Publicat pe

Antrenor de campioni: Mihail Kiss

Antrenor de campioni: Mihail Kiss. Născut la 30 august 1930, Mihail Kiss este, la 91 de ani, o personalitate marcantă a comunităţii săcelene (Brașov), dar și al culturismului românesc, un om remarcabil, atât sub aspect profesional, cât și personal. Fire perseverentă și creativă, Mihail Kiss a reușit să înregistreze prima școală de forță particulară în 1967. El s-a apucat sa faca culturism separat de halterofili, improvizand o sala intr-un garaj din Sacele. A fost prima sala de culturism din Romania, dezvoltând, totodată, și aparatul de dezvoltare universală a mușchilor, pentru acesta din urmă fiindu-i conferit Certificatul de Inventator și premiul Lauri în cadrul unei festivități organizate la Brașov.

Activitatea acestuia nu se oprește aici, devenind antrenor al Clubului Sportiv Dinamo și vicepreședinte al Federației Române de Culturism, de la înființarea acesteia, în 1990, până în anul 2000. În anul 1998, Kiss devine președintele Consiliului de Arbitraj, iar din anul 2006 președinte onorific al acestei federații. În întreaga sa activitate se regăsesc peste 10.000 de sportivi înregistrați, având în palmares și un campion mondial în persoana lui László Csaba.

Tot Mihail Kiss este cel care a avut curajul să alunece, la 85 de ani,  pe tiroliana de la canionul “7 Scări”, când a fost inaugurată, deşi are 21 de tronsoane, pe o lungime totală de 2.174 de metri.

Publicat pe

Istoria concursului Mr. Olympia (VI)

15. BRANDON CURRY (2019)

 

Anul 2019 a fost unul neconvențional sub un management nou, condus de Dan Solomon. Absența lui Phil Heath și al lui Shawn Rhoden a făcut ca trofeul Sandow să fie liber de a fi înmânat unui nou potențial olympian.

 Concurenți precum William Bonac, Hadi Choopan, Dexter Jackson s-au luptat pentru acest titlu latent, Brandon Curry ieșind învingător, cu un estetic fantastic pentru masivitatea sa.

16. MAMDOUH ELSSBIAY (2020)

 

Datorită restricțiilor COVID-19, concursul a fost nevoit să fie amânat pentru data de 15-20 Decembrie, ceva neobișnuit pentru istoria acestei competiții, dar necesare având în vedere condițiile speciale.

 În acest an Phil Heath s-a intors pe scenă, determinat să câștige cel de-al optulea titlu, dar concurența este la cote maxime. O figură surprinzătoare care a fost un concurent de temut mulți ani la rând, dar care niciodată nu a reușit să intre într-o formă de top avea să câștige titlul în timp ce Phil și Brandon se luptau pentru trofeul Sandow. Egipteanul “Big Ramy” și-a făcut în acest an temele și a venit în cea mai bună formă a sa: masivitate, simetrie, condiționare pe care nici Brandon și nici Phil nu au reușit să o învingă, aceștia clasându-se pe locul II și respectiv III.

 Big Ramy a reușit nu numai să câștige titlul de Mr. Olympia, dar și titlul de “People’s Champ” – Campionul publicului, titlu organizat în cadrul acestei competiții încă din 2018. În acea zi, Mamdouh nu numai că a plecat cu trofeul Sandow, dar și cu inimile publicului!

Aceasta este istoria prestigiosului concurs Mr. Olympia, o istorie plină de legende și farmec, care ne convinge în fiecare an că trupul și mintea omului nu are limite definite. În momentul publicării acestui articol ne pregătim de ediția Mr. Olympia din 2021 și suntem foarte curioși să aflăm cine credeți voi că va pleca acasă cu trofeul Sandow! Își va apăra Big Ramy titlul? Vedem o versiune nouă al lui Phil Heath? Pregătește Brandon un plan de atac pentru a-și recâștiga titlul? Sau avem parte de o surpriză de la un concurent nou?
Vezi continuarea pe link-uri:

Recomandari WEIDER:

Publicat pe

Istoria concursului Mr. Olympia (V)

12. DEXTER JACKSON (2008)

 

Înainte de a-l învinge pe Jay Cutler în 2008, Dexter participa la competițiile profesioniste de culturism de 10 ani, câștigând titlul de Mr. Olympia la vârsta de 38 de ani. Dexter este cel mai longeviv olympian din istorie, prima sa apariție pe această scenă fiind în anul 1999 iar retragerea sa și-a anunțat-o în anul 2020.

13. PHIL HEATH (2011-2017)

 

Jay a reprezentat un mentor, dar și un prieten de nădejde pentru Phil, prietenie pe care au purtat-o unul altuia inclusiv pe scenă în 2011, când Jay a fost detronat de către Phil. Poreclit “The Gift” , Heath impresiona cu o simetrie aparte, mușchi rotunzi și o condiționare incredibilă. Trupul său părea ca o figură tridimensională din orice unghi îl priveai, calitate care i-a asigurat 7 titluri consecutive.

 “Ești pregătit? O să fii regele acestei lumi a culturismului … te rog doar să nu cazi în genunchi” spuse Jay în ultimul moment al domniei sale ca Mr. Olympia către Phil, ambii izbucnind în râs.

 

Între 2011 și 2014 rivalitatea dintre Phil Heath și Kai Greene ajunsese la cote maxime, aceștia având diferite schimburi de cuvinte tensionate în timpul conferințelor cu presa, chiar ajungând în 2014 la un moment foarte tensionat pe scenă, care din fericire nu s-a ajung la violență. Phil recunoaște faptul că rivalitatea dintre el și Kai l-a ajutat să își depășească limitele, fiind mereu vigilent și pregătit să fie cu un pas înaintea competiției și că datorită lui Kai, Phil este campionul de astăzi.

 Phil a continuat să domine acest sport până în 2017, când a suferit o hernie abdominală severă care a necesitat intervenție chirurgicală, afectându-i esteticul.

14. SHAWN RHODEN (2018)

 

Culturistul jamaican, Shawn a reușit să îl învingă pe Phil, câștigând titlul de Mr. Olympia la vârsta de 43 de ani (la fel ca Dickerson). Acesta a reușit să impresioneze cu o condiționare superioară și un estetic clasic, lucru care a fost râvnit datorită lipsei de condiționare a participanților în ultimii ani.

