Publicat pe

Baton sau gel?

Baton sau gel? Până acum câțiva ani aveam doar alimente solide, dar în urmă cu ceva timp au apărut gelurile, alimente în format lichid cu absorbție rapidă. Baton sau gel?  În teorie, îndoiala a fost rezolvată: gel întotdeauna! Totusi gelurile nu sunt intr-o relatie buna cu toată lumea. Dar să mănânci un baton alergând pare foarte complicat. La jumătatea distanței dintre geluri și batoane… sunt jeleurile!

Jeleul are multe avantaje – primul fiind textura! Este exact ceea ce trebuie! Îl dizolvi în gură în timp ce continui sa alergi. Dacă ai nevoie de o aprovizionare rapidă, mesteci și înghiți fără nicio problemă, cu avantajul că este mai ușor de digerat față de un baton tradițional.

Energy Jelly Bar: Revoluția în batoane!

Evolutia in lumea suplimentelor sportive a facut un alt pas – Energy Jelly Bar. Pare un baton, dar textura este de jeleu.

Pentru cei care cred că aceste batoane sunt doar o bomboană, nimic nu este mai departe de adevăr! Cu un raport de 2-1-1 de BCCA, Arginina si Taurina, are cele mai importante componente ale primelor geluri. În plus, aceste noi batoane au electroliți și suc de sfeclă. Amintiți-vă că sfecla roșie este bogată în nitrați, care sunt precursori ai oxidului nitric, o substanță vasodilatatoare care îmbunătățește oxigenarea și performanța la efort fizic prelungit. Mi se pare un produs foarte complet in compozitie, in format si in textura. În plus, au o dimensiune foarte confortabilă pentru a le putea purta într-o singură mână și a putea continua să alergi sau să mânuiesti ghidonul. Iar aromele sale de cirese si pepene verde (foarte foarte reusite) vor ajunge sa te convinga.

Daca mergi bine cu gelurile traditionale e ok … dar sunt momente in care gelurile nu iti mai convin… Cred că acest nou format de baton te poate ajuta!

Recomandari WEIDER:

Publicat pe

Mic dejun în funcţie de antrenament

Mic dejun în funcţie de antrenament. Ai auzit și tu, desigur, spunându-se că micul dejun este cea mai importantă masă a zilei… în timp, am putut realiza că acest lucru nu este în întregime adevărat. Dar este una dintre durerile de cap pe care le avem înainte de a începe ziua… Ce mic dejun? Voi avea rezultate bune cu acest mic dejun? Astăzi vă vom oferi câteva idei de mic dejun foarte simple care să ne ajute să finalizăm antrenamentul programat și să performam mai bine.

Obiectiv: aport energetic

Obiectivul unei bune alimentații în sport este acela de a putea furniza sportivului energia de care are nevoie în orice moment. Este inutil să ne antrenăm doar pentru a pierde în greutate (de exemplu)… Ideea ar trebui să fie aceea să găsim o dietă sau obiceiuri care să creeze o aderență, dar care să nu reducă performanța pe de o parte și nici să ne îndepărteze de obiective pe de altă parte. Cu alte cuvinte, alimentația trebuie să fie supusă antrenamentului și nu invers… Nu se poate să nu facem niște serii pentru că nu avem carbohidrați disponibili!

Rețete de mic dejun pentru antrenament

Continuând pe această linie, iată o serie de mic dejun pentru a-ți îmbunătăți performanța și a-ți asigura aportul de energie în funcție de tipul de antrenament pe care urmează să-l dezvolți.

Zile foarte ușoare de antrenament sau de recuperare

Daca vrem sa luam micul dejun si avem o zi foarte usoara sau aproape de odihna, urmeaza un mic dejun fara carbohidrati aproape deloc, varianta recomandata ar putea fi urmatoarea:

  • Cafea neagră;
  • Pâine prăjită: putem însoți cu grăsimi sănătoase precum untul de arahide – care vor adăuga și aromă – combustibil bun pentru azi;
  • Este foarte important ca in ciuda faptului ca ziua nu este foarte grea, sa ingeram electroliți – capsule Salt Caps. Un lucru este că nu vom cheltui mulți hidrati și altul că nu avem nevoie de săruri minerale pentru a rămâne hidratați.
Zile cu intensitate nu prea mare

Pentru zilele în care ne antrenăm ușor sau în care vom opta pentru o dietă săracă în calorii (low carb). Am putea face acest mic dejun:

  • Cafea sau infuzie sau lapte cu cacao 0% zahar;
  • Niște clătite bune. Daca nu ai prea mult timp la dispozitie poti folosi Protein Pancake Mix, o formula completa in care trebuie doar sa adaugam. În ciuda faptului că acestea au carbohidrați, aceștia provin din fulgi de ovăz integral, iar zaharurile sunt foarte scăzute. Dacă vrem să adăugăm puțin mai multă proteină în formulă, care este foarte ușor de făcut, putem adăuga puțină pudră de arahide pentru a-i da o aromă de arahide și, de asemenea, să îi oferim puțin mai multe proteine. Pentru a insoti clatitele puteti folosi orice tip de sirop.
  • Adăugați fructe pentru a vă completa micul dejun.
Zile foarte intense sau zile cheie, serii…

Zile în care te antrenezi foarte mult trebuie să pui glicogen în organism. Să vedem câteva variante de mic dejun pentru a merge la antrenament în aceste cazuri în care există mai multe pretenții:

  • Cafea sau infuzie sau lapte cu cacao 0%;
  • Un fruct;
  • Terci cu aromă. Este foarte simplu și bogat în același timp. Este vorba despre adăugarea de fulgi de ovăz aromat în bolul nostru cu apă sau lapte. În acest fel creștem cantitatea de carbohidrați din micul dejun;
  • Clatite facute cu fulgi de ovaz. În loc să apelăm la formula anterioară de clătite gata făcute, le putem face noi. În acest fel putem adăuga mai multă cantitate de fulgi de ovăz și carbohidrați. In plus, putem adauga banane, afine sau nuci la reteta pe care o facem;
  • Nu ai timp? Scoateți un baton cu fulgi de ovăz precum Oat bar. Dacă trebuie să creștem puțin mai mult volumul de carbohidrați, acesta este batonul tău;
  • Ca sursă de proteine, putem opta pentru o pâine prăjită cu puțin ulei de măsline și puțină șuncă de curcan. Sau dacă suntem foarte grabiti, un shake de proteine poate fi o idee bună.
Și asigură întotdeauna toți nutrienții

Acum nu mai rămâne decât să te antrenezi și să performezi cât mai bine posibil. Dacă ați optat pentru o dietă Keto sau Low carb, folosirea unor multivitamine este întotdeauna de mare ajutor.

