, mai rapid, mai mult decât oricine altcineva, zâmbind pe parcursul antrenamentelor extenuante, impresionând toţi tinerii şi făcându-I să vrea să devină ca el. „Arnold era pretutindeni”, povesteşte Ric Drasin, unul dintre partenerii obişnuiţi de antrenament ai lui Arnold. „El a transformat Gold’s Gym într-o Mecca a culturismului”.

***

De-a lungul anilor ’70, mişcarea culturismului a continuat să se dezvolte rapid, iar Arnold şi gaşca sa erau cei care croiau drumul. Tricourile galbene, cu emblema inconfundabilă a sălii – desenată spontan de Drasin pe un şerveţel pentru cocktail-uri – erau prezente peste tot, pe stradă, pe plajă, prin barurile din oraş şi într-o mulţime de alte locuri. Dacă purtai un astfel de tricou, însemna că faci parte din ceva mai mare, mai important. Gold’s Gym a fost gazda concursului Mr. America 1977.

În acelaşi an, filmul Pumping Iron, care îl prezenta pe Arnold concurând pentru Mr. Universe şi Mr. Olympia 1975, a dus culturismul către un cu totul alt nivel de celebritate. Curând, vedete de la Hollywood – Clint Eastwood, de exemplu – au început să se perinde prin sală, alături de sportivi de renume, ca Muhammad Ali. Statutul culturismului în cultura de masă devenise unul stabil. „Îmi amintesc că mă uitam la televizor în anii ’80 şi din două reclame, una era cu un culturist”, spunea Perine. „Cel mai probabil culturistul respectiv era recrutat de la recepţia Gold’s Gym”.

Începutul unei moșteniri

Prin 1980, Gold’s Gym fusese deja vândut de Gold, ajungând pe mâinile lui Pete Grymkowski, Tim Kimber şi Ed Connors. Trio-ul, poreclit „Cei Trei Călăreţi ai Apocalipsei”, a trecut imediat la treabă. Au făcut cunoscut la nivel naţional mesajul sălii şi al celor care se antrenau acolo. Cei trei şi-au dat seama că fitness-ul şi culturismul aveau să prindă rădăcini puternice, nefiind doar o tendinţă trecătoare, ci elemente ale unui mod de viaţă. În acest sens, cititorul ar trebui să ţină seama că în 1982 Jane Fonda, vedeta cinematografiei, şi-a făcut timp, în ciuda programului extrem de încărcat, şi a filmat „Antrenamentul lui Jane Fonda”, lansându-şi astfel o a doua carieră, la fel de plină de succes.

***

Curând după aceea, în 1985, a fost înfiinţat Consiliul American de Educaţie Fizică. Asta pentru a crea un standard al certificării instructorilor de aerobic la nivel naţional. Fitness-ul nu mai reprezenta doar o simplă atracţie pentru turiştii care vizitau Venice Beach, devenise o parte integrantă a cotidianului. Iar Gold’s Gym era un punct forte al culturii fizice americane…

55 DE ANI DE FITNESS (II) »

55 DE ANI DE FITNESS (I) »

Steve Marjanian, Zabo Koszewski și Joe Gold.
Danny Padilla şi Ed Corney
Legendarul Sergio Oliva
Ken Waller, fost manager, şi Ken Sprague, fost proprietar.

Recomandari WEIDER:

Publicat pe

Nuci umplute cu crema de ciocolata

Nuci umplute cu crema de ciocolata – 40 de nuci umplute cu crema (portii)

Ingrediente

Pentru forma (nuca):
  • 300 g  faina de ovaz
  • 80 g stevia
  • 1 galbenus ou
  • 50 g ulei cocos
  • 60 g unt cu min (80% grasime)
  • 3 linguri apa rece
  • un praf de sare
  • vanilie
  • coaja rasa de lamaie
  • 3 linguri zeama de lamaie
Pentru crema:
  • crema de alune cu proteine din zer –   NUT PROTEIN CHOCO
  • mai putem adauga cateva nuci usor prajite si tocate

