Publicat pe Lasă un comentariu

ECHILIBRUL PERFECT

Păstrarea procesului de construcţie musculară înaintea celui de distrugere este cheia creşterii optime. Aceste suplimente vă vor ajuta să obţineţi acest echilibru – ECHILIBRUL PERFECT.

Sunteţi familiari cu cântarele. Mulţi dintre noi ne urcăm pe unul în fiecare dimineaţă şi ridicăm din sprâncene pentru că acul nu s-a mişcat. Şi ne cântărim mâncarea pentru a fi siguri că avem cantitatea precisă de macronutrienţi necesară în fiecare zi. În termeni simpli, cântarele măsoară greutatea obiectelor. În terminologia ştiinţifică, greutatea este forţa gravitaţională care acţionează asupra unui obiect la fel ca şi sinonimul pentru masă. Oamenii de ştiinţă folosesc cântarul pentru a măsura masa unui obiect. Fără îndoială, aţi văzut aşa ceva. Există câte un platan în fiecare parte, şi fiecare platan este suspendat de un braţ al balanţei. Obiectele sunt cântărite punându-le pe un platan, iar pe celălalt aşezând greutăţi până ce amândouă braţele balanţei sunt la orizontală. În acest fel este atins echilibrul.

Acest lucru este foarte interesant, puteţi spune, dar ce dracu” are de-a face cu toate? Ei bine, dacă urmărești să-ți creşti masa, creşterea musculară cere o balanţă foarte fină – sau echilibru, dacă vreţi – între creşterea musculară şi distrugerea ţesuturilor musculare.

Creşterea musculară este cunoscută din punct de vedere tehnic drept sinteza proteică în muşchi. Aceasta implică cuplarea aminoacizilor în proteine care formează fibre musculare. Distrugerea muşchilor implică îndepărtarea aminoacizilor din aceste proteine.

GRESEALA COMUNA

Cei mai mulţi culturişti fac greşeala de a se concentra numai pe creşterea muşchilor (sinteză) prin folosirea suplimentelor care în primul rând măresc sinteza proteică. Şi totuşi, împiedicarea distrugerii muşchilor, cunoscută sub denumirea tehnică de catabolism, este la fel de importantă ca şi creşterea sintezei proteice. Aceasta pentru că creşterea musculară are loc numai când creşterea sintezei proteice este mai mare decăt distrugerea proteinei musculare.

Pentru a amesteca puţin metaforele noastre, o bună analogie ar fi un perete de cărămidă, unde cărămizile simbolizează aminoacizii. Dacă adaugi trei cărămizi zidului (sinteza proteică) dar cinci cărămizi cad (catabolism), zidul devine mai mic. Dacă adaugi cinci cărămizi dar numai trei cad, zidul va creşte mai înalt.

Suplimentele care măresc sinteza proteinelor acţionează ca un zidar care adaugă cărămizi zidului. Ele ajută la adăugarea de mai multe cărămizi (aminoacizi) muşchilor voştri pentru ca aceştia să crească.

Suplimentele care previn distrugerea musculară acţionează ca mortarul care este adăugat zidului pentru a împiedica să cadă cărămizile. Astfel, pentru a preveni ca aminoacizii să fie luaţi din muşchi, aceste suplimente vă ajută muşchii să crească prin permiterea ca sinteza (creşterea) să prevaleze şi să aibă loc creşterea musculară.

Pentru a maximiza creşterea musculară, ai nevoie să ştii care suplimente cresc sinteza proteinelor, care scad distrugerea muşchilor şi care suplimente le fac pe amândouă. Iată aici ghidul care să vă îndrume pentru a menţine acest echilibru delicat astfel încât să fiţi în modul pozitiv de creştere musculară.

CREŞTEREA SINTEZEI PROTEICE

Creşterea musculară are loc atunci când sinteza proteinei musculare are loc la nivelul celular. Aceste două suplimente măresc acest proces crucial la nivel microscopic astfel încât să puteţi creşte în mod optim.

PROTEINA DIN ZER

Zerul este cea mai bine vândută pulbere proteică de pe piaţă în ziua de azi deoarece cercetările arată că accelerează cel mai bine sinteza proteică datorită ritmului rapid de digestie şi absorbţie de către tractul digestiv. Aceasta înseamnă că are capacitatea de a răspândi rapid aminoacizii în corp, forţând în acest fel sinteza proteinei.

În plus, dintre toate pulberile proteice, zerul are cea mai mare cantitate de leucină, un aminoacid care s-a descoperit că stimulează sinteza proteică de unul singur printr-un mecanism separat.

Proteina din zer poate mări şi nivelul de insulină, aceasta însemnând că stimulează sinteza proteinei prin trei mari mecanisme separate, care pot conduce la un puternic efect acumulativ asupra cerşterii musculare.

Sunt trei momente când consumul de proteină din zer este critic pentru creşterea sintezei proteice. Primul este imediat după trezire, dimineaţa: corupul este în stare catabolică datorită lipsei de proteine în timpul somnului, distrugând proteina musculară pentru a se hrăni. Dacă nu îți crești foarte mult sinteza proteică în acest moment, catabolismul câştigă şi pierzi muşchi.

Bea 20-40 g de proteină din zer când te trezești în fiecare dimineaţă.

Următorul moment în care ar trebui să iei zer este imediat înainte de antrenamente. Antrenamentul pur şi simplu distruge proteina din muşchi, iar cercetările arată că furnizarea rapidă de aminoacizi muşchilor (ceea ce face zerul) chiar înainte de antrenamente compensează prin maximizarea sintezei proteinei musculare.

Bea 20 g de proteină din zer cu 30 de minute înainte de antrenamente.

Ultimul (dar nu cel din urmă) moment critic pentru a lua proteină din zer este imediat după antrenament, deoarece cercetările arată că acest lucru măreşte semnificativ sinteza proteinei depăşind cu mult catabolismul astfel încât creşterea musculară învinge.

Ia 20-30 g de proteină din zer imediat după ultima repetare a setului final.

total rush 2.0 BETA-ECDYSTERON

Beta-ecdisteronul este o substanţă fitochimică care se găseşte în anumite plante si are rolul de a proteja planta de insecte. Oamenii de ştiinţă ruşi au descoperit că acest compus are proprietăţi foarte anabolizante. Pentru că beta-ecdysteronul este o replică a hormonilor folosiţi de insecte şi crustacee, s-a crezut iniţial că acţiona ca un hormon în organismul uman. Totuşi, beta-ecdysteronul nu are nici un impact asupra nivelului hormonal şi lucrează prin stimularea sintezei proteinei.

Când beta-ecdysteronul a apărut pentru prima oară pe scena culturismului cu ceva ani în urmă, nu prea a avut succes pentru că numai câteva companii îl comercializau în dozajele eficiente. Astăzi, puteţi cumpăra beta-ecdysteron în doze unice de până la 100 mg, cantitatea pe care trebuie să o luaţi împreună cu shake-ul de proteină din zer imediat la trezire diminaţa, dar şi înainte şi după antrenament.

De asemenea, ai în vedere să iei o doză la prânz şi chiar la cină, pentru un total de 400-500 mg pe zi.

LIMITAŢI DISTRUGEREA PROTEINEI

Administratrea de suplimente care reduc distrugerea proteinei alături de suplimente care cresc sinteza proteică este rețeta perfectă pentru creşterea muşchilor.

FOSFATIDILSERINA (PHOSPHATIDYLSERINE – PS)

Această lipidă specializată se găseşte în mod natural în membrană şi ţesutul nervos. Cercetările confirmă că aceasta poate reduce în mod semnificativ nivelul de cortizol, în special post-antrenament, când acesta creşte.

Un studiu italian din European Journal of Clinical Pharmacology a arătat că suplimentarea zilnică cu 800 mg de PS timp de 10 zile a scăzut semnificativ nivelul de cortizol după un antrenament intens.

Acest lucru este important deoarece cortizolul măreşte deteriorarea ţesutului muscular, amestecându-se cu efectele anabolice ale testosteronului şi chiar scade nivelul acestuia. Prin reducerea cortizolului, preveniţi distrugerea muşchiului şi optimizaţi nivelul testosteronului, amândouă îmbunătăţind creşterea musculară.

Ia 800 mg de PS imediat după antrenamente.

BETA-HIDROXI-BETA-METILBUTIRAT (HMB)

În funcţie de căt timp faci antrenamente, poate îți amintești sau nu de foarte cunoscutul super supliment HMB. În principal, a avut vreo câţiva ani buni pe scenă dar apoi a murit subit. Cercetările au arătat că era foarte eficient pentru începători dar nu şi pentru avansaţi, în special pentru că nu era luat în doze suficient de mari sau în timpul antrenamentelor de intensitate foarte mare.

HMB este un metabolit al aminoacidului leucină. Ajută la prevenirea distrugerii ţesutului muscular în timpul perioadelor de antrenament cu care muşchiul nu este obişnuit. Aceasta înseamnă că lucrează foarte bine pentru începători sau pentru cei care se antrenează cu intensitate maximă. Studiile asupra antrenamentului nu folosesc în general o intensitate suficient de mare pentru a arăta eficacitatea HMB-ului pentru atletica grea. Însă previne distrugerea ţesutului muscular şi prin urmare ajută creşterii musculare, dacă iei o cantitate suficientă şi dacă te antrenezi suficient de tare.

Ia 3-6 grame de 2-3 ori pe zi la mese.

SCHIMBĂ PLACA

Unele suplimente lucrează de fapt în ambele direcţii ale construcţiei muşchiului – creşterea sintezei proteinei în muşchi şi scăderea distrugerii muşchiului.

CAZEINA

În timp ce zerul este cunoscut pentru abilităţile sale de a stimula sinteza proteinei, datorită digestiei rapide şi conţinutului de leucină, cazeina este cunoscută pentru abilitatea ei de a micşora distrugerea ţesutului muscular. Aceasta se datorează în special digestiei foarte lente şi conţinutului de glutamină.

Cazeina este digerată lent pentru că formează un gel în stomac, ceea ce lasă o suprafaţă mai mică pentru enzimele digestive să desfacă proteina. Aceasta permite cazeinei să-şi elibereze aminoacizii către muşchi într-un ritm lent şi continuu, împiedicând corpul să folosească proteina din muşchi drept combustibil furnizând o sursă de lungă durată de aminoacizi pe care să-i folosească corpul.

Aminoacizii care nu sunt folosiţi drept combustibil pot merge în muşchi, unde sunt folosiţi pentru a stimula sinteza proteică.

Un studiu din 1997 a arătat că, în timpul odihnei, cazeina nu a fost la fel de eficientă pentru stimularea sintezei proteice ca şi proteina din zer, însă un studiu mai recent al Universităţii Texas Medical Branch (Galveston) a descoperit că aceasta poate fi la fel de eficientă ca şi zerul în stimularea sintezei proteice după antrenament.

În susţinerea acestui lucru, cercetătorii de la Baylor Univesity (Waco, Texas) au arătat că bărbaţii care au luat cazeină împreună cu zer după antrenament au câştigat semnificativ mai multă masă musculară decât bărbaţii care au luat proteină din zer fără cazeină.

Ia 10-20 grame de cazeină împreună cu 20-30 g de proteină din zer imediat după antrenament. Ia alte 30-40 g de cazeină, în special cazeină micelară, înainte de a merge la culcare.

AMINOACIZI CU LANŢURI RAMIFICATE (BCAA)

BCAA sunt un grup de trei aminoacizi care includ leucina, izoleucina şi valina. Deşi aceştia lucrează foarte bine împreună, leucina pare a fi cel mai important din cei trei. Oamenii de ştiinţă au descoperit că leucina acţioneză ca o cheie care porneşte sinteza proteică de una singură.

În plus, acest aminoacid stimulează eliberarea insulinei. Prin urmare, BCAA au fost întotdeauna cunoscuţi pentru capacitatea lor de a stimula sinteza proteinei în muşchi. Şi totuşi, cele mai recente cercetări asupra BCAA au stabilit că ajută la creşterea sintezei proteice şi că pot opri distrugerea muşchiului.

Un studiu care a fost prezentat la Adunarea Anuală din 2006 a Societăţii Internaţionale pentru Nutriţie Sportivă din Las Vegas a arătat că sportivii care au luat BCAA în cursul unei întreceri de 24 de ore de mers pe mountain bike au avut niveluri de cortizol mai mici cu 45% decât sportivii care au luat un placebo.

Ar trebui să iei 5-10 grame de BCAA înainte şi după antrenament pentru a mări sinteza proteinei în muşchi şi pentru a micşora distrugerea ţesutului muscular.

Publicat pe Un comentariu

Antrenamentul cardio

Antrenamentul cardio.

Antrenamentul cardio îți menține metabolismul ridicat încă mult timp după terminarea efortului.

Când este vorba de cardio, mulți oameni se concentrează pe numărul de calorii arse. Și totuși, ei ar trebui să ia în considerare și cantitatea de calorii arse după ce o sesiune este terminată. După orice tip de antrenament cardio, rata metabolică este ridicată încă un timp. Caloriile arse post-antrenament sunt folosite mai ales pentru recuperarea musculară. Acest fapt este cunoscut în mediile științifice drept consum de oxigen post-antrenament, sau COPA. Cu alte cuvinte, ai nevoie de mai mult oxigen pentru a arde mai multe calorii.

Dacă te întrebi cât de mare este diferența care poate fi făcută de caloriile arse post-antrenament, în eforturile tale de a slăbi, ia în considerare cercetările făcute asupra antrenamentului în intervale. În ciuda faptului că cei care se antrenează ard mai puține calorii în timpul antrenamentului cardio în intervale decât în tipul efortului cardio mai îndelungat, constant și mai moderat, aceștia pierd semnificativ mai multă grăsime. Oamenii de știință cred că motivul pentru care antrenamentul în intervale este mai eficient pentru arderea grăsimii este un COPA mai mare. Acest fapt sugerează că antrenamentul în intervale îți menține ridicată rata metabolică mai mult timp post-antrenament decât efortul constant.

ÎNTREBARE ARZĂTOARE

Pentru a testa dacă momentul din zi are un impact asupra COPA, cercetători de la Universitatea Wisconsin din La Crosse au pus 16 femei bine antrenate să execute 30 de minute de efort în salturi pe bicicleta staționară la 65% din ritmul cardiac maxim. Ele au făcut un antrenament fiecare dimineața devreme (între orele 5 și 7), la mijlocul zilei (între 11 și 13) și seara (între 17 și 19).

Cercetătorii au măsurat rata metabolică timp de 30 minute după fiecare sesiune. Ei au determinat că momentul din zi nu are efect asupra timpului în care rata metabolică rămâne ridicată după antrenament. În schimb, efortul făcut seara le ridica rata metabolică mai mult decât în alte momente ale zilei.

MOMENTUL PERFECT

Datele din acest studiu arată că pentru a arde mai multe calorii ar trebui să faci cardio după ora 17. Împreună cu cercetările care arată că dacă faci cardio după antrenamentul cu greutăți se ard mai multe grăsimi decât dacă faci înainte sau separat și că antrenamentul cu intervale crește mai mult rata metabolică post-antrenament decât cel cardio în ritm constant, vei vedea de ce este cel mai bine să faci seara cardio cu intervale după antrenamentul cu greutăți.

Recomandari WEIDER:

  • CLA Capsule

    CLA Capsule 120caps

    In Stoc

    109,00 lei
    Vezi Detalii
Publicat pe Lasă un comentariu

REGULILE PROTEINELOR

Oprește-te în numele creșterii! REGULILE PROTEINELOR – folosește aceste 12 reguli pentru a beneficia din plin de shake-urile zilnice cu proteine.

VIAȚA E PLINĂ DE REGULI

Ele ne ghidează comportamentul, ne influențează alegerile și în general fac posibilă viața alături de ceilalți fără, știți dumneavoastră, să încălcăm legea. În cea mai mare parte, faptul că am trăit suficient de mult ca să ajungem la maturitate înseamnă că am internalizat cu succes regulile cele mai simple ale vieții și că am reușit să le respectăm pe cele mai importante dintre ele: uită-te în ambele sensuri înainte de a traversa strada; nu purta o pălărie cu Yankees în Boston; ține-ți mâinile pe lângă tine, dacă nu ceri voie foarte, foarte frumos. Dar ocupații noi aduc cu ele seturile lor de reguli care trebuie memorate înainte de a deveni membru cu drepturi depline.

Culturismul e o astfel de ocupație: greutăți înainte de cardio; mișcări compuse înainte de izolare. Dar regulile cele mai importante ale sportului sunt cele care nu se referă la sală, ci la bucătărie.
Se poate să fi învățat deja că proteina este cel mai important nutrient în arta formării și întreținerii mușchilor, și poate că ai memorat tot ce se știe despre surse de proteină fără grăsimi. Dacă e așa, știi că proteina înseamnă mai mult decât piept de pui și nu vei fi surprins că proteina pulbere aduce cu ea reguli care îi guvernează modul de folosință. Noi am adunat aici acest set de reguli pentru a te conduce spre cel mai bun fizic.

AMESTECURI

Nu știi care sunt toate proprietățile proteinelor? Iată un ghid rapid despre cum (și când) să amesteci proteinele.

DIMINEAȚA, LA TREZIRE
  • 10-20 g zer + 10-20 g soia
ÎNAINTE DE ANTRENAMENT
  • 10 g zer + 10 g soia
  • 20-40 g carbohidrați cu digestie lentă
DUPĂ ANTRENAMENT
  • 20-30 g zer + 10-15 soia
  • 10-15 g cazeină
  • 40-100 g carbohidrați cu digestie rapidă
ÎNTRE MESE (creșterea masei)
  • 40g cazeină
  • o mică porție de carbohidrați cu digestie lentă
ÎNTRE MESE (pentru slăbire)
  • 10 g zer + 10 g soia
ÎNAINTE DE CULCARE
  • 20-40 g cazeină
  • o mică porție de grăsimi sănătoase, dar fără carbohidrați

REGULA NR. 1

Fără îndoială, cea mai bună proteină se găsește în carne – pasăre, pește, vită – ouă și produse lactate. S-ar putea să fie un lucru nostim într-un articol despre pulberile proteice, dar e adevărat dintr-un motiv întemeiat. Cea mai simplă explicație e că organismele noastre sunt făcute să extragă proteine din surse animale complete, surse care rămân cel mai natural și mai bun mod de a obține cei nouă aminoacizi esențiali pe care corpul nostru nu îi poate produce.

Totuși, există situații când hrana integrală nu este cea mai bună opțiune pentru proteine, ca de exemplu: dimineața la prima oră (Regula 5), înainte de antrenamente (Regula 7), după antrenamente (Regula 9), niște gustări între mese (Regula 10) și înainte de culcare (Regula 8). Cu toate acestea, majoritatea meselor pe care le mănânci în fiecare zi ar trebui să conțină proteine complete.

REGULA NR. 2

În primul rând proteină din zer – Zerul este cea mai importantă pulbere pe care trebuie s-o ai în arsenalul tău. Dintre toate proteinele pe care le poți cumpăra, este cea care se digeră cel mai rapid. Asta inseamna  că e perfectă atunci când trebuie să îngrămădești aminoacizi în mușchi – de exemplu când te trezești (Regula 5), înainte de antrenament (Regula 7) și după (Regula 9). Dar și tipul de aminoacizi pe care îi conține este un element cheie.

Zerul are un număr mare de aminoacizi cu lanțurile ramificate, cei mai importanți pentru stimularea dezvoltării mușchilor. În plus, multe cercetării arată că zerul este extrem de bun în accelerarea sintezei proteinei din mușchi, în special în preajma antrenamentelor. La asta se adaugă faptul că s-a demonstrat că peptide din zer accelerează circulația sângelui. Asta poate aduce mai mulți nutrienți cu rol în dezvoltarea mușchilor la celulele musculare.

Așa că asigură-te că pe raftul cu suplimente ai cel puțin o cutie cu proteină din zer. Caută un produs care conține cel puțin niște izolat proteic din zer, care digeră mai repede decât concentratul proteic din zer. Te simți cam pleoștit? Încearcă un zer care conține hidrolizați, care sunt proteine din zer divizate în fragmente mai mici – se digeră mai repede cât izolatul dar și costă mai mult.

REGULA NR. 3

Urmează cazeina – Gândește-te la cazeină ca la fratele geamăn al zerului. Ambele sunt derivate din lapte, dar în timp ce zerul e rapid, cazeina se digeră extrem de încet. Când un milkshake cu cazeină ajunge în stomac, formează un bol foarte greu de descompus de către enzimele digestive. Deoarece aceste enzime muncitoare rup din bol mult timp (până la șapte ore), vei obține un flux continuu de aminoacizi.

S-a demonstrat că această eliberare lentă și continuă de aminoacizi oprește distrugerea mușchilor. Aceasta distrugere se petrece în mod normal atunci când lași mult timp între mese. De vreme ce corpul are nevoie permanent de aminoacizi pentru a funcționa cum trebuie, atunci când nu îi ai (să zicem, de exemplu, când dormi), corpul va ronțăi din mușchi ca să-i capete.

