Publicat pe Lasă un comentariu

Dominare prin determinare (III)

Dominare prin determinare (III). Dwayne Johnson are o viziune, aceea de a crea o lume mai bună, şi are şi  soluţia: dă tot ce ai mai bun, indiferent ce faci.

„Vorbea numai despre cât de mult îşi dorea să joace fotbal profesionist”

La vremea aceea, o carieră în wrestling-ul profesionist nici măcar nu apărea pe radarul tânărului Johnson, la 21 de ani. Convins încă de la vârsta de 13 ani că odată şi odată va reuşi să atingă un statut care să-i permită să inspire pe alţii, era încredinţat că Liga Naţională reprezenta calea de urmat. „Vorbea numai despre cât de mult îşi dorea să joace fotbal profesionist. Făcea tot ce-i stătea în putinţă, atât în sala de antrenament cât şi pe teren, ca să-şi poată juca şansa cât mai bine. Nu vorbea despre wrestling pe vremea aceea,” spune Kanavy.

O sală de forţă, undeva în America, iarna anului 2000: Ca vedeta principală a WWF, The Rock petrece 250 de zile pe an călătorind. A învăţat să găsească o sală de antrenament în Dayton, Ohio, sau în Bakersfield, California, sau în orice oraş aterizează. Reuşeşte să aducă cu el aceea energie de uragan, vecină cu nebunia, în sălile liniştite, confortabile, dotate cu aer condiţionat. Când se antrenează scuipă, mormăie, are sindromul de tunel carpian. Pauzele dintre seturi nu sunt mai lungi de 30 de secunde; timp în care măsoară cu paşi repezi sala de antrenament, pregătindu-se să dezlănţuie iadul la următorul set. Fanii pot să prevadă la care sală urmează să vină vedetele lor favorite din wrestling, dar când văd expresia de pe faţa lui The Rock, aşteaptă până când acesta termină antrenamentul ca să ceară un autograf. Şi, odată ce The Rock termină, fiecare fan primeşte un autograf.

Campion Intercontinental

În toamna anului 1995, după ce a absolvit cursurile Universităţii din Miami, Johnson avea 7 dolari în buzunar şi un gust amar din partea refuzului dur primit din partea Ligii Canadiene de Fotbal. Pentru prima dată în viaţa lui, a căzut într-o depresie. S-a angajat la o sală Bally’s din Florida; şi munca într-un mediu legat de industria fitness l-a ajutat să-şi depăşească grava cădere psihică. A început să se antreneze pentru wrestling-ul profesionist, şi restul e istorie. Primul lui meci a fost pentru Federaţia Mondială de Wrestling (WWF); în martie 1996, în faţa celor 15.000 de fani din sala Corpus Christi, Texas. La trei luni după ce a semnat contractul oficial cu WWF a devenit campion intercontinental.

„Un lucru la care Johnson ţinea mai presus de toţi ceilalţi era să nu rateze nici un antrenament,” povesteşte Kurt Angle, fost campion WWF şi medaliat cu aur la Jocurile Olimpice la lupte libere. „Am călătorit în toată lumea, şi pot spune că The Rock este fără îndoială unul dintre cei care se antreneză cel mai intens. O mulţime de oameni din sală se opreau din orice făceau, doar ca să stea şi să-l privească pe Dwayne Johnson cum se antrenează.”

The Rock, un tip care nu a refuzat niciodată să dea un autograf

Antrenamentele efectuate permanent sub „lupa” privitorilor au dus la crearea unui anume dinamism, atât în rândul celor care îl urmăreau, cât şi în rândul celor care se antrenau în aceeaşi sală. Deci, iată-l pe The Rock, un tip care nu a refuzat niciodată să dea un autograf, insistând în acelaşi timp să-şi ducă până la capăt antrenamentul, în felul său propriu. Cei care îl urmăreau nu aveau de unde să ştie că ideea lui de paradis era o sală supraîncălzită, plină de 50 de tipi care urlă şi înjură în timp ce el face genuflexiuni cu aproape 200 kg. În atmosfera de la sala din Miami nu era loc de prea multă politeţe.

„Când mă antrenez, sunt complet transfigurat, sunt în starea mea cea mai brută,” explică Johnson. „În general, îmi sare saliva din gură, tot corpul mi-e scăldat în transpiraţie şi câteodată tocmai am terminat de vomitat. Toate aceste lucruri ar trebui să-ţi indice clar că nu e un moment bun pentru sporovăit, şi că ar trebui să mă ocoleşti.”

„Make-A-Wish”

Proaspăt dobândita celebritate nu prea l-a ajutat în antrenamente, dar a avut şi o parte pozitivă. În 1999, Johnson a început să-şi pună în practică viziunea, sperând să declanşeze o anume schimbare în lume. S-a implicat în activitatea fundaţiei „Make-A-Wish” („Pune-ţi o dorinţă”), deşi doar cuvântul „implicat” nu sugerează destul de exact tot ce a făcut. Într-o perioadă de doi ani a îndeplinit mai multe dorinţe decât orice alt membru, pentru această realizare primind şi marele premiu al fundaţiei în anul 2000.

„În fiecare seară, împreună cu fanii wrestling-ului, o mulţime de 20, 30 sau 40 de mii de oameni – pentru mine; aceasta a fost o experienţă incredibilă, electrizantă. Rezultatul acestui succes a fost că am reuşit să transfer această experienţă într-un plan mai personal, cu un impact deosebit pentru copiii grozavi şi familiile lor din cadrul fundaţiei „Pune-ţi o dorinţă,” spune el. „Am început să realizez că deţin o putere grozavă, şi că o pot folosi într-un mod minunat. A fost o mulţumire enormă pentru mine, pe plan spiritual şi emoţional.”

Viziunea lui prinsese viaţă.

 

Dominare prin determinare (I)
Dominare prin determinare (II)
Dominare prin determinare (III)
Dominare prin determinare (IV)
Dominare prin determinare (V)
Dominare prin determinare (VI)

Autor: MIKE CARLSON, Foto: IAN SPANIER  – www.muscleandfitness.ro

Recomandari WEIDER:

  • Beta-Alanina

    Beta-Alanina Capsule 120caps

    In Stoc

    109,00 lei
    Vezi Detalii
  • Weider Creatine Rush

    Creatine Rush 375g

    Stoc Epuizat

    Reducere 27% 109,00 lei 80,00 lei
    Vezi Detalii
Publicat pe Lasă un comentariu

Dominare prin determinare (II)

Dominare prin determinare (II). Dwayne Johnson are o viziune, aceea de a crea o lume mai bună, şi are şi  soluţia: dă tot ce ai mai bun, indiferent ce faci.

„Dacă intrai în sala de forţă a universităţii din miami şi nu erai gata să concurezi, nu erai pregătit să stai drept şi să treci peste orice, indiferent de greutăţi, aveai toate şansele să-ţi calce cineva în picioare sentimentele – sau chiar pe tine”. (Brad Roll)  

 „Sala aceea de forţă era nemaipomenită”

Camera aceea nu era curată şi în mod sigur nu putea fi numită sofisticată, dar avea ceva care pentru Johnson conta mai mult decât orice: totul era cinstit, direct. Când bărbaţii sunt bărbaţi, când sudoarea curge în timpul efortului la care fiecare dă totul, iar caracterul fiecăruia se arată la fiecare repetare, apare un anume fel de adevăr brut, un adevăr curat, frumos.

„Sala aceea de forţă era nemaipomenită. Avea o energie care o făcea să fie un loc foarte special. Un loc sacru,” îşi aminteşte Johnson. „Erau tipi care făceau exerciţii pliometrice câte o oră şi jumătate, alţii care făceau genuflexiuni la suporţi, iar alţii împingeau din culcat. Toţi erau foarte concentraţi, determinaţi, şi mereu dispuşi să se ajute unul pe altul.”

Brad Roll, actualul antrenor-şef de forţă şi rezistenţă al celor de la Oakland Raiders, era directorului programului de antrenament la Miami pe când Johnson juca la Hurricanes. „Era un loc brutal, competitiv, în fiecare zi”, remarcă el. „Dacă veneai şi nu erai gata să concurezi – nu erai gata să stai drept şi să suporţi orice consecinţe, indiferent de greutăţi – aveai toate şansele să-ţi calce cineva în picioare sentimentele – sau chiar pe tine.”

Johnson avea 1,95 metri înălţime şi cântărea 107 kilograme, şi se pricepea la ridicat greutăţi

Ca proaspăt venit, Johnson avea 1,95 metri înălţime şi cântărea 107 kilograme, şi se pricepea la ridicat greutăţi. La 18 ani putea să împingă din culcat 200 kg şi să facă 33 de repetări cu 103 kg. Roll l-a remarcat imediat. „Elementul care îl diferenţia pe Dwayne de ceilalţi era o dorinţă intensă de a se autodepăşi, de a progresa. Făcea antrenamentul împreună cu echipa, iar apoi se întorcea noaptea şi ne chinuiam amândoi să alcătuim antrenamente care să-l ajute să devină şi mai bun. Dwayne nu-şi impunea absolut nici o limită, tot ce voia era să evolueze permanent, să devină altfel decât toţi ceilalţi.

Tom Kanavy, actualul antrenor-şef de forţă şi rezistenţă pentru echipa Minnesota Vikings, îşi făcea rezidenţiatul în sala de forţă de la Miami în 1993. El şi Johnson au devenit repede prieteni apropiaţi. „De la haltere la powerlifting, Dwayne putea să se apuce de orice,” îşi aminteşte Kanavy. „Era şi deosebit de atent la dezvoltarea forţei şi agilităţii picioarelor.”

Johnson făcea toate acestea doar pentru a deveni un apărător mai bun. Dar pe unde l-a purtat viaţa, toate aceste lucruri şi-au arătat roadele.

Instantaneu biografic

data naşterii: 2 mai 1972

locul naşterii: Hayward, California

reşedinţa actuală: California şi Florida

înălţime: 1,95 m/ greutate: 118 kg

ocupaţii: actor, filantrop, de 9 ori campion mondial WWF/E

selecţie de filme în care a jucat: The Mummy Returns,The Scorpion King, The Rundown, Walking Tall, Be Cool, Doom, Southland Tales, Gridiron Gang, The Game Plan, Get Smart, Race to Witch Mountain, Planet 51, Tooth Fairy, Faster…

Dominare prin determinare (I)
Dominare prin determinare (II)
Dominare prin determinare (III)
Dominare prin determinare (IV)
Dominare prin determinare (V)
Dominare prin determinare (VI)

Autor: MIKE CARLSON, Foto: IAN SPANIER  – www.muscleandfitness.ro

Recomandari WEIDER:

  • Beta-Alanina

    Beta-Alanina Capsule 120caps

    In Stoc

    109,00 lei
    Vezi Detalii
  • Weider Creatine Rush

    Creatine Rush 375g

    Stoc Epuizat

    Reducere 27% 109,00 lei 80,00 lei
    Vezi Detalii
Publicat pe Lasă un comentariu

Dominare prin determinare (I)

Dominare prin determinare (I)

Dwayne Johnson are o viziune, aceea de a crea o lume mai bună, şi are şi  soluţia: dă tot ce ai mai bun, indiferent ce faci.

Waikiki, Hawaii, vara anului 1984:

Dwayne Johnson este ţintuit sub o halteră de 60 de kilograme. Are 12 ani şi se antrenează pentru prima dată. Tatăl său, celebrul luptător profesionist Rocky Johnson, e mentorul lui la sala de forţă, iar tânărul Dwayne nu îşi doreşte nimic mai mult decât să îşi poată ridica haltera de pe piept. Nici nu o poate clinti.

În zilele de început ale wresting-ului profesionist, când banii erau mai puţini şi podeaua de sub saltelele din ring era mai tare, Rocky a devenit primul campion de origine afro-americană al Federaţiei Mondiale de Wrestling şi membru al primei echipe de campionat constituită în totalitate din sportivi de culoare. A fost de asemenea unul dintre primii luptători care au intrat în ring cu un fizic de culturist, lucru care i-a şi atras în mare măsură atenţia fanilor. Pe lângă faptul că era un un sportiv talentat – fusese înainte şi partenerul de antrenament al lui George Foreman – era foarte dedicat în privinţa antrenamentelor cu greutăţi, un punct forte pe care i l-a transmis şi fiului său.

Un adolescent încăpăţânat, Dwayne putea fi o adevărată provocare chiar şi pentru autoritatea impusă de Rocky, dar când era vorba de antrenament, cei doi erau întotdeauna în tandem. După acea sâmbătă când Dwayne nu a putut ridica cele 60 de kilograme, mai avea o săptămână până la următoarea sesiune de antrenament cu tatăl său.

„Nu voi uita niciodată senzaţia aceea că eşti prins sub bară,” spune Johnson. „Am făcut flotări toată săptămâna, şi sâmbăta următoare am reuşit să ridic greutatea. Am fost aşa de fericit.”

Când a împlinit 13 ani, Johnson avea deja mai mult de 1,82 cm înălţime şi cântărea 77 kg

A început să se antreneze zilnic la clubul local sau la World Gym în Waikiki, la o distanţă de 5 km de casă. Antrenamentul era unul de şcoală veche, incluzând o mulţime de împinsuri, genuflexiuni şi îndreptări. „Încă mă mai antrenez la fel: mişcări grele, de bază,” explică el. „Nu sunt genul care să facă flexii inversate alternative pentru antebraţe în timp ce stau pe o minge medicinală.”

Sala a devenit un refugiu, o evadare din lumea mică, plină de ameninţări cu evacuarea, a apartamentului cu un dormitor pe care îl împărţea cu mama sa, în timp ce tatăl se chinuia să-i întreţină, luptând în oraşe îndepărtate. Au fost timpuri grele, dar au fost şi cele care aveau să îi contureze destinul tânărului Dwayne. Avusese întotdeauna senzaţia că va putea influenţa oamenii, că îşi va dobândi propria voce în mulţime. Ridicarea barei de pe piept atunci clarificase exact modul în care urma să o facă.

„Când aveam 13 ani, mi-am dat seama că îmi pot controla destinul muncind din greu. ştiam că le am pe astea”, declară el, încordându-şi braţele. „Ştiam că am o pereche bună de mâini, şi că aveam să muncesc până nu mai pot, şi aveam să declanşez o schimbare în viaţa mea.” Atâta doar că nu ştia exact în ce direcţie să apuce.

###

Universitatea din Miami, Coral Gables, Florida, toamna 1990: Sala de forţă a Universităţii din Miami e mică şi încinsă. În comparaţie cu sălile de antrenament cât nişte palate ale unor universităţi rivale precum Notre Dame sau Florida, e jalnică. Dar pentru Johnson e perfectă. Camera înghesuită, plină de suporţi pentru genuflexiuni şi platforme olimpice pentru haltere, devine în curând un loc sacru pentru el. Erau numeroase momente când energia din sală atingea un nivel incredibil, iar atmosfera devenea un fel de ritual tribal. Muzica era dată tare, tricourile erau scoase, iar pereţii aproape că vibrau. Mirosul din sală era o combi-naţie de transpiraţie, pământ de pe terenul de fotbal şi uneori vomă. Toţi răcneau, dar lucrau împreună, ca o echipă. Şi insultele. Aceasta era Universitatea din Miami. Mereu se găsea cineva care, mai în glumă mai în serios, să te insulte.

 

Dominare prin determinare (I)
Dominare prin determinare (II)
Dominare prin determinare (III)
Dominare prin determinare (IV)
Dominare prin determinare (V)
Dominare prin determinare (VI)

Autor: MIKE CARLSON, Foto: IAN SPANIER  – www.muscleandfitness.ro

Recomandari WEIDER:

  • Beta-Alanina

    Beta-Alanina Capsule 120caps

    In Stoc

    109,00 lei
    Vezi Detalii
  • Weider Creatine Rush

    Creatine Rush 375g

    Stoc Epuizat

    Reducere 27% 109,00 lei 80,00 lei
    Vezi Detalii
Publicat pe Lasă un comentariu

MASIVITATE LEGENDARĂ (IV)

MASIVITATE LEGENDARĂ (IV)

RIDICĂRI INVERSATE PENTRU ABDOMEN

ZONE – ŢINTĂ:

Abdomenul

POVESTEA APARIŢIEI:

La începutul secolului 20, un tip numit Profesorul Attila – un inovator al echipamentelor de fitness, şi mentor al lui Eugene Sandow – a inventat Coloana Romană, un stâlp de care erau ataşate lanţuri cu inele. Sandow şi Sig Klein, un proprietar de sală din New York-ul acelei vremi, sunt consideraţi primii bărbaţi care au efectuat ridicări inversate folosind acest dispozitiv, dar dificultatea execuţiei acestui exerciţiu îi împiedică pe mulţi să le încerce. Totuşi, intensitatea efortului compensează disconfortul.

„Când m-am apucat de powerlifting, mi-am dat seama că poţi să faci nenumărate ridicări pentru abdomen, dar asta nu înseamnă că ai abdominali puternici,” spune Aichs. „Trebuie să găseşti una sau două mişcări la care poţi adăuga greutate, sau, cum e acest caz, un exerciţiu care e destul de dificil încât să nu poţi face mai mult de 10 – 15 repetări.”

CÂND SĂ ÎNCORPOREZI ACEST EXERCIŢIU ÎN ANTRENAMENT:

Începe-ţi antrenamentul abdominalilor cu el, altfel s-ar putea să nu mai ai destulă energie pentru a-l efectua mai târziu.

SETURI & REPETĂRI:

3×10

SFAT AVANSAT:

Odată ce ai reuşit să faci trei seturi a câte 10 repetări, Aichs recomandă să adaugi un disc la piept, pentru mai multă rezistenţă.

DESCRIERE:

Acest exerciţiu poate fi executat cu ghete speciale, cu care poţi sta atârnat cu capul în jos, la un culisant, sau cu un sac greu gen Muay Thay, ca în ilustraţii. Dacă foloseşti legătorile „ghetelor” pentru a-ţi prinde gleznele, stai atârnat de o bară de tracţiuni, cu capul în jos. Încrucişează-ţi mâinile pe piept. Cu genunchii uşor îndoiţi, îndoaie-te din mijloc, apropiindu-ţi pieptul de genunchi.

Dacă foloseşti un culisant, aşează bara în cea mai de sus poziţie. Agaţă-ţi picioarele de bară, astfel încât bara să fie în dreptul genunchilor. Lasă-ţi corpul să atârne, de la genunchi în jos. Încrucişează-ţi mâinile pe piept. Îndoaie-te din mijloc, apropiindu-ţi pieptul de genunchi.

ÎMPINSUL J.M.

ZONE – ŢINTĂ:

Capul lung al tricepsului

POVESTEA APARIŢIEI:

J.M. Blakely, un tip care şi-a dobândit un oarecare renume la împinsul din culcat, era cunoscut pentru capacitatea aproape supranaturală de a pierde sau câştiga în greutate cu uşurinţă – şi de a câştiga competiţiile indiferent de clasa de greutate la care se califica. Exerciţiul care îi poartă numele combină elemente de împins culcat cu priză îngustă şi de împins franţuzesc. Deşi nu îl vezi foarte des, este destul de eficient pentru a-l încorpora în mod regulat în antrenamentele pentru triceps. Aichs spune că îl foloseşte destul de des pentru că activează cu adevărat capul lung al tricepsului.

CÂND SĂ ÎNCORPOREZI ACEST EXERCIŢIU ÎN ANTRENAMENT:

Efectuează-l ca primul exerciţiu pentru triceps. Aichs spune că îi place să-l facă imediat după împinsul din culcat.

SETURI & REPETĂRI:

3×8–10

SFAT AVANSAT:

După ce te obişnuieşti cu mişcarea, coboară greutatea lent, apoi împinge-o înapoi în poziţia de vârf exploziv.

DESCRIERE:

Aşează-te cu faţa în sus pe o bancă de împins, cu picioarele bine fixate pe podea, şi apucă bara cu o priză îngustă, în pronaţie. Ia greutatea de pe suport şi ţine-o deasupra pieptului, cu braţele întinse. Coboară greutatea aproximativ jumătate din cursă, menţinând coatele lipite de trunchi, apoi lasă greutatea să coboare în spate, spre gât, cu o mişcare modificată de împins franţuzesc, cu încheieturile orientate spre înainte. Bara ar trebui să se oprească la circa 10 centimetri de mărul lui Adam. Acest lucru îţi va pune braţele într-un unghi de 45 de grade faţă de trunchi, ceea ce activează tricepsul. Din această poziţie împinge greutatea înapoi. Bara ar trebui să circule pe o traiectorie verticală. Pentru a minimiza participarea deltoizilor, ţine-ţi coatele permanent lipite de trunchi.

Genuflexiuni ZERCHER
Flexii ZOTTMAN
Măgarul pentru gambe
Împinsul bradford
Împinsul SVEND
Ridicări inversate  pentru abdomen

ÎMPINSUL J.M.

Autor: MARK THORPE – www.muscleandfitness.ro

Recomandari WEIDER:

Publicat pe Lasă un comentariu

MASIVITATE LEGENDARĂ (III)

MASIVITATE LEGENDARĂ (III)

ÎMPINSUL BRADFORD

ZONE – ŢINTĂ:

Deltoizii anteriori, mediani şi posteriori

POVESTEA APARIŢIEI:

Jim Bradford a fost un halterofil medaliat cu argint la Olimpiadele din 1952 şi 1960. Nu a reuşit să obţină medalia de aur din pură neşansă: spre ghinionul lui, a concurat împotriva unor legende ca Paul Anderson, John Davis şi Yuri Vlasov. Mişcarea de împins care îi poartă numele este unică deoarece combină împinsul frontal cu împinsul de la ceafă într-un mod fluid, continuu. Secretul este să nu îndrepţi complet braţele după ce împingi greutatea de la ceafă – în acest fel vei păstra tensiunea asupra deltoizilor.

CÂND SĂ ÎNCORPOREZI ACEST EXERCIŢIU ÎN ANTRENAMENT:

Începe-ţi antrenamentul pentru deltoizi cu acest exerciţiu. Datorită mişcării continue, va trebui să scazi greutatea cu aproximativ 20%.

SETURI & REPETĂRI:

3×8–12

SFAT AVANSAT:

Pentru a-ţi implica intens şi tricepsul în mişcare, blochează coatele în poziţia de vârf a fiecărei repetări.

DESCRIERE:

Stai drept şi apucă bara cu o priză largă, cu palmele orientate în faţă. Menţine-ţi spatele inferior uşor arcuit. Cu o mişcare controlată, împinge bara în sus şi opreşte-te chiar înainte să blochezi coatele, apoi coboar-o în spatele capului. Fără pauză, împinge iarăşi bara şi adu-o în faţă. Schimbarea între împinsul frontal şi împinsul de la ceafă ar trebui să fie făcută fluid, lin.

ÎMPINSUL SVEND

ZONE – ŢINTĂ:

Piept, dorsali, triceps

POVESTEA APARIŢIEI:

Probabil foarte puţini oameni vor recunoaşte această mişcare. Atribuită halterofilului norvegian Svend Karlsen, este folosită şi în SUA, printre alţii de C.J. Murphy, antrenor de forţă şi nutriţionist calificat, co-proprietar al companiei Total Performance Sports din Everett, Massachusetts. În ciuda primei impresii, este un exerciţiu destul de dificil de executat. „Dacă reuşeşti să faci corect 15–20 de reptări cu două discuri de 12 kilograme, înseamnă că eşti destul de puternic,” spune Murphy. „Ţi-aş recomanda să începi cu discuri de 2–5 kg şi să creşti treptat greutatea. Nu folosi doar un singur disc, pentru că acest lucru elimină nevoia presiunii pentru a le ţine lipite.”

CÂND SĂ ÎNCORPOREZI ACEST EXERCIŢIU ÎN ANTRENAMENT:

Acest exerciţiu e eficient mai ales la sfârşitul antrenamentului pentru piept, în locul unuia ca fluturările, de exemplu.

SETURI & REPETĂRI:

3–4×10

SFAT AVANSAT:

Când devii mai puternic, încearcă să adaugi şi un al treilea disc.

DESCRIERE:

Stai drept şi ţine două discuri de 5 kilograme lipite unul de altul, în faţa pieptului, cu degetele în sus. Din această poziţie, întinde braţele în faţă cât de mult poţi, menţinând presiunea asupra discurilor pe parcursul mişcării. Când aduci greutăţile înapoi spre corp, încordează-ţi dorsalii şi împinge pieptul înainte, pentru a atinge discurile.

Genuflexiuni ZERCHER
Flexii ZOTTMAN
Măgarul pentru gambe
Împinsul bradford
Împinsul SVEND
Ridicări inversate  pentru abdomen

ÎMPINSUL J.M.

Autor: MARK THORPE – www.muscleandfitness.ro

Recomandari WEIDER:

Publicat pe Lasă un comentariu

MASIVITATE LEGENDARĂ (II)

MASIVITATE LEGENDARĂ (II)

FLEXII ZOTTMAN

ZONE – ŢINTĂ:

Biceps, antebraţe

POVESTEA APARIŢIEI:

Poate cea mai veche dintre mişcările prezentate aici, flexia Zottman şi-a primit numele de la un cunoscut atlet de forţă din secolul al 19-lea, George Zottman. Dacă nu ai făcut niciodată acest exerciţiu, vei observa că de fapt include două mişcări: flexia standard şi flexia inversă. Drept rezultat, implică atât bicepsul şi brahialul, cât şi brahioradialul de pe antebraţ.

CÂND SĂ ÎNCORPOREZI ACEST EXERCIŢIU ÎN ANTRENAMENT:

Deoarece îţi va epuiza antebraţele, execută-l la sfârşitul antrenamentului pentru biceps.

SETURI & REPETĂRI:

3×10–12

SFAT AVANSAT:

Pe măsură ce îţi dezvolţi forţa, încearcă să execuţi exploziv partea concentrică (de ridicare) a mişcării, încetinind apoi mult (până la 10 secunde) faza excentrică (de coborâre).

DESCRIERE:

Din stând, ţinând două gantere pe lângă corp, în lateral, cu palmele în sus (supinaţie) şi degetele mari după mânerul ganterei, pentru mai multă siguranţă. Menţine privirea înainte, pieptul ridicat şi genunchii uşor îndoiţi. Cu coatele ţinute fix pe lângă corp, ridică simultan ambele gantere spre umeri. În poziţia de vârf, fă o pauză şi contractă-ţi puternic bicepşii, apoi roteşte ganterele până când palmele privesc în jos (priză pronaţie). Coboară lent ganterele spre coapse, oprind mişcarea cu puţin înainte ca braţele să fie perfect extinse. Fă o scurtă pauză, întoarce ganterele în priză supinaţie, şi începe următoarea repetare.

MĂGARUL PENTRU GAMBE

ZONE – ŢINTĂ:

Gambele

POVESTEA APARIŢIEI:

Nu se cunoaşte exact momentul când această mişcare s-a cristalizat în acel exerciţiu uşor de recunoscut, executat de Arnold şi colegii lui de antrenament la Muscle Beach, cu fane înghesuite pe spate. Joe Roark, fondatorul site-ului ironhistory.com şi un adevărat istoric al culturismului, spune că prima referire la această mişcare pe care a putut-o găsi a fost în 1964. Indiferent de originea acestui exerciţiu – şi indiferent dacă îl execuţi cu un partener de antrenament sau cu nişte discuri de 20 de kilograme pe spate – este grozav pentru izolarea gambelor. Dacă ai nevoie de o motivaţie suplimentară ca să încaleci în felul acesta un alt tip în sală, ţine minte că Arnold a inclus această mişcare printre preferatele lui în antrenamentul gambelor.

CÂND SĂ ÎNCORPOREZI ACEST EXERCIŢIU ÎN ANTRENAMENT:

Când îţi antrenezi gambele cu greutăţi mari, începe cu măgarul. Îl poţi folosi de asemenea şi pentru pompare, la sfârşitul antrenamentului pentru gambe, scăzând greutatea şi mărind numărul de repetări.

SETURI & REPETĂRI:

3×15–20

SFAT AVANSAT:

Arnold obişnuia să facă acest exerciţiu cu trei tipi în spate, apoi, pe măsură ce îi oboseau gambele, le spunea pe rând să coboare.

DESCRIERE:

Aşează un suport jos lângă un aparat a cărui înălţime să fie aproximativ la nivelul mijlocului (poate fi un rastel pentru gantere sau o halteră aşezată la această înăl- ţime pe un suport de genuflexiuni). Aşează-te cu vârfurile picioarelor pe suportul aflat pe podea, astfel încât călcâiele să fie în afară. Apleacă-te înspre înainte din şolduri, sprijinindu-te cu antebraţele pe structura pe care ai pregătit-o, pentru a-ţi stabiliza corpul. Roagă un partener de antrenament să se aşeze pe spatele tău, în zona lombară, şi fă ridicări pentru gambe din această poziţie. Dacă nu vrei să se aşeze cineva pe spatele tău, roagă-ţi partenerul să-ţi ţină câteva discuri de 20–25 de kilograme pe spate, în zona lombară, în timp ce execuţi ridicările pe vârfuri.

Genuflexiuni ZERCHER
Flexii ZOTTMAN
Măgarul pentru gambe
Împinsul bradford
Împinsul SVEND
Ridicări inversate  pentru abdomen

ÎMPINSUL J.M.

Autor: MARK THORPE – www.muscleandfitness.ro

Recomandari WEIDER:

Publicat pe Lasă un comentariu

MASIVITATE LEGENDARĂ (I)

MASIVITATE LEGENDARĂ (I)

…şapte exerciţii mai puţin cunoscute, scoase din mormanul de fiare vechi al erelor trecute ale culturismului…

Ar fi de ajuns să apari la sală mâine şi să anunţi că ai de gând să faci împins cu o catapultă, sau flexii cu sprâncele împăturite – propriile tale invenţii, desigur – şi alţi cinci tipi vor veni să-ţi povestească cum făceau ei mişcările astea, cu mult timp în urmă, doar că ei îndoiau mai mult genunchii sau ţineau gluteii mai aproape de podea. Aceasta, din cauză că nu prea sunt noutăţi în lumea antrenamentelor, şi tot ce i se pare ciudat, ieşit din comun sau nebunie de-a dreptul unui invidid s-ar putea să fie marca principală a antrenamentului altcuiva.

###

Cu alte cuvinte, nimic din ce este util nu este vreodată uitat. Unele lucruri sunt date la o parte, şi se acoperă de rugina timpului în sertarele întunecate ale ştiinţei antrenamentului, dar exerciţiile cu adevărat utile nu îşi pierd niciodată relevanţa, şi sunt oricând gata să revină în centrul antrenamentului. Acesta e cazul şi cu aceste şapte mişcări. A le numi „uitate” ar fi incorect; a le considera insuficient folosite sau incorect utilizate ar fi mai aproape de adevăr. Nu toate datează din Epoca de Piatră a culturismului, deşi unul poate părea dăltuit în piatră (flexia Zottman, de prin 1880). Cele mai multe sunt relativ uşor de recunoscut: unul reprezintă o invenţie dictată de necesitate în anii ’30 (genuflexiunea Zercher), iar altele au apărut din lumea halterelor, concursurilor de powerlifting şi a celor gen „cel mai puternic om” (împinsul J.M. şi împinsul Svend).

Indiferent de provenienţă, toate aceste exerciţii pot fi încorporate eficient în orice program modern de antrenament. Nici unul nu este veriga lipsă spre hipertrofie şi forţă fără limite, dar nici nu sunt atât de ridicole încât să fie doar piese de muzeu. Poţi să fii sigur că unele dintre ele vor atrage atenţia, dar sentimentul ciudat de a fi obiectul curiozităţii celorlalţi din sală este mai mult decât compensat de lucrurile pe care le vei învăţa despre antrenament.

GENUFLEXIUNI ZERCHER

POVESTEA APARIŢIEI:

După cum se povesteşte, Ed Zercher, un halterofil din anii 1930, nu avea un suport pentru genuflexiuni, aşa că a inventat acest mod de a ridica greutatea într-o poziţie modificată pentru genuflexiuni. ţinerea greutăţii în scobitura braţelor (în dreptul coatelor) necesită o bună stabilizare a întregului trunchi, lucrând astfel simultan picioarele şi abdomenul.

Powerlifterul de elită şi colaboratorul MUSCLE & FITNESS Chad Aichs este de părere că acest exerciţiu poate „repara” şi forma greşită de execuţie. „Te va ajuta mult la tehnica pentru genuflexiuni, pentru că ai tendinţa să stai mai spre spate în cazul genuflexiunilor Zercher. Pe porţiunea ascendentă a mişcării, dacă împingi prea mult din glutei, atunci greutatea te va trage în faţă. Astfel că acest mod de execuţie te va ajuta să ţii capul sus şi să implici mai mult spatele.

CÂND SĂ ÎNCORPOREZI ACEST EXERCIŢIU ÎN ANTRENAMENT:

Fă mai întâi genuflexiunile Zercher în ziua de picioare.

SETURI & REPETĂRI:

Pentru că ai nevoie de timp să înveţi această mişcare corect, începe cu o greutate care să-ţi permită execuţia a 10 – 12 repetări. Treptat, creşte greutatea până ajungi să efectuezi 3-5 repetări pe set.

SFAT AVANSAT:

Pe măsură ce devii mai puternic, Aichs sugerează să aşezi bara pe un suport în punctul de jos al mişcării, astfel încât să-ţi fie mai greu să o urneşti din loc.

DESCRIERE:

Această mişcare poate fi executată luând haltera de pe un suport pentru genuflexiuni sau de pe podea. Dacă foloseşti suportul, aşează o halteră încărcată la nivelul mijloculului. Ia bara astfel încât să se sprijine pe scobitura braţelor (în dreptul coatelor). Ridică în acest mod bara de pe suport, fă un pas în spate, cu distanţa dintre picioare mai mare decât lăţimea umerilor. Lasă-te în jos, menţinând spatele cât de drept posibil, până când coatele îţi ating partea superioară a coapselor. Ridică-te exploziv, împingând în călcâie până ajungi la poziţia iniţială.

Dacă nu foloseşti un suport, stai deasupra unei haltere încărcate. Cu picioarele mai de- părtate decât lăţimea umerilor, lasă-te în jos pentru a apuca bara, apoi fă o îndreptare, astfel încât să ajungi cu spatele drept, în poziţie verticală. ţinând haltera aproape de trunchi, coboară înapoi până când coapsele ajung paralele cu podeaua, şi bara se sprijină pe partea superioară a coapselor. Dă drumul la bară şi introdu-ţi rapid braţele dedesubtul ei, pentru a o lua astfel încât să stea sprijinită pe scobitura braţelor. Fă mişcarea ascendentă exploziv, până când stai drept, apoi execută numărul propus de repetări. După ce termini ultima repetare, lasă haltera pe coapse, scoate-ţi braţele de sub ea şi apuc-o cu mâinile. Ridică-te înapoi cu bara în mâini, apoi las-o pe podea, inversând mişcarea de îndreptare de la început.

Genuflexiuni ZERCHER
Flexii ZOTTMAN
Măgarul pentru gambe
Împinsul bradford
Împinsul SVEND
Ridicări inversate  pentru abdomen

ÎMPINSUL J.M.

Autor: MARK THORPE – www.muscleandfitness.ro

Recomandari WEIDER:

Publicat pe Lasă un comentariu

MUŞCHI&REVISTE (IV)

MUŞCHI&REVISTE (VI). Povestea agitată a primelor şapte decenii ale Muscle & Fitness.

 UN BIROU ÎN WOODLAND HILLS, CALIFORNIA

Clădirea vuieşte de zgomotul maşinilor de scris electrice. E începutul anului 1982 când noul director de layout, Jim Chada, pune o poză pe biroul aglomerat al editorului-şef Bill Reynolds şi îi explică planul general pentru un număr de mare importanţă al revistei. În două dimensiuni, zâmbind, Rachel McLish în bikini ţine câte o ganteră în fiecare mână. Fiind prima Ms. Olympia, Rachel a făcut deja istorie, situându-se în topul noului sport, culturismul feminin. Când imaginea ei a apărut în numărul din aprilie 1982 al MUSCLE & FITNESS, a scris din nou istoria ca prima femeie care a ajuns pe coperta unei reviste Weider în toată activitatea de până atunci a companiei – 42 de ani. Alte femei, cu precădere soţia lui Joe, Betty, au apărut ca figuraţie alături de bărbaţi celebri pentru fizicul lor sau uneori într-o imagine mică în colţul din dreapta sus. De această dată, tipul era în colţ şi Rachel era vedeta. Femeile îşi făcuseră intrarea.

Apariţia culturismului feminin – pe platformele de fotografiere şi, mai important, multitudinea de noncompetitori care au început să transpire alături de bărbaţi în sălile de antrenament – a fost o poveste pretutindeni în anii ’80, iar MUSCLE & FITNESS a concretizat această revoluţie, prezentând femei ca Rachel şi Cory Everson în timpul antrenamentului şi articole de dietă lunar. Înainte de asta, ca şi cum ar fi dorit să facă loc tuturor noilor cititori, a avut loc şi schimbarea finală a numelui. Odată cu numărul din iunie 1980, MUSCLE a devenit MUSCLE & FITNESS. Titlul semnifica accentul continuu pus pe culturism, dar acum includea o abordare mai extinsă cu privire la a trăi sănătos. Combinaţia s-a dovedit a fi de un succes remarcabil.

Printre cele 20 de departmente listate în numărul din septembrie 1984 erau rubrici despre îmbătrânire, kinesiologia genuflexiunii, tratamentul accidentărilor în sala de antrenament, bărbaţi şi femei pozând împreună, ochelari, perspectiva asupra vieţii, degustarea vinurilor, powerlifting competiţional şi dansul aerobic. Într-adevăr, totul inclus. Secţiunea cu noutăţi ştiinţifice “Hotline” a fost lansată în 1986. După ce MUSCLE & FITNESS a fost considerată din nou drept publicaţia universală a împătimiţilor de sală, Joe a creat trei noi reviste : SHAPE, împreună cu soţia sa Betty, în 1981, pentru a se concentra pe fitnessul feminin; FLEX, în 1983, dedicată culturismului intensiv şi MEN’S FITNESS (iniţial Sport Fitness), în 1987, ca duplicat masculin al SHAPE. Şi totuşi, acei ”sateliţi” au ajutat la propulsarea vânzărilor M&F în jurul lumii pe perioada guvernării Reagan.

UN STUDIO APROAPE DE HOLLYWOOD

Aparatul de fotografiat îi centra chipul legendar, care ne privea la rândul său, în faţa unui decor negru. Era toamna anului 1990 şi Clint Eastwood îşi promova filmul The Rookie, în care era actor principal şi regizor; coperta din ianuarie 1991 a M & F pe care i-a apărut chipul a fost sincronizată să coincidă cu premiera filmului. A fost a doua prezenţă pe coperta M & F a lui Eastwood, fiind precedat de actori precum Sylvester Stallone şi Chuck Norris, în timp ce revista lideră a lui Joe a continuat să câştige teren pe piaţă. Portretul lui Eastwood era o ciudăţenie, deoarece M & F îşi stabilise până atunci semnătura copertei printr-un culturist pozând alături de un model în bikini, o schemă urmărită mai mult ca oricine din 1980 până în 2003.

Până prin anii ’90, M&F a început să îşi facă apariţia chiar şi la standurile de la casele de marcat din magazine, iar calitatea sa a crescut pentru a fi similară celorlalte reviste pe val, cum ar fi Outside sau Cosmopolitan mai degrabă decât, să zicem MuscleMag. Subtitlul în perioada iunie 1994 – aprilie 1998 a fost întâi ”Ştiinţa de a trăi super-sănătos”, iar apoi doar ”Trăind super-sănătos”. Strălucite şi curajoase, coperţile păreau adesea remarcabil de moderne. M & F s-a concentrat în continuare pe culturism, însă cu standardele editoriale înalte, design-ul avangardist, bazele ştiinţifice şi accentul pus pe dezvoltare, s-a debarasat de rădăcinile avute în revista Muscle Mag şi a creat o categorie proprie de stil de viaţă, una destinată tuturor, bărbaţi şi femei, una care ia în serios lucrurile, adică muşchii şi fitnessul.

UNDEVA ÎN CYBERSPAŢIU

În aprilie 2008, după un zbor de 550 de kilometri până la Minneapolis pentru un interviu cu Adrian Peterson, editorul-şef Joe Wuebben redactează ceva pe un computer într-un dormitor liber transformat în birou, în casa din Lincoln, Nebraska, pe care o împarte cu soţia sa şi câinele lor rasa Labrador retriever. Când e terminat, articolul principal al numărului din octombrie 2008 este trimis prin ataşament în e-mail, prin poziţionarea cursorului mouse-ului deasupra butonului ”send” şi dând click. Câteva momente mai târziu, apare într-o căsuţă de e-mail pe ecranul unui computer dintr-un birou cubic al clădirii Weider localizată în Woodland Hills, la 2,056 de kilometri depărtare.

Autor: GREG MERRITT, Fotografii: COURTESY WEIDER HEALTH & FITNESSwww.muscleandfitness.ro

Recomandari WEIDER:

  • Muscle & Fitness Nr.1 2015 – Digital

    In Stoc

    0,00 lei
    Vezi Detalii
  • Muscle & Fitness Nr.2 2014 – Digital

    In Stoc

    0,00 lei
    Vezi Detalii
  • Muscle & Fitness Nr.1 2014 – Digital

    In Stoc

    0,00 lei
    Vezi Detalii
  • Muscle & Fitness Nr.3 2009 – Digital

    In Stoc

    0,00 lei
    Vezi Detalii
Publicat pe Lasă un comentariu

MUŞCHI&REVISTE (III)

MUŞCHI&REVISTE (III). Povestea agitată a primelor şapte decenii ale Muscle & Fitness.

UN CONCURS ÎN MIAMI

Poate că o lovitură de fulger ar fi trebuit să zguduie clădirea sau o strălucire fantomatică să îi învăluie în timp ce muzica orchestrală creştea în intensitate şi nimic altceva nu ar fi captat atenţia. Totuşi nu a fost atât de dramatic, deşi erau doar ei doi: elevul silitor şi viitorul său mentor şi sponsor, singuri în culise, primul fixând cu privirea cel mai mare trofeu, iar celălalt uitându-se la tânăr. Pe 28 septembrie 1968, în prima sa călătorie în America, Arnold Schwarzenegger (atunci, la 21 de ani) l-a cunoscut pe Joe la Miami Auditorium cu câteva ore înainte de competiţia Mr Universe. Nu a câştigat, însă potenţialul său de neoprit a câştigat în faţa editorului.

E la fel de dificil să îţi imaginezi revistele lui Joe de-a lungul deceniilor ulterioare fără Arnold la fel ca şi a-l vedea pe Arnold fără aceste reviste, deoarece au devenit repede inseparabili. Până acum, ”Stejarul Austriac” a apărut de 60 de ori pe coperţile revistelor MUSCLE & FITNESS şi FLEX, sau a celor de dinainte. Prima ocazie s-a ivit în 1968 şi a fost urmată de încă opt în următorii doi ani când Arnold s-a autointitulat culturistul numărul 1 din lume. A apărut pe coperta revistei Strength and Health doar o dată, cu o poză de concurs din 1969.

Una dintre cele mai notabile excepţii a fost Rick Wayne

În plus, nenumărate articole au fost scrise în numele său până ca el să aibă cunoştinţe avansate de limba engleză. Deşi sfaturile erau date de Schwarzenegger, un scriitor le structura şi le redacta. Pentru mulţi ani s-a ştiut că trebuia să cumperi revistele lui Joe dacă vroiai să afli lunar sfaturile lui Arnold privind antrenamentul şi nutriţia. Practica jurnaliştilor Weider, aplicată cu succes în anii ce au urmat, era organizarea unui interviu şi apoi scrierea unui articol ca activitate secundară a campionului, elaborând în articolele acelea o intimitate şi o autoritate care lipseau altor reviste. Totuşi, nu toţi campionii au avut nevoie de modificări privind cuvintele. Una dintre cele mai notabile excepţii a fost Rick Wayne, care începând cu 1970, a scris articole erudite şi uneori controversate pentru revistele Weider, devenind ulterior editor-şef al MUSCLE BUILDER/POWER la sfârşitul anilor ’70. Wayne a câştigat la categoria sa competiţia Mr. Universe în 1969, dar a pierdut la open în favoarea lui Arnold.

Cu sponsorizarea lui Joe, Arnold s-a stabilit în California în 1968, iar Joe a mutat şi el birourile revistelor în Los Angeles în 1972, după 25 de ani petrecuţi în New Jersey. La scurt timp după aceea, MR. AMERICA şi-a încetat apariţia. În ciuda faptului că Arnold apăruse pe cinci dintre coperţile finale, revista devenise mai puţin axată pe culturism. Era, după cum spunea şi subtitlul, ”Revista pentru bărbatul viril,” şi cu titluri de genul ”Femeile păroase sunt mai agresive sexual,” era timpul să îşi sfârşească apariţia. Dispariţia sa a lăsat MUSCLE BUILDER/POWER (redenumită în 1968) în fruntea Weider Publications. Acea revistă în mod particular, alături de culturism, vor creşte în importanţă sub îndrumarea ambiţiosului şi entuziastului austriac devenit american, a cărui faimă, succes şi putere au fost destinate să depăşească cu mult ceea ce oricine şi-ar fi imaginat.

O SALĂ ÎN VENICE

Pe de o parte a fost strălucirea aurie, vizibilă chiar şi în imagini alb-negru, venind prin ferestrele de mansardă şi reflectându-se de pe un perete de alabastru, iluminând curbele şi contururile bronzului, plăcile şi barele gri, creând un studio foto virtual unde nu era necesar vreun blitz sau reflector. Pe de altă parte era chiar sala de antrenament, un buncăr de gen în comunitatea de plajă a Los Angeles-ului prezentă în Venice, iar aparatele şi chiar pereţii fiind creaţi de Joe Gold. Apoi ar mai fi fotograful Artie Zeller, ale cărui legendare imagini din MUSCLE BUILDER/POWER au fost obţinute în timpul antrenamentelor, înăuntrul sălii iniţiale Gold’s Gym în anii ’70, păstrând pentru totdeauna seturile şi zâmbetele lui Arnold Schwarzenegger şi ale viitoarelor legende. În mare parte au fost fizicurile acelor bărbaţi ca Arnold, Franco Columbu, Frank Zane şi de fapt orice alt mare culturist din lume, care trăgeau din greu de două ori pe zi în aceeaşi sală mică de antrenament.

În 1975 Zeller avea companie: o echipă de filmare şi-a mutat locul de muncă în Gold’s Gym, atunci când nimeni nu era atent la cum se antrena în Brooklyn tânărul Lou Ferrigno de 24 de ani. Până la data premierei documentarului lor în 1977, Arnold era deja prezent în actorie, dar filmul Pumping Iron al lui George Butler i-a grăbit ascensiunea pe ecrane şi a ajutat la propulsarea culturismului şi a revistelor MUSCLE BUILDER/POWER spre noi înălţimi. Sincronizarea a coincis cu o revoluţie generală a fitnessului, care includea joggingul, yoga şi mâncarea sănătoasă. La începutul perioadei ”Deceniul Eu”, antrenamentul superficial cu greutăţi pentru scopuri estetice a fost considerat ca aparţinând unei subculturi dispreţuite. Însă până la începutul anilor ’80, sălile de antrenament serioase au început să răsară peste tot în lume, şi puteai cumpăra gantere Weider, centuri pentru antrenament, proteine pudră şi reviste de la magazinul local de articole sportive.

MUSCLE BUILDER/POWER era pe val

Pe măsură ce antrenamentul cu greutăţi a fost acceptat, a devenit şi un domeniu serios de studiu, iar precursorul lui MUSCLE & FITNESSa publicat prin intermediul articolelor scrise de experţi informaţii despre ultimele descoperiri legate de ştiinţa exerciţiilor şi nutriţia în sport. Acest fapt a crescut impactul revistei, care îşi depăşise până atunci competitorii în calitatea fotografiei, a scrisului şi design-ului. Moda culturismului şi a fitnessului a crescut la fel ca şi interesul editorialistic al revistelor MUSCLE BUILDER/POWER. Începând cu numărul din februarie 1979, revista a lansat o secţiune pentru femei la care Joe a adăugat editorialul: ”Nu e nevoie de un amendament pentru drepturi egale pentru a ne convinge că femeile vor să fie culturiste, ca şi bărbaţii… Dezvoltarea noastră intenţionată le va face să se acomodeze pe plan psihologic, social, cosmetic şi editorial. Ele au nevoie de noi, iar noi avem nevoie de ele. Bine aţi venit, doamnelor!” În luna iunie a acelui an titlul revistei a fost prescurtat la doar Muscle, fiind temperat în continuare de subtitlul atrăgător ”O nouă imagine corporală pentru tine” şi adesea coperţi cu figuri legendare, incluzându-l pe Muhammad Ali. Acel apelativ a durat exact un an până să fie schimbat din nou – de această dată într-un titlu care urma să devină cel mai uşor de recunoscut din istoria publicaţiilor de fitness.

 

Autor: GREG MERRITT, Fotografii: COURTESY WEIDER HEALTH & FITNESSwww.muscleandfitness.ro

Recomandari WEIDER:

  • Muscle & Fitness Nr.1 2015 – Digital

    In Stoc

    0,00 lei
    Vezi Detalii
  • Muscle & Fitness Nr.2 2014 – Digital

    In Stoc

    0,00 lei
    Vezi Detalii
  • Muscle & Fitness Nr.1 2014 – Digital

    In Stoc

    0,00 lei
    Vezi Detalii
  • Muscle & Fitness Nr.3 2009 – Digital

    In Stoc

    0,00 lei
    Vezi Detalii
Publicat pe Lasă un comentariu

MUŞCHI&REVISTE (II)

MUŞCHI&REVISTE (II). Povestea agitată a primelor şapte decenii ale Muscle & Fitness.

UN CHIOŞC DE ZIARE, ORIUNDE

Imaginaţi-vă un chioşc de ziare dintr-un oraş mare, poate Chicago, pe la mijlocul anilor ‘50, în zorii unei zile de iarnă. Un camion se opreşte pe strada plină de lapoviţă şi distribuitorul aruncă un pachet. Angajatul care plimba un trabuc prin gură – taie sfoara, ia numă-rul pe ianuarie al MUSCLE POWER şi îl strecoară între ”fratele” său mai centrat pe culturism, MUSCLE BUILDER, şi duşmanul lor de moarte, Strength and Health. Titlurile de pe cele două MUSCLE imploră atenţie, în timp ce revista lui Hoffman rămâne pe dinafară înfrântă de-a lungul deceniului. De obicei într-un cerc de culoare deschisă, lângă titlul revistei MUSCLE BUILDER, un subtitlu susţinea în perioada august 1952–iunie 1957: ”Revista numărul 1 în lume în materie de culturism.” În ciuda proceselor penale, războiul revistelor a izbucnit de fapt la chioşcurile de ziare de pretutindeni, sentin- ţa fiind dată în cele din urmă de clienţi, care au ales MUSCLE în defavoarea lui Strength.

Lansată în 1932 de Hoffman, revista Strength and Health adesea punea în evidenţă pe coperţile sale culturişti, însă în materie de conţinut punea accentul pe concursuri de haltere şi dezvoltarea forţei. Cu apariţia lui Joe în postura de competitor de temut, Strength and Health i-a etichetat pe culturişti drept “boobybuilders” (joc de cuvinte ironic – adică vor să le crească sânii) şi a ridiculizat arhetipul cu talia îngustă şi umerii largi pe care revistele MUSCLE POWER şi MUSCLE BUILDER (şi chiar mai multe) l-au declarat cîştigător şi despre care Hoffman a spus că îi lipseşte baza pentru forţă. În schimb, revistele lui Joe au aruncat o aură negativă asupra idealului de om puternic şi masiv şi au criticat insistenţa în promovarea culturismului american într-o vreme când chiar Mr. America a fost retrogradat la unul dintre concursurile de haltere ale lui Hoffman. Până la mijlocul anilor ‘50, declaraţiile constante ale lui Hoffman împotriva lui Weider erau în mod personal şi jignitor antisemite.

Erau de asemenea contraproductive. Bigotismul l-a tras în jos pe Hoffman şi revista sa, în timp ce criticile asupra fizicului culturiştilor îi informau pe cititori unde să găsească sfaturi referitoare la cum să arate mai mult ca definitul Steve Reeves, decât ca halterofilul rotund, legenda Paul Anderson. Războiul a alimentat ambiţia lui Joe şi a fratelui său Ben, de a-şi extinde organizaţia – Federaţia Internaţională de Culturism (the International Federation of Body Building – IFBB), care se concentra numai pe fizic şi care a inspirat culturişti de top să apară mai des în revistele lui Weider, incluzându-i de altfel şi pe neglijaţii afro-americani.

Cu titluri suprapuse, fotografi şi editori, cele două reviste – MUSCLE POWER şi MUSCLE BUILDER – concurau una cu alta. Căutând spaţiu, MUSCLE POWER şi-a dezvoltat pentru ultimele cinci numere titlul în MUSCLE POWER AND THE WEIGHTLIFTER. Încetarea apariţiei revistei din 1958 a coincis cu naşterea uneia noi marca Weider, MR. AMERICA. Ştirile competiţionale legate de haltere din MUSCLE POWER au fost mutate în MUSCLE BUILDER, iar MR. AMERICA – în curând subintitulată ”Pentru bărbatul care vrea să îşi îmbunătăţească Corpul – Mintea – Personalitatea” – s-a clasat ca o publicaţie de culturism cu o deschidere mai largă faţă de preocupările stilului de viaţă masculin. În plus faţă de articolele de antrenament şi nutriţie din al doilea număr, au fost şi ”Moda pentru culturişti,” ”Ai grijă de părul tău,” ”Sexul şi culturistul” şi articolul acid “Portretul omului-medicament: Bob Hoffman.”

Până atunci, întreprinderea Joe Weider avea un nou sediu în Union City, New Jersey, iar în repertoriu figurează publicaţii pe teme de aventură, box, baseball, sporturi şi reviste pentru adolescente, alături de alte 27 de publicaţii dedicate comerţului; tipăriturile combinate date spre comerţ erau în număr de peste două milioane de copii lunar. S-a ajuns aproape la o catastrofă atunci când aceste cifre au scăzut brusc la zero peste noapte, din cauza unui distribuitor, American News, care a închis neanunţat. Incapacitatea bruscă de a publica, pe măsură ce datoriile creşteau, aproape că l-a adus pe Joe în faliment. În schimb, a închis fiecare publicaţie cu excepţia adevăratelor sale iubiri, MUSCLE BUILDER şi MR. AMERICA. Succesul lor a persistat, finanţele sale au fost salvate şi pasiunea sa pentru culturism a rămas neclintită. Lupta pentru tipărituri a continuat, însă la începutul anilor ’60 era clar cine era câştigă-torul tarabelor cu ziare.

O ŞEDINŢĂ FOTO ÎN CALIFORNIA

Era o zi atât de luminoasă încât Larry Scott şi-a purtat ochelarii Ray-Ban până chiar înainte ca fotograful Russ Warner să înceapă să prindă cadre cu el pozând pe o stâncă înaintea unei văi înverzite, sub cerul azuriu fără nori. Era martie 1966, iar scriitorul Dick Tyler făcea propriile fotografii şi note mâzgălite în spatele aparatelor, prinzând remarcile inteligente şi alte detalii care mai târziu ar duce cititorii în jurul lumii până în acel loc pentru a simţi razele soarelui încălzindu-le proprii deltoizi. Trupa veselă se afla la Vasquez Rocks în valea San Fernando, dar ar fi putut la fel de uşor să fie pe munţii de deasupra oraşului Malibu sau pe plaja din Santa Monica împreună cu Scott, Dave Draper şi două sau trei tinere îmbrăcate sumar pentru a fi o companie adorabilă în jurul acestor bărbaţi musculoşi.

Joe a venit cu avionul de la New York pentru a superviza această, dar şi altele, şedinţă foto, şi pentru a se caza la biroul-satelit din Santa Monica. Sudul Californiei devenise până atunci mecca pentru culturism şi un cadru principal pentru coperţile revistelor MUSCLE BUILDER şi MR. AMERICA, la fel ca şi pentru articolele şi reclamele din ele. Textul a primit o aură de capriciu combinată cu o crescută vitalitate masculină prin articole ca cele din MUSCLE BUILDER ”Consumaţi peşte pentru o forţă ca de baracuda” şi ”Tehnici de creştere incredibile care dezvoltă tricepşi senzaţionali.”

Numărul din noiembrie 1965 a servit titluri precum ”O altă tehnică de antrenament din Era-Spaţială: Programul de antrenament a lui Arnold,” “Vic Downs îşi construieşte un fizic Era-Spaţială la 36 de ani!” şi “Împins din culcat cu haltera, tip Era-Spaţială, pentru rezultate cu viteza luminii!” (notă: Era Spaţială începe cu prima călătorie în spaţiu, adică din 1957 până în prezent). În specificul zilei, Joe a făcut muşchii foarte şic. În timp ce coasta de est părea absorbită de nuanţe de gri ca într-o melodramă alb-negru, California izbucnea în culori deschise ca într-un film muzical Technicolor. Pe parcursul anilor ’60, revistele lui Joe au devenit din ce în ce mai sinonime cu soarele şi distracţia, plăcile de surf şi frumuseţile în bikini, totul ca o vacanţă continuă în ceea ce părea paradis în comparaţie cu o zi de iarnă rece şi umedă în Union City, Toledo sau Graz, Austria.

Autor: GREG MERRITT, Fotografii: COURTESY WEIDER HEALTH & FITNESSwww.muscleandfitness.ro

Recomandari WEIDER:

  • Muscle & Fitness Nr.1 2015 – Digital

    In Stoc

    0,00 lei
    Vezi Detalii
  • Muscle & Fitness Nr.2 2014 – Digital

    In Stoc

    0,00 lei
    Vezi Detalii
  • Muscle & Fitness Nr.1 2014 – Digital

    In Stoc

    0,00 lei
    Vezi Detalii
  • Muscle & Fitness Nr.3 2009 – Digital

    In Stoc

    0,00 lei
    Vezi Detalii
Publicat pe Lasă un comentariu

MUŞCHI&REVISTE (I)

MUŞCHI&REVISTE (I). Povestea agitată a primelor şapte decenii ale Muscle & Fitness.

O casă în Montreal

Bucătăria era în întuneric, cu excepţia unei licăriri ciudate. Sub un cearşaf şi luminat doar cu o lanternă; un tânăr de 19 ani tasta cu un deget arătător la o maşină de scris închiriată; parte a bugetului de 7 dolari alocat afacerii. Mama sa nu vroia ca masa de bucătărie să fie folosită pe post de birou; aşa că el a aşteptat până ce ea a mers la culcare. În iarna anului 1939, în întunericul nopţii, când alţii abia visau la măreţie, Joe Weider a început să creeze prima ediţie a primei sale reviste. Astfel s-a născut un mogul media şi un imperiu editorial care a revoluţionat în cele din urmă culturismul, exerciţiile şi nutriţia peste tot în lume.

YOUR PHYSIQUE

“Veţi crede despre noi că suntem, fără îndoială, ambiţioşi. Ei bine, aşa suntem!” a declarat Joe în primul număr din YOUR PHYSIQUE (Fizicul Tău). El a promis să dezvolte revista şi nu a dezvăluit niciodată că acel ”noi,” sub aparenţa câtorva activităţi secundare, era de fapt el. Primul număr avea 24 de pagini, toate redactate de Joe pe şabloane de mimeograf. El a desenat literele majuscule şi ilustraţiile; şi a făcut fiecare pagină pe un mimeograf închiriat, apoi a pus hârtia udă prin casă pentru a se usca. Înainte de acea tipărire iniţială, el avea abonamente de rezolvat, pentru că trimisese înştiinţări prin cărţi poştale către 600 de canadieni din secţiunea de corespondenţă a revistei Strength and Health. Însă abia după ce primul număr a circulat prin sălile de antrenament au început să apară şi abonamentele.

După cum a promis, Joe şi-a îmbunătăţit continuu creaţia. În primul an, a adăugat mai multe imagini, redactare şi tipărire profesională; redactori cu expertiză ştiinţifică şi o pată de culoare pe copertă. Pe parcursul a 18 luni a adus profit de 10.000 de dolari. O mică avere în timpul acelor ani de după război şi criza economică şi într-o vreme când culturismul abia era adjunct faţă de competiţiile de haltere; a stabilit ca scopuri principale a arăta bine şi a trăi sănătos, mesaj care a accelerat dezvoltarea companiei. Urmând succesul revistei lui Bob Hoffman, Strength and Health, Joe a început în 1942 să vândă seturi de greutăţi şi alte echipamente prin poştă, făcând publicitate din plin prin intermediul revistei sale. Pe toată această perioadă, el a continuat să locuiască şi să muncească în casa părinţilor săi, unde doar sediul s-a mutat din bucătărie în sufragerie.

MUSCLE POWER

În 1945 a lansat o a doua revista de culturism, MUSCLE POWER care a fost publicată lunar până în anul următor; Your Physique a început de asemenea să fie publicată lunar în 1947. Ambele publicaţii puneau accentul pe fotografie şi design superioare. Joe, care a renunţat la şcoală la 12 ani pentru a-şi susţine familia, a învăţat afacerea editorială prin încercări şi din greşeli.

Corpurile au fost pozate iniţial pentru a arăta ca nişte statui vulgare – decadente. Dar Joe şi fotografii săi experimentalişti au găsit modalităţi  de a accentua muşchii. De a surprinde o aură de putere şi atletism. Manualele pe care le-a studiat pentru a-şi continua educaţia au fost cele mai de succes reviste ale vremii, la care s-a abonat pentru a le învăţa tehnicile şi pentru a le imita prosperitatea. Strategia lui a funcţionat atât de bine, încât până în 1947 afacerea sa a depăşit graniţele casei părinteşti şi ale ţării de origine.

UN BIROU ÎN NEW JERSEY

Erau locuri – în apropiere – de unde puteai zări zgârie-norii din Manhattan, peste râul Hudson şi mai departe de 1,5 kilometri. Uneori, în timp ce se plimba, Joe s-ar fi oprit pentru a se uita lung la acele monumente ale comerţului. Însă cel mai adesea era la biroul său când s-ar fi oprit din scris, citit, negociat sau orice altă sarcină din numeroasele care adesea îi ocupau 14 ore pe zi, şapte zile pe săptă-mână. El se gândea cum să îşi dezvolte revistele, afacerea cu echipament şi cea cu broşuri cu instrucţiuni de comandă prin poştă; cum să dezvolte culturismul ca sport; şi cum succesul fiecăreia dintre cele enumerate ar ajuta în schimb la dezvoltarea celorlalte.

Joe a făcut mutarea spre Jersey în 1947, însă deja făcea naveta cu trenul de mai bine de un an spre Gotham pentru a tipări YOUR PHYSIQUE şi MUSCLE POWER; dar şi datorită faptului că tirajul acestora a depăşit posibilitatea presei din Quebec. Locuind şi muncind în zona New York-ului; el avea acces uşor la oamenii şi resursele necesare pentru a crea revistele la o calitate superioară crescândă, pe care şi le imaginase. În timp ce a continuat să editeze YOUR PHYSIQUE, editorul revistei MUSCLE POWER Earle Liederman a fost trimis în California, de unde putea surprinde mai bine imaginea prosperă pe Muscle Beach şi în sălile de antrenament unde Jack LaLanne, Clancy Ross şi Steve Reeves trăgeau din greu de fiare.

MUSCLE BUILDER

Purtând un titlu ”călduţ,” YOUR PHYSIQUE şi-a încetat apariţia în 1952. MUSCLE BUILDER, precursorul direct al MUSCLE & FITNESS, a fost lansat în 1953. În timp ce MUSCLE POWER cuprindea ştiri şi sfaturi legate de haltere (cum avea şi YOUR PHYSIQUE), MUSCLE BUILDER se concentra exclusiv pe culturism. MUSCLE POWER a adoptat începând cu septembrie 1952, o prezentare izbitoare, lucru  făcut de MUSCLE BUILDER încă de la început. În mod tipic, coperţile revistelor dedicate muşchilor prezentau doar un culturist şi numele său tipărit cu litere mici, de parcă ar fi fost programele unor expoziţii de artă. Influenţat de colegii editori din Manhattan, revistele lui Joe au început să afişeze titluri ca ”Slăbănogule…Iată cum poţi creşte în greutate!” şi ”Am adă-ugat 25 de centimetri la piept!” La fel ca ziarele tabloid, coper- ţile te provocau să priveşti înăuntru.

Autor: GREG MERRITT, Fotografii: COURTESY WEIDER HEALTH & FITNESSwww.muscleandfitness.ro

Recomandari WEIDER:

  • Muscle & Fitness Nr.1 2015 – Digital

    In Stoc

    0,00 lei
    Vezi Detalii
  • Muscle & Fitness Nr.2 2014 – Digital

    In Stoc

    0,00 lei
    Vezi Detalii
  • Muscle & Fitness Nr.1 2014 – Digital

    In Stoc

    0,00 lei
    Vezi Detalii
  • Muscle & Fitness Nr.3 2009 – Digital

    In Stoc

    0,00 lei
    Vezi Detalii
Publicat pe Lasă un comentariu

Joe&Arnold: Reunire

Joe&Arnold: Reunire. Acea voce. Este la fel de greu de confundat ca o împuşcătură. Aţi auzit-o zicând, ”Mă voi întoarce.” Aţi auzit-o zicând ”Hasta la vista, baby.” Şi iată că acum e aici, acoperindu-i pe ceilalţi din sală, râzând şi spunând ”Uită-te la tine, Joe, ai 188 de ani şi încă ai un bronz superb!”

Vocea aparţine, bineînţeles, guvernatorului Arnold Schwarzenegger, iar acel Joe la care se referă este nimeni altul decât Joe Weider al nostru. Suntem în culisele studiourilor MagicLight din Marina del Rey, California, chiar în mijlocul unei şedinţe foto care îi reuneşte pe ”Maestrul Absolut” şi pe ”Stejarul Austriac” pentru coperta celui de-al 70-lea număr aniversar al MUSCLE & FITNESS. Prietenia este familiară, conversaţia curge uşor, dar nu aduci împreună două legende fără pregătiri serioase.

8:00 a.m.

Primii membri din garda de corp ai lui Arnold sosesc la studio pentru a face ”curăţenia” iniţială. În timp ce fotograful Robert Reiff şi echipa sa aranjează luminile, fundalurile şi decorul, agenţii scotocesc peste tot pentru a securiza zona. Este exact cum vă puteţi imagina: ei inspectează studioul cu precizie de laser. Nici o intrare, ieşire, ieşire de incendiu sau cale de acces pentru livrări nu rămâne neverificată. Când fiecare cameră este garantată a fi sigură, ei transmit prin radio spre rulota lui Arnold că totul este liber.

În timp ce suntem informaţi că guvernatorul este pe drum, cealaltă legendă care ia parte la şedinţa foto soseşte. Când Joe intră în studio, artistul makeup se prezintă, iar Joe, fermecător ca întotdeauna, îi răspunde: ”Presupun că eşti aici pentru Arnold; eu arăt foarte bine şi fără machiaj.” Toata lumea râde şi Joe se aşează, aşteptând sosirea protejatului său, omul pe care l-a ales cu mâna sa să reprezinte faţa culturismului în toţi acei ani trecuţi.

Afară, câteva maşini de teren cu numere de California sosesc şi opresc la poarta studioului. Agenţii de securitate ies din vehicule şi închid repede perimetrul parcării, acoperişurile şi străzile lăturalnice. Când toată lumea e pe poziţii, se da semnalul şi Arnold coboară dintr-o maşină. Îşi potriveşte haina, zâmbeşte şi se îndreaptă spre studio.

###

Ochii celor doi bărbaţi se luminează când se zăresc unul pe altul. Joe, mentorul, priveşte mândru în timp ce Arnold se îndreaptă spre el. ”Iată-l!”, exclamă guvernatorul. ”Paul Bunyan al culturismului!”

Joe zâmbeşte larg pe măsură ce ei se îmbrăţişează. Cu 40 de ani în urmă el l-a adus pe Arnold cu avionul în Statele Unite. La acea vreme, tânărul austriac avea doar o valiză şi ambiţia personală. Joe avea ceva diferit: o viziune pentru sportul său. Iar împreună cu Arnold, avea omul potrivit pentru a o duce la bun sfârşit. Aceasta a fost în trecutul cu multe milioane de reviste şi miliarde de dollari în box-office.

###

Astăzi, cei doi bărbaţi de seamă sunt aici pentru a comemora şapte decenii de succes pentru revista MUSCLE & FITNESS. Imediat ce ei încep să vorbească, camera filmează şi aparatul face poze. Pe durata celor două ore, Joe şi Arnold îşi amintesc despre vieţile lor, despre povestea avută şi despre pasiunea comună pentru culturism. Înregistrarea cu întreaga lor conversaţie îşi are locul în Smithsonian, imaginile întâlnirii aparţin M& F.

Autor: Jon Finkel, Fotografii: Robert Reiff – www.muscleandfitness.ro

Recomandari WEIDER: