Interviu cu Marius Antohe
Interviu realizat de: Haralambie Athes
E foarte interesant felul în care cunoşti oameni, iar aceştia îţi schimbă perspectiva asupra lucrurilor. M-am considerat întotdeauna un pasionat de culturism. Cei care împărtăşesc interesul pentru acest hobby cunosc, cu siguranţă, entuziasmul cu care intră în sala de antrenament. La mine, acest entuziasm începuse să se dilueze, din motive diverse. Intâmplarea a făcut să îl întâlnesc pe Marius Antohe. Îl ştiam din revistele de culturism, şi am fost mai mult decât plăcut surprins că statutul de campion nu îi conferise – cum din păcate prea adesea se întâmplă – şi „aere de vedetă”. Marius este una dintre cele mai politicoase, decente şi relaxate persoane pe care le-am cunoscut. Statura sa gigantică – o primă impresie care ocazional intimidează începătorii dornici să-l asalteze cu întrebări – este acompaniată de o răbdare supraomenească şi un calm aproape imperturbabil.
Şi dacă tot am menţionat întrebările din partea începătorilor (fiind instructor, are din plin parte de ele), am avut şansa să fiu martorul unor scene desprinse parcă din teatrul absurdului, cu Marius răspunzând cu o seriozitate desăvârşită la întrebări ca „Puteţi să-mi recomandaţi o proteină pe geneticul meu?”, „E adevărat că tricepsul împinge bicepsul în sus?” sau „Domnu’, vă pricepeţi la fitness?” De asemenea, l-am văzut pe Marius ascultând, cu un calm ireal, sfaturi din partea unor începători cu experienţa numărabilă în videoclipuri youtube vizionate. Dar lucrul care îl face special pe Marius nu e nici răbdarea de fier, nici nivelul enciclopedic de cunoştinţe despre culturism, nici atenţia cu care monitorizează antrenamentele elevilor săi.
Nu e nici măcar suma impresionantelor atribute fizice. Este ambiţia. Şi voinţa de a deveni mai bun. Ambele sunt alimentate de o pasiune uriaşă pentru acest sport, pasiune pe care o insuflă şi celor din jurul său. În acest sens, Marius mi-a oferit o lecţie preţioasă. În urmă cu circa doi ani, când se antrena pentru un concurs (concurs pe care l-a şi câştigat, de altfel), am dat peste Marius în sală, la un antrenament pentru picioare. Se simţea foarte rău, abia putea să vorbească, şi toată lumea îi zicea să plece acasă şi să stea în pat până îşi revine. L-am întrebat şi eu: „De ce nu laşi antrenamentul astăzi şi nu pleci acasă, dacă tot ţi-e rău? Ce rost are să te antrenezi în halul ăsta?”
Răspunsul lui Marius a fost unul care m-a pus pe gânduri şi m-a făcut să înţeleg un lucru esenţial nu doar despre culturism, ci despre viaţă în general. Mi-a spus: „Când urc pe scenă crezi că arbitrii mă întreabă cum m-am simţit?…” Şi poate că aceasta e cea mai valoroasă lecţie din partea culturismului – şi mai ales din partea unor oameni ca Marius – pentru viaţa de zi cu zi. Doar rezultatele sunt apreciate, nu şi sacrificiile făcute sau obstacolele depăşite. Nu e singura lecţie de la Marius, cu siguranţă vor urma multe altele, mai ales că lecţiile nu vin acum de la un campion din revistele de culturism, ci de la cineva pe care sunt mândru să-l numesc „prieten”.
În cele ce urmează, va prezint un scurt interviu cu Marius:
R: Dacă ai fi prezentator la o emisiune TV şi l-ai avea drept invitat pe Marius Antohe, cum l-ai prezenta?
M: Bună ziua! Vi-l prezint pe Marius Eduard Antohe, din Iaşi. Are 38 de ani, e multiplu campion la culturism, deşi de profesie este artist – a terminat Conservatorul, secţia interpretare muzicală, la contrabas. Pe lângă sportiv de performanţă este şi instructor şi antrenor personal.
R: De cât timp te antrenezi şi care sunt rezultatele competiţionale de care eşti cel mai mândru?
M: Am început să mă antrenez acum 23 de ani la sala Domnului Florin Preduchin din Iași. Prima tentativă a fost prin anul 1992 la aceeaşi sală, dar fiind prea mic de vârstă nu m-au primit și au zis să vin când mai cresc:)). Ca rezultate competiționale sunt mândru de toate indiferent de loc, pt că am urcat pe scenă cu cei mai mari campioni, români și internaționali. Desigur, cel mai incantat sunt de competițiile unde am ieșit campion sau când am cucerit și premiul absolut, open-ul. Loc 1 Memorial Anatol Popa Călărași 2010, loc 1 cupa Sebastiano Reghin 2011, 2012, 2015, 2017, loc 1 trofeul international Hercule, loc 1 Grand Prix pro nutrition 2016, loc 1 + Open grand Prix Semtex Suceava 2017.
R: Cum ai descoperit culturismul? Vorbeşte-ne despre idolii şi mentorii tăi.
M: Fiind ieșean, inevitabil l-am văzut pe campionul (şi cel care avea să devină un idol pentru mine) Petru Ciorba prin anul 1992, în oraș, şi am rămas efectiv mască, eu aveam sub 50 kg atunci, am decis să merg la sală. Locuind lângă Sala Polivalenta, acolo m-am dus. Pe urma celebrul Arnold m-a motivat mai mult cu aparițiile sale în filme, mai ales în Terminator, care a fost un imbold enorm pt mine la vârsta aceea.
Toate acestea m-au determinat să mă dedic cu totul acestui sport. Deci, dintre români, idolul meu este clar Petru Ciorba. La profesioniști nu prea mai am, deoarece consider că acest sport la profesioniști se îndreaptă într-o direcție greșită, pentru că esteticul și proporțiile frumoase au trecut pe ultimul plan, masa musculară enormă trecând pe locul întâi, ceea ce nu e bine în opinia mea, profesioniștii de azi nu mai pot fi exemple pentru pasionații acestui sport, cum era pe vremea lui Arnold. Totuși ca idol ar fi Dexter Jackson datorită esteticului și longevității sale în acest sport. Ca mentor a fost Domnul Gica Hreapca, cel care mi-a dat încrederea și motivația de a concura, şi țin să-i mulțumesc şi pe această cale.
R: Cum te antrenezi? Care sunt grupele musculare şi exerciţiile preferate? Cât de drastică e dieta ta?
M: Mă antrenez zilnic, dimineaţa cardio, seara în sală cu greutăți, combin antrenamentele clasice cu cele moderne, permanent încerc noi artificii pentru a stimula creșterea musculară și a-mi îmbunătăți fizicul, îmi „ascult corpul” în permanenţă, nu fac ceva doar sa fie făcut, trebuie să simt acel exercițiu, altfel nu-l execut fără rost. Încerc permanent sa aduc grupele defavorizate genetic la nivelul celorlalte. Fac toate aceste lucruri cu mare placere, pentru că iubesc acest sport. În general pe semiregim , dar cum se apropie o competiție e în din ce în ce mai strict, chiar la extrem pe final, de nu mai am nici o picătură de energie să mă ridic din pat, să mai faci cardio și antrenament deja e o lupta mentală greu de descris în cuvinte, numai cine a trecut prin asta poate înțelege.
R: Ştiu că eşti şi instructor personal. Care sunt cele mai ciudate întrebări şi rugăminţi din partea elevilor tăi? Cum ţi se pare postura de instructor? Ce sfaturi le-ai da celor care vor să se apuce de culturism?
M: Da, lucrez și ca antrenor personal și o fac cu drag. Întrebarea cea mai întâlnită, dar și ciudată, e legată de faptul că toți vor rezultate mari într-un timp foarte scurt, ceea ce e imposibil. Eu le recomand să aibă răbdare ca să-și schimbe aspectul fizic și să nu apeleze la variantele riscante și nesănătoase pe care le vor majoritatea. Un fizic plăcut se face în timp, cu disciplină și voință, nu exista scurtături. Și cel mai important lucru: le explic că trebuie sa fie sănătoși înainte de toate.
R: Asculţi muzică la antrenament? Dacă da, ce fel de muzică? Simţi că te ajută?
M: Muzica nu lipsește niciodată, e o mare motivație la antrenament, ascult în special hip hop, war epic music, rock, depinde de starea pe care o am în acel moment. Cel puțin la cardio în pregătire și pe dietă severă fără carbohidrați muzica mă ajută foarte mult.
R: Cum vezi scena actuală a culturismului profesionist? Ce părere ai despre noile categorii – Physique, Bodybuilding clasic etc.?
M: Scena actuala a culturismului pro nu se îndreaptă într-o direcție bună în opinia mea. A dispărut esența acestui sport și anume: esteticul. Bodybuilding clasic încearcă oarecum să readucă perioada de aur a culturismului.
R: Ce concursuri ai în vedere în viitorul apropiat? Ce presupune pregătirea dinainte de concurs?
M: Voi participa în continuare la marile competiții din România dar și din afară. Atât timp cât pot prezenta o formă mai bună voi fi sus pe scenă. Pregătirea constă în primul rand din dietă foarte strictă și suplimentaţie adecvată (care e foarte costisitoare) suplimente proteice, aminoacizi, vitamine, minerale etc, antrenament inteligent, cardio și refacere corespunzătoare. Totul e foarte bine calculat, cu un plan exact de dietă și antrenament.
R; Ce ai fi devenit dacă nu ai fi „tras de fiare”?
M: Nu există aşa un scenariu. Nu as mai fi eu dacă nu aş fi „tras de fiare” :))
R: Cum percepi imaginea culturistului, prin prisma interacţiunilor cu cei din jur? Te simţi urmărit cu privirea prin magazine, ţi se cer autografe, ţi se pun întrebări?
M: Din păcate imaginea culturismului a căzut. Necunoscătorii, deși mulți dintre ei merg și prin săli, ne văd ca pe niște ciudați care iau prafuri și pastile. Ei nu stiu ce sunt de fapt suplimentele alimentare și cât de importante sunt pentru organismul uman, mai ales pentru sportivi. Ei le confunda cu steroizii anabolizanţi, fără să aibă idee, de fapt, nici ce înseamnă aceştia. Majoritatea celor din jur nu au nici cea mai mica idee câte sacrificii stau în spatele unui campion de culturism, dar e foarte ușor să criticăm. Autografe uneori mi se cer pe la competiții și da, sunt întrebat frecvent pe stradă, în magazine sau online despre sportul pe care îl practic.