Recomandari WEIDER:

  • All Day Energy 90 capsule

    40,00 lei
    Citește mai mult
  • Weider Protein Pancake Mix

    Protein Pancake Mix 600gr

    77,00 lei
    Selectează opțiunile
  • Peanut Butter Smooth 1kg

    51,00 lei
    Adaugă în coș
  • Slim Choco Syrup

    Slim Chocolate Syrup 250ml

    35,00 lei
    Adaugă în coș
Publicat pe

Creșterea masei musculare

Creșterea masei musculare. Creșterea în masă musculară este un obiectiv urmărit de mulți sportivi – si asta nu numai pentru a-și îmbunătăți forța și performanța atletică – cercetările recente indică faptul că dezvoltata masei musculare este un element cheie în menținerea sănătății, a calității vieții și în tratarea diferitelor patologii.

Cum are loc creșterea masei musculare?

Înțelegerea mecanismelor biochimice și fiziologice prin care corpul uman este capabil să mențină și să crească masa musculară și modul în care antrenamentul, alimentația și odihna se modulează și devin factori cheie în creșterea musculară este un instrument esențial pentru toți profesioniștii sănătății și ai activității fizice.

Astfel, atunci când supunem mușchiul scheletic unei sarcini externe repetate și progresive, capabilă să genereze tensiune mecanică și stres metabolic, urmată de o recuperare adecvată prin alimentație, suplimentare și odihnă, se declanșează o cascadă metabolică, care are ca rezultat o adaptare în formă a corpului.

Deși nu este scopul acestui articol – vom sublinia că – în cadrul antrenamentului, volumul, frecvența și selecția exercițiilor sunt factori decisivi în aceste adaptări.

Ne poate ajuta mâncarea să câștigăm masa musculară?

În legătură cu alimentația pentru creșterea masei musculare, apar întrebări pe care urmează să încercăm să le raspundem – pe scurt – în rândurile următoare.

  • Ne poate ajuta mâncarea să câștigăm masa musculară?
  • Ar trebui să consumam proteine ​​suplimentare pentru a câștiga masă musculară?
  • Este important timpul de aport și de distribuire a alimentelor pe parcursul zilei?
  • Suplimentarea mă poate ajuta?

Din alimentatie, obiectivul principal va fi stimularea acelor căi metabolice care stimuleaza sinteza proteinelor. Acest lucru va fi realizat prin îngrijirea a trei piloni cheie, cum ar fi: aportul caloric, aportul de proteine ​​și distribuția lor pe parcursul zilei. Suplimentarea, la care multi dintre voi se gandesc, ar fi ultimul pas – odata ce am avansat prin cele anterioare.

Aportul caloric și creșterea în masă musculară

În 1994, Forbes și Powers spuneau că ar fi nevoie de 8 Kcal pentru a crește 1 g de țesut muscular, cu toate acestea, cercetările recente indică faptul că cheltuielile necesare pentru hipertrofie nu sunt cunoscute cu exactitate. Ceea ce pare clar este că pentru a maximiza câștigurile de masă musculară este necesar un surplus caloric, care poate varia între 2.300 și 3.500 Kcal pe săptămână.

O cantitate suplimentară de 329-500 kcal/zi poate fi o cantitate adecvată pentru a promova sinteza proteinelor și a obține un câștig muscular, atâta timp cât este combinată corespunzător cu un program de antrenament specific.

În acest moment, este important de reținut că este posibil să câștigi masă musculară în timp ce ai un deficit caloric, dar procesul ar fi mai costisitor.

Aportul de proteine ​​și creșterea în masă musculară

Conform recomandărilor științifice, aportul adecvat de proteine ​​pentru creșterea în masă musculară este între 1,5 și 2 g de proteine ​​pe kg de greutate pe zi (2,2 g/kg ar fi maximul referit în literatură). În același mod în care dozele mai mici nu s-au dovedit a avea un efect semnificativ asupra hipertrofiei musculare, dozele mari cu mai mult de 2,4 g de proteine ​​pe kg de greutate nu ar oferi un beneficiu suplimentar datorită oxidării aminoacizilor (legături care formează proteine).

Distribuția proteinelor pe parcursul zilei

Caloriile totale și cantitatea de proteine ​​sunt cheia, dar distribuția pe parcursul zilei nu este mai puțin importanta.

Se estimează că cea mai adecvată doză de proteine ​​este de aproximativ 0,4 g/kg greutate în cel puțin 4 doze pe zi. Astfel, doze cuprinse între 20 g și 30 g – și până la 40 g la persoanele mai antrenate cu o cantitate mai mare de masă musculară – vor fi suficiente pentru a stimula sinteza proteinelor. Dozele mai mari nu au arătat rezultate mai bune din cauza oxidării proteinei suplimentare.

Profitând de momentul post-antrenament pentru a proiecta un aport complet cu o doză adecvată de proteine ​​combinată cu carbohidrați poate ajuta la resinteza glicogenului muscular și a anabolismului muscular. Cu toate acestea, și în funcție de tipul și programul de antrenament, pot fi concepute lovituri pre- sau intra-antrenament care vor fi la fel sau mai eficiente în recuperarea musculară.

Este important de precizat că, pe lângă proteine, ajustarea aportului zilnic de carbohidrați între 4 și 7g pe kg de greutate pe zi va fi cheia în procesul de câștigare a masei musculare.

Suplimentare

Odată ce am îndeplinit punctele anterioare, am putea evalua utilizarea, în conformitate cu protocolul științific, a suplimentelor sigure și eficiente precum proteina din zer – 100% Whey Clean Formula, care ne-ar putea ajuta să satisfacem nevoile de proteine ​​și să facilităm aporturile intermediare. Sau creatina – Creatine HCL – pentru rolul său în metabolismul energetic și recuperarea după antrenament.

Conceperea unui ghid personalizat de alimentație și suplimente bazat pe cele mai recente recomandări științifice ne va ajuta să profităm la maximum de antrenament și să maximizăm adaptările acestuia în raport cu creșterea în masă musculară.

Consultați un nutriționist sportiv specializat și profitați de beneficiile unui ghid alimentar bine conceput și adaptat obiectivelor dvs.!

BIBLIOGRAFIE
  1. Schoenfeld BJ, Aragon AA. How much protein can the body use in a single meal for muscle-building? Implications for daily protein distribution. Vol. 15, Journal of the International Society of Sports Nutrition. BioMed Central Ltd.; 2018.
  2. Stokes T, Hector AJ, Morton RW, Mcglory C, Phillips SM. Recent Perspectives Regarding the Role of Dietary Protein for the Promotion of Muscle Hypertrophy with Resistance Exercise Training. Nutrients 2018, 10.
  3. Philp A, Burd NA, Forbes S, Slater GJ, Dieter BP, Marsh DJ, et al. Is an Energy Surplus Required to Maximize Skeletal Muscle Hypertrophy Associated With Resistance Training. Front Nutr . 2019;1:131.
  4. Iraki J, Fitschen P, Espinar S, Helms E. sports Nutrition Recommendations for Bodybuilders in the Off-Season: A Narrative Review.

Recomandari WEIDER:

Publicat pe

Ar trebui să mănânc înainte de a merge la culcare?