Capacitatea cazeinei de a opri acest catabolism e un lucru bun, și în mod obișnuit se recomandă să se ia cazeină înainte de culcare (Regula 8) și între mese (Regula 10). Cercetări noi arată că, pe lângă încetinirea descompunerii mușchilor, cazeina poate chiar ajuta la formarea acestora. Un studiu a descoperit că bărbații care au băut un shake conținând atât zer cât și cazeină după antrenamente timp de 10 săptămâni au câștigat semnificativ mai multă masă musculară decât cei care au băut un shake numai cu zer. Așa că sugerăm să adaugi cazeină la shake-ul de după antrenament (Regula 9).

REGULA NR. 4

Nu uita soia. Să zicem că deja ai cumpărat un zer de calitate și o pulbere proteică cu cazeină bună. Următoarea cumpărătură ar trebui să fie o cutie cu proteină din soia. Sperăm că ești la curent cu disputa privind soia, ceea ce înseamnă că nu crezi poveștile de adormit copiii. De fapt, cercetările demonstrează că soia crește masa musculară la fel de bine ca zerul. In plus oferă beneficii pe care cazeina și zerul nu le oferă. Să luăm, de exmeplu, oxidul de azot (NO).

Cele mai recente cercetări au descoperit că genisteina, un fitostrogen din soia, a crescut capacitatea de sinteză a oxidului de azot (NOS) produsă de vasele sanguine. Fiindcă NOS face ca arginina să te transforme în NO, prezența genisteinei a adus la niveluri mari de NO. Și, ce credeți? Proteina praf din soia conține atât arginină cât și genisteină în cantitate mare, ceea ce o face vehiculul perfect pentru sporirea nivelului de NO.

Pentru că NO crește fluxul sângelui spre mușchi, soia este ideală înainte de antrenamente (Regula 7), dar același mecanism poate îmbunătăți și refacerea mușchilor post-antrenament (vezi Regula 9 pentru mai multe informații). Alte cercetări confirmă și că soia poate ajuta la pierderea în grăsime, mai ales din zona taliei și a abdominalilor. Asta e plauzibil, pentru că, după cum au demonstrat cercetători de la Universitatea Illinois (Urbana-Champaign), peptidele din soia scad senzația de foame și influențează creierul în sensul menținerii ratei metabolismului la un nivel ridicat chiar și atunci când ții un regim mai sărac în calorii.

REGULA NR. 5

Începe ziua cu proteine pulbere. Când te trezești, ești în stare catabolică, ceea ce înseamnă că organismul tău mănâncă la propriu din mușchi. Așa că primul scop al dimineții e să oprești asediul asupra masei musculare. Înghite imediat 20-40 de grame de proteină rapid digerabilă pentru a aduce aminoacizi în sânge. Astfel opresti catabolismul și înlocuiesti orice proteină din mușchi pierduta în timpul nopții. Recomandăm să amestesci jumătate proteină praf din zer și jumătate soia (Regulile 2 și 4).

REGULA NR. 6

Să știi câtă proteină pulbere este bună pentru tine – Un lucru important de înțeles despre proteina praf este că nu o poți supradoza. Dar poți lua de mai multe ori. Cei care au internalizat regula M&F privind consumul de proteine știu că e nevoie de 2,2 – 3,3 grame de proteină per kilogram greutate corp pe zi. Dar deja ți-am spus că n-ar trebui să iei toată doza zilnică de proteine sub formă de pulbere.

Deci cum calculezi cât de mari ar trebui să fie shake-urile? Depinde de ținta pe care o ai. Pentru cei care încearcă să adauge doar masă musculară pură și fie să păstreze scăzut nivelul de grăsime din corp, fie să piardă grăsime, 20 de grame de proteine praf vor fi întotdeauna suficiente, exceptând momentul imediat după antrenament, când ar trebui să crești doza la 40 de grame. Pentru cei care adaugă greu masă musculară și pentru cei care vor să pună multă masă fără să se preocupe prea mult de grăsimea din corp, 40 de grame de proteine praf vor funcționa – exceptând înainte și după antrenament. Înainte de exerciții vor ajunge 20 de grame, iar după poți bea 60 de grame.

REGULA NR. 7

Pregătește-te cu proteine pulbere – Înainte de antrenament este unul dintre cele două momente foarte importante pentru a bea proteine (vezi Regula 9 pentru cealaltă perioadă). Cu 30 minute înainte de antrenamente, ai nevoie de o doză de 20 de grame de pulbere proteică rapid digerabilă. Un amestec jumătate zer și jumătate soia este cel mai bun și aici, din nou pentru că se digeră repede și mărește circulația sângelui spre mușchi. BCAA din zer sunt folosiți și drept combustibil de către mușchi în timpul exercițiilor, permițându-ți să te antrenezi mai mult.

REGULA NR. 8

Ia proteine pulbere înainte de culcare – Dacă ai citit regula 5 despre cum să te trezești cu proteine pulbere vei înțelege de ce te încurajăm să iei o porție și la culcare. Pentru că nu mănânci când dormi, corpul tău descompune proteina din mușchi pentru a o folosi drept combustibil. Dar, în timp ce dimineața iei proteine rapid digerabile, noaptea ai nevoie de ceva care să se asimileze încet. Imediat înainte de a te culca, ia 20-40 grame de proteină cu cazeină (Regula 3). Îți recomandăm o proteină care conține cazeină micelară.

REGULA NR. 9

Recuperează cu proteine pulbere – Imediat după antrenament ai nevoie de 40-60 grame de proteine pulbere. Numeroase studii au arătat că furnizarea unei surse rapid digerabile de proteină imediat după antrenament sporește sinteza proteinei în mușchi și duce la o mai mare dezvoltare a acestora. Ai grijă ca acest shake să conțină o doză bună de proteină din zer – se digeră repede și nivelul înalt de BCAA e cel mai bun în stimularea sintezei proteinelor (Regula 2). Încă o dată gândește-te să adaugi niște proteină din soia la acest shake deosebit de important.

Pe lângă faptul că e o proteină rapid digerabilă care sporește fluxul sângelui spre mușchi crescând nivelul de NO, soia deține proprietăți antioxidante puternice care ajută mai bine la recuperare decât zerul sau cazeina. Pentru că veni vorba, îți recomandăm să adaugi proteină praf cu cazeină la shake-ul de după antrenament, pentru că s-a descoperit că aceasta crește dezvoltarea musculară (Regula 3). Care e cel mai bun amestesc pentru creșterea masei musculare? Alege un amestesc jumătate zer, un sfert soia și un sfert cazeină.

REGULA NR. 10

Proteinele pulbere sunt niște gustări excelente între mese – Fie că încerci să crești în greutate, fie să slăbești, shake-urile cu proteine între mese sunt o alegere grozavă. Totuși, scopul tău va determina tipul de proteină pe care trebuie să-l folosești. Dacă încerci să slăbești, cel mai bun e un shake cu 20 de grame de proteină din zer. Studiile arată că proteina din zer te face să te simți mai sătul decât alte proteine sau chiar decât shake-urile cu carbohidrați simpli.

Băutul unui shake cu proteină din zer între mese îți permite să obții proteina de care are nevoie corpul tău pentru a susține masa musculară, și în același timp să păstrezi aportul de calorii scăzut. Pentru a spori eforturile privind pierderea grăsimii, înlocuiește jumătate din zerul din shake cu soia (Regula 4). Cei care încearcă să adauge masă trebuie să crească aportul total de calorii și ar trebui să ia între mese un shake cu cazeină. Aceasta îți permite să asimilezi multă proteină fără să te facă să te simți prea sătul, astfel că vei mânca suficient la următoarea masă.

REGULA NR. 11

Împrietenește-te cu mixerul – Bătrânul shake cu proteină și apă este un mod foarte bun de a asimila proteină, dar poate fi învechit chiar și pentru cele mai puțin aventuroase papile gustative. Pentru a-l condimenta puțin, începe să te gândești la ceva ingrediente în plus. Înainte de antrenamente, pe lângă cele 20 de grame de proteină rapid digerabilă, îți trebuie 20-40 grame de carbohidrați lent digerabili. Sigur, poți mânca un măr alături de shake-ul dinainte de antrenament. Sau poți lua un mixer și arunca în el proteină, niște apă și o banană (sau ovăz sau germeni de grâu).

După antrenament, pe lângă 40-60 de grame de proteină pulbere, ai nevoie de 40-100 grame de carbohidrați rapid digerabili. Încearcă să amesteci proteina cu Gatorade sau – și mai gustos – cu șerbet. La culcare adaugă niște grăsimi sănătoase la shake-ul cu cazeină pentru a încetini și mai mult digestia acestei proteine. Aruncă o lingură de ulei din sămânță de in sau 28 grame de alune. Pune-ți pălăria de bucătar și nu te teme să fii creativ.

REGULA NR. 12

Distrează-te cu aromele. De vreme ce vei da gata cel puțin două shake-uri pe zi, trebuie să găsești o aromă care se potrivește cu gustul tău. Din fericire pentru tine, zilele când companiile producătoare de proteine nu puteau gândi dincolo de plăcerea napolitană a ciocolatei, vaniliei și căpșunii au trecut. Acum poți alege între arome exotice ca, plăcintă cu cremă de banane, caramel cu cremă de unt și ciocolată cu mentă. Gustă diferite monstre ale noilor arome, până găsești una care te va face să aștepți cu nerăbdare shake-ul dinainte de antrenament. Apoi poți trece la un recipient de peste 2kg.

ADEVĂRATUL TEST

Ca și în viața reală, nu va fi o problemă pentru a vedea dacă ai înmagazinat cu adevărat aceste reguli privind proteina pulbere. Și, din fericire, dacă uiți una sau două dintre ele, consecințele nu-ți vor pune viața în pericol. În schimb, adevăratul test va fi câți mușchi câștigi și menții ca urmare.

Publicat pe Lasă un comentariu

ZONA DE ARDERE

PENTRU A INTENSIFICA EFECTELE ANTRENAMENTULUI ŞI DIETEI, ÎNCEARCĂ ACESTE SUPLIMENTE. COMBINÂND ACESTE CINCI INGREDIENTE, VEI MĂRI GRADUL DE ARDERE A GRĂSIMII CORPORALE

CAFEINA

Din fericire, unul dintre cele mai bune ingrediente pentru diete de definire de pe piaţă este, de asemenea, şi foarte uşor de procurat. În termeni de ardere a grăsimii, cafeina acţionează prin combinarea cu celulele grase şi îmbunătăţirea lipolizei. Prin acest proces grăsimea părăseşte celula pentru a ajunge în ţesuturi, cum ar fi ţesutul muscular, unde este arsă pentru energie. De asemenea, cafeina ajută aceste celule să nu mai depună direct grăsimea.

În timp ce băutul cafelei este metoda folosită de cei mai mulţi oameni pentru a-şi lua porţia de cafeină, îţi sugerăm să rămâi fidel administrării cafeinei sub formă de tablete. Astfel e mai uşor să controlezi dozajul, iar un flacon cu tablete de cofeină este foarte ieftin. Ne pare rău, Starbucks.

Doza pentru a declanşa atacul împotriva grăsimii: ia 200 – 400 mg dimineaţa şi cu aproximativ o oră înainte de antrenament. Ia în considerare administrarea unei a treia porţii după-amiaza.

CEAIUL VERDE

Ceaiul verde devine din ce în ce mai popular, şi pe bună dreptate. Conţine componente numite catechine. În special una dintre acestea, epigallocatechin gallatul (EGCG) poate inhiba enzima care descompune norepinefrina, neurotransmiţătorul implicat în regularizarea ratei metabolice şi în arderea grăsimilor.

Blocând descompunerea norepinefrinei, îţi poţi menţine rata metabolică ridicată. De asemenea, poţi activa arderea grăsimilor un timp mai îndelungat, în special când este folosită şi cafeina pentru a elibera grăsimea din celulele grase.

Doza pentru a declanşa atacul împotriva grăsimii: ia 500 – 1.000 mg de extract de ceai verde (standardizat pentru conţinutul în EGCG) dimineaţa şi cu aproximativ o oră înainte de antrenament.

În zilele de pauză, ia cea de-a doua doză după-amiaza.

Ia în considerare administrarea unei a treia doze mai târziu în cursul zilei.

SINEFRINA

Structura acestui supliment pe bază de plante e similară celei a neurotransmiţătorului numit epinefrină. S-a demonstrat că măreşte rata metabolică şi scade pofta de mâncare. In acelasi timp, încurajează celulele grase să elimine o cantitate mai mare de grăsime pentru a fi arsă.

Uneori, aceste celule enervante de grăsime au nevoie doar de un mic ghiont, sau, în cazul sinefrinei, de un şut puternic în spate.

Doza pentru a declanşa atacul împotriva grăsimii: ia 200 – 600 mg de citrus aurantium, standardizat pentru 5 – 20 mg de sinefrină, de 2 – 3 ori pe zi, înainte de mese.

CARNITINA

Acesta este un susţinător esenţial al arderii grăsimilor, în special dacă aportul de carbohidraţi este scăzut. O substanţă asemănătoare din punct de vedere chimic cu aminoacizii şi vitaminele, carnitina are un rol critic în transportul grăsimilor spre mitocondriile celulelor, unde sunt arse pentru energie.

Carnitina este, de asemenea, şi un bun jucător în echipă. Luată împreună cu cafeina şi sinefrina duce la creşterea cantităţii de grăsime care este arsă.

Doza pentru a declanşa atacul împotriva grăsimii: ia 1 – 3 grame, sub formă de L-carnitine, acetyl-L-carnitine, L-carnitine L-tartrate sau propionyl-L-carnitine la micul dejun, înainte şi după antrenament, şi la ultima masă a zilei.

ULEIUL DE PEŞTE

Să lupţi împotriva focului cu foc poate să nu fie aşa de înţelept. In schimb, lupta împotriva grăsimii cu grăsime are în mod sigur efectul scontat. Uleiul de peşte asigură acizii graşi esenţiali omega-3, acizii eicosapentaenoic şi docosahexaenoic.

Aceştia măresc arderea grăsimilor prin conversia lor în prostaglandine, substanţe asemănătoare hormonilor care contribuie la procesul de generare a căldurii corporale prin creşterea ratei metabolice.

Cercetările au confirmat, de asemenea, că acizii graşi omega – 3 împiedică depunerea grăsimilor din alimentaţie sub forma grăsimii corporale.

Doza pentru a declanşa atacul împotriva grăsimii:

ia 1 – 3 grame pe zi la 2 – 3 mese de-a lungul zilei.

PRODUSE RECOMANDATE

NOS-X 10 – Fiecare culturist doreste sa-si pompeze muschii in timpul antrenamentului si sa-i simta umflati si dupa aceea. Pentru a obtine aceasta pompare, muschii trebuie sa fie antrenati si umpluti cu oxid nitric. Abrevierea pentru oxidul nitric este NO.

Speed Booster Tablete – Weider Speed Booster – Energie rapidă pentru antrenamente intense. Speedbooster este o combinație de 30% cafeină cu efect imediat și 70% extract de guarană cu eliberare lentă.

Speed Booster Plus II – Produs energizant sub formă de fiole buvabile care oferă un flux constant de energie pe termen lung și o puternică senzație de pompare. Conține extract de guarana, L-arginină, L-ornitină, L-metionină, L-citrulină și taurină.

Red Thermo Caps – Supliment nutritiv complex recomandat pentru stimularea metabolismului energetic și pentru slăbire.

WEIDER Omega 3 – Supliment alimentar cu acizi grași Omega 3 necesari sanatății inimii.

[woodmart_title subtitle_style=”background” title=”Recomandari WEIDER: ” subtitle=”proteine & suplimente sportive”]
  • Green Coffee

    Green Coffee + Garcinia Cambogia 90caps

    Stoc Epuizat

    Reducere 27% 68,00 lei 50,00 lei
    Vezi Detalii
  • L-Carnitine Pack Duo 2x100 capsule

    L-Carnitine Pack Duo 2×100 capsule PROMO

    Stoc Epuizat

    107,00 lei
    Vezi Detalii
Publicat pe Lasă un comentariu

CUM SĂ MĂNÂNCI DIN TOATE! PLAN DE DEFINIRE

Depozitele tale de grăsime nici nu vor şti ce le-a lovit când vei introduce această dietă pentru definire, împreună cu suplimentele adecvate…

Ne cerem scuze dacă suntem puţin manipulatori. Ţi-am modificat greutăţile şi numărul de repetări, iar acum şi aportul de carbohidraţi e pe cale să fie schimbat şi întors pe toate părţile. Dacă îţi laşi corpul să se obişnuiască cu aceleaşi cantităţi de fulgi de ovăz şi legume în fiecare zi, se va adapta la acest regim uşor de prevăzut şi va înceta să se mai schimbe. Când ai de dat jos grăsime şi pacheţele de abdominali de descoperit, ai nevoie tocmai de schimbare. De aceea, trebuie să-ţi modifici aportul nutritiv cu ajutorul următorului plan pe 4 săptămâni, în acelaşi fel cum îţi modifici şi antrenamentul. Pentru că, dacă te manipulăm în aşa fel încât să devii mai definit şi mai striat, manipularea nu mai sună aşa de rău, nu?

MÂNCATUL „NEREGULAT”

Această dietă variază aportul de carbohidraţi în directă legătură cu modul în care variază numărul de repetări la sală. Vei consuma puţin carbohidraţi în Ziua 1 şi vei dubla cantitatea în Ziua 2. Apoi, schema este inversată, identic cu aria de repetări la antrenament: în Ziua 3 vei mânca o cantitate mare de carbohidraţi şi în Ziua 4 vei reduce această cantitate la jumătate.

Mai exact, vei mânca aproximativ 1 gram de carbohidraţi pe kilogram corp în zilele 1 şi 4, şi 2 grame pe kilogram corp în zilele 2 şi 3. Acest ciclu de 4 zile se repetă de 7 ori de-a lungul programului.

Ciclizându-ţi carbohidraţii în acest mod, vei putea declanşa arderea grăsimilor prin ţinerea sub control a caloriilor ingerate. Dar ciclizarea între zile cu o cantitate extrem de scăzută de carbohidraţi şi zile cu un aport consistent de carbohidraţi va avea de asemenea şi un alt efect: nu va permite corpului să se adapteze la un anumit nivel de carbohidraţi şi calorii.

Acest lucru va face ca metabolismul tău să funcţioneze la întreaga capacitate de-a lungul celor 28 de zile ale programului. Conceptul este similar celui al confuziei musculare: cu cât îţi ţii mai mult musculatura într-o stare de confuzie, fără ca muşchii să ştie ce-i aşteaptă, cu atât mai mult vor creşte. În cazul dietei, alternarea între diferite nivele ale aportului de carbohidraţi va face ca depozitele de grăsime să fie active, corpul putând astfel apela la ele pentru energie.

plan de definire

CICLIZAREA PENTRU DEFINIRE

La fiecare patru zile, ai două zile cu mulți carbohidrați (zilele 2 și 3), prinse între două zile cu puțini carbohidrați (zilele 1 și 4). După ziua 4, ciclul se reia. Ciclul se repetă cu ziua 1, și așa mai departe…

PLAN DE DEFINIRE

Aceste monstre de meniu sunt destinate unui individ de aproximativ 80 de kilograme, dar vor fi la fel de utile pentru oricine cântărește între 70 și 90 de kilograme. Dacă ai o greutate mai mică sau mai mare, pur și simplu ajustează-ți porțiile în mod corespunzător.

ZILELE 1 + 4
Mic dejun

4 ouă întregi (mari)

2 albuşuri

2 felii de brânză dietetică

1 cană de fulgi de ovăz

Gustarea dintre micul dejun şi prânz

2 măsuri proteină din zer

1 lingură unt de arahide

Prânz

220 grame carne slabă de vită

2 căni salată de crudităţi

1 lingură ulei de măsline / sos de oţet

Gustarea de după-amiază

1 cană brânză de vacă

2 linguri sos

Gustarea pre-antrenament

2 măsuri proteină din zer

Gustarea post-antrenament

2 măsuri proteină din zer

340 grame Gatorade

Cina

220 grame piept de pui

1 cană broccoli

2 căni salată de crudităţi

1 lingură ulei de măsline/ sos cu oţet

Gustarea dinainte de culcare

1 cană de brânză slabă de vacă

TOTAL: 2.393 calorii, 338 g proteine, 93 g carbohidraţi, 63 g grăsimi

ZILELE 2 + 3

Mic dejun

4 ouă intregi mari

2 felii de brânză dietetică

1/2 cană musli cu stafide

1/2 cană lapte degresat

Gustarea dintre micul dejun şi prânz

2 măsuri proteină din zer

30 grame diverse feluri de nuci

Prânz

1 cană ton alb

2 felii de pâine integrală

1 lingură de maioneză fără grăsime

Gustarea de după-amiază

1 cană brânză slabă de vacă

1/2 cană ananas feliat

Gustarea pre-antrenament

1 măsură proteină din zer

1 banană medie

Gustarea post-antrenament

2 măsuri proteină din zer

570 grame Gatorade

 

TOTAL: 2.695 calorii, 314 g proteine, 183 g carbohidraţi, 76 g grăsime

NOTĂ: Amestecă toate pulberile proteice conform instrucţiunilor de pe ambalaj.

CFM Whey Protein – cea mai bună proteină din zer de la Weider! 55,1% aminoacizi esențiali și 24,1% aminoacizi cu lanțuri ramificate (BCAA) sunt numai o parte a acestei proteine.

Premium Whey Protein – Combinație din izolat proteic din zer și concentrat proteic din zer obținut prin microfiltrare. Concentrație proteine: 78% + 2 g L-glutamină sub formă liberă per porție.

Hardcore Whey – Hardcore Whey este o pulbere penru prepararea unei băuturi proteice cu vitamina B6 și îndulcitori. Este ideală pentru construirea unor mușchi de calitate.

MULTĂ PROTEINĂ

În zilele cu puţini carbohidraţi, majoritatea caloriilor vor proveni din proteină. Vei consuma circa 2,5 – 3,5 grame de proteină per kilogram pe zi, sau aproximativ 270 – 360 de grame pentru un individ de 80 de kilograme. Aceasta echivalează cu un procent de 55% din numărul total de calorii provenind din proteine, 20% din carbohidraţi şi restul de 25% din grăsimi.

Acest raport înseamnă circa 25 de calorii per kilogram corp, sau 2.340 pentru un individ de 80 de kilograme. Aportul de proteină rămâne la fel pentru zilele 2 şi 3: 2,5 – 3,5 g per kilogram corp.

Prin creşterea cantităţii de carbohidraţi, proteina devine responsabilă pentru circa 45% din totalul caloriilor, aproape 30% revin carbohidraţilor, iar restul de aproximativ 25% grăsimilor. Vei consuma cam 32 de calorii pe kilogram corp, adică în jur de 2.700 de calorii pentru un individ de 80 de kilograme.

În fiecare duminică, singura zi fără antrenament din săptămână, renunţă la masa de după antrenament şi bea shake-ul pre-antrenament ca gustare. Asta înseamnă circa 25 de calorii per kilogram corp dacă duminica pică în ziua 1 sau 4, şi 32 de calorii dacă pică în ziua 2 sau 3.

După 4 săptămâni, probabil că ai să-ţi schimbi programul de antrenament. Poţi renunţa la această ciclizare a carbohidraţilor în favoarea unei diete cu ceva mai mulţi carbohidraţi, în special dacă îţi propui o creştere în masă. Dar când e timpul să devii iarăşi super-definit, nu ezita să îţi manipulezi aportul de carbohidraţi în consecinţă.

Ciclizarea carbohidraților declanșează pierderea grăsimii ajutând corpul să nu se adapteze la un anumit nivel al aportului de carbohidrați și calorii.

[woodmart_title subtitle_style=”background” title=”Recomandari WEIDER:” subtitle=”proteine & suplimente”]
Publicat pe Lasă un comentariu

Cel mai faimos fizic din istorie – ARNOLD Schwarzenegger

Arnold Schwarzennegger – Pe drumul de la culturist la vedetă de cinema şi guvernator. Cel mai faimos fizic din istorie a avut multe forme şi dimensiuni.

A încerca să determini care a fost cea mai bună formă fizică a lui Arnold e ca şi cum ai încerca să afli care replică din filme e cea mai bună. Fizicul său a trecut prin atâtea schimbări de-a lungul anilor, fiecare grozavă în felul ei. Astfel, discuţia referitoare la diversele stadii de dezvoltare seamănă cu proverbiala dezbatere mere versus portocale. Dar cei mai mulţi specialişti în domeniu sunt de acord că forma maximă a lui Arnold – pe scenă, cel puţin – a fost cea de la concursul Mr. Olympia din 1974, cu un an înainte de ediţia filmată pentru documentarul Pumping Iron (de regulă, fanii „de ocazie” au tendinţa să presupună că forma lui Arnold din acest film a fost cea mai bună).

’74, ŞI MULT DUPĂ ACEEA

Pe 12 octombrie 1974, Arnold a urcat încrezător pe scena de la Felt Forum din New York, pentru a-l întâlni pe Lou Ferrigno. Deşi cel care avea să-l întruchipeze pe Hulk era cu patru ani mai tânăr şi cu aproape 10 kilograme mai greu, zâmbetul lui Arnold devenea din ce în ce mai larg pe măsură ce poza. La 109 kilograme, dar cu o talie ce măsura doar 86 de centimetri, Arnold îşi adusese corpul în cea mai bună formă posibilă pe scena de la Olympia. Hotărâse cu luni în urmă să renunţe la culturismul competiţional după acea noapte, şi dorea să-şi sublinieze dominanţa absolută în acest sport prin etalarea unei forme perfecte, demnă de cel mai bun culturist care a trăit vreodată.

Amestecul său de masă, simetrie şi definire erau chiar întruchiparea perfecţiunii. Braţele sale erau masive, cu bicepşii deja legendari cu vârfuri enorme. Nici chiar giganticul Ferrigno nu putea să-l depăşească la acest capitol. În acelaşi timp, Arnold nu sacrificase nimic din definiţia pe care o arătase pe scenă cu un an înainte. Când îşi încorda pectoralii, striaţiile îi străbăteau din toate direcţiile, de parcă ar fi fost sculptaţi chiar înaintea privitorilor. Coapsele şi abdominalii, deşi nu fuseseră niciodată punctele lui forte, etalau o definire clară şi o formă deosebită. Nu avea puncte slabe. Era cel mai bun culturist din lume.

arnold schwarzenegger

O FUNDAŢIE PUTERNICĂ

Arnold a început antrenamentele la vârsta de 15 ani. Deşi s-a concentrat întotdeauna asupra culturismului, voia ca muşchii lui să nu fie doar estetici, ci să dea şi impresia de forţă. Antrenamentele grele de haltere au fost parte integrantă din programul lui încă de la bun început. A inteles că trapezul şi erectorii spinali se dezvoltau cel mai bine cu mişcări ca smulsul şi aruncatul. Arnold executa serii deosebit de intense, de cinci, trei sau, uneori, chiar de o singură repetare.

„Forţându-mi limitele”, scria el în cartea apărută în 1985, Noua Enciclopedie a Culturismului Modern. „Am contrabalansat antrenamentele cu multe repetări şi greutăţi mai mici, majoritare în programul meu. După mai puţin de un an de antrenament, Arnold s-a prezentat la primul său concurs. O competiţie de haltere ţinută într-o berărie (!) şi organizată de Uniunea de Atletism din Graz, oraşul său natal. A ridicat 68 de kilograme.

„APLAUZELE AU AVUT UN EFECT NEIMAGINAT”

Mulţimea a început să-l încurajeze zgomotos, după cum mărturiseşte Arnold în autobiografia sa din 2012, Total Recall. „Aplauzele au avut un efect cum nu mi-aş fi imaginat niciodată”. Impulsionat de încurajările publicului, Arnold a ridicat 85 la următoarea încercare – „cu 17 kilograme mai mult decât încercasem vreodată.

Am descoperit că performanţa mea era mult, mult mai bună în faţa spectatorilor”. După acest moment, Arnold a mai câştigat alte concursuri de forţă, inclusiv Campionatul Internaţional de Powerlifting şi concursul anual de ridicat pietre din München. La acesta din urma, a ridicat un bolovan de 254 de kilograme. Fara incalzire

Spre sfârşitul anilor ’60, Arnold cântărea aproape 114 kilograme, putea să împingă 236 de kilograme din culcat, şi avea un fizic care, deşi lipsit de o definiţie perfectă, era fără îndoială herculean. Bineînţeles, faptul că Arnold a cochetat cu halterele l-a ajutat pe acesta să-l cunoască pe Franco Columbu, viitor Mr. Olympia, pe care l-a încurajat de altfel să încerce culturismul. După cum scrie Arnold în Enciclopedie, „Şi eu şi Franco am început ca halterofili. Acest lucru care ne-a conferit acea densitate musculară care le lipsea culturiştilor care nu făcuseră antrenamente de forţă.”

MUŞCHI DE FILM ŞI CAP DE POLITICIAN

Pe când cariera cinematografică a lui Arnold lua avânt în ultima parte a anilor ’70, antrenamentele sale au început să fie adaptate exact tipului de fizic de care Arnold avea nevoie pe ecran. După cum a declarat revistei Men’s Fitness în 2012. „Când am filmat Stay Hungry, regizorul Bob Rafelson m-a pus să slăbesc aproape 15 kilograme.

Deci două treimi din antrenamentele mele erau bazate pe exerciţii cardio, aerobice, şi numai o treime pe ridicat greutăţi. ” La polul opus, când a jucat în Conan Barbarul, „voiau să arăt ca un tip puternic, care şi-a sculptat corpul prin luptă şi muncă grea. Trebuia să fiu mare şi puternic, dar nu aşa de definit, aşa că m-am antrenat mai mult cu greutăţi mari.”

PRIMII ANI DE CARIERA AI LUI ARNOLD

În general, în primii ani de carieră cinematografică, Arnold s-a antrenat mai mult în sistem circuit. Greutăţi relativ mici, câteodată executând şase exerciţii la rând fără pauză între ele. Ritmul alert îi păstra pulsul ridicat, permiţându-i să ardă mai multe calorii şi să-şi menţină definirea, pompându-şi în acelaşi timp eficient fiecare grupă musculară.

I-a îngăduit de asemenea să-şi termine antrenamentele în mai puţin de o oră, ceea ce însemna că îi era mai uşor să-şi programeze călătoriile şi filmările. Arnold era renumit pentru că cerea să îi fie adusă o rulotă uriaşă pe platourile de filmare, unde să se poată antrena în pauzele dintre scene. Îşi invita de asemenea colegii de platou să se antreneze cu el, inclusiv fostul luptător Jesse Ventura.

În 1997, Arnold a suferit o operaţie menită să îi repare o valvă de la inimă. Doctorii l-au avertizat să reducă intensitatea antrenamentelor pe viitor. În 2003 a avut nevoie de o intervenţie chirurgicală în urma unui accident survenit în timpul filmărilor la Terminator 3. Acelaşi umăr i-a fost operat din nou în 2012. În calitate de guvernator al Californiei din 2003 până în 2011, Arnold s-a bazat mai mult pe exerciţii cardio, pentru a-şi menţine sănătatea inimii şi a arde grăsimea.

Deşi vârsta şi accidentările au devenit noi piedici în calea antrenamentelor cu greutăţi antrenamentul lui din ultimii ani, Arnold este încă într-o formă incredibilă, cu o musculatură şocant de bine dezvoltată pentru un tip de 70 de ani. Dovada sunt ultimele sale filme şi pozele făcute de paparazzi. Încă îşi mai efectuează multe dintre cascadorii. In fiecare zi este implicat într-o formă sau alta de activitate fizică. „Visul meu este să trăiesc veşnic”, ne-a spus. „Dar mă îndoiesc”. Şi a continuat cu un hohot de râs.

Publicat pe Lasă un comentariu

DESCHIDE FEREASTRA ANABOLICĂ

PLANUL TĂU DE SUPLIMENTARE POST-ANTRENAMENT ESTE CRUCIAL PENTRU MAXIMIZAREA CREŞTERII MUSCULARE

Unul din momentele critice ale zilei, când vine vorba de promovarea creşterii musculare, este imediat după antrenament. Când ţi-ai terminat antrenamentul, înseamnă că ţi-ai afectat ţesutul muscular. Fapt care inseamna ca s-ar putea să fi intrat într-o fază catabolică. Organismul tău va distruge ţesut muscular pentru a repara muşchii pe care tocmai i-ai antrenat. Rezervorul tău energetic este probabil gol, de asemenea. Dar nu de mâncare ai nevoie în acest moment. Ai nevoie de carbohidraţi cu absorbţie rapidă şi aminoacizi care să transporte nutrienţii unde e nevoie, în muşchi, protejându-i de efectele catabolismului. Iată ce suplimente ar trebui să iei chiar când ieşi din sală, pentru a declanşa o stare anabolică.

PUNE ACCENTUL PE AMINOACIZII CARE CRESC SINTEZA PROTEICĂ PENTRU REFACERE ŞI CREŞTERE

weider bcaa coffee

După antrenament, corpul tău are nevoie de anumiţi aminoacizi pentru a maximiza sinteza proteică, procesul prin care muşchii se refac şi cresc în urma antrenamentului. Aportul de aminoacizi este de importanţă crucială. Aceştia sunt digeraţi rapid, ajungând în cel mai scurt timp posibil în muşchii antrenaţi. Imediat după antrenament, ar trebui să iei peptide glutamice, aminoacizi cu lanţuri ramificate (BCAA), şi fenilalanină. Pentru BCAA, caută produse cu un conţinut ridicat de leucină, cel mai eficient aminoacid pentru declanşarea refacerii şi creşterii.

INCLUDE AMINOACIZI CARE MĂRESC ELIBERAREA DE INSULINĂ

Chiar dacă aminoacizii sprijină sinteza proteică şi carbohidraţii declanşează secreţia de insulină, te poţi bucura de beneficiile unor aminoacizi care stimulează secreţia de insulină. Acest lucru are o importanţă deosebită pentru cei care ţin regim sau nu vor să consume carbohidraţi după antrenament. Aminoacizii cu lanţuri ramificate, în special leucina, sunt insulinotropici. Astfel, contribuie alături de carbohidraţi la creşterea secreţiei de insulină pentru a declanşa procesele de refacere şi creştere la nivel celular, în ţesutul muscular.

REFĂ-ŢI DEPOZITELE DE GLICOGEN CU CARBOHIDRAŢI

Consumul de carbohidraţi cu absorbţie rapidă imediat după antrenament îţi ajută corpul să-şi refacă depozitele de glicogen muscular, glicogen pe care l-ai consumat la antrenament. Acest lucru îţi va asigura o sursă şi mai consistentă de energie la viitorul antrenament. Pe lângă aceasta, aportul de carbohidraţi simpli va face ca secreţia de insulină să fie maximă. Sursele bune de carbohidraţi, pentru acest moment, includ amidonul extras din cartofi, polimeri ai glucozei, şi Waxy Maize (amidon modificat, foarte eficient pentru refacerea depozitelor de glicogen).

ADAUGĂ ŞI ALTE INGREDIENTE CARE SPRIJINĂ VOLUMIZAREA CELULEI MUSCULARE ŞI PRODUCEREA DE ATP

Ştii deja că ai nevoie de creatină pentru a încuraja producerea de ATP în muşchi, pentru a asigura progresul acestora în ceea ce priveşte forţa şi rezistenţa. Dar s-ar putea să nu ştii că unul dintre cele mai potrivite momente pentru administrarea creatinei este după antrenament. Astfel vei avea o cantitate mare de creatină în muşchi la viitorul antrenament. Aportul de creatină după antrenament ajută de asemenea la volumizarea celulelor musculare, ducând astfel la mărirea dimensiunilor muşchilor. Pe lângă diversele tipuri de creatină (monohidrat, magneziu-chelat, gluconat), glicerolul monostearat este şi el un volumizator muscular.

[woodmart_title subtitle_style=”background” title=”Recomandari WEIDER:” subtitle=”proteine & suplimente sportive „]
Publicat pe Lasă un comentariu

WEIDER – Numele care a pornit totul

Joe Weider

Joe Weider este omul de care se leagă infiinţarea federaţiei internaţionale de culturism (IFBB), organizarea concursurilor Mr. și Ms. Olympia (cele mai importante titluri din culturism), linia de suplimente Weider, precum editarea celor mai cunoscute reviste de profil: Muscle&Fitness și Flex. Nu în ultimul rand, Joe Weider l-a susţinut pe Arnold Schwarzenegger la sfarșitul anilor 60. I-a oferit acestuia un contract pentru a putea concura și locui în America. Dovada cea mai bună că nu a greșit în promovarea tânărului austriac a fost cariera pe care Arnold urma să o aiba, cu 7 titluri Mr. Olympia caștigate, cu numeroase filme în care a jucat, și culminând cu funcţia de guvernator al statului California…

Joe Weider Suplimentele WEIDER

Întotdeauna WEIDER și-a dezvoltat produsele în mod diferit faţă de alte firme. Bineînţeles, aceasta se datorează faptului că JOE WEIDER a antrenat mulţi campioni și a făcut culturismul ceea ce este astăzi. Indiferent ce scop vă propuneţi, fie că vreţi numai să obţineţi un corp atletic, fie că vreţi să impresionaţi publicul urcându-vă pe scena de concurs, principiile construcţiei musculare se aplică oricui.

Antrenamentul cu rezistenţă progresivă, o dietă adecvată și fazele de odihnă suficientă trebuie să fie în echilibru. Iată de ce culturismul este mai mult decât un sport – este un mod de viaţă! Iată de ce calitatea este importantă pentru Weider. Calitatea noastră este factorul major în succesul antrenamentului vostru.

Pentru WEIDER, calitatea înseamnă: control și certificare de la institute independente, folosirea numai a celor mai bune ingrediente și controlul zilnic al acestora, dezvoltare, și fabricarea produselor pentru piaţa Europeană în Germania și Spania, precum și un control foarte strict al produselor finite. Și lista poate fi extinsă.

Pe scurt: WEIDER nu face compromisuri numai pentru a vinde cantităţi mari de produse ieftine. Deoarece corpurile voastre trebuie să plătească în cele din urmă! Și, pentru că produsele sunt testate, folosite și dezvoltate mai departe de către campioni, WEIDER nu poate face compromisuri.

FORMULA 1 PENTRU CULTURIȘTI

WEIDER își dezvoltă produsele pe baza acelorași principii care guvernează industria de automobile. La fel cum industria curselor automobilistice este promotoarea inovaţiilor tehnice pentru producţia autoturismelor de serie, la fel WEIDER RESEARCH GROUPdezvoltă noi produse alături de culturiștii profesioniști, pentru a oferi celorlalţi practicanţi ai culturismului ceea ce au nevoie pentru mușchi masivi și definiţi. Acest cerc înseamnă o colaborare internaţională a unor experţi. În ultimii ani, WEIDER a reușit să îmbunătăţească semnificativ acest ciclu de dezvoltare.

Profesioniștii din Statele Unite fac testările, antrenori din diferite ţări fac evaluări, iar WEIDER RESEARCH GROUP face cercetări și dezvoltă noi produse. Numai atunci când totul este pus la punct și se consideră că este bine, experţii de producţie își încep misiunea. Garantarea calităţii pentru fiecare cutie din orice produs care iese de pe banda de producţie. Aceasta pentru că, la fel ca un motor de Formula 1, corpul unui sportiv are nevoie de un combustibil special pentru performanţe de vârf.

Publicat pe Lasă un comentariu

ISTORIA CULTURISMULUI

Culturismul sau bodybuilding-ul – „construirea corpului” – este sportul dedicat dezvoltării musculaturii printr-o combinaţie de antrenamente cu greutăţi, o dietă specifică creșterii musculare și scăderii stratului de grăsime, alternate cu odihnă-refacere. Culturiștii de performanţă își etalează fizicul în faţa unei comisii de arbitri, care acordă voturi bazate pe mai multe criterii (masă musculară, înălţime, definire, separare, simetrie, proporţionalitate etc).

Dacă în urmă cu 130 de ani oamenii cunoșteau destul de puţine lucruri despre dezvoltarea armonioasă a corpului, astăzi culturismul este un sport cu milioane de adepţi. Iar, fără discuţie, cel mai celebru culturist al tuturor timpurilor este Arnold Schwarzenegger, care, înainte de a deveni cel mai bine plătit actor din lume și guvernatorul statului California, a fost multiplu campion mondial la amatori și profesioniști, precum și deţinătorul a șapte titluri Mr. Olympia, în cea mai importantă competiţie a culturismului profesionist.

Începuturile culturismului – între anii 1880 și 1930.

Culturismul nu a existat până spre sfârșitul secolului al XIX-lea, când a început să fie popularizat de Eugen Sandow. El este creditat ca pionier al acestui sport datorită faptului că și-a etalat fizicul în diverse „demonstraţii de forţă”. Sandow a organizat pe 14 septembrie 1901, la Royal Albert Hall din Londra, primul concurs de culturism din lume. Concursul s-a bucurat de un succes atât de mare, încât toate locurile au fost vândute. Sute de entuziaști au rămas fără bilete, nereușind să intre în sală. Trofeul prezentat acestuia a fost o statuie de bronz reprezentând-ul pe Sandow, sculptată de Frederick Pomeroy. Același trofeu este prezentat astăzi câștigătorilor titlului Mr. Olympia, titlul suprem în culturism.

La 16 ianuarie 1904 a avut loc primul mare concurs de culturism din America, în sala Madison Square Garden din New York. Câștigător a fost Al Treloar, declarat „cel mai perfect dezvoltat om din lume”. El a fost premiat cu 1000 dolari, atunci o sumă impresionantă.

„Anii de aur”

Perioada dintre anii 1940 și 1970 este adesea numită „Anii de aur” în culturism. Acest fapt se datoreaza schimbărilor în idealul fizic în comparaţie de anii de pionierat. Masa musculară mai proeminentă, ca de altfel și simetria și definirea musculară. Schimbarea a fost influenţată și de tulburările de dinaintea celui de-al doilea război mondial. Acestea au inspirat un număr mai mare de tineri să devină mai masivi, mai puternici și mai agresivi ca atitudine. Aceasta a dus la tehnici de antrenament mai bune, noţiuni îmbunătăţite de regim alimentar și echipament mai efectiv. Au apărut mai multe publicaţii și concursuri, iar popularitatea culturismului a luat amploare.

Anii de aur ai culturismului au fost exemplificaţi de plaja Muscle Beach („Plaja mușchilor”) din orașul Santa Monica, California. Între numele celebre din această perioada sunt: Steve Reeves (devenit ulterior actor, având rolul Hercules în mail multe filme), Reg Park (idolul lui Arnold Schwarzenegger), John Grimek, Larry Scott și Bill Pearl.

Popularitatea culturismului

Datorită creșterii popularităţii culturismului, Uniunea Atletică a Amatorilor (Amateur Athletic Union, AAU) a adăugat un concurs de culturism la competiţia sa de haltere în 1939 – iar din anul următor concursul s-a chemat AAU Mr. America. Pe la jumătatea anilor 1940, majoritatea culturiștilor erau nemulţumiţi de activitatea AAU deoarece nu permiteau decât amatori în competiţii și interesul organizaţiei era axat mai ales pe haltere, acestea fiind sport olimpic. Din această cauză, fraţii Ben și Joe Weider au înfiinţat Federaţia Internaţională a Culturiștilor (IFBB) în 1946, sub egida căreia au organizat concursul IFBB Mr. America pentru culturiștii profesioniști.

În 1950 o altă organizaţie, Asociaţia Naţională a Culturiștilor Amatori (NABBA) a început să organizeze concursul NABBA “Mr. Univers” în Marea Britanie. Alt concurs important, Mr. Olympia, sub egida IFBB, a avut loc pentru prima oară în 1965. Este în prezent cel mai prestigios titlu în culturism.

Iniţial concursurile erau doar pentru bărbaţi, dar NABBA a adăugat în 1965 ediţia feminină “Miss Univers”. IFBB-ul a început “Ms. Olympia” în 1980.

Perioada contemporană

În anii ’70, culturismul s-a bucurat de o popularitate explozivă datorită lui Arnold Schwarzenegger și filmului „Pumping Iron” (Pompând fierul). Federaţia Internaţională a Culturiștilor (IFBB) a ajuns să domine sportul, iar rolul organizaţiilor AAU și NABBA s-a diminuat.

Tot în această perioadă a crescut abuzul de steroizi anabolizanţi atât în culturism, cât și în multe alte sporturi. Din acest motiv, precum și din dorinţa de a obţine recunoaștere olimpică, IFBB-ul a introdus teste antidoping stricte.

IFBB a depus eforturi mari pentru a face culturismul sport olimpic. În anul 2000 Comitetul Internaţional Olimpic a admis ca membru IFBB-ul, dar progresul s-a oprit aici. Recunoașterea culturismului ca sport olimpic rămâne controversată deoarece argumentul principal al oponenţilor este ideea că niciun efort atletic nu este depus în timpul competiţiilor. De asemenea, există percepţia (si aici nu incape indoiala mai ales cand este vorba de culturismul profesionist) că nu se poate ajunge la performanţă fără ajutorul steroizilor. Proponenţii susţin că programul de pozare necesită un efort considerabil, pe lângă pregătirea intensă pentru concurs, deci culturismul trebuie considerat sport olimpic.

În anul 2003, Joe Weider a vândut “Weider Publications” – care include prestigioasele reviste FLEX și Muscle & Fitness – grupului AMI (American Media Inc). Ben Weider a fost președintele IFBB din 1946 până în octombrie 2006, când și-a anunţat retragerea. Noul președinte este fostul secretar al IFBB, Rafael Santonja.

Astăzi crește interesul faţă de culturismul natural. La concursurile de culturism natural, participanţii sunt testaţi regulat pentru substanţe interzise (steroizi, diuretice etc) și sunt suspendaţi sau chiar excluși din competiţii pentru rezultate pozitive.

Publicat pe 2 comentarii

DESPRE CONJUGAREA TRECUTULUI LA PREZENT

DESPRE CONJUGAREA TRECUTULUI LA PREZENT – INTERVIU CU PETRU CIORBĂ

Pentru cei mai mulţi dintre practicanţii culturismului, primul contact cu acest sport este reprezentat de revistele de gen; când am păşit eu pentru prima oară într-o sală de culturism, erau foarte puţine reviste de culturism în care să nu apară Petru Ciorbă. De regulă în postura de proaspăt câştigător al unui concurs important, de la Campionatele Naţionale până la Campionatele Mondiale. Numele lui devenise sinonim cu „Campion”. M-am bucurat foarte mult când, în primul an de facultate, am avut ocazia să particip la un seminar despre culturism unde era prezent şi Petru Ciorbă; încă am revista pe care mi-a dat un autograf. Între timp Petru Ciorbă a trecut de la „Campion” la „Legendă” – dar în nici un caz o „fostă legendă”.

Pentru interviul de mai jos l-am vizitat pe Petru Ciorbă la sala CFR, unde se antrenează şi antrenează; după un antrenament pentru picioare care i-ar fi zguduit emoţional pe mulţi dintre cei care îl numesc o „fostă glorie a culturismului”, Petru Ciorbă a povestit despre concursuri, despre mentori, despre greutăţi şi despre victorii. E reconfortant şi motivant să vezi un campion desprins din paginile revistelor de culturism cu care ai crescut că deapănă amintiri şi îşi deschide sufletul de parcă ar fi întâlnit prieteni vechi. Deci, în continuare, despre culturism şi culturism ştiinţific, mentori, antrenamente – şi antrenamente de opt ore pe zi… Îi mulţumesc pentru amabilitate, pentru lecţii şi îl las să „vorbească” în cele ce urmează (şi, conform promisiunii făcute, voi ţine secret numărul record de mici consumat după un concurs…).

Ciorba culturist Pentru început, aş vrea să facem o scurtă incursiune în palmaresul sportiv. Ce ar trebui să scrie pe cartea de vizită a lui Petru Ciorbă?

Pentru început, Petru Ciorbă se trage dintr-o familie de sportivi. Mai toţi din familia mea au practicat un sport până la un anumit nivel. Tatăl meu a fost luptător, fratele meu mai mare şi el a făcut lupte, sora mea a făcut handbal. S-ar părea că eu am dus tradiţia din familie cel mai departe, am făcut înaltă performanţă, trecând prin mai multe discipline. Prima dată am fost gimnast, apoi am făcut puţin atletism, puţin haltere, ceva mai mult lupte libere, am făcut doi ani de kung fu vietnamez, iar din 1979 m-am apucat de culturism, dar fâcând în paralel şi lupte libere, încă o bună bucată de timp.

Cât timp a trecut de la primul contact cu acest sport şi prima victorie într-un concurs?

La început, culturismul era pe categorii de înălţime. La prima mea competiţie, după patru luni de sală, am ieşit campion naţional, după un concurs cu participare selectă – am învins doi campioni naţionali, Nicu Giurgi din Baia Mare şi Alexandru Costache, din Bucureşti. M-au ajutat foarte mult sporturile pe care le-am practicat înainte – în special cei opt ani de lupte libere şi-au spus cuvântul.

Care v-au fost mentorii în culturism?

La început, îmi aduc foarte bine aminte, am chiulit de la o oră de la şcoală şi m-am înscris la cursurile de culturism de la Sala Sporturilor, de care răspundea Florin Vezeteu. El a fost antrenorul secţiei de culturism. Fac o mică paranteză: primul meu titlu, din 1979, nu a fost pentru CFR, ci pentru Şcoala Sportivă Unirea (deoarece Clubul CFR nu avea secţie de culturism). Am plecat în armată, şi din 1983 am început din nou să concurez, iar din acel moment am avut participări în fiecare an la Campionatele Naţionale şi tot din acel an nu am mai pierdut nici un titlu naţional.

Apoi am avut ocazia să mă antrenez cu Florin Preduchin, cu care am avut o foarte bună colaborare o perioadă îndelungată. Aş putea să spun că datorită lui, şi prin învăţămintele lui, am reuşit să păşesc în tainele culturismului ştiinţific. Îi mulţumesc pe această cale. Colaborarea a început în 1986. Îmi aduc foarte bine primul an de antrenamente cu Florin Preduchin, pentru că anul următor, 1987, a fost primul an în care am participat la Naţionale utilizând metodele ştiinţifice de antrenament. Campionatul Naţional a fost atunci la Târgu Mureş. Forma mea fizică a fost atât de bună, încât mulţi din adversarii mei m-au întrebat „Ce cauţi aici?! Ar trebui să concurezi la profesionişti!” Diferenţa dintre mine şi ceilalţi nu era de o clasă, era de trei clase. Deci, baza culturismului de la Florin Preduchin o am.

În armată v-aţi antrenat?

Armata am făcut-o la Piatra Neamţ. Pentru că acolo nu exista o secţie de culturism, am şterpelit de undeva nişte roţi de vagonet, ca să-mi fac o halteră şi să-mi pot continua antrenamentele. M-am antrenat cât mi-a permis timpul. Am continuat să fac şi lupte, la clubul sportiv Ceahlăul Piatra Neamţ.

Dacă v-aţi putea întoarce în timp şi aţi păşi pentru prima oară într-o sală de culturism, care e primul lucru pe care l-aţi face, şi de ce?

De obicei, oamenii cum intră în sală se apucă să facă pectorali… Nu ştiu la ce exerciţiu anume m-aş băga, dar orice aş face, aş încerca să fac corect. Am ajuns de mult timp la o concluzie: ceea ce contează cu adevărat e corectitudinea mişcării. Dacă ne uităm în orice sală, mai ales dacă sunt şi fete, toţi pun greutăţi mult prea mari, încercând să impresioneze. Poţi face presă pentru picioare şi cu o tonă, pe mine nu mă impresionează. La începutul începutului, eu am păţit-o pe propria piele – m-am accidentat folosind greutăţi prea mari; dar numai dacă treci printr-o asemenea experienţă poţi înţelege această lecţie, de a lucra corect, cu cât poţi.

Accidentări aţi avut?

Da, am avut. O dată îmi amintesc că m-am accidentat chiar cu trei săptămâni înainte de un campionat mondial, la care am luat şi medalie. După accidentări am încercat să fac cât mai repede fizioterapie, să mă pot apuca din nou cât mai repede de antrenamente.

Care vi se pare mai riscant, culturismul sau luptele?

Ambele sporturi au avantaje şi dezavantaje, şi au riscurile lor. Totuşi, un plus de risc pentru culturism, pentru că se lucrează cu greutăţi, corpul este dus uneori la extreme, iar coloana vertebrală şi articulaţiile au, ca şi liftul, sarcina maximă. De exemplu, o accidentare serioasă în zona lombară te poate scoate definitiv din viaţa sportivă.

V-aş ruga să explicaţi puţin care era situaţia culturismului când aţi început să vă antrenaţi, ce condiţii aveaţi şi ce dificultăţi aţi întâmpinat? (pentru tinerii care se plâng 10 minute că e ocupat helcometrul în sala super-modernă la care merg, cu aer condiţionat şi automat cu suplimente nutritive…)

Când m-am apucat eu de culturism, condiţiile erau aceleaşi pentru toţi. De suplimente, produse susţinătoare de efort nici nu se punea problema. Nici nu se ştia de ele, erau inexistente. Dacă i-ai fi pomenit cuiva de aminoacizi, sau aminoacizi lichizi, s-ar fi uitat la tine „ca la o maşină străină”. Deci, cei care se antrenau făceau tot ce puteau cu ce aveau. Lapte praf, fel de fel de ingrediente pe care şi le făceau acasă, dar în general condiţiile erau peste tot la fel. Cu toate acestea, participanţii la concursuri erau foarte mulţi. Concursurile ţineau câte două – trei zile, faţă de acum. O zi era dedicată preliminariilor, erau diverse categorii – juniori mici, juniori mari, seniori; apoi finalele pentru toate acestea.

 

Petru Ciorba si Monica MuresanPetru Ciorbă şi Monica Mureşan, Campionatul Mondial

 

Ce stil de antrenament aţi abordat de-a lungul carierei?

Mereu mi-am ciclizat antrenamentele. Florin Preduchin m-a învăţat că, pentru a obţine rezultate maxime – în mod normal, nu poţi obţine decât un vârf de formă pe an – trebuie să-ţi ciclizezi antrenamentul: ai perioada de extra-sezon, perioada intermediară şi perioada pre-competiţională. În funcţie de aceste trei perioade îţi ajustezi antrenamentele. La început faci mai puţine antrenamente, după aceea creşti numărul de antrenamente şi durata acestora, ajungând ca, înainte de concurs, să te antrenezi chiar de două ori pe zi.

În momentul de faţă vă mai antrenaţi? Simţiţi lipsa concursurilor? În ce fel păstraţi contactul cu sportul şi sportivii?

După ce nu am mai concurat, aproape că nu a fost ediţie de Campionat Naţional la care să nu arbitrez, şi vedeam că de la an la an calitatea sportivilor e în scădere. Totuşi, doar în calitate de arbitru, mă simţeam „ca un leu în cuşcă”; am ieşit de 34 de ori campion naţional. Şi dacă te apuci să numeri te plictiseşti. Campion Balcanic. Medalii la Europene. Campion European la Team-Posing. Ultimele patru ediţii ale Campionatelor Mondiale – două medalii de argint, una de bronz, şi apoi Campion Mondial absolut…m-am plictisit.

Cu toate acestea, probabil că aş mai concurat mulţi ani. Ceea ce m-a făcut propriu-zis să nu mai concurez pe plan intern a fost faptul că lumea se cam plictisise de mine, în sensul că la unul dintre ultimele concursuri, la Timişoara parcă (unde mă dusesem, ca de obicei, foarte bine pregătit – lumea îmi ştia valoarea şi nu vroiam să dezamăgesc pe nimeni), şi după ce mi-am câştigat categoria şi concuram la open, am început să aud voci din sală „Iar Ciorbă?!”

Lumea voia o schimbare

Bănuiesc că lumea voia o schimbare, ca la Formula 1, unde Schumacher a fost de şapte ori campion mondial şi oamenii pur şi simplu s-au plictisit de el… după acel concurs, am decis să mă axez doar pe concursurile externe. După aceea am câştigat titlul de Campion Mondial absolut, cu o concurenţă selectă – şi mulţi, mulţi atleţi. De exemplu, îi aud pe unii cum se plâng că au fost la un campionat naţional şi au avut 6 – 7 concurenţi şi deja le tremurau genunchii. Nici în visele mele cele mai frumoase nu am avut ocazia să fiu finalist încă de la cântar. Eu aveam de la 20 de concurenţi în sus. Cei mai mulţi concurenţi la un Campionat Mondial la Lausanne, 45 de concurenţi într-o categorie. Ştiu un caz de la noi când un sportiv a ieşit campion naţional din trei concurenţi. Deci el era practic medaliat de la cântar.

Ce sfaturi le-aţi da celor care vor să se apuce de culturism sau tocmai s-au apucat?

Petru CiorbaMă uit în sală – şi azi am avut o discuţie despre acest lucru – şi văd oameni care vin în fiecare zi. Ei cred că dacă vin în fiecare zi cresc. Iar eu văd că au aceeaşi formă ca în urmă cu 2 – 3 ani. Mai mult nu înseamnă întotdeauna mai bine. Muşchii au nevoie de refacere. Ca să ai rezultate, trebuie să le oferi muşchilor odihna adecvată, alimentaţia corectă, suplimentele potrivite. Fiecare grupă musculară are nevoie de 48 de ore de odihnă. Dacă antrenezi o grupă musculară în fiecare zi, ajungi la supraantrenament – şi nu vei putea depăşi această stare o bună bucată de timp. În primul rând, cei care vor să facă performanţă trebuie să aibă grijă la aceste lucruri. Trei mese în fiecare zi. Suplimente. Ai nevoie de ele. Nu eşti un sedentar, antrenamentele creează nevoi sporite.

Din cei care vin la sala CFR, câţi concurează?

Din 2003, de când răspund de sală şi până acuma, numai pe plan naţional am scos 22 de campioni (atât la băieţi cât şi la fete). O mulţime de medalii la Balcaniadă; Campion European la Juniori, Vice-Campion Mondial la Juniori, medalie de bron la Europenele de Seniori (Vlad, un elev de-al meu), Mulţi spun, de exemplu, că există concursuri zonale la care nu participă nimeni de la CFR. Ştiu că au fost şi comentarii răutăcioase, la o revistă online. Mulţi nu cunosc regulamentul. Zonalele contează pentru calificarea la Naţionale. Or, elevii mei, fiind deja campioni naţionali, erau calificaţi „din oficiu”, deci nu mai erau nevoiţi să participe la Zonale; dar mulţi nu ştiu lucrurile astea.

La sfârşit, câteva întrebări fulger:

Greutăţi libere sau aparate?

Trebuie şi una şi alta. Orice grupă musculară are o mişcare de bază, la care foloseşti greutatea cea mai mare. Muşchii nu cresc cu greutăţi mici. La greutăţi mici obţii o uşoară pompare. De exemplu, mişcarea de bază pentru pectorali este împinsul culcat. La nici un alt exerciţiu nu vei putea folosi o greutate la fel de mare ca la împinsul culcat. Exerciţiile la aparate sunt complementare; deci trebuie făcute şi unele şi altele, dar obligatoriu ai nevoie de un exerciţiu de bază, executat cu greutăţi libere.

Cardio sau regim?

Şi una şi alta. Nu cred că există vreun culturist care să ţină doar dietă, fără cardio. Când concuram, pe lângă un regim alimentar drastic – ajungeam să visez seara doar mâncăruri bune – făceam două antrenamente pe zi, şi după fiecare antrenament făceam cardio. Efectul de ardere a grăsimilor începe de la 15 minute în sus. La început nu vei putea alerga foarte mult, dar trebuie să progresezi treptat – un minut în plus, încă un minut în plus şi tot aşa. Cadenţa ideală pentru cardio, pentru arderea grăsimilor, e aceea care îţi permite să vorbeşti – de exemplu, dacă te antrenezi împreună cu cineva, să te poţi înţelege cu acea persoană, nu să gâfâi.

Puţine repetări sau multe repetări?

Şi una şi alta :)) De exemplu, e bine ca la grupele musculare mari, măcar o dată pe an, să facem un vârf. Sunt muşchi de forţă – limită, sunt muşchi de forţă – viteză, nu îi putem antrena pe toţi la fel. Pectoralul, tricepsul şi bicepsul femural – aceştia sunt muşchi rapizi. Poţi face 10 serii a câte 10 repetări cu 70% din greutatea maximă cu care poţi face o repetare – dar pentru asta trebuie să ştii cu cât faci respectiva repetare. Seriile cu multe repetări se recomandă în perioada pre-competiţională, pentru că obţii o pompare foarte bună şi deja eşti în perioada când arzi din calorii. Dar la grupele mari, chiar şi înainte de concurs, trebuie păstrat în program exerciţiul de bază, cu puţine repetări, pentru a nu se pierde masă musculară.

Deci, antrenament de volum sau scurt şi intens? Care e cel mai lung antrenament pe care l-aţi făcut vreodată?

Din nou, ambele :)) Recordul era de opt ore pe zi. Am ajuns la acest tip de antrenament tot datorită lui Florin Preduchin, care m-a învăţat ce face diferenţa dintre un campion şi un pretendent la titlu. Chiar înainte de concurs, mă antrenam  opt ore pe zi, ca să epuizez glicogenul muscular – acesta e stocat în ficat, în muşchi şi în sistemul circulator. Pentru a-mi putea epuiza glicogenul muscular în cele opt ore, adoptam sistemul dublu-split; încercam să lucrez grupele mari dimineaţă – pentru că se spune că dacă faci efort intens seara nu poţi dormi – iar seara restul. Deci făceam cinci ore în prima parte a zilei şi încă trei ore seara. Am ajuns la un volum de 180 de tone.

Mai ales pe fond de dietă drastică, orele acelea păreau foarte lungi. Fiecare grupă era lucrată cu cât mai multe exerciţii, din cât mai multe unghiuri şi cu cât mai multe serii, până la epuizare. Zilele acelea dinaintea concursului erau atât de dificile, încât tot anul mă gândeam la ele. Sunt ucigătoare. În timpul programului de masă eşti puternic, mănânci bine, împingi mult, dar adevăraţii sportivi cedează în perioada asta. Îmi aduc aminte că la primul Campionat European care s-a ţinut la Constanţa eram în căutare de apă distilată (ca să mă feresc de sare – sarea menţine apa, şi îţi poate da peste cap munca de un an de zile. Mă simţeam de parcă aş fi fost în stare de imponderabilitate. Totul era aievea. Cine nu trece prin aşa ceva nu poate înţelege.

Şi ce se întâmpla la mesele de după concurs?

Foarte mulţi sportivi adorau pizza. Mie nu mi-a plăcut niciodată. În schimb mă dădeam în vânt (asta îmi cerea mie organismul…) după ciorbă de burtă şi mici.

Tehnica de intensitate preferată?

Am aplicat toate principiile de antrenament, dar în special seturile piramidale, şi obişnuiam întotdeauna să fac la fiecare exerciţiu o serie de revenire. Asta însemna că la ultima serie scoteam greutăţile de pe bară sau de pe aparat. De exemplu, eu la împins culcat mă încălzesc cu 80 de kilograme. Recordul meu la împins culcat a fost de 190 de kilograme, chiar pe perioadă de slăbire. După ce terminam seriile de împins, reveneam la 80 de kilograme şi făceam multe multe repetări. Pe mine m-a ajutat foarte mult lucrul acesta.

Un mesaj pentru fani?

Să se păstreze sănătoşi. E cel mai important.