Publicat pe

ADEVĂR ŞOCANT: TRIŞEAZĂ! (III)

ADEVĂR ŞOCANT: TRIŞEAZĂ PENTRU A OBŢINE CÂŞTIGURI MASIVE! (III)

NU FI ARUNCĂTOR

Oricând poţi vedea câte un începător în ale trişării. Este cel care trişează lansând greutatea în sus, generând atâta inerţie încât greutatea trece rapid prin punctul critic. Şi deşi asta face să ridice o greutate mare de câte ori vrea, efectul asupra muşchiului nu este cel dorit. În esenţă, singura parte a repetării care poate să ajute la dezvoltarea muşchiului este chiar la urmă, dacă reuşeşti să încetineşti mişcarea.

Este o greşeală pe care o pot face novicii. Dar nu există nicio scuză pentru un veteran care aruncă în jur cu greutăţile numai pentru că este obosit. Trebuie să alegi. Poţi pur-şi-simplu să te opreşti şi să nu pierzi timpul, dar o soluţie mai bună ar fi să micşorezi puţin greutatea şi să mai faci câteva repetări. Dacă vrei să-ţi dezvolţi muşchi mari şi denşi, nu fi un aruncător.

REPETĂRILE PARŢIALE FĂCUTE PENTRU CĂ GREUTATEA NU POATE FI RIDICATĂ CORECT TREBUIE INTERZISE, IAR POLIŢIA SĂLILOR DE CULTURISM AR TREBUI SĂ DEA AMENZI.

Cel priceput, cel care vrea să obţină cât mai mult de la antrenamente, împinge limitele străduindu-se din răsputeri să treacă de punctul critic menţinându-şi muşchii în tensiune. Aplecarea pe spate, răsucirea şi tragerea greutăţii mai aproape de corp în timp ce te lupţi în punctul critic demonstrează două lucruri: eşti un animal cu o etică a muncii sălbatică; şi, nu o iei pe scurtături care să reducă activitatea musculară. Vrei câştiguri? Trebuie să te te împingi dincolo de zona de confort. Câştigătorii concurează, pierzătorii abandonează. În timp ce fiziologic corpul îţi spune să te opreşti, din punct de vedere mecanic poţi să-ţi modifici poziţia şi să mai storci câteva repetări. Asta înseamnă o trişare perfectă.

EXECUTAREA TRIŞĂRII PERFECTE

Tişarea perfectă este un pas înainte al evoluţiei de la repetarea perfectă. Nu este o măcelărire a repetării perfecte. Nu este nici dansul unui elefant. Este o uşoară variaţie a poziţiei corpului atunci când greutatea devine dificil de ridicat şi care ajută la trecerea acesteia de punctul critic până ce poate fi mişcată din nou. O uşoară aplecare poate devein una mai amplă. Un impuls scurt dat de corp poate deveni o mişcare mai mare dacă este necesar.

Cheia, totuşi, este să se furnizeze ajutor muşchilor lucraţi prin scurtarea distanţei şi crearea unui avantaj mecanic mai bun. Unele grupe musculare au o soluţie mai bună decât altele, iar la anumite zone este aproape imposibil să eviţi trişarea. În plus, unele exerciţii conduc ele însele spre trişare, iar altele nu. Este greu de trişat la împinsul din culcat sau la genuflexiuni. De fapt, folosirea sternului ca trambulină, în afară de faptul că este periculoasă, este o pierdere de timp şi la fel se poate spune despre balansarea halterei la flexiile pentru bicepşi. Deci trişarea perfectă necesită echipamentul corect şi o uşoară dar controlată mişcare a corpului pentru a îndupleca greutatea să ajungă la punctul final.

O jumătate de repetare, un sfert, sau o optime, aşa cum se întâmplă de multe ori, nu înseamnă o repetare trişată. Asta e o păcăleală. Repetările parţiale făcute pentru că greutatea nu poate fi ridicată corect trebuie interzise, iar poliţia sălilor de culturism ar trebui să dea amenzi. Prin asta nu spunem că repetările parţiale nu-şi au loc în antrenament, pentru că sunt câteva motive şi aplicaţii foarte bune pentru a le face. Ridicarea unor greutăţi prea mari nu este însă un motiv.

ADEVĂR ŞOCANT: TRIŞEAZĂ! (IV)
ADEVĂR ŞOCANT: TRIŞEAZĂ! (III)
ADEVĂR ŞOCANT: TRIŞEAZĂ! (II)
ADEVĂR ŞOCANT: TRIŞEAZĂ! (I)

 

Autor: David Sandler – www.muscleandfitness.ro