Mod de preparare

Aluat fraged pentru pentru forma (nuca)
  1. Untul si uleiul de cocos este bine sa fie reci, din frigider. Se taie untul cubulete si se aseaza in castron impreuna cu uleiul de cocos.
  2. Se pune faina de ovaz deasupra si se adauga stevia.
  3. Se amesteca uleiul de cocos cu faina pana ce obtinem un „nisip” uscat.
  4. Se adauga acum galbenusul, vanilia si coaja rasa de lamaie si se amesteca din nou aluatul.
  5. Adaugam sucului de lamaie si apa rece. Apa se pune treptat, lingura cu lingura pana ce se formeaza un aluat compact.
  6. Aluatul se pune la rece (frigider) 20-30 de minute – invelit intr-o punga de plastic.
Cum se coc formele de nuca
  1. Inainte de toate trebuie sa avem o forma pentru nuci (o presa). Presa se curata, se incinge bine, se da cu ulei cu ajutorul unei pensule si apoi se sterge cu un servetel.
  2. Din aluat se formeaza bilute mici, de 6-7 g – o forma usor ovala pentru ca si cavitatile ovale.
  3. Nucile le presam, apoi le coacem la foc mediu timp de 1,5 minute, intoarcem forma si le mai coacem 3 minute la cel mai mic foc.
Umplere fursecuri nuci cu crema de ciocolata
  1. Cu o lingurita de cafea umplem formele cu crema de ciocolata.

——————————

Crema de ciocolata – RETETA CLASICA

INGREDIENTE :
    • 2 oua
    • un praf de sare
    • 100 g zahar
    • vanilie
    • 100 g ciocolata amaruie (min. 45%)
    • 150 g unt cu min. 80% grasime
    • 15 g cacao
MOD DE PREGATIRE:
  1. Ouale se pun impreuna cu zaharul, sarea si vanilia intr-un castron metalic asezat pe o oala in care fierbe putina apa.
  2. Amestecul se bate pana ce ajunge la 80 C apoi se da jos de pe abur si se adauga ciocolata rupta bucatele.
  3. Se amesteca delicat cu un tel pana ce baza de crema se omogenizeaza.
  4. Se lasa la racorit cateva ore pana ce ajunge la temperatura camerei.
  5. Crema de ciocolata cu unt se da la rece pentru 1-2 ore.

Recomandari WEIDER:

Publicat pe

Joseph Baena îi calcă pe urme tatălui său

Joseph Baena îi calcă pe urme tatălui său – Arnold Schwarzenegger – fiind pasionat de bodybuilding.

Tânărul de 23 de ani a publicat pe contul de Instagram câteva fotografii în care le-a arătat fanilor cât de bine arată.

Actorul American – Arnold Schwarzenegger – este foarte mandru de fiul său, felicitându-l pentru maniera în care a progresat, prin intermediul unui mesaj postat pe rețelele sociale de ziua lui Joseph.

“La mulți ani, @ projoe2! Ador să te văd cum progresezi cu antrenamentele tale, cu munca ta și cu fiecare aspect din viața ta ”, a scris el. “Abia aștept să văd ce urmează. Te iubesc!”

Tânărul de 23 de ani este unul dintre copiii celebrului actor, rodul unei relații extraconjugale. De altfel, Arnold Schwarzenegger și Maria Shriver, fosta lui soție, au divorțat în anul 2011, după ce actorul de la Hollywood a recunoscut că are un fiu ilegitim, pe Joseph Baena.

Arnold Schwarzenegger mai are 4 copii, toți făcuți Maria Shriver: Katherine Schwarzenegger (30 ani), Christina Schwarzenegger (28 ani), Patrick Schwarzenegger (26 ani), Christopher Schwarzenegger (22 ani).

Recomandari WEIDER:

Publicat pe

Fursecuri cu fulgi de ciocolată

Fursecuri cu fulgi de ciocolată. Vă prezentăm astăzi o rețetă simplă pentru aceste fursecuri. Sunt gata în doar 15 minute.

Ingrediente pentru 24 fursecuri:

  • 170 g făină de ovăz,
  • un pliculet 5 g praf de copt,
  • 100 g ulei cocos*,
  • 95 g stevia,
  • un praf de sare,
  • o lingurită esentă de vanilie,
  • un ou,
  • 80 g fulgi de ciocolată

Mod de pregătire:

  1. Intr-un bol adanc se pune uleiul de cocos tinut la temperatura camerei, stevia, oul intreg, esenta de vanilie
  2. Se mixează bine ingredientele pană se omogenizează complet si se obtine o pastă fină.
  3. Peste compozitie se adaugă făina de ovăz amestecată cu praful de copt si sarea.
  4. Se omogenizează cu o spatulă, se adaugă fulgii de ciocolată si se amestecă bine.
  5. Aluatul obtinut se dă la rece pentru 20 de minute.
  6. După 20 de minute cu ajutorul unei linguri se ia din compozitie aluat, si se modelează bilute pe care le usor aplatizăm ca pe niste chiftele.
  7. Se tapetează cu hartie de copt tava de aragaz si se asează fursecurile la distanta unul de altul.
  8. Fursecurile se pun in cuptorul preincălzit la 180°C pentru circa 15 minute.
  9. Se scot si se lasă să se răcească pe un grătar.
  10.  Fursecurile pot fi păstrate pană la 7 zile inchise ermetic intr-un borcan sau o cutie metalică.

———————————

Conform unui studiu publicat in arhiva Universitara NCBI – uleiul de cocos are actiune antimicrobiana, antifungica si sustine sistemul imunitar – combate actiunea nociva a virusurilor si bacteriilor. Uleiul de cocos ajuta la reglarea metabolismului, ameliorarea digestiei, mentinerea bunei functionari a glandei tiroide si sustinerea sanatatii gingiilor si a cavitatii bucale.

Recomandari WEIDER:

Publicat pe

FLOTĂRI CU BĂTAIE DIN PALME

FLOTĂRI CU BĂTAIE DIN PALME. Flotările cu bătaie din palme nu sunt bune doar ca să te dai mare. Accelerează-ţi motorul metabolic cu acest circuit de înaltă intensitate.

Ce este

Un circuit pentru întregul corp, format din patru exerciţii, excelent pentru condiţia ta fizică şi metabolism, creat de Andy McDermott – antrenorul celebrităţilor din Los Angeles. Vei executa flotări cu bătaie din palme, genuflexiuni cu săritură şi ridicări de genunchi din atârnat, cu un minut de sărituri peste frânghie la sfârşit. Toate acestea non-stop, timp de 15 minute.

De ce funcţionează

Alternarea între partea superioară şi cea inferioară a corpului obligă inima să lucreze mai intens pentru a alimenta cu sânge muşchii lucraţi. „Este un mod simplu de a antrena întregul corp şi de a creşte şi forţa”, spune McDermott. Atâta vreme cât ai la dispoziţie o bară de care să te agăţi şi o frânghie, poţi face acest circuit oriunde.

Antrenametul

Indicaţii: Fixează un cronometru la 15 minute şi execută următoarele exerciţii fără pauză între ele.

  • Flotări cu bătaie din palme 5 – 8 (Repetări)
  • Genuflexiuni cu săritură 10 (Repetări)
  • Ridicări de genunchi din atârnat 10 (Repetări)
  • Sărituri peste frânghie 60 sec.
SFAT RAPID

Dacă nu eşti obişnuit cu flotările cu bătaie din palme, începe cu o variaţie a flotărilor pliometrice; împinge în braţe suficient de mult încât să ridici palmele câţiva centimetri de pe sol. Pe măsură ce te obişnuieşti cu mişcarea şi capeţi încredere, adaugă în program şi bătaia din palme.

Articol: IAN SPANIER www.muscleandfitness.ro

Recomandari WEIDER: