Foamea fiziologică vs foamea emoțională (I)

Te-ai întrebat vreodată de ce ne este foame? Pare evident, dar răspunsurile posibile sunt: (1) Pentru că trebuie să ne satisfacem nevoile de nutrienți ale corpului nostru – pentru a supraviețui; (2) Deoarece corpul nostru caută să mențină structurile și funcțiile celulare; (3) Avem nevoie să ne asigurăm energia pentru a desfășura orice activitate/muncă.

Mecanismele fiziologice și moleculare care reglează aportul alimentar sunt complexe și încă nu sunt pe deplin înțelese. Încercarea de a răspunde la această întrebare ridică o altă întrebare: ne este foame întotdeauna pentru că avem nevoie de nutrienți? Când simțim foamea, tindem să credem că aceasta este cauzată de nevoia de energie a corpului, dar realitatea este că nu este întotdeauna cazul; foamea poate apărea din diverse motive. Prin urmare, dacă ne întrebăm: Cum apare senzația de foame? Răspunsul nu este simplu, fiind analizabil atât dintr-o perspectivă psiho-socio-culturală, cât și dintr-o perspectivă biologică.

Emoțiile noastre joacă un rol important

Emoțiile sunt stări care reflectă situații interne personale, motivații, dorințe, nevoi și chiar scopuri. Fiecare dintre noi trăiește emoțiile într-un mod unic, în funcție de experiențele și personalitatea sa. Aceste emoții influențează modul în care percepem și reacționăm la diverse situații. Unele reacții emoționale sunt înnăscute, în timp ce altele sunt dobândite.

Multă vreme, emoțiile au fost subestimate în raport cu rațiunea în cadrul ființei umane. Literatura extinsă care abordează pierderea sau creșterea în greutate acoperă aspecte precum prevenirea, fiziopatologia, tratamentul nutrițional și patologiile asociate. Cu toate acestea, componenta psihologică a fost neglijată, deși aceasta poate influența creșterea în greutate, relația noastră cu alimentația și poate duce la abandonarea tratamentelor nutriționale sau la dezvoltarea patologiilor aferente. În acest context, devine ușor de înțeles cum emoțiile pot influența alimentația noastră, fenomen cunoscut sub numele de foame emoțională.

Studiile arată că tristețea, durerea, abandonul, vinovăția sau angoasa sunt doar câteva dintre emoțiile care pot fi exprimate prin comportamente alimentare dezechilibrate. Această alimentație emoțională poate fi o modalitate de a exprima sentimente sau emoții pe care nu le recunoaștem conștient, dar care sunt manifestate prin comportamente alimentare. Prin urmare, este esențial să ne oprim și să reflectăm asupra a ceea ce se întâmplă în interiorul nostru, să punem cuvinte pe emoțiile noastre. Această conștientizare poate fi un prim pas important în gestionarea foamei emoționale.

Tipuri de emoții și impactul lor asupra alimentației

Mâncatul emoțional reprezintă alimentația ca răspuns la emoții, fie ele negative sau pozitive, în care mâncarea devine un mecanism de calmare și reglare emoțională.

Emoțiile pozitive, cum ar fi bucuria și celebrarea, pot duce la mâncatul în exces, mai ales în contextul social, cum ar fi petrecerile și reuniunile de familie. De exemplu, cercetările arată că încă din copilărie, asociem emoțiile cu mâncarea. Un copil care este agitat emoțional poate fi calmat prin hrănire și contactul cu îngrijitorul său. Această asociere între emoție și mâncare nu este intrinsec negativă, ci face parte din comportamentele de îngrijire și afecțiune. Cu toate acestea, pe măsură ce creștem, aceste asocieri pot evolua în relații nesănătoase cu mâncarea.

De asemenea, există emoții care nu sunt strict pozitive sau negative, precum plictiseala, care poate fi, de asemenea, legată de mâncatul emoțional. Studiile sugerează că aceste comportamente alimentare îndeplinesc o varietate de funcții emoționale și nu sunt întotdeauna asociate cu consumul de alimente nesănătoase; pot implica chiar și alimente nutritive. Caracteristica definitorie a alimentației emoționale este motivul pentru care se mănâncă, și anume gestionarea unei stări emoționale, nu neapărat mâncarea în sine.

Anxietatea și alimentația emoțională

Este foarte frecvent ca, în timpul consultațiilor, mulți pacienți care doresc să slăbească să menționeze anxietatea ca motiv al comportamentului alimentar. Anxietatea poate fi definită ca echivalentul patologic al fricii normale, manifestându-se prin modificări ale dispoziției, gândurilor, comportamentului și răspunsurilor fiziologice. Gestionarea eficientă a simptomelor anxioase poate duce la o mai bună aderență și permanență în tratamentul pentru modificarea compoziției corporale. Abordarea multidisciplinară a pacientului, care include aspectele psihologice și emoționale, este esențială pentru succesul pe termen lung al oricărui tratament de acest tip.

Referințe:

Foamea emoțională și comportamentul alimentar: Macht, M. (2008). How emotions affect eating: A five-way model. Appetite, 50(1), 1-11. Link »
Anxietatea și alimentația emoțională: Ozier, A. D., Kendrick, O. W., Knol, L. L., Leeper, J. D., Perko, M., & Burnham, J. (2008). The Eating and Appraisal Due to Emotions and Stress (EADES) questionnaire: Development and validation. Journal of the American Dietetic Association, 108(1), 49-58. Link »
Relația dintre anxietate și greutatea corporală: Gariepy, G., Nitka, D., & Schmitz, N. (2010). The association between obesity and anxiety disorders in the population: A systematic review and meta-analysis of longitudinal studies. International Journal of Obesity, 34(3), 407-419. Link »

FOAMEA FIZIOLOGICĂ VS FOAMEA EMOȚIONALĂ (I) »

FOAMEA FIZIOLOGICĂ VS FOAMEA EMOȚIONALĂ (II) »