Protecția sistemului musculo-scheletic (I). Antrenamentul continuu poate duce la accidentări ale mușchilor. Dacă practicăm sport în mod regulat, trebuie deci să fim atenți la protecția sistemului musculo-scheletic.
ADAPTAREA LA ANTRENAMENT
Mușchiul este țesutul moale care are cel mai important și cel mai rapid răspuns la antrenament. Volumul și forța musculară cresc semnificativ după o perioadă scurtă de antrenament specific de forță. Doi factori contribuie la acest tip de creștere a forței.
Creșterea volumului muscular se datorează în principal creșterii ariei secțiunii transversale a fibrelor musculare individuale (hipertrofie), dar și a formării de noi celule musculare (hiperplazie) care derivă din celule pluripotențiale numite celule satelit, situate în periferia miofibrilelor… Factorii neuronali influențează în primul rând creșterea inițială a forței care are loc ca răspuns la antrenament, în timp ce hipertrofia este cauza principală a creșterilor ulterioare.
Forța musculară crește după câteva săptămâni de antrenament, dar tendoanele, cartilajele și oasele necesită câteva luni pentru a se adapta; acest lucru implică riscul de a dezvolta leziuni de suprasolicitare odată ce a început antrenamentul sistematic de forță și sărituri. Tendoanele rotuliene și lui Ahile sunt deosebit de vulnerabile la aceste leziuni de suprasolicitare observate la sportivii adulți.
PREVENIREA LEZIUNILOR
LEZIUNI MUSCULARE
Leziunile musculare sunt produse, în general, de două mecanisme: încordarea (întinderea) și trauma directă care provoacă contuzie a mușchilor. Apar și rupturi musculare (lacerații). Pe de altă parte, leziunile musculare apar adesea ca urmare a unui antrenament deosebit de dificil și neobișnuit. Tensiunile musculare apar de obicei la nivelul joncțiunii musculotendinoase în timpul unui episod de activitate musculară maximă. Sprinterii sunt deosebit de predispuși la acest tip de accidentare. Sportivul simte durere bruscă în momentul accidentării. Apoi hipersensibilitatea persistă și se adaugă o scădere semnificativă a funcției contractile; uneori, atunci când apare o ruptură majoră de țesut, individul poate observa o umflătură în mușchi imediat după leziune.
Un alt semn caracteristic este umflarea secundară sângerării ulterioare sau edemului.
Mușchii cvadriceps sunt localizați în planurile frontal și lateral ale coapsei și sunt adesea supuși contuziilor în urma traumatismelor. Toate tipurile de leziuni musculare, indiferent de cauza, sunt asociate cu hemoragii musculare interne. Acest lucru se întâmplă deoarece aparatul muscular este foarte bine vascularizat și pentru că aportul de sânge regional este crescut în momentul leziunii. Sângerarea este intramusculară atunci când nu există leziuni ale fasciei musculare sau intermusculară când este asociată cu traumatisme ale fasciei și sângele se poate scurge din compartimentele musculare afectate. În general, timpul de vindecare este semnificativ mai lung în prezența hemoragiei intramusculare decât în cazul hemoragiei intermusculare.
.
Leziunile tisulare și sângerarea provoacă o reacție inflamatorie; această reacție inflamatorie formează baza răspunsului reparator care duce la formarea țesutului cicatricial.
Ocazional, vânătăile musculare pot provoca o complicație cunoscută sub numele de miozită osificantă, care se caracterizează prin calcificări și osificare în țesutul lezat. Cea mai frecventă localizare a miozitei osificante este umărul. Aproape 20% dintre sportivii care suferă de contuzii la cvadriceps dezvoltă miozită. Niciunul dintre acești pacienți nu este simptomatic, deși radiografia arată calcificarea hematomului.
Rigiditatea musculară (dureri musculare cu debut întârziat) este un simptom deranjant, dar în general inofensiv, care apare după exerciții musculare neobișnuite la sportivi. Durerea apare mai ales după antrenament intensiv. Simptomele cresc, de obicei, treptat în timpul orelor de după antrenament, ajung la maxim în jurul a 48 de ore și dispar în 2 până la 5 zile. Durerea musculară tardiva este secundară distrugerii arhitecturii mușchilor scheletici și este însoțită de o ușoară (10-15%) restructurare temporară a forței musculare. Este un tip de durere musculară care apare de obicei după primele sesiuni când se practică un nou exercițiu dificil. Întinderea nu pare să prevină durerile musculare tardive.