Ar trebui să mănânc înainte de a merge la culcare? Acesta este un subiect foarte controversat – multor oameni le este frică să mănânce înainte de culcare și simt că de îndată ce s-au trezit, orice au mâncat s-a acumult sub formă de grăsime corporală. Cu toate acestea, diverse studii arată contrariul, mâncatul înainte de a merge la culcare este chiar benefic.

Beneficii

  1. Descoperirile au arătat că persoanele care au mâncat o cină ușoară – legume, verdeață, cartofi dulci – au putut să-și regleze glicemia – a doua zi dimineața. Și reglarea zahărului din sânge este importantă pentru prevenirea acumulării de grăsime corporală și pentru sănătatea generală.
  2. Potrivit unui studiu publicat în revista Nutrition, Metabolism and Cardiovascular Diseases, participanții care au consumat carbohidrați seara au constatat modificări hormonale care au redus foamea și anxietatea. Un alt studiu a constatat că persoanele care au băut lapte de vacă la 90 de minute după cină și-au redus aportul caloric total cu 397 de calorii.
  3. Vă permite să dormiți mai bine! În timp ce dormi, corpul tău încă funcționează, de fapt, în fazele de somn REM, metabolismul tău energetic crește, așa că trebuie să ai puțină energie pe care să o poți folosi pentru a evita cresterea zahărului din sânge. De fapt, o gustare la culcare îți reglează glicemia noaptea și nu te trezești cu foame. Drept urmare, un somn mai bun te ajută să eviți supraalimentarea sau anxietatea care te lovește adesea atunci când dormi prea puțin.
  4. Te poate ajuta sa construiesti masa musculara. Corpul tău nu încetează să funcționeze noaptea, adică în timp ce dormi mușchii tăi sunt reparați în mod constant mai ales dacă ai făcut mișcare intensă în timpul zilei. Studiile au arătat că consumul unei proteine ​​cu absorbție lentă precum cazeina înainte de culcare ajută la repararea, menținerea și creșterea masei musculare.

Înseamnă asta că ar trebui să mănânci înainte de culcare?

După cum am văzut, mâncatul înainte de culcare are beneficiile sale, dar depinde întotdeauna de fiecare persoană și de obiceiurile sale. Și să nu uităm că atunci când vorbim despre a mânca ceva, ne referim mereu la alimente de calitate precum legume, fructe, iaurturi naturale, shake-uri proteice, cereale bogate în fibre etc., nu vorbim de produse procesate și zaharoase…

Bibliografíe:

Recomandari WEIDER:

Publicat pe

Top suplimente pentru arderea grăsimilor

Top suplimente pentru arderea grăsimilor. În acest articol dorim să vorbim despre celebrele noastre suplimente de slăbit, astfel încât să-l poți alege pe cel care ți se potrivește cel mai bine.

Dacă vrem să adăugăm câteva – sau mai multe – retușuri, pe lângă o dieta sănătoasă și antrenament, este important să luăm și un supliment pentru a ne atinge cât mai bine și repede scopul.

Suplimente care vă vor ajuta să ardeți grăsimea

Termogenic

Termogenii sunt cei care pot ajuta la stimularea metabolismului, rezultând o ardere crescută a grăsimilor, chiar și în timpul odihnei.

  • Fat Burner reprezintă excelența liniei Victory. Este disponibil acum într-o formulă îmbunătățită pentru a vă ajuta să obțineți rezultatele dorite. Combinația excelentă de ingrediente asigură un efect termogenic și lipotropic îndelungat, reducând totodată apetitul. Îl poți consuma dacă nu vrei un arzător de grăsimi foarte puternic. Puteți lua 3 capsule pe zi cu orice masă.
  • Fat burner Big: este definiția arzătorului de grăsimi de calitate. Acum, capsula de slăbit are o formulă mai intensă care vă poate ajuta să obțineți mai rapid rezultatele dorite. Combinația de ingrediente asigură un efect termogen și lipotrop,  inhibând în același timp pofta de mâncare.
  • Thermo caps: un termogenic mai complet și, fără îndoială, mai puternic. Cu extract de cayenne, cofeină și guarana, proprietățile de ardere a grăsimilor ale acestui produs sunt îmbunătățite. De asemenea, conține extract de turmeric și crom care ajută la reducerea poftei de mancare prin creșterea sațietății. Îti recomandam sa consumi 2-3 capsule pe zi cu multe lichide.
  • Ultra Burner: este o formulă puternică concentrată, care combină ingrediente precum extractele din plante, cromul, vitamina B6 și cofeina. Un produs complet care ajută șa arderea grăsimilor și la definirea musculară. Îti recomandam sa consumi 2 capsule pe zi cu multe lichide.

Blocante de carbohidrați

Acţionează ca inhibitori ai enzimelor responsabile de descompunerea carbohidraţilor în zahăr în sistemul digestiv.

  • Green Coffee & Garcinia Cambogia: Deoarece conține garcinia cambogia, previne formarea grăsimii prin inhibarea unei enzime responsabile de transformarea carbohidraților în grăsimi. Este, de asemenea, un supliment care te ajuta sa iti controlezi pofta de mancare si are un efect de satietate. Foarte bun pentru persoanele care nu pot lua suplimente stimulatoare și/sau suferă de anxietate între mese.

Mobilizatori de grăsime

  • Carnitina: un clasic pentru a vă ajuta să pierdeți grăsimea. Ajută la transportul acizilor grași acumulați în depozitele de grăsime pentru a produce oxidarea acestora, adică favorizează mobilizarea grăsimilor pentru energie, și deci pierdem grăsimea depozitată.
În Weider îl puteți găsi în diferite formate
  • L-Carnitine Liquid: Calea rapidă și simplă de a grăbi arderea grăsimii! Unul dintre cele mai bune produse de acest gen de pe piață. Se absoarbe rapid și are o concentrație foarte mare. O fiolă conține 1.800 mg L-Carnitină.
  • L-Carnitine 100 capsule: Pentru ca efectul antrenamentului să fie maxim, trebuie să va antrenați de cel puțin de trei ori pe săptămâna, cel puțin 30 minute / sesiune, la un ritm cardiac situat între 60 și 80% din capacitate. Dacă faceți efort în acest fel, obțineți așa-numitul „efect de antrenament” care înseamnă că organismul va continuă să ardă calorii încă circa 30 de minute în același ritm ca și când ați continua să depuneți efort.
  • L-Carnitine Water 500 ml: L-Carnitine Water 500 ml este o băutură cu conținut scăzut de calorii pe bază de L-Carnitină. A se folosi în perioadele de slăbire împreună cu un regim alimentar adecvat.

Recomandari WEIDER:

  • Thermo Caps

    Thermo Caps 120caps

    96,00 lei
    Adaugă în coș
  • L-Carnitine

    L-Carnitine 100 capsule

    91,00 lei
    Citește mai mult
  • FAT BURNER

    FAT BURNER 120cps

    45,00 lei
    Adaugă în coș
  • capsule pentru slabit

    Fat burner Big 300cap

    80,00 lei
    Citește mai mult
Publicat pe

Colagenul îți activează corpul

Ești o persoană activă? Păstrează ritmul!

Colagenul îți activează corpul. Dar știi ce este colagenul? Colagenul este o proteină pe care corpul nostru o produce în mod natural și este compusă din fibre. Colagenul este nutrientul care face parte din structura tuturor țesuturilor conjunctive și reprezintă o treime din numărul total al proteinelor prezente în corp. Colagenul, împreună cu elastina, proteina care ajută țesuturile să își revină la forma inițială imediat după o contracție, asigură o funcționalitate optima a întregului organism, în special a oaselor, articulațiilor și a pielii. Altfel spus, acesta este ca un fel de „clei” care ține împreună structura corpului.

Este responsabil cu:
  • Este responsabil pentru elasticitatea pielii.
  • Are un rol important in hidratarea tesuturilor.
  • Asigură rezistența oaselor și flexibilitatea articulațiilor.

După o anumită vârstă, aproximativ 30 de ani, rezervele necesare de colagen din corpul nostru încep să scadă… Se presupune că, pentru a reface cantitatea de colagenul din organism, puteți tine o dietă bogată în acest nutrient. De exemplu:

  • Consumă carne rosie/albă;
  • Consumă cereale integrale. Cerealele conțin siliciu, ingredient care încurajează producția de colagen și îmbunătățește sistemul digestiv;
  • Consumă antioxidanți. Avocado, broccoli sau ceai verde sunt antioxidanți care te ajută să îți menții elasticitatea pielii.

Dar… chiar si in cazul unei diete bogate – problema este că colagenul pur este o proteină mare care este greu de digerat și este asimilată mai puțin de 1%.

Importanța suplimentării cu colagen hidrolizat

Așadar, colagenul este principala componentă a țesuturilor conjunctive. Produs în mod natural de organism, colagenul contribuie activ la funcționarea optimă a organismului, iar suplimentele alimentare ajută la completarea acestor rezerve.

Iar dacă ești o persoană activă și faci sport, ai un dublu motiv să iei colagen hidrolizat.
  • Îmbunătățește recuperarea după potențialele leziuni și chiar ajută la prevenirea acestora,
  • Reduce durerea și inflamația articulațiilor,
  • Menține densitatea oaselor noastre,
  • Crește rezistența și rezistența articulațiilor, tendoanelor și ligamentelor,
  • Este decisiv în transmiterea forței mușchilor.

 

Recomandari WEIDER:

Publicat pe 2 comentarii

DESPRE CONJUGAREA TRECUTULUI LA PREZENT

DESPRE CONJUGAREA TRECUTULUI LA PREZENT – INTERVIU CU PETRU CIORBĂ

Pentru cei mai mulţi dintre practicanţii culturismului, primul contact cu acest sport este reprezentat de revistele de gen; când am păşit eu pentru prima oară într-o sală de culturism, erau foarte puţine reviste de culturism în care să nu apară Petru Ciorbă. De regulă în postura de proaspăt câştigător al unui concurs important, de la Campionatele Naţionale până la Campionatele Mondiale. Numele lui devenise sinonim cu „Campion”. M-am bucurat foarte mult când, în primul an de facultate, am avut ocazia să particip la un seminar despre culturism unde era prezent şi Petru Ciorbă; încă am revista pe care mi-a dat un autograf. Între timp Petru Ciorbă a trecut de la „Campion” la „Legendă” – dar în nici un caz o „fostă legendă”.

Pentru interviul de mai jos l-am vizitat pe Petru Ciorbă la sala CFR, unde se antrenează şi antrenează; după un antrenament pentru picioare care i-ar fi zguduit emoţional pe mulţi dintre cei care îl numesc o „fostă glorie a culturismului”, Petru Ciorbă a povestit despre concursuri, despre mentori, despre greutăţi şi despre victorii. E reconfortant şi motivant să vezi un campion desprins din paginile revistelor de culturism cu care ai crescut că deapănă amintiri şi îşi deschide sufletul de parcă ar fi întâlnit prieteni vechi. Deci, în continuare, despre culturism şi culturism ştiinţific, mentori, antrenamente – şi antrenamente de opt ore pe zi… Îi mulţumesc pentru amabilitate, pentru lecţii şi îl las să „vorbească” în cele ce urmează (şi, conform promisiunii făcute, voi ţine secret numărul record de mici consumat după un concurs…).

Pentru început, aş vrea să facem o scurtă incursiune în palmaresul sportiv. Ce ar trebui să scrie pe cartea de vizită a lui Petru Ciorbă?

Pentru început, Petru Ciorbă se trage dintr-o familie de sportivi. Mai toţi din familia mea au practicat un sport până la un anumit nivel. Tatăl meu a fost luptător, fratele meu mai mare şi el a făcut lupte, sora mea a făcut handbal. S-ar părea că eu am dus tradiţia din familie cel mai departe, am făcut înaltă performanţă, trecând prin mai multe discipline. Prima dată am fost gimnast, apoi am făcut puţin atletism, puţin haltere, ceva mai mult lupte libere, am făcut doi ani de kung fu vietnamez, iar din 1979 m-am apucat de culturism, dar fâcând în paralel şi lupte libere, încă o bună bucată de timp.

Cât timp a trecut de la primul contact cu acest sport şi prima victorie într-un concurs?

La început, culturismul era pe categorii de înălţime. La prima mea competiţie, după patru luni de sală, am ieşit campion naţional, după un concurs cu participare selectă – am învins doi campioni naţionali, Nicu Giurgi din Baia Mare şi Alexandru Costache, din Bucureşti. M-au ajutat foarte mult sporturile pe care le-am practicat înainte – în special cei opt ani de lupte libere şi-au spus cuvântul.

Care v-au fost mentorii în culturism?

La început, îmi aduc foarte bine aminte, am chiulit de la o oră de la şcoală şi m-am înscris la cursurile de culturism de la Sala Sporturilor, de care răspundea Florin Vezeteu. El a fost antrenorul secţiei de culturism. Fac o mică paranteză: primul meu titlu, din 1979, nu a fost pentru CFR, ci pentru Şcoala Sportivă Unirea (deoarece Clubul CFR nu avea secţie de culturism). Am plecat în armată, şi din 1983 am început din nou să concurez, iar din acel moment am avut participări în fiecare an la Campionatele Naţionale şi tot din acel an nu am mai pierdut nici un titlu naţional.

Apoi am avut ocazia să mă antrenez cu Florin Preduchin, cu care am avut o foarte bună colaborare o perioadă îndelungată. Aş putea să spun că datorită lui, şi prin învăţămintele lui, am reuşit să păşesc în tainele culturismului ştiinţific. Îi mulţumesc pe această cale. Colaborarea a început în 1986. Îmi aduc foarte bine primul an de antrenamente cu Florin Preduchin, pentru că anul următor, 1987, a fost primul an în care am participat la Naţionale utilizând metodele ştiinţifice de antrenament. Campionatul Naţional a fost atunci la Târgu Mureş. Forma mea fizică a fost atât de bună, încât mulţi din adversarii mei m-au întrebat „Ce cauţi aici?! Ar trebui să concurezi la profesionişti!” Diferenţa dintre mine şi ceilalţi nu era de o clasă, era de trei clase. Deci, baza culturismului de la Florin Preduchin o am.

În armată v-aţi antrenat?

Armata am făcut-o la Piatra Neamţ. Pentru că acolo nu exista o secţie de culturism, am şterpelit de undeva nişte roţi de vagonet, ca să-mi fac o halteră şi să-mi pot continua antrenamentele. M-am antrenat cât mi-a permis timpul. Am continuat să fac şi lupte, la clubul sportiv Ceahlăul Piatra Neamţ.

Dacă v-aţi putea întoarce în timp şi aţi păşi pentru prima oară într-o sală de culturism, care e primul lucru pe care l-aţi face, şi de ce?

De obicei, oamenii cum intră în sală se apucă să facă pectorali… Nu ştiu la ce exerciţiu anume m-aş băga, dar orice aş face, aş încerca să fac corect. Am ajuns de mult timp la o concluzie: ceea ce contează cu adevărat e corectitudinea mişcării. Dacă ne uităm în orice sală, mai ales dacă sunt şi fete, toţi pun greutăţi mult prea mari, încercând să impresioneze. Poţi face presă pentru picioare şi cu o tonă, pe mine nu mă impresionează. La începutul începutului, eu am păţit-o pe propria piele – m-am accidentat folosind greutăţi prea mari; dar numai dacă treci printr-o asemenea experienţă poţi înţelege această lecţie, de a lucra corect, cu cât poţi.

Accidentări aţi avut?

Da, am avut. O dată îmi amintesc că m-am accidentat chiar cu trei săptămâni înainte de un campionat mondial, la care am luat şi medalie. După accidentări am încercat să fac cât mai repede fizioterapie, să mă pot apuca din nou cât mai repede de antrenamente.

Petru Ciorba si Monica Muresan

Care vi se pare mai riscant, culturismul sau luptele?

Ambele sporturi au avantaje şi dezavantaje, şi au riscurile lor. Totuşi, un plus de risc pentru culturism, pentru că se lucrează cu greutăţi, corpul este dus uneori la extreme, iar coloana vertebrală şi articulaţiile au, ca şi liftul, sarcina maximă. De exemplu, o accidentare serioasă în zona lombară te poate scoate definitiv din viaţa sportivă.

V-aş ruga să explicaţi puţin care era situaţia culturismului când aţi început să vă antrenaţi, ce condiţii aveaţi şi ce dificultăţi aţi întâmpinat? (pentru tinerii care se plâng 10 minute că e ocupat helcometrul în sala super-modernă la care merg, cu aer condiţionat şi automat cu suplimente nutritive…)

Când m-am apucat eu de culturism, condiţiile erau aceleaşi pentru toţi. De suplimente, produse susţinătoare de efort nici nu se punea problema. Nici nu se ştia de ele, erau inexistente. Dacă i-ai fi pomenit cuiva de aminoacizi, sau aminoacizi lichizi, s-ar fi uitat la tine „ca la o maşină străină”. Deci, cei care se antrenau făceau tot ce puteau cu ce aveau. Lapte praf, fel de fel de ingrediente pe care şi le făceau acasă, dar în general condiţiile erau peste tot la fel. Cu toate acestea, participanţii la concursuri erau foarte mulţi. Concursurile ţineau câte două – trei zile, faţă de acum. O zi era dedicată preliminariilor, erau diverse categorii – juniori mici, juniori mari, seniori; apoi finalele pentru toate acestea.

Ce stil de antrenament aţi abordat de-a lungul carierei?

Mereu mi-am ciclizat antrenamentele. Florin Preduchin m-a învăţat că, pentru a obţine rezultate maxime – în mod normal, nu poţi obţine decât un vârf de formă pe an – trebuie să-ţi ciclizezi antrenamentul: ai perioada de extra-sezon, perioada intermediară şi perioada pre-competiţională. În funcţie de aceste trei perioade îţi ajustezi antrenamentele. La început faci mai puţine antrenamente, după aceea creşti numărul de antrenamente şi durata acestora, ajungând ca, înainte de concurs, să te antrenezi chiar de două ori pe zi.

În momentul de faţă vă mai antrenaţi? Simţiţi lipsa concursurilor? În ce fel păstraţi contactul cu sportul şi sportivii?

După ce nu am mai concurat, aproape că nu a fost ediţie de Campionat Naţional la care să nu arbitrez, şi vedeam că de la an la an calitatea sportivilor e în scădere. Totuşi, doar în calitate de arbitru, mă simţeam „ca un leu în cuşcă”; am ieşit de 34 de ori campion naţional. Şi dacă te apuci să numeri te plictiseşti. Campion Balcanic. Medalii la Europene. Campion European la Team-Posing. Ultimele patru ediţii ale Campionatelor Mondiale – două medalii de argint, una de bronz, şi apoi Campion Mondial absolut…m-am plictisit.

Cu toate acestea, probabil că aş mai concurat mulţi ani. Ceea ce m-a făcut propriu-zis să nu mai concurez pe plan intern a fost faptul că lumea se cam plictisise de mine, în sensul că la unul dintre ultimele concursuri, la Timişoara parcă (unde mă dusesem, ca de obicei, foarte bine pregătit – lumea îmi ştia valoarea şi nu vroiam să dezamăgesc pe nimeni), şi după ce mi-am câştigat categoria şi concuram la open, am început să aud voci din sală „Iar Ciorbă?!”

Lumea voia o schimbare

Bănuiesc că lumea voia o schimbare, ca la Formula 1, unde Schumacher a fost de şapte ori campion mondial şi oamenii pur şi simplu s-au plictisit de el… după acel concurs, am decis să mă axez doar pe concursurile externe. După aceea am câştigat titlul de Campion Mondial absolut, cu o concurenţă selectă – şi mulţi, mulţi atleţi. De exemplu, îi aud pe unii cum se plâng că au fost la un campionat naţional şi au avut 6 – 7 concurenţi şi deja le tremurau genunchii. Nici în visele mele cele mai frumoase nu am avut ocazia să fiu finalist încă de la cântar. Eu aveam de la 20 de concurenţi în sus. Cei mai mulţi concurenţi la un Campionat Mondial la Lausanne, 45 de concurenţi într-o categorie. Ştiu un caz de la noi când un sportiv a ieşit campion naţional din trei concurenţi. Deci el era practic medaliat de la cântar.

Ce sfaturi le-aţi da celor care vor să se apuce de culturism sau tocmai s-au apucat?

Mă uit în sală – şi azi am avut o discuţie despre acest lucru – şi văd oameni care vin în fiecare zi. Ei cred că dacă vin în fiecare zi cresc. Iar eu văd că au aceeaşi formă ca în urmă cu 2 – 3 ani. Mai mult nu înseamnă întotdeauna mai bine. Muşchii au nevoie de refacere. Ca să ai rezultate, trebuie să le oferi muşchilor odihna adecvată, alimentaţia corectă, suplimentele potrivite. Fiecare grupă musculară are nevoie de 48 de ore de odihnă. Dacă antrenezi o grupă musculară în fiecare zi, ajungi la supraantrenament – şi nu vei putea depăşi această stare o bună bucată de timp. În primul rând, cei care vor să facă performanţă trebuie să aibă grijă la aceste lucruri. Trei mese în fiecare zi. Suplimente. Ai nevoie de ele. Nu eşti un sedentar, antrenamentele creează nevoi sporite.

Din cei care vin la sala CFR, câţi concurează?

Din 2003, de când răspund de sală şi până acuma, numai pe plan naţional am scos 22 de campioni (atât la băieţi cât şi la fete). O mulţime de medalii la Balcaniadă; Campion European la Juniori, Vice-Campion Mondial la Juniori, medalie de bron la Europenele de Seniori (Vlad, un elev de-al meu), Mulţi spun, de exemplu, că există concursuri zonale la care nu participă nimeni de la CFR. Ştiu că au fost şi comentarii răutăcioase, la o revistă online. Mulţi nu cunosc regulamentul. Zonalele contează pentru calificarea la Naţionale. Or, elevii mei, fiind deja campioni naţionali, erau calificaţi „din oficiu”, deci nu mai erau nevoiţi să participe la Zonale; dar mulţi nu ştiu lucrurile astea.

La sfârşit, câteva întrebări fulger:

Greutăţi libere sau aparate?

Trebuie şi una şi alta. Orice grupă musculară are o mişcare de bază, la care foloseşti greutatea cea mai mare. Muşchii nu cresc cu greutăţi mici. La greutăţi mici obţii o uşoară pompare. De exemplu, mişcarea de bază pentru pectorali este împinsul culcat. La nici un alt exerciţiu nu vei putea folosi o greutate la fel de mare ca la împinsul culcat. Exerciţiile la aparate sunt complementare; deci trebuie făcute şi unele şi altele, dar obligatoriu ai nevoie de un exerciţiu de bază, executat cu greutăţi libere.

Cardio sau regim?

Şi una şi alta. Nu cred că există vreun culturist care să ţină doar dietă, fără cardio. Când concuram, pe lângă un regim alimentar drastic – ajungeam să visez seara doar mâncăruri bune – făceam două antrenamente pe zi, şi după fiecare antrenament făceam cardio. Efectul de ardere a grăsimilor începe de la 15 minute în sus. La început nu vei putea alerga foarte mult, dar trebuie să progresezi treptat – un minut în plus, încă un minut în plus şi tot aşa. Cadenţa ideală pentru cardio, pentru arderea grăsimilor, e aceea care îţi permite să vorbeşti – de exemplu, dacă te antrenezi împreună cu cineva, să te poţi înţelege cu acea persoană, nu să gâfâi.

Puţine repetări sau multe repetări?

Şi una şi alta :)) De exemplu, e bine ca la grupele musculare mari, măcar o dată pe an, să facem un vârf. Sunt muşchi de forţă – limită, sunt muşchi de forţă – viteză, nu îi putem antrena pe toţi la fel. Pectoralul, tricepsul şi bicepsul femural – aceştia sunt muşchi rapizi. Poţi face 10 serii a câte 10 repetări cu 70% din greutatea maximă cu care poţi face o repetare – dar pentru asta trebuie să ştii cu cât faci respectiva repetare. Seriile cu multe repetări se recomandă în perioada pre-competiţională, pentru că obţii o pompare foarte bună şi deja eşti în perioada când arzi din calorii. Dar la grupele mari, chiar şi înainte de concurs, trebuie păstrat în program exerciţiul de bază, cu puţine repetări, pentru a nu se pierde masă musculară.

Deci, antrenament de volum sau scurt şi intens? Care e cel mai lung antrenament pe care l-aţi făcut vreodată?

Din nou, ambele :)) Recordul era de opt ore pe zi. Am ajuns la acest tip de antrenament tot datorită lui Florin Preduchin, care m-a învăţat ce face diferenţa dintre un campion şi un pretendent la titlu. Chiar înainte de concurs, mă antrenam  opt ore pe zi, ca să epuizez glicogenul muscular – acesta e stocat în ficat, în muşchi şi în sistemul circulator. Pentru a-mi putea epuiza glicogenul muscular în cele opt ore, adoptam sistemul dublu-split; încercam să lucrez grupele mari dimineaţă – pentru că se spune că dacă faci efort intens seara nu poţi dormi – iar seara restul. Deci făceam cinci ore în prima parte a zilei şi încă trei ore seara. Am ajuns la un volum de 180 de tone.

Mai ales pe fond de dietă drastică, orele acelea păreau foarte lungi. Fiecare grupă era lucrată cu cât mai multe exerciţii, din cât mai multe unghiuri şi cu cât mai multe serii, până la epuizare. Zilele acelea dinaintea concursului erau atât de dificile, încât tot anul mă gândeam la ele. Sunt ucigătoare. În timpul programului de masă eşti puternic, mănânci bine, împingi mult, dar adevăraţii sportivi cedează în perioada asta. Îmi aduc aminte că la primul Campionat European care s-a ţinut la Constanţa eram în căutare de apă distilată (ca să mă feresc de sare – sarea menţine apa, şi îţi poate da peste cap munca de un an de zile. Mă simţeam de parcă aş fi fost în stare de imponderabilitate. Totul era aievea. Cine nu trece prin aşa ceva nu poate înţelege.

Şi ce se întâmpla la mesele de după concurs?

Foarte mulţi sportivi adorau pizza. Mie nu mi-a plăcut niciodată. În schimb mă dădeam în vânt (asta îmi cerea mie organismul…) după ciorbă de burtă şi mici.

Tehnica de intensitate preferată?

Am aplicat toate principiile de antrenament, dar în special seturile piramidale, şi obişnuiam întotdeauna să fac la fiecare exerciţiu o serie de revenire. Asta însemna că la ultima serie scoteam greutăţile de pe bară sau de pe aparat. De exemplu, eu la împins culcat mă încălzesc cu 80 de kilograme. Recordul meu la împins culcat a fost de 190 de kilograme, chiar pe perioadă de slăbire. După ce terminam seriile de împins, reveneam la 80 de kilograme şi făceam multe multe repetări. Pe mine m-a ajutat foarte mult lucrul acesta.

Un mesaj pentru fani?

Să se păstreze sănătoşi. E cel mai important.

Publicat pe Lasă un comentariu

VIZIBILITATEA CULTURISMULUI

VIZIBILITATEA CULTURISMULUI ŞI IMAGINEA „CULTURISTULUI”. Ghilimelele din titlu au rolul de a atrage atenţia asupra corelaţiei dintre două categorii de indivizi, aparent sinonime, dar care în realitate sunt percepute prin prisma unei contradicţii în termeni: cei care care fac culturism, şi cei care sunt culturişti – iar definiţia culturistului, cu sau fără ghilimele, se referă mai puţin doar la o activitate sportivă şi mai mult la un mod de viaţă. În linii mari, trăim în vremuri contradictorii din punctul de vedere al exerciţiului fizic. Umanitatea pare să aibă o atitudine bipolară faţă de sport în general: pe de o parte, există numeroase sporturi care s-au transformat în adevărate obsesii, sprijinind industrii de miliarde de dolari şi având milioane de susţinători pretutindeni în lume. Pe de altă parte, există tabloul trist al diabetului juvenil, al unei adevărate epidemii de inactivitate fizică, obezitatea fiind doar cel mai evident efect al acesteia.

Bineînţeles, dacă ne referim la sporturi de masă, cu cele mai numeroase legiuni de împătimiţi, „sportul rege” rămâne considerat fotbalul. Dar dacă ne gândim la numărul celor care practică efectiv un sport, oare locul „sportului rege” nu a fost ocupat între timp de antrenamentele cu greutăţi? Indiferent de termenul folosit – culturism, fitness sau orice eufemism pentru „trasul de fiare” – antrenamentul cu greutăţi reuneşte, cred, cei mai mulţi adepţi. În orice oraş, numărul celor care se relaxează jucând fotbal şi tenis, înotând sau practicând arte marţiale păleşte în comparaţie cu numărul uriaş de tineri şi vârstnici care umplu până la refuz toate sălile de fitness.

Oricine poate fi un culturist!

Cu toate acestea, mulţi refuză să creadă că un ciclist, de exemplu, poate face şi culturism. De ce? Pentru că imaginea respectivului ciclist nu corespunde cu percepţia socio-culturală a culturistului; vorbim aici de un paradox, de diferenţa menţionată mai sus, între a face culturism şi a fi culturist. Deşi este practicat de mase atât de largi, culturismul promovează – prin revistele de specialitate, emisiuni TV sau filme – un anumit tip de fizic, unul care de multe ori reprezintă un ideal imposibil de atins de către 99,9% din cei care efectuează, oricât de intens, antrenamente tipice de culturism. Deci, avocatul care merge la sală de trei ori pe săptămână sau studentul care poate ajunge mai rar la sală nu au absolut nici o şansă de identificare la vreun nivel cu aşa-numiţii „monştri din reviste”.

Astfel, aparent ciudat, majoritatea covârşitoare a celor care practică sportul numit culturism nu se consideră culturişti. Parţial, această „negare” este indusă de lipsa unui confort psihologic legat de progresele fizice realizate, mai ales în cazul raportării la dezvoltarea remarcabilă pe care o etalează profesioniştii din reviste. Bombardat în permanenţă de imaginea unor atribute fizice ieşite din comun, individul îşi crează propriul set de complexe. Una dintre trăsăturile care diferenţiază în mod clar culturismul de orice alt sport este vizibilitatea, cuplată de cele mai multe ori cu o conştientizare exagerată a propriilor progrese (sau lipsa acestora) şi cu un caracter oarecum demonstrativ.

Oricine aude că faci culturism se aşteaptă, mai în glumă mai în serios, să fii o versiune mai mult sau mai puţin reuşită a lui Arnold Schwarzenegger. Oricine află că mergi la sală te roagă să-i arăţi bicepsul. Un şahist nu este niciodată rugat să care cu el peste tot o tablă de şah pentru a-şi demonstra măiestria. Un baschetbalist nu duce cu el o minge şi nici nu este invitat să arunce la coş, ad-hoc. Gimnastică? Înot? Călărie? Tenis? Nici un astfel de sport nu impune vreun fel de presiune asupra practicanţilor în afara sălii de antrenament, bazinului, manejului sau terenului de joc. Şi acest lucru se întâmplă pentru că, spre deosebire de culturism, nici unul dintre aceste sporturi nu are capacitatea de a modifica atât de drastic aspectul fizic al celor care le practică, deci nici cei din jur nu au aşteptări în acest sens.

Promovabilitatea culturismului

Dacă vorbim de modificarea aspectului fizic prin culturism/ fitness, trebuie menţionat, din nou, acelaşi aspect fundamental: când termenii de comparaţie se regăsesc în fizicurile expuse în revistele de specialitate, în filme sau la televizor, în mod automat se creează o discrepanţă majoră între rezultatele individului obişnuit şi aşteptări (atât din partea lui, cât şi din partea celor din jur). În primul rând, imaginea culturistului promovată în cultura de masă este una artificială. Nici măcar campionii culturismului profesionist nu arată mereu ca în paginile revistelor, pe scena concursurilor, la televizor sau în filme. De regulă, sunt fotografiaţi, filmaţi sau intervievaţi când sunt în formă de vârf – pe lângă calităţile musculare propriu-zise, sunt bronzaţi, şi trec printr-o adevărată cosmetizare a înfăţişării lor, din cap până în picioare.

Din motive complexe, această formă poate fi păstrată doar câteva săptămâni pe an (poate câteva luni, în cazuri extreme). Pe lângă acestea, respectivii campioni au fost binecuvântaţi cu o moştenire genetică deosebită, beneficiază de ultimele generaţii de suplimente nutritive, fac antrenamente cu adevărat monstruoase, sunt experţi în diete, investesc sume enorme în pregătire şi da, de multe ori apelează la „substanţe interzise” (nu îşi are locul aici o discuţie despre folosirea steroizilor în culturism, deşi proeminenţa acestei teme în mass-media se datorează în mare măsură tot vizibilităţii deosebite de care beneficiază acest sport şi reprezentanţii săi, iar frecvenţa cazurilor de dopaj din baseball, fotbal american sau ciclism este cel puţin la fel de ridicată).

Dacă însumăm toate aspectele enumerate mai sus, se observă că orice comparaţie între individul obişnuit care se antrenează cu greutăţi şi aceşti exponenţi ai culturismului (de regulă profesionişti sau semi-profesionişti) are, de la bun început, darul de a naşte frustrări, atât prin prisma perspectivei individului, cât şi din cauza aşteptărilor, evident exagerate, ale celor din jur. De aceea se ajunge nu de puţine ori la situaţia paradoxală când cineva se simte literalmente jenat dacă este văzut în sala de antrenament, iar răspunsul la întrebarea „Te-ai apucat de culturism?” devine o tentativă ezitantă de a scuza un eşec imaginar sau lipsa unor progrese impresionante, cel întrebat minimalizând verbal implicarea în antrenamente, timpul petrecut în sală, scopul legat de propria înfăţişare sau interesul pentru sport, sau caută explicaţii fantasmagorice pentru prezenţa în sala de culturism.

De multe ori, respectivul argumentează că face fitness, nu culturism (deşi fitness-ul este o „rudă” foarte apropiată a culturismului, iar în ultimul deceniu, odată cu explozia numărului de sisteme de antrenament, de la crossfit la antrenamentele funcţionale, linia de demarcaţie între culturism şi toate sub-ramurile pe care care le-a generat este extrem de maleabilă).

arnold schwarzenegger

Dincolo de definiţii şi abordări, însă, în principiu, dacă mergi la sală şi ridici greutăţi, înseamnă că faci culturism. Chiar dacă pe buletin nu scrie „Schwarzenegger”. Singura comparaţie valabilă şi rezonabilă care ar trebui făcută este cea între fizicul dinainte de începerea antrenamentelor şi cel dobândit după o anumită perioadă de antrenamente.

Iar singura lecţie de la sportivii profesionişti sau actorii de pe marele ecran ar trebui să fie plăcerea cu care aceştia se antrenează; odată ce ai descoperit plăcerea de a te antrena, motivaţia intrinsecă preia rolul de motor fizic şi psihic, pe termen lung, şi garantează un anumit nivel al progresului. În contextul antrenamentelor cu greutăţi, deloc de neglijat este aspectul legat de sănătate – pe lângă gama extrem de largă de exerciţii pentru întregul corp, acest sport impune şi o serii de principii nutriţionale, general valabile, dieta cu conţinut relativ scăzut de grăsimi şi carbohidraţi fiind benefică pentru sănătate şi longevitate, mai ales în cazul monitorizării atente a consumului zilnic de calorii.

Dacă ţinem cont de coordonatele culturii de masă, culturismul este omniprezent, Hollywood-ul fiind epicentrul promovării unui fizic antrenat (vorbim aici de date fizice acceptate universal drept estetice, nu despre extremele culturismului competiţional). Un exemplu care demonstrează clar amploarea globală a acestui sport, dincolo de întreaga galerie de „actori cu muşchi” – Arnold, Stallone, Van Damme şi mulţi alţii – este unul pur financiar, şi reflectă interesul marelui public pentru beneficiile culturismului: în 2013, Dwayne Johnson („The Rock”) a fost cel mai bine plătit actor din lume.

Bineînţeles, prestaţia actoricească a avut un rol incontestabil în cadrul acestui record de box-office, dar atributele fizice ale actorului (datorate pasiunii pentru culturism) nu pot fi trecute cu vederea. Rolul actorilor de acest calibru îl include şi pe acela de popularizare la nivel global a antrenamentelor, şi motivează milioane să fie sănătoşi, activi şi în formă. Din nou, dacă vorbim de situaţia la nivel global, România alege să facă şi aici o notă discordantă, în buna tradiţie a instituţionalizării anormalului.

În cadrul autohton, nu de puţine ori atins parcă de un condei suprarealist, sportivii sunt nu doar neglijaţi (excepţie făcând poate fotbaliştii), ci chiar priviţi cu un amestec de curiozitate şi amuzament. Într-o ţară în care sportul naţional pare să fie sedentarismul, iar comoditatea este ridicată adeseori la rang de artă, oricine e dispus să transpire ore la rând într-o sală de antrenament devine în mod automat, pentru mulţi, o abatere de la „normă” sau o ţintă pentru ironii gratuite.

Cei care fac culturism se află, cu precădere, în vizorul celui mai important segment al populaţiei, pentru care împinsul cărucioarelor de cumpărături în supermarket-uri reprezintă unica formă de exerciţiu fizic. O mamă care îşi umple sacoşa cu ciocolată şi sucuri pentru copilul deja supraponderal nu reprezintă un punct de interes; în schimb, un culturist la un nivel mai ridicat de dezvoltare conform criteriilor acestui sport devine repede un veritabil magnet pentru priviri mirate şi comentarii.

Mass-media îşi aduce cu simţ de răspundere aportul la acest fenomen: în rarele cazuri în care culturiştii apar la televizor (de regulă, doar pentru a augmenta senzaţionalismul unei ştiri despre accidente legate de abuzul de steroizi, şi aproape niciodată pentru a anunţa publicul larg că mai avem un campion mondial…) sunt priviţi ca nişte curiozităţi, buni mai degrabă pentru circ.

Ba mai mult, sunt ridiculizaţi în emisiuni televizate – exemplul care îmi vine acum în minte este cel al lui Mircea Badea, deşi mi se pare cel puţin ironic că un personaj media obsedat de antrenamente, care se lăuda nu de mult la televizor cu perimetrul braţului şi care e convins că şpagatul între scaune este o abilitate definitorie pentru orice performanţă umană, afişează un discurs de-a dreptul condescendent când vine vorba de cei care se antrenează cu greutăţi (discurs care s-ar regăsi perfect, de altfel, în parabola cu vulpea şi strugurii acri…).

Trecând însă peste disfuncţionalităţile din mass-media sau atitudinea ignorantă a populaţiei largi, trebuie menţionat un fapt extrem de important: antrenamentele cu greutăţi sunt o soluţie la îndemâna oricui, în materie de exerciţiu fizic, aspect şi sănătate, datorită multitudinii de alternative pe care le oferă. Pentru a da doar un exemplu: Coreea de Sud se află printre primele ţări din lume în ceea ce priveşte speranţa de viaţă, iar peste 70% din populaţie are abonament la sală. România, cu mult sub media mondială, alege să privească antrenamentul cu un aer de superioritate, complăcându-se într-un tip de pseudo-înţelepciune mioritică cu iz de inutilitate.

Numeroase studii ştiinţifice demonstrează clar beneficiile cardiovasculare şi metabolice ale antrenamentelor cu greutăţi. Informaţii detaliate despre programe de antrenament şi nutriţie pot fi găsite cu uşurinţă în revistele de specialitate sau pe Internet. De asemenea, există şi la noi în ţară un număr din ce în ce mai mare de antrenori personali, dieteticieni, specialişti în diverse sisteme de antrenament; sălile de forţă sunt utilate cu aparatură modernă, iar suplimentele nutritive, de o calitate din ce în ce mai bună, sunt simplu de procurat. Adaptabilitatea impresionantă a antrenamentelor cu greutăţi reprezintă un avantaj major: programul individual poate fi alcătuit în funcţie de gen, vârstă, nivel de dezvoltare, scopuri, timpul avut la dispoziţie, precum şi eventuale constrângeri (de ordin medical sau de altă natură). Culturismul este un sport sigur – chiar foarte sigur, în comparaţie cu multe altele – şi nu implică vreun efort financiar deosebit.

Până la un anumit nivel, poate fi practicat şi acasă; ce contează cu adevărat, pe termen lung, e constanţa în antrenamente, iar la rândul ei constanţa e alimentată de un anume grad de motivaţie, plăcere şi confort psihic. Şi vestea cu adevărat bună e că poţi face culturism fără să fii culturist în sensul schwarzeneggerian al cuvântului, doar din plăcere, fără obligaţii – excepţie făcând poate cele autoimpuse, fără frustrări sau complexe. Şi pentru beneficiile multiple ale acestui sport, atât în planul fizic, cât şi în cel mental – putere de concentrare şi capacitate de vizualizare. Indiferent de cât de modeste sunt rezultatele, orice practicant, al oricărui sport, se va simţi mult mai bine în pielea lui şi va fi mult mai sănătos decât cei care se bazează pe mânuirea telecomenzii şi scotocitul în punga de chipsuri drept unice forme de exerciţiu fizic.