 Din păcate, Shawn nu a reușit să fructifice mai departe potențialul din cauza unui dosar penal sub care acesta era acuzat de viol, iar federația i-a impus interdicția de a mai concura în competiție.

Vezi continuarea pe link-uri:

Recomandari WEIDER:

Publicat pe

Istoria concursului Mr. Olympia (IV)

9. DORIAN YATES (1992-1997)

 

Poreclit ca “The Shadow”, Yates avea obiceiul să apară spontan la competiții mari fără să își confirme sau să își retragă prezența, câștigând competițiile. Yates evita contactul cu publicul, fiind de găsit doar în sala din Birmingham unde se antrena din greu. El este cel care a dat naștere standardului de “Mass Monsters” în culturism, impresionând cu un spate imens, densitate și duritate musculară ca de granit.

 Era monștrilor începe în anul 1992 cu victoria lui Yates împotriva lui Kevin Levrone, câștigând titlurile consecutiv până în 1997. Dominanța sa nu a fost scutită de provocări, acesta suferind numeroase accidentări datorită stilului său intens de antrenament pe tot parcursul anului, cu toate acestea el a continuat să lupte până în anul 1998 când o ruptură de triceps l-a pus în imposibilitatea de a mai concura în anul acela.

10. RONNIE COLEMAN (1998-2005)

 

Lumea culturismului a fost zguduită (la propriu) cu prezența monstrului parcă inuman, Ronnie Coleman. Cu o postură colosală, densitate musculară masivă și condiționare până la os, “Regele” Ronnie reușește să impresioneze an de an între 1998 și 2005 cu detalii noi parcă nemaivăzute pe un trup uman. Masivitatea sa ascundea o emoție adâncă care a devenit un obicei la fiecare victorie a sa, căzând în genunchi în fața publicului de emoție la anunțul oficial.

Singura persoană care a avut capacitatea de a-l provoca pe Ronnie, era Jay Cutler, care era mereu sub el în clasament pregătit să îi ia locul. Rivalitatea lor devenea deja o obișnuință între acești ani, concursul Mr. O fiind considerată show-ul luptei lui Ronnie și Jay.

Ronnie nu era doar unul din cei mai buni culturiști din lume, dar și unul din cei mai puternici, Greutățile cu care se antrena pentru repetări ajungeau și la 360kg pentru genuflexiuni și îndreptări.

11. JAY CUTLER (2006, 2007, 2009, 2010)

 

Jay a fost determinat să îl învingă pe Ronnie Coleman, perseverând an de an și venind cu îmbunătățiri în fiecare ediție a competiției, astfel încât în anul 2006, acesta reușește să îl detroneze pe Ronnie.

“Jay nu m-a învins, el doar cât îmi ține trofeul Sandow până când îl iau eu înapoi în septembrie” spuse Ronnie în 2007, în tentativa de a-l învinge pe Jay și stabilirea recordului de 9 titluri de Mr. O, dar Jay nu se lasă intimidat: “Am muncit prea mult pentru acest titlu, este al meu și am de gând să îl păstrez!”. Jay reușește să își apere titlul în 2007, dar nu în fața lui Ronnie, ci în fața celei mai bune versiuni al lui Victor Martinez, Ronnie anunțându-și retragerea după clasarea pe locul IV.

Cutler este singurul olympian care a reușit să își recâștige titlul după o înfrângere. În anul 2008, lupta era strânsă între Dexter Jackson și Jay Cutler, Dexter dominând cu o condiționare excepțională și proporții fluide, iar Jay dominând cu masivitatea. Diferența scorului între cei doi a fost de 7 puncte în favoarea lui Dexter. Înfrângerea în fața lui Dexter l-a propulsat pe Jay spre a-și dezvălui cea mai bună versiune a sa, recâștigând titlul în 2009 cu cea mai impresionantă condiționare pentru masivitatea sa de până acum și continuând cu victoriile și în 2010.

Vezi continuarea pe link-uri:

Recomandari WEIDER:

Publicat pe

Istoria concursului Mr. Olympia (III)

6. CHRIS DICKERSON (1982)

 

Chris Dickerson reușește în anul 1982 să câștige titlul de Mr. Olympia la impresionanta vârstă de 43 de ani, făcându-l unul din cei mai bătrâni câștigători ai acestui titlu. Palmaresul său este impresionant, reușind să obțină 15 titluri în cariera sa de aproape 30 de ani de activitate sportivă. Este de asemenea primul culturist care a reușit să câștige Mr. Olympia și titlul de Master Mr. Olympia (competiție dedicată celor peste 40 de ani).

7. SAMIR BANNOUT (1983)

 

Mr. Olympia se întoarce în Germania în anul 1983, dar de data aceasta în Munich, unde “Leul din Lebanon” , Samir Bannout reușește să impresioneze cu un estetic bine conturat și o coregrafie fluidă și artistică. Lupta pentru titlul de Mr. Olympia a fost una strânsă, având rivali precum Mohammed Makkawy și tânărul Lee Haney, dar Samir totuși reușește să domine.

8. LEE HANEY (1984-1991)

 

După victoria lui Samir în 1983, nimeni nu ar fi bănuit că determinarea lui Lee Haney ar urma să domine aproape un deceniu. Lee Haney se întoarce în anul 1984 după ce s-a clasat pe locul III anul precedent, devenind de neoprit, la propriu și la figurat, fiind de neînvins timp de 8 ani consecutivi.

Echilibrul perfect dintre masivitate, simetrie și estetic și-a făcut prezența din New York în Bruxelles(Belgia), Gothenburg(Suedia), Rimini(Italia) și înapoi în State: Los Angeles, Chicago și Florida sub forma lui Lee Haney. Între 1984 și 1991, Haney a călătorit și a dominat toate edițiile Mr. Olympia în toate locațiile unde a fost organizat. Printre rivalii săi se numără Rich Gaspari, Lee Labrada și Dorian Yates.

Vezi continuarea pe link-uri:

Recomandari WEIDER:

Publicat pe

Istoria concursului Mr. Olympia (II)

3. ARNOLD SCHWARZENEGGER (1970-1975, 1980)

 

După înfrângerea față de Sergio, Arnold a muncit neobosit pentru a-l învinge pe “The Myth”, reușind în anul 1970 să câștige primul său titlu de Mr. Olympia. De atunci și-a promis că va ține acest titlu până la retragerea sa, ceea ce s-a și întâmplat timp de 5 ani consecutivi.

 Următorul an a fost pentru prima oară când Mr. Olympia a fost organizat în frumosul oraș Paris, însă acest an ar fi născut controverse, Arnold câștigând necontestat, dar nu din cauză că nimeni nu a vrut să participe împotriva lui, ci datorită unui conflict între federația NABBA (National Amateur BodyBuilding Association) și IFBB. Astfel toți atleții care au participat în acel an la Mr. Universe, nu au avut voie să participe la Mr. Olympia, printre care singura persoană care putea să îl provoace pe Arnold, însuși Oliva, câștigătorul Mr. Universe în anul 1971.

Sergio Oliva a avut a doua șansă de a-l învinge pe Arnold în anul 1972, fiind determinat să demonstreze că el este cel mai bun culturist din lume.

Pe scena din Essen, Germania, cei doi s-au luptat din greu pentru acest prestigios titlu. Competiția între ei a fost foarte strânsă, juriul fiind pus într-o dificultate considerabilă de a anunța un câștigător. Cu un vot de 4 la 3 din 7 jurați, Arnold câștigă al treilea titlu consecutiv de Mr. Olympia.

Arnold își continuă dominanța pe scenă până în anul 1975, când își anunță retragerea în scopul urmării unei cariere în cinematografie, retragere ce avea să devină doar temporară. În acest an s-a filmat de asemenea și filmul documentar “Pumping Iron” care urmărește rivalitatea culturiștilor Mike Katz și Ken Walker, Arnold Schwarzenegger și Lou Ferrigno în pregătirile lor spre Mr. Universe și respectiv Mr. Olympia.

Anul 1980 reprezintă cea mai controversată ediție a competiției Mr. Olympia. Arnold pe atunci fiind un promoter al competiției, decide să revină pe scenă într-un mod neașteptat în timp ce acesta se pregătea de filmările pentru filmul “Conan”.  Acesta este încoronat pentru a șaptea oară Mr. Olympia.

4. FRANCO COLUMBU (1976, 1981)

 

Bunul prieten al lui Arnold, actor italian, powerlifter, campion la box și chiropractician, câștigă titlul de Mr. Olympia în 1976 și 1981 în timp ce participa la nenumărate competiții de forță, fiind prezent la prima ediție de “World Strongest Man” în 1977. Cu o înălțime de doar 165 cm, Columbu a impresionat cu masivitatea și esteticul pe care reușea să îl “îndese” Într-o structură corporală așa de mică. Pe lângă fizicul său impresionant, Columbu impresiona cu o forță incredibilă pentru anii aceia, având recorduri precum 238kg ridicate la împins din culcat cu haltera din plan orizontal, genuflexiuni cu haltera de 297kg și îndreptări cu haltera cu 340kg.

5. FRANK ZANE (1977-1979)

 

Zane demonstrează că un olympian nu trebuie neapărat să fie caracterizat de masivitate, aceasta fiind cu mult inferioară dacă nu este acompaniată de un estetic și o condiționare calitativă. Cunoscut sub porecla de “Chimistul”, licențiat în științe și profesor de matematică și chimie, Zane avea o afinitate meticuloasă pentru simetrie și proporții estetice, făcând din trupul său o adevărată artă inspirată parcă din statuile grecilor antici. Timp de 3 ani acesta prezintă un standard diferit pentru imaginea culturismului, câștigând titlul de Mr. Olympia între anii 1977 și 1979. 1977 este de asemenea anul când a fost înmânat pentru prima oară trofeul Sandow, făcând referință la Eugene Sandow, considerat pionierul culturii fizice și cel care a organizat pentru prima oară în istorie un concurs de culturism în anul 1901.

Vezi continuarea pe link-uri:

Recomandari WEIDER:

Publicat pe

Istoria concursului Mr. Olympia (I)

Bătălia celor mai puternici și musculoși oameni, sculptați din fier, voință și pasiune, se organizează în toamna fiecărui an, mereu pe aceeași scenă grandioasă: Mister Olympia!

Pasionați de culturism și fitness, practicanți, entuziaști, concurenți sau pur și simplu curioși din toată lumea, toți urmăresc cu uimire și apreciere trupurile de zei, parcă din altă lume, ale concurenților calificați la cel mai prestigios concurs de culturism. Uimirea nu constă doar în simplul estetic, dar și în capacitățile incredibile ale trupului uman, concurenții impresionând publicul și juriul în fiecare an cu forme mai conturate, mușchi mai rotunzi și coregrafii mai artistice.

Omul din spatele acestei mișcări este însuși “The Masterblaster”: Joe Weider, promotorul care a adus culturismul din taboo, în cotidian!

Pe când Mister Universe era cel mai prestigios titlu în culturism și ca răspuns pentru tentativa de sancționare injustă a sportivilor săi de către AAU (American Athletic Union), Joe Weider și fratele său Ben au luat decizia de a-și crea propria federație dedicată culturiștilor: International Federation of BodyBuilding (IFBB).

Odată creată federația IFBB, Joe și Ben și-au propus să creeze cea mai prestigioasă competiție de culturism din lume, unde toți câștigătorii Mr. Universe aveau șansa de a se lupta pentru un nou titlu și pentru a câștiga bani, sprijinindu-i astfel financiar.

Numele de Mr. Olympia este de fapt inspirat de la “Olympia Brewing Company” , o fabrică de bere din Washington. În timp ce Joe și echipa sa se gândeau la un nume caracteristic competiției lor, Joe exclamă spontan: “Eroic! Mitic! Celest! Mr. Olympia!” în timp ce se bucură de berea Olympia. Sub numele și tematica aceasta urmează frumosul sport al sculptorilor în carne și fier să ajungă pe marele ecrane la un nivel mondial, reușind să inspire spiritul omului iubitor de estetic.

16 Mr. Olympia! Câteva cuvinte despre câştigătorul fiecărei ediţii.

1. LARRY SCOTT (1965-1966)

 

Totul a început în anul 1965, pe data de 18 Septembrie în New York, când legendarul Larry Scott a scris istorie devenind primul olympian. Larry a reușit să descrie cu adevărat imaginea culturismului, cu brațe care pe atunci păreau imposibil de crezut și cu o carismă electrizantă, cunoscut sub porecla “The Golden Boy”, Larry a fost încoronat (la propriu) Mister Olympia. Astăzi toată lumea cunoaște premiul simbolic al acestui concurs ca fiind statuia Sandow, dar la prima ediție, încoronarea primului olympian a fost făcută mai literal, fiind oferită coroana Olympia. Pe lângă această coroană, lui Larry i s-a oferit suma de 1000$.

Larry este de asemenea și singurul culturist care deține cele mai prestigioase titluri, fiind încoronat Mr. America și Mr. Universe înainte de a deveni primul olympian. Acesta câștigă titlul de Mr. O și anul viitor, 1966, anunțându-și retragerea din sport, devenind singurul competitor care a concurat și nu a pierdut niciodată.

2. SERGIO OLIVA (1967-1969)

 

Culturistul cubanez Sergio Oliva, poreclit ca “The Myth” aduce esteticul și eleganța pe scenă, dominând anii 1967, 1968 și 1969. Dominând în adevăratul sens al cuvântului, astfel încât în anul 1968 a fost anul în care a câștigat necontestat, fiind singurul concurent. 1969 în schimb acesta scrie istoria, fiind singurul culturist care l-a învins pe legendarul Arnold Schwarzenegger.

“M-a distrus. Era așa de mare, așa de fantastic, nu exista nici măcar o șansă să îl pot învinge. Nu îmi place să-mi recunosc înfrângerea, dar am știut de la început că Sergio era mai bun. M-am mulțumit cu locul 2 înainte de a urca pe scenă”, scrise Arnold în autobiografia sa din 1977: „Arnold: The Education of a Bodybuilder”.

Vezi continuarea pe link-uri:

Recomandari WEIDER:

Publicat pe

Drumul culturismului din taboo în cotidian (III)

„Umflă-ți mușchii și pompează-ți brațele, fă-ți pectoralii să explodeze și fii puternic ca un super-erou!”

„Umflă-ți mușchii și pompează-ți brațele, fă-ți pectoralii să explodeze și fii puternic ca un super-erou!”, acest mesaj l-a inspirat pe Arnold Schwarzenegger, să urmeze calea care mai târziu l-ar fi făcut unul din cei mai faimoși culturiști din lume.

Reg Park, de 3 ori Mr. Universe, a reprezentat pentru Arnold scânteia de a începe culturismul după ce l-a văzut într-una din revistele fraților Weider, scânteie care l-ar fi adus la prestigiul de “imagine” a culturismului.

În viziunea lui Joe, Arnold avea simetria și musculatura perfectă pentru a reprezenta cu mândrie simbolul acestui sport. Joe știa că Arnold merita mai mult, Arnold aparținea acestei lumi visate încă din tinerețe de Joe, așa că a facut tot posibilul de a-l aduce în State în 1968. I-a plătit pentru drum, i-a plătit pentru cazare și bani de cheltuială și pentru studii, iar tot ce trebuia el la schimb să facă era exact ce știa el mai bine: să se antreneze! I-a fost mentor, antrenor, îndrumător, dar și tată. Relația celor doi era așa de strânsă și legată încât Arnold era singura persoană capabilă să îi dezvăluie partea emoțională al lui Joe. Cu 7 titluri de Mr. Olympia, o carieră fenomenală în actorie, un star și un guvernator excepțional, Arnold încă este considerat cel mai bun culturist din istorie, asta datorită viziunii și inițiativei lui Weider.

.

“Nu am să îți dau bani, dar te voi învăța să faci bani!”, Shawn Ray, unul din cei mai promovați culturiști de pe revistele lui Weider aplică până și în ziua de astăzi principiile și sfaturile pe care Joe l-a învâțat cât timp i-a fost alături. Joe nu forma doar culturiști de succes, ci oameni de succes. Contractul semnat de către Shawn în anul 1987 l-a convins să îi fie alături lui Joe până în ziua de astăzi. De la competitor la prezentator și ambasador, Shawn a fost prezent la fiecare ediție de Mr. Olympia, chiar și când Joe a plecat de lângă noi, totul ca semn de recunoștință și respect profund pentru mentorul său.

Frăția de fier: Weider

Joe și Ben și-au construit propria realitate, propriul univers, deoarece doar așa ei ar fi putut să se simtă fericiți și împliniți. Bogăția nu a fost un scop pentru ei, dar au oferit bogăție și valoare în lumea pe care ei au creat-o pentru noi astăzi. Sub imperiul lor au construit oameni, vedete, legende și au schimbat nu numai viețile lor, dar și viețile noastre. Health&Fitness acum este o industrie esențială societății noastre, iar eforturile celor doi frați au adus viața omului de rând, practicantului de loisir și a sportului de performanță la culmi înalte. Înțelegem ideea de sport și sănătate diferit iar interesul spre un stil de viață sănătos a crescut.

Din păcate, frații Weider nu mai sunt printre noi astăzi, primul care ne-a spus adio fiind Ben, în anul 2008, urmând ca Joe să se alăture fratelui său în 2013. Și-au trăit viața împărtășind pasiunea lor cu lumea întreagă, modelând-o după visul lor.

Recomandari WEIDER:

Publicat pe

Drumul culturismului din taboo în cotidian (II)

„Eroic! Mitic! Celest! – Mr. Olympia!”

IFBB (International Federation of BodyBuilding) este astăzi organizația care coordonează majoritatea competițiilor de culturism din întreaga lume, dar câți dintre noi știm că defapt IFBB a fost creat ca răspuns al fraților Weider împotriva tentativei de sancționare injustă a federației AAU (American Athletic Union), care era responsabilă pentru organizarea concursului Mr. Universe. Sub pretextul că sportivii lui Weider nu erau amatori, ci doar angajați ai firmei sale, AAU a încercat să îi descalifice, moment în care frații Weider și-au promis că vor da naștere celei mai mari și prestigioase organizații de culturism – IFBB.

Eroic! Mitic! Celest! – Mr. Olympia!”, numele celei mai mari și grandioase competiții de culturism din lume, a venit de fapt de la denumirea unei beri artizanale, pe care Joe o savura căutând un nume demn viziunii sale. Cu înființarea organizației IFBB, frații Weider și-au dorit să creeze o competiție unde cei mai buni culturiști din lume să poată concura și să promoveze sportul. 

Prima competiție de Mr. Olympia a avut loc în data de 18 Septembrie 1965, când Larry Scott (foto) ar fi câștigat primul titlu. Astăzi este una din cele mai vizionate competiții din lumea sportului, fiind vizionată nu doar de practicanți, competitori sau fani, dar și de oameni obișnuiți cu interese mai puțin înclinate spre culturism; toată lumea vrea să vadă lupta celor mai musculoși și puternici oameni din lume. Pe această scenă culturismul a atins apogeul, creând povești, legende, superstar-uri. Aici s-a făcut istorie și continuă să se scrie istoria acestui sport, cu talente noi și divizii noi.

Ben Weider a fost primul președinte al IFBB, coordonând și organizând competiții și evenimente de culturism și fitness încă din anul 1946, până în 2006 când și-a anunțat retragerea din funcție. Cu crearea acestei organizații, sportul acesta a avut o expunere mondială, având activitate în peste 50 de țări.

Recomandari WEIDER:

Publicat pe

Drumul culturismului din taboo în cotidian (I)

Drumul culturismului din taboo în cotidian

Aspectul fizic, vitalitatea și longevitatea reprezintă astăzi elemente cheie ale bunăstării oamenilor, recunoscute de către societate, dar nu mereu a reprezentat o prioritate pentru omul modern. Cum ar arăta astăzi lumea dacă nu am avea la dispoziție sălile de fitness și specialiștii în mișcare fizică care să ne îndrume spre un stil de viață mai activ, suplimentele nutritive și nutriționiștii care să ne ghideze spre o alimentație echilibrată și sănătoasă, modelele de fitness și culturism care să ne inspire să acționăm împotriva stilului de viață sedentar și plin de vicii?

Până în 1940, lucrurile arătau foarte asemănător, dar impulsul și perseverența a doi frați pasionați ai culturii fizice, aveau să schimbe cu totul modul în care activitatea fizică, alimentația și sănătatea erau privite: frații Weider.

„Un copil mic și sfrijit”

„Un copil mic și sfrijit” , așa se descria Joe Weider când își amintea de copilăria sa, fiind o țintă ușoară pentru bullying, batjocorit și judecat nu numai pentru statura sa, dar și pentru etnia sa.

Cei doi frați trăiau într-un cartier sărac din Montreal, Canada, într-o comunitate evreiască. Louis și Anna Weider, părinții lor au emigrat din Polonia în speranța unui trai mai bun, dar care nu avea să fie pe așteptările lor. Sărăcia și antisemitismul din jurul lor i-au determinat pe frați să își dorească mai mult de la viață, iar prima scânteie a fost în momentul în care au văzut pentru prima oară un trup bine sculptat în revistele locale de sportivi de atunci. Halterofili, boxeri, wrestleri, toți cu un fizic impresionant: mușchi mari și evidenți, talie subțire și abdomen reliefat. Știau că singura modalitate de a scăpa de batjocură este să își dezvolte corpul, astfel încât nimeni să nu mai îndrăznească să se lege de ei și de familia lor.

.

Cu o bară veche și două roți dintr-un depou, Joe și-a făcut singur propria halteră, pe care urma să o utilizeze pentru a-și construi nu numai trupul, dar și încrederea în sine, hrănindu-și astfel visul. Dezvoltarea sa avea să fie una frumoasă, toată lumea din cartier îl admira, mai puțin mama sa care considera că ridicatul de greutăți îl făcea să pară un sălbatic. Tatăl său pe de altă parte îl sprijinea și era mândru de direcția pe care a ales-o, el lucrând de o viață la o fabrică, visând să-și vadă copiii liberi, trăind o viață prosperă făcând ceea ce le place.

Din fericire pentru ei, așa urma să fie, astfel încât la primul său concurs de haltere din 1937, la vârsta de doar 17 ani, a reușit să ridice – în stil aruncat – cu 31 kg mai mult decat restul concurentilor – și să câștige concursul. Reputația sa era în continuă creștere, iar oamenii din Montreal erau din ce în ce mai interesați de această activitate fizică numită “Culturism” .

„Acesta este viitorul! Așa vom vizualiza fizicul și sănătatea, pentru că asta este calea corectă!”

Cu solicitarea celor din jur a venit și inițiativa de a le servi oamenilor informații de valoare despre cum să-și dezvolte corpul armonios și sănătos. În 1939, la vârsta de 19 ani cu doar 7 dolari în buzunar, Joe a început lucrul la ceea ce urma să ajungă un imperiu al industriei de fitness: revistele de culturism. Știa că informația o putea împărtăși cu ceilalți doar prin intermediul publicațiilor. Viziunea unui trup perfect, o selecție de exerciții în care să lucrezi toți mușchii și mesaje care erau menite să inspire, toate acestea au fost așternute pe hârtie de către Joe Weider în prima sa publicație a revistei “YOUR PHYSIQUE” , care a apărut pentru prima dată în 1940.

.

Joe a văzut încă de la început ceva special în culturism, ceva ce pe vremea aceea era un lucru taboo, în zilele noastre este considerată o activitate cotidiană, iar toate acestea datorită viziunii sale. A trebuit să ducă o luptă lungă cu doctorii și fiziologii care negau beneficiile antrenamentului cu greutăți, precum și cu investitorii care nu vedeau potențialul de profit dintr-un asemenea business, dar frații Weider au continuat neobosiți să răspândească informația și să inspire oamenii spre a-și schimba stilul de viață.

Nu aveau timp de dubii și nici timp de contemplare, știau că vor avea succes. “Acesta este viitorul! Așa vom vizualiza fizicul și sănătatea, pentru că asta este calea corectă!” , acestea sunt vorbele pe care Joe nu ezita să le puncteze în negocieri, vorbe care au prezis realitatea din ziua de astăzi.

.

Cu urcușuri și coborâșuri, pentru frații Weider nu exista un plan B. În 1944, ANC (American News Company), distribuitorul monopol de reviste, cărți și ziare din State pe vremea aceea a văzut potențialul viziunii lui Weider, și i-a propus un contract care urma să-l propulseze la nivel național. 16 reviste de succes publicate cu peste 25 de milioane de cititori, la vârsta de 30 de ani, frații Weider erau deja milionari, dar visul lor ar fi urmat să fie pus la încercare … 1957 este anul în care ANC a falimentat, lăsându-i peste noapte pe frații Weider cu datorii de milioane de dolari.

Pe când toată lumea din jurul lor îi sfătuia să falimenteze, ei au plătit fiecare dolar din datorii și astfel în 1960 ar fi recâștigat monopolul. Culturismul avea să fie promovat la nivel mondial, după ce Ben a luat decizia de a călători în lume pentru a împărtăși cu alte țări beneficiile și avantajele antrenamentului cu greutăți. Sălile de antrenament începeau să câștige popularitate, iar sfârșitul anilor 1970 ar fi adus antrenamentul cu greutăți în cotidian, cu milioane de practicanți și pasionați.

.

Publicațiile sale atingeau toate ariile de health&fitness, de la “YOUR PHYSIQUE” care astăzi este cunoscută ca “MUSCLE&FITNESS”, orientată spre culturismul și fitness-ul amator, legendara revistă “FLEX”, care abordează culturismul profesionist, un stil de antrenament mai “hardcore”,”MUSCLE POWER”, având ca temă principală antrenamentul de forță, “SHAPE”, devenind revista #1 pentru fitness-ul feminin, “FIT PREGNANCY”, dedicat viitoarelor mame care abordau nu numai tematica activității fizice, dar de asemenea și sfaturi despre o sarcină sănătoasă și “MEN’S FITNESS”, cea mai renumită revistă de fashion și fitness.

.

Încă din 1940, Weider recomanda utilizarea suplimentelor nutritive, știind că în alimentația omului de rând exista o carență în atingerea necesarului proteic, precum și lipsa leguminoaselor și alimentelor bogate în micronutrienți, ceea ce ducea la carențe de vitamine și minerale, iar asociat cu viciile anilor de atunci, sănătatea omului de rând era sabotată. Weider au fost primii care să pună accent pe o alimentație sănătoasă și echilibrată, iar firma lor de suplimente, “Weider Nutrition” a fost considerată prima companie de nutriție sportivă. Accentul era mereu pus pe calitate, iar inclusiv până în ziua de astăzi, Weider excelează în nutriție sportivă, având o gamă largă de suplimente pentru orice obiectiv.

Recomandari WEIDER:

Publicat pe

ANTRENAMENT CU TERMINATORUL (I)

Antrenament cu Terminatorul

ANTRENAMENT CU TERMINATORUL.
21 iulie 2014 Ora 8:45 dimineaţa, New Orleans

Într-o scenă celebră din Pumping Iron, la câteva momente după câştigarea celui de-al şaselea titlu consecutiv la Mr. Olympia, Arnold exclamă: „Renunţ la competiţii, dar nu voi renunţa niciodată la culturism”. Patruzeci de ani mai târziu, îşi păstrează cuvântul dat, continuând să tragă de fiare aproape zilnic, fie în sala de acasă (extreme de bine echipată – se putea altfel?), fie la Gold’s Gym în Venice (unde poate fi văzut destul de des), sau în sala vreunui hotel din Leeds, sau Singapore, sau Mumbai.

.

La vârsta de 67 de ani, Arnold pare să aibă mai multă energie – şi mai multă poftă pentru călătorii – ca niciodată. Acest lucru înseamnă că trebuie să-şi adapteze programul de antrenament la o varietate de tipuri de săli, de la cele cu adevărat opulente la cele sărăcăcioase. În New Orleans, dotările sălilor sunt undeva la mijloc, dar tind să fie destul de slab utilate.

În prima mea dimineaţă în New Orleans, mă întâlnesc cu Ketchell în holul hotelului, la nouă fără un sfert; mă anunţă că ar trebui să ne îndreptăm spre sala de culturism, unde ne vom întâlni în scurt timp cu Arnold. Sala se numeşte Downtown Fitness Center şi se află într-un mall modest, câteva etaje mai jos de locul unde sunt cazaţi Arnold şi compania.

.

Îmi aminteşte mai degrabă de un centru „spa” din Long Island unde lucra mama mea la începutul anilor ’80, cu un tavan care părea că stă să se prăbuşească, o podea acoperită de covoare şi totul vopsit într-o combinaţie de culori demnă mai degrabă de un car alegoric al festivalului Mardi Gras decât de o sală de culturism. Oricum, o parte din echipamentul sălii din New Orleans părea că şi datează de pe vremea când mama lucre ca antrenor personal. Ganterele sunt lipsite de orice luciu, uzate, iar majoritatea aparatelor sunt Cybex şi Nautilus, cu cadrul alb şi tapiţeria verde. Poate s-a căutat un aspect retro, mă gândesc.

Pentru mine e ziua de picioare şi umeri. Simţindu-mă un pic obosit, mă hotărăsc să schimb puţin lucrurile şi să încep cu umerii, acumulând energie pentru picioare. Descopăr un aparat pentru împins de la umeri din şezând, lângă un perete acoperit de oglinzi, şi îmi încep antrenamentul. Pe când efectuez setul de încălzire, simt o atracţie magnetică venind dinspre intrarea sălii.

.

„Ce faci, Arnold, cum îţi merge?” exclamă voios un tip mai în vârstă, de la recepţie.

„Bună dimineaţa!” răspunde Terminatorul, care intră în sală aşa cum intră în orice încăpere – cu aerul unui erou care se întoarce la supuşii săi. Cel puţin aşa mi se pare mie. E flancat de Rauter, von Huene, şi Schmidt. După ce-i face un semn scurt lui Ketchell, mă observă la aparatul pentru umeri şi se îndreaptă spre mine. Pe traseu, observă că spătarul unui aparat e strâmb şi are nevoie de reparaţii.

„Când ai de gând să repari chestia asta?”, tună el. „În fiecare zi vin, şi în fiecare zi îl văd tot stricat!” „Mă ocup şi de asta”, răspunde managerul, delectându-se vizibil cu „cearta”.

„O să mă întorc şi mâine şi ar fi bine să găsesc spătarul ăsta reparat!” continuă Arnold să-l muştruluiască.

„Promit!”, spune managerul.

Arnold se apropie de mine.

„Lasă-mă pe mine să fac aici…”, îmi spune.

În acel moment cuvântul nu îmi părăsise deja de mult vocabularul.

Îmi ia locul pe aparat şi dă gata 15 repetări rapide. Cum termină el, îmi fac eu seria. Nu schimbăm prea multe cuvinte, cu excepţia celor câteva încurajări când greutatea începe să crească. Facem fiecare câte patru seturi.

.

Un lucru pe care trebuie să-l ştii despre antrenamentul lui Arnold: e rapid. Surprinzător de rapid. Îşi execută repetările în viteză (dar cu o formă strictă de execuţie), aproape că nu se odihneşte între seturi, şi în general se antrenează în circuite care includ numeroase exerciţii, astfel că se mişcă într-una.

Deşi am avut ocazia să mă aflu în apropierea lui Arnold în diverse situaţii de-a lungul anilor, aceasta era prima dată când mă antrenam cu el. Ca şi tine, m-am uitat la Pumping Iron de nenumărate ori, studiind cu atenţie scenele cu el în sală – urmărindu-i forma de execuţie, apreciindu-i intensitatea, simţindu-I pasiunea. Acum, văzându-l în carne şi oase la antrenament, e ca şi cum aş urmări o scenă suprarealistă şi mă simt ca şi cum aş fi păşit în maşina aceea a timpului din hangarul NASA.

Cu toate că Arnold cel de acum e de două ori mai în vârstă ca Arnold care păşea pentru ultima oară pe o scenă de culturism, în 1980, şi diverse accidentări combinate cu vicisitudinile inerente trecerii anilor au conspirat şi l-au împiedicat să mai ridice greutăţi foarte mari, pot să văd încă focul pasiunii din deceniile trecute.

.

Pot să văd concentrarea din ochii lui şi siguranţa mişcărilor. În ciuda faptului că se antrenează într-o sală mai potrivită pentru nişte casnice decât pentru câştigători ai titlului de Mr. Olympia, Arnold Schwarzenegger se antrenează în unicul mod în care se poate antrena Arnold Schwarzenegger – intens. După ce îmi oferă şansa de a mă umfla în pene tot restul vieţii pentru că m-am antrenat cu Arnold Schwarzenegger, trece la un circuit pe aparate, începând cu ramat din şezând la helcometru.

Pe parcursul următoarelor 45 de minute, Arnold îşi antrenează tot corpul, inclusive gambele, pentru care face ridicări pe vârfuri pe un singur picior. Spre deosebire de o anumită poză foarte celebră, care apare des în revista de faţă (inclusiv pe pagina următoare), nu-l are în spate nici pe Franco Columbu, nici pe Bill Grant.

.

Pe când Arnold repetă de câteva ori circuitul, eu îmi termin antrenamentul umerilor, apoi încep să sar de la un aparat la altul, fără vreo logică. Planul meu iniţial de a-mi lucra picioarele e abandonat rapid. Dacă am avut vreodată ocazia să improvizez prin sală, atunci asta e. Îl văd pe Rauter la rastelul cu gantere, făcând fluturări, în vreme ce Ketchell îşi vede de treabă la cadrul de genuflexiuni.

Surprinzător, sala e destul de goală, grupul nostru constituind majoritatea populaţiei la ora aceea. Cu siguranţă că prin oraş s-a răspândit zvonul că Arnold se antrenează aici dimineaţa. De ce nu e plin de privitori? Cei câţiva membri ai sălii şi angajaţii care sunt de faţă sunt impresionant de respectuoşi faţă de vedeta din mijlocul lor.

„Braţele tale arată destul de bine”, îmi spune Rauter într-o pauză. „Cât ai? 33 de centimetri?”

„Mai degrabă 30”, răspund eu.

Astfel de glume bine intenţionate sunt în natura lucrurilor pentru tipii de acest calibru, cu „înţepături” care vin la fel de rapid ca pumnii lui Muhammad Ali în zilele lui de glorie. Dar nu încetinesc niciodată ritmul antrenamentului.

.

Apoi, la doar 50 de minute după ce a intrat în sala Downtown Fitness, Arnold îşi termină ultimul set de gambe şi se îndreaptă spre cadrul de genuflexiuni, unde Ketchell a încărcat bara până la 125 de kilograme. E timpul să plecăm, dar nu înainte să termine şi Ketchell.

„Haide! Să facem şi asta!” îi comandă lui Ketchell şeful său. Aprecierea pe care o are Arnold faţă de Ketchell e dincolo de cea pe care angajatorul o are pentru angajat. Privirea din ochii lui Arnold, în timp ce Ketchell îşi pune centura pentru ultimul set dintr-un antrenament extenuant pentru picioare, e aproape… părintească. Îi arunc şi eu câteva cuvinte de încurajare.

Ketchell ia greutatea de pe suporţi şi, inspirând adânc, coboară până în punctul în care coapsele îi sunt paralele cu podeaua, apoi se ridică încet, foarte încet şi pune haltera înapoi. E probabil cel de-al zecelea set şi e ultimul din antrenament. Nu e deloc rău pentru un tip care cântăreşte cam 80 de kilograme. Îl felicităm pentru efort şi îl ajutăm să descarce bara.

„Ne vedem mâine!” îi strigă Arnold managerului în timp iese din sală şi se îndreaptă spre mall. „Ai face bine să repari aparatul ăla!” Cu un gest reflex, fiecare membru al Echipei Arnold îşi face ultimul set şi îl urmărim pe liderul nostru, ca într-un joc de copii, ieşind din sală, apoi prin mall, până la lift, şi ajungem la restaurantul hotelului, pentru o masă post-antrenament şi pre-filmare.

.

Ai fi surprins de cât de puţin mănâncă Arnold. Pe când eu îmi umplu farfuria cu omletă şi clătite, el se aşează la masă cu un bol de fructe şi nişte fulgi de ovăz.

„Fără proteine?”, îl întreb eu.

„Nu-mi place să mănânc prea consistent dimineaţa. Mănânc destule proteine în restul zilei”, răspunde el.

Ca şi sala, restaurantul este aproape gol, în afară de o chelneriţă şi doi ospătari. Petrecem următoarele 25 de minute vorbind despre culturism, politică, relaţii şi, bineînţeles, despre film. În esenţă, nişte tipi care înfulecă, vorbesc vrute şi nevrute şi se pregătesc pentru încă o zi de muncă. Doar că munca este legată de producerea unuia dintre cele mai importante filme din 2015.

Odată ce şi-a terminat micul dejun spartan, Arnold se ridică de la masă şi se îndreaptă spre lift, iar noi parcă suntem remorcaţi de el. Vom avea la dispoziţie 15 minute să facem un duş şi să ne schimbăm, apoi ne întâlnim în hol.

De acolo vom parcurge cu maşina cei 20 de kilometri până la hangarul NASA, unde Arnold Schwarzenegger va intra încă o dată în pielea unui robot ucigaş din viitor, imposibil de oprit; şi totul între partide de şah.

Vezi link-uri:
ANTRENAMENT CU TERMINATORUL » 
ANTRENAMENT CU TERMINATORUL (I) » 

Recomandari WEIDER:

Publicat pe

ANTRENAMENT CU TERMINATORUL

ANTRENAMENT CU TERMINATORUL – Muscle&Fitness Nr.3/2015

ARNOLD pe platourile de filmare pentru Terminator Genisys

ANTRENAMENT CU TERMINATORUL.
21 iulie 2014 Ora 3:42 după-amiaza, New Orleans. 

„Hai odată! Ai uitat că e rândul tău?”

„Mă gândesc! Nu e ceva uşor de făcut, cu toată vorbăria asta a ta! Scheiße!”

Aerul de afară e atât de încins încât pare să scoată aburi, dar Arnold Schwarzenegger şi vechiul lui profesor de actorie Walter von Huene stau la adăpost de atmosfera care fierbe, într-o rulotă cu aer condiţionat, prea absorbiţi de un joc de şah ca să audă nişte bătăi palide în uşă.

„Şah!” „Măi să fie! Trişezi de fiecare dată când ai ocazia!”

Cioc, cioc, cioc. De data asta, bătăile în uşă devin ceva mai puternice. Daniel Ketchell, mâna dreaptă a lui Arnold, aşează înapoi pe masă un shake proteic proaspăt făcut şi deschide în sfârşit uşa.

.

Odată cu tânărul asistent de producţie care îşi iţeşte capul de după uşă, un val de aer dogoritor pătrunde în rulotă. „Toată lumea e pregătită”, anunţă el.

Fără să scoată un cuvânt, Schwarzenegger se ridică cu un gest metodic de pe scaun – astăzi a făcut deja de trei ori asta. Părul îi e de un argintiu fantomatic, iar faţa îi e desfigurată grotesc. Are o rană uriaşă pe obrazul drept, iar bărbia arată ca şi cum ar fi fost dată pe răzătoare. Se întoarce spre mine şi ridică o sprânceană:

„Hai s-o facem şi pe asta…”

.

Cu aceste cuvinte, coboară mătăhălos pe treptele rulotei şi pătrunde în căldura sufocantă a după-amiezei. Terminatorul e în misiune.

Unitatea de Asamblare Michoud, de la NASA, e un hangar care arată ca o peşteră şi în care se construiesc rachete uriaşe. Vara aceasta, totuşi, e căminul unei maşini de călătorit în timp – piesa centrală a filmului Terminator Genisys, cea de-a cincea parte a seriei care l-a transformat pe Arnold într-o vedetă de talie mondială.

Cu interiorul ameţitor, ca al unui turn cu pereţii vopsiţi în verde (pentru a facilita utilizarea efectelor speciale), hangarul zumzăie de la activitatea a zeci de membri ai distribuţiei şi ai echipelor de filmare, fiecare dintre ei având ceva anume de făcut, de la aranjat decorul şi a pregăti camerele, până la recapitularea dialogurilor – pe ansamblu, să se asigure că producţia, cu un buget de 170 de milioane de dolari, merge conform planului. Suntem cu 11 luni înainte de data hotărâtă pentru premieră, 1 iulie 2015.

Arnold intră în hangar înconjurat de echipa sa – Ketchell, von Huene, dublura şi cascadorul Dieter Rauter, expertul în securitate Leslie Schmidt, şi subsemnatul. Cei cinci bărbaţi pe care nu îi cheamă Perine au petrecut deja câteva luni împreună lucrând la film şi acţionează acum ca o echipă unită, fiecare dintre ei antrenat pentru propria misiune. Cât despre Arnold, misiunea lui e aceea de lider.

„Aşa, toată lumea”, tună el spre echipă în timp ce traversează o pasarelă. „Sunt pregătit. Gata cu joaca!”

.

Scena care urmează să fie filmată se învârte în jurul unei lupte complicate, avându-i drept protagonişti pe Terminator şi pe celelalte vedete ale producţiei, şi implică o mulţime de lumini şi scântei. Cu atât de multe variabile, sunt necesare mai multe duble, toate trecute pe ordinea de zi – uneori se încearcă un alt unghi de filmare, alteori trebuie reparată o piesă de recuzită, alteori se trage încă o dublă doar pentru siguranţă.

Din nou şi din nou, Arnold îşi ocupă poziţia în maşina timpului. De fiecare dată, când aude „Acţiune!”, îşi canalizează întreaga energie de organism cibernetic, tot corpul i se încordează şi dă glas replicilor sale, cu acelaşi accent inconfundabil, până când regizorul Alan Taylor strigă „Tăiaţi!”. Apoi, indiferent că pauza dintre scene e de două minute sau de 20 de minute, Terminatorul se transformă iarăşi în Guvernator, glumind cu cei de la machiaj, luându-l peste picior pe Rauter şi în general fiind cea mai impresionantă prezenţă dintr-o încăpere foarte, foarte impresionantă.

.

Am văzut multe pe parcursul celor două zile cât am vizitat platoul de filmare pentru Terminator Genisys, inclusiv interacţiunile fascinante dintre personajele principale şi am privit „pe gaura cheii” la intriga complexă a filmului.

Dar voi lăsa analiza detaliată a filmului pentru site-urile şi revistele specializate în domeniul cinematografic. Pentru că sunt editor-şef la revista Muscle&Fitness, iar Arnold Schwarzenegger este editorul nostru executiv, prefer să vă dau detalii despre antrenamentele sale pentru TG – în special despre un antrenament pe care ştiu că nu-l voi uita niciodată.

Vezi link-uri:
ANTRENAMENT CU TERMINATORUL » 
ANTRENAMENT CU TERMINATORUL (I) » 

Recomandari WEIDER: