Publicat pe Lasă un comentariu

ANTRENAMENTUL LUI ARNOLD (5): TRICEPŞI

tricepsi

Antrenamentul lui Arnold (5): Tricepsi – Chiar dacă vârful bicepsului lui Arnold, la fel de impresionant ca al Alpilor, atrăgea cel mai mult atenţia şi părea să fie contribuţia esenţială la cei 57 de centimetri ai perimetrului braţului său, nici tricepşii săi nu erau mai prejos, „potcoavele” Stejarului fiind la fel de bine clădite. După ce la începutul carierei s-a axat preponderent pe antrenamentul bicepşilor, Arnold a devenit ulterior mai înţelept în abordarea programului său de braţe, lucrând intens pentru a-şi dezvolta nişte tricepşi masivi, recurgând atât la exerciţii multiarticulare ca împinsul din culcat cu priză îngustă sau flotările la paralele cu greutate adiţională, cât şi la mişcări de izolare, ca extensiile la helcometru sau împinsul franţuzesc.

Ocazional, Arnold cupla bicepşii şi tricepşii la acelaşi antrenament, executând superseturi, în special în perioada precompetiţională. Rezultatele obţinute prin acest tip de antrenament au confirmat încă o dată teoria lui Joe Weider referitoare la antrenamentul muşchilor antagonişti, pusă în practică de o mulţime de culturişti până în zilele noastre. De regulă, înainte de concursuri, antrenamentul lui Arnold pentru braţe consta din cinci perechi de exerciţii epuizante. Acestea trebuie executate în superset şi efectuate de patru ori fiecare, urmate de cinci superseturi pentru antebraţe. Pentru câştiguri în masa musculară, repeta acest program de două ori pe săptămână. Pentru definiţie, de trei ori pe săptămână.

Deşi îi avertiza pe începători să nu încerce acest gen de antrenament („Sistemul acesta e o formă de antrenament avansat, care nu e recomandat începătorilor,” a spus odată Arnold), îl recomanda culturiştilor care depăşiseră  stadiul de începători, într-un articol intitulat „Cum mi-am construit braţe de 57 de centimetri.” „Dacă eşti un culturist avansat şi vrei să-ţi şochezi braţele pentru a creşte,” scria Arnold, „de ce să nu încerci programul meu de două antrenamente pe săptămână? Acest program mi-a adus braţele la dimensiunile lor actuale. Vezi ce poate să facă şi pentru tine!”

Antrenament

  • Împins din culcat cu priză îngustă 5–6 (Seturi)  6–8 (Repetări)
  • Extensii la helcometru 5–6 (Seturi)  6–8 (Repetări)
  • Împins franţuzesc din culcat, cu bara EZ 5–6 (Seturi)  6–8 (Repetări)
  • Extensii spre înapoi cu gantere, din aplecat 5 (Seturi)  6–8 (Repetări)

Sfaturi pentru antrenament:

  • O repetare tipică pentru Arnold însemna coborârea greutăţii într-un mod lent, controlat, şi ridicarea ei cu o mişcare explozivă. Acest mod de execuţie îi oferea „un dublu beneficiu la fiecare repetare,” şi ducea la o creştere musculară maximă.
  • Arnold era de părere că pentru a creşte perimetrul braţelor trebuie să creşti şi în greutate. Estima că trebuie să adaugi circa cinci kilograme la greutatea corporală pentru a adăuga 2,5 centimetri la perimetrul braţului. Pentru a reuşi acest lucru, Arnold îşi suplimenta consumul zilnic de calorii cu 1500 – 2000 de calorii.
  • Pe parcursul majorităţii carierei sale în culturismul, Arnold şi-a antrenat braţele de două sau trei ori pe săptămână, cu un volum foarte ridicat. Era cunoscut chiar pentru faptul că dedica o oră sau chiar două ore doar antrenării tricepsului. Desigur, teoriile convenţionale de antrenament nu sunt de acord cu aşa ceva.

Autor: Joe Wuebben
Poze: Weider Health & Fitness

Recomandari WEIDER:

Publicat pe Lasă un comentariu

ANTRENAMENTUL LUI ARNOLD (4): PICIOARE

Picioare

ARNOLD: “DACĂ AŞ FI ŞTIUT DE CONAN ÎN TIMPUL ANILOR ÎN CARE AM CONCURAT, PROBABIL MI-AŞ FI IMAGINAT CĂ SUNT EL ÎN TIMPUL ANTRENAMENTELOR.”

În zilele de început ale lui Arnold, antrenamentul său pentru picioare suferea din două pricini: nefolosinţă şi, cum spunea Joe Weider, primitivism. Prima era destul de evidentă: tânărul austriac nu şi-a antrenat deloc picioarele în primul an de culturism. După ce şi-a dat seama în cele din urmă de necesitatea antrenării trenului inferior, a ajuns în cealaltă extremă, mergând atât de departe încât să-şi lucreze picioarele în fiecare zi, timp de un an întreg, efectuând câte 10 seturi de genuflexiuni şi 10 seturi de flexii pentru posteriorii coapselor. Deloc surprinzător, nu a fost mulţumit de rezultate.

Metodele sale „primitive” erau cel mai uşor de remarcat în micile „escapade de ridicat greutăţi” ale lui Arnold şi ale prietenilor lui, în zona rurală a Austriei. Încărcau mai multe maşini cu greutăţi (şi admiratoare) şi plecau într-o zonă retrasă, în natură, şi se antrenau. Făceau genuflexiuni de dimineaţă până după-amiază, se odihneau, petreceau, beau bere, iar apoi reveneau iarăşi la genuflexiuni. Când a apărut în peisaj Joe Weider, aceste metode demne de epoca de piatră au dispărut – la fel cum a dispărut şi berea. Joe avea impresia că picioarele lui Arnold deveniseră inestetic de masive, şi le lipsea definiţia.

„Picioarele tale sunt insuficient dezvoltate în comparaţie cu trenul superior, şi e absolut necesar şi urgent să-ţi schimbi programul de antrenament,” i-a spus Weider tânărului Arnold. „Îmi imaginez că şi alţii au observat acest defect la fizicul tău, şi sunt miraţi de el.” Arnold a fost de acord. Rezultatul reevaluării antrenamentelor sale pentru picioare este cel pe care îl vezi descris aici – fără să mai amintim de rezultatele practice, şi anume o pereche de coapse care l-a ajutat să câştige şapte titluri de Mr. Olympia.

Antrenament

  • Genuflexiuni cu haltera pe spate 5  (Seturi)  8  (Repetări)
  • Genuflexiuni frontale (cu haltera la piept) 5  (Seturi)  8 – 10 (Repetări)
  • Presă pentru picioare 5 (Seturi) 10 (Repetări)
  • Extensii pentru cvadricepşi 5 (Seturi)  10 (Repetări)
  • Flexii pentru femurali, la aparat 8 (Seturi)  10 (Repetări)

Sfaturi pentru antrenament:

  • În ciuda intensităţii şi greutăţilor mari, Arnold făcea pauze foarte scurte între seturi, de maximum un minut. Acest lucru crea un efect de pompare, menţinând un volum ridicat de sânge în muşchii lucraţi pe perioada întregului antrenament.
  • Arnold îşi împărţea adesea antrenamentul pentru picioare în două sesiuni: una dimineaţa, când făcea primele trei exerciţii din program, şi cealaltă seara, când le făcea pe cele rămase. Scopul acestei împărţiri era ca fiecare exerciţiu să fie executat la intensitate maximă.
  • Uneori intercala flexiile pentru femurali între genuflexiunile frontale şi presa pentru picioare, pentru a oferi un mic răgaz cvadricepşilor. Apoi, la sfârşitul antrenamentului, mai făcea câteva seturi pentru femurali.

Genuflexiuni cu haltera pe spate 5  (Seturi)  8 (Repetări)

Genuflexiuni frontale (cu haltera la piept) 5 (Seturi)  8 – 10 (Repetări)

Presă pentru picioare 5 (Seturi)  10 (Repetări)

Extensii pentru cvadricepşi 5 (Seturi) 10 (Repetări)

Flexii pentru femurali, la aparat 8 (Seturi) 10 (Repetări)

Sfaturi pentru antrenament:

  • În ciuda intensităţii şi greutăţilor mari, Arnold făcea pauze foarte scurte între seturi, de maximum un minut. Acest lucru crea un efect de pompare, menţinând un volum ridicat de sânge în muşchii lucraţi pe perioada întregului antrenament.
  • Arnold îşi împărţea adesea antrenamentul pentru picioare în două sesiuni: una dimineaţa, când făcea primele trei exerciţii din program, şi cealaltă seara, când le făcea pe cele rămase. Scopul acestei împărţiri era ca fiecare exerciţiu să fie executat la intensitate maximă.
  • Uneori intercala flexiile pentru femurali între genuflexiunile frontale şi presa pentru picioare, pentru a oferi un mic răgaz cvadricepşilor. Apoi, la sfârşitul antrenamentului, mai făcea câteva seturi pentru femurali.

Autor: Joe Wuebben
Poze: Weider Health & Fitness

Recomandari WEIDER:

  • L-glutamină pură

    L-Glutamine 400g

    In Stoc

    134,00 lei
    Vezi Detalii
Publicat pe Lasă un comentariu

ANTRENAMENTUL LUI ARNOLD (2): SPATE

Antrenament pentru spate arnold schwarzenegger

Antrenament pentru spate – Construirea unui spate lat, masiv, cu o separaţie evidentă nu este o idee nouă, care aparţine exclusive culturiştilor din generaţia actuală, ca Ronnie Coleman, Jay Cutler sau Phil Heath. Arnold, Franco Columbu şi alţii au ştiut dintotdeauna importanţa unui dublu biceps din spate impresionant sau a unei amfore din spate pentru câştigarea unei competiţii majore.

Antrenament spate

Când Arnold îşi antrena spatele, nu se concentra doar pe mişcarea greutăţii dintr-un punct în altul, cum fac mulţi culturişti. În fond, dacă ar fi făcut doar ce făceau alţii, nu ar fi ajuns cel mai bun. La tracţiunile la helcometru, de exemplu, se concentra imaginându-şi că trage tot cerul spre el, nu doar bara; la îndreptări, nu avea discuri de o parte şi de alta a barei, ci planete întregi. Acest mod abstract de a vizualiza antrenamentul poate părea ciudat, fireşte, dar fără îndoială că a fost deosebit de eficient.

Totuşi, a existat o potenţială metodă de vizualizare pe care Arnold nu a folosit-o la antrenamente, la vremea respectivă. „Dacă aş fi ştiut de Conan Barbarul când participam la concursuri, mi-aş fi imaginat că eu sunt Conan la antrenamente,” spunea Arnold în perioada premergătoare filmărilor. Era hotărât să-şi dezvolte la maxim spatele pentru filmul „Conan Barbarul,” pentru că era conştient că era o grupă vizibilă din toate unghiurile – şi, pentru a arăta credibil în rolul unui adevărat barbar, Arnold nu s-ar fi mulţumit cu nimic mai puţin decât perfecţiunea în ceea ce priveşte felul în care arăta fizicul său. „Vreau ca spatele meu să fie cât mai bine lucrat, şi cât mai puternic,” spunea el. „Dacă în timpul scenelor de luptă fiecare fibră de pe spatele meu zvâcneşte şi fiecare muşchi se încordează, voi putea da impresia spectatorilor că sunt un luptător încercat.”

Antrenamentul este compus din:

Tracţiuni cu priză largă – 5 (Seturi) 15–8 (Repetări. Piramidează greutatea şi scade numărul de repetări la fiecare serie)

Ramat cu bara T – 5 (Seturi) 10–15  (Repetări)

Ramat din aplecat – 5 (Seturi) 10–15  (Repetări)

Tracţiuni la bară cu priză îngustă – 5 (Seturi) 2  (Repetări)

Îndreptări cu bara – 3 (Seturi) 6–10  (Repetări)

Sfaturi pentru antrenament:

  • După fiecare set, Arnold îşi întindea spatele, apucându-se de un obiect cu un braţ sau cu ambele braţe complet extinse. Era convins că acest lucru contribuie la dezvoltarea maximă a dorsalilor şi că îl ajuta de asemenea să îşi păstreze flexibilitatea trenului superior.
  • Arnold simţea că e cel mai bine să lucreze toate părţile spatelui – exterioară, superioară, inferioară, mediană – şi să îşi termine antrenamentul cu o mişcare de forţă, ca îndreptările sau smulsul cu haltera, care lucrează toţi muşchii spatelui.
  • Când dorea să se concentreze asupra părţii inferioare a dorsalilor, Arnold folosea o priză îngustă la tracţiunile la bară şi la helcometru, şi toate mişcările de ramat la cablu. Dezvoltarea părţii inferioare a dorsalilor a completat imaginea impresionantă a spatelui său şi a întregului tren superior.

Autor: Joe Wuebben
Poze: Weider Health & Fitness

Recomandari WEIDER:

Publicat pe Lasă un comentariu

ANTRENAMENTUL LUI ARNOLD (1): PIEPT

antrenament pentru piept

Antrenament pentru piept – Încercarea de a descrie antrenamentul lui Arnold pentru piept separat de cel pentru spate se poate dovedi destul de complicată, pentru că Arnold a lucrat aceste două grupe în super-seturi, pe aproape toată durata carierei sale în culturism. (Totuşi, de dragul împărţirii articolelor, vom încerca să ne concentrăm atenţia pe fiecare grupă în parte, dat fiind faptul că fiecare antrenament poate fi executat şi ca atare).

Arnold avea motive simple pentru care prefera superseturile. În primul rând, economisea timp, şi putea să îşi antreneze şi pieptul şi spatele în mai puţin de o oră. În al doilea rând, simţea că putea folosi greutăţi mai mari cu acest sistem, ceea ce îi îmbunătăţea densitatea musculară (acelaşi raţionament ca la antrenarea împreună a grupelor antagoniste de muşchi). Iar în cel de-al treilea rând, pentru că savura pur şi simplu senzaţia de pompare. După cum spunea chiar Arnold, „când antrenezi pieptul împreună cu spatele” – esenţialmente, întregul tren superior – „cele două grupe sunt pompate simultan, iar acest lucru îţi dă o senzaţie incredibilă de creştere musculară şi masivitate.”

Abordare treptata

Dar Arnold îi avertiza pe începători în legătură cu potenţialele riscuri ale acestei metode de antrenament, recomandându-le să îl abordeze treptat, cu precauţie, pe măsură ce progresează în forţă şi rezistenţă, pentru că este deosebit de solicitant. Nu e deloc uşor nici pentru culturiştii cu experienţă.

Arnold a povestit odată că i-a iniţiat în acest tip de antrenament pe mai mulţi sportivi cu state vechi, în timpul unei vizite în Africa de Sud. După spusele Stejarului, doi dintre partenerii lui de antrenament au leşinat de-a binelea în timpul antrenamentului, iar un al treilea s-a simţit atât de rău, că şi-a vomitat micul dejun!”

Împins culcat (Încălzire) – 1 (Seturi) 30–40  (Repetări)

Împins culcat – 5  (Seturi)  20–6 (Repetări – Arnold piramida greutăţile, reducând numărul de repetări la fiecare set).

Împins înclinat – 5  (Seturi)  10–15  (Repetări)

Fluturări cu gantere din culcat – 5  (Seturi)  10–15  (Repetări)

Flotări la paralele cu greutate adiţională – 5 (Seturi)  15  (Repetări)

Pull-over cu gantera – 5 (Seturi)  15–20  (Repetări).

Sfaturi pentru antrenament:

  • În ciuda numărului relativ mare de repetări pe serie, Arnold folosea greutăţi cât mai mari, pentru a declanşa o creştere musculară maximă. De regulă utiliza principiul piramidării, crescând încărcătura şi reducând numărul de repetări la fiecare set, la fiecare exerciţiu.
  • Folosea de asemenea în mod regulat pull-over-ul, cu haltera sau cu gantera, cu braţele întinse, în cadrul antrenamentului pentru piept şi spate (deşi pull-over-ul nu este inclus în programul prezentat aici). Arnold simţea că acest exerciţiu îi măreşte cutia toracică, deşi acest lucru nu este dovedit ştiinţific.
  • Pe lângă superseturi, Arnold executa adesea repetări forţate, recurgea la contracţii izometrice (tensionând muşchii lucraţi, în pauza dintre seturi), şi menţinea contracţia de vârf în muşchi la fiecare repetare. În principiu, făcea totul pentru a creşte intensitatea antrenamentului.

SUPER-SETURILE LUI ARNOLD PENTRU PIEPT ŞI SPATE

ARNOLD: “CÂND PIEPTUL ŞI PARTEA SUPERIOARĂ A SPATELUI SUNT POMPATE ÎN ACELAȘI TIMP, EXISTĂ UN SENTIMENT DE NEDESCRIS DE STIMULARE A CREŞTERII ȘI MASIVITATE.”

Când era în perioada pre-competiţională, Arnold creştea nivelul  intensităţii antrenamentelor, cuplând spatele şi pieptul în cadrul aceluiaşi mega-antrenament devastator. Iată cum arăta acesta:

Antrenamentul total al lui Arnold pentru piept şi spate:

Împins culcat (Set de încălzire) – 1  (Seturi)   30–40  (Repetări)
Împins culcat – 5  (Seturi)   6–8  (Repetări)
Tracţiuni la ceafă, cu priză largă – 5  (Seturi)   15-8 (Repetări. Piramidează greutatea şi scade numărul de repetări pe serie)
Împins înclinat – 5  (Seturi)   10–15  (Repetări)
Ramat cu bara T  – 5  (Seturi)   10–15   (Repetări)
Fluturări cu gantere – 5  (Seturi)   10–15   (Repetări)
Ramat din aplecat, cu priză largă (Exerciţiu executat urcat pe o cutie, pentru o mai arie mai largă a mişcării) –  5  (Seturi)   10–15   (Repetări)
Flotări la paralele  – 5  (Seturi)   15   (Repetări)
Tracţiuni cu priză îngustă – 5 (Seturi)   12   (Repetări)
Pullover cu gantera  – 5  (Seturi)   15–20   (Repetări)
Contracţii izometrice (Executate la finalul exerciţiilor)

Autor: Joe Wuebben
Poze: Weider Health & Fitness

Recomandari WEIDER:

Publicat pe Lasă un comentariu

ANTRENAMENTUL LUI ARNOLD

ANTRENAMENT

Cel mai bun antrenament din istoria culturismului sau «Ghidul Suprem: Antrenamentul lui Arnold». Programul dublu-split de antrenament:

ZILELE 1, 3, 5: Dimineaţa: PIEPT/ SPATE; După-amiaza: COAPSE / GAMBE / ABDOMEN
ZILELE 2, 4, 6: Dimineaţa: DELTOIZI / TRICEPŞI/ BICEPŞI; După-amiaza: GAMBE / ABDOMEN
ZIUA 7: ODIHNĂ.

Mister Olympia

Au trecut mai bine de trei decenii de când Arnold a câştigat ultimul său titlu de Mister Olympia, în 1980. Antrenamentele care l-au transformat în cel mai bun culturist al tuturor timpurilor sunt la fel de actuale şi eficiente şi în zilele noastre. Din momentul în care s-a mutat de la München în sudul Californiei, în 1969, şi până la prima sa retragere din culturismul competiţional, în 1975 (anul 1980 a reprezentat o scurtă revenire în circuitul competiţional), tot ce a făcut Arnold a fost legat de antrenament. Se antrena de două ori pe zi la Gold’s Gym, în Venice, însoţit de cei mai buni prieteni ai săi – celebrităţi ale culturismului precum Franco Columbo, Frank Zane şi Dave Draper.

Antrenamentele sale durau ore întregi, cu un număr ce părea nesfârşit de exerciţii şi seturi. Erau culmea antrenamentului de mare volum, fiind o metodă caracterizată de specialiştii de azi ca inadecvată pentru că nu acordă suficient timp refacerii musculare. Dar, la Arnold, ce părea nebunie era de fapt atent planificat. În paginile următoare, vei vedea, muşchi cu muşchi, chiar antrenamentele efectuate de Stejarul Austriac în culmea formei sportive, când era regale necontestat al culturismului.
ARNOLD date esenţiale (măsurătorile antropometrice se referă la perioada competiţională): * Născut pe 30 iulie 1947, în Graz, Austria * Înălţime: 1,87 m * Perimetrul braţului: 56 cm * Perimetrul toracic: 145 cm * Perimetrul taliei: 86 cm * Perimetrul coapsei: 72 cm * Perimetrul gambei: 51 cm * Greutate în perioadă de masă: în jur de 114 kg * Greutate competiţională: 102–107 kg .

Filmele în care Arnold a fost cel mai în formă:

1988. RED HEAT. Întruchipându-l pe Ivan Danko, Arnold aduce cu Ivan Drago (interpretat de Dolph Lundgren în Rocky IV, cu câţiva ani mai devreme), dar cu un biceps mai mare.
1988. COMMANDO. Scena finală, în care un John Matrix la bustul gol o duce în braţe pe tânăra Alyssa Milano, emană în acelaşi timp duritate şi sensibilitate.
1987. PREDATOR. Personajul interpretat de Arnold, „Dutch,” l-a făcut pe Carl Weathers – masiv şi definit – să pară mic, prin comparaţie.
1984. CONAN DISTRUGĂTORUL. Greu de ales între acesta şi filmul Conan Barbarul din 1982, dar maturitatea musculară a lui Arnold din continuarea filmului l-a făcut să arate şi mai bine pe ecran.
1977. PUMPING IRON. Combinaţia cea mai impresionantă de masivitate, definiţie şi simetrie, văzându-l, pe întreg parcursului documentarului, în plin proces de pregătire pentru câştigarea titlului de Mr. Olympia 1975.

Autor: JOE WUEBBEN

Fotografii: WEIDER HEALTH & FITNESS

Recomandari WEIDER:

Publicat pe Lasă un comentariu

PREFERATUL PUBLICULUI – The Rock

DWAYNE JOHNSON ESTE CEA MAI MARE VEDETĂ DE CINEMA DIN LUME. LA PROPRIU ŞI LA FIGURAT. NUMĂRUL 1 DIN BOX OFFICE-UL AMERICAN PE 2013. ARE MUŞCHI ŞI HOTĂRÂRE PE MĂSURA INFLUENŢEI SALE, IAR ACEST LUCRU NE-A FĂCUT SĂ-L ALEGEM DREPT

PERSONALITATEA SECOLULUI

Fără mesagerul potrivit, mesajul nu înseamnă mare lucru. Acesta este unul dintre puţinele adevăruri care au rămas constante în lumea fitness-ului. La început, cei mai mari campioni ai acestui sport erau oameni pentru care condiţia fizică era un mod de viaţă, nu doar o afacere. Pionierii în acest domeniu, la începutul secolului 20, ca Bernarr Macfadden şi fondatorul revistei „Muscle&Fitness”, Joe Weider, au scris cărţi, au scos reviste, şi au creat produse care să se constituie într-o adevărată predică pentru o viaţă însufleţită de vigoarea fizică. Eforturile întreprinse de Weider şi Macfadden au găsit ecouri în cadrul unei audienţe globale, influenţând pozitiv milioane de oameni.

###

Pe la mijlocul secolului 20 a apărut o nouă categorie de promotori ai fitness-ului. Folosindu-se de avantajul creat de dezvoltarea rapidă a televiziunii. Jack LaLanne a încurajat o naţiune întreagă să se ridice de pe fotolii şi să-l urmeze într-o procesiune de sărituri şi îndoiri de genunchi (le cunoaştem astăzi drept „genuflexiuni”). Foarte curând, alţii aveau să-i calce pe urme, apelând la televiziune şi video ca sa distribuie acelaşi mesaj. Cu toţii erau hotărâţi să reuşească, promovând plini de convingere acest nou stil de viaţă. Au devenit vedete ale căror identităţi publice erau sinonime cu sportul pe care îl practicau. În anii ’80, însă, lucrurile au luat o întorsură radicală.

Când Arnold a făcut trecerea de la un idol al culturismului la actor, publicul a descoperit o personalitate care nu reprezenta doar un model pentru practicanţii fitness-ului, ci şi o vedetă de cinema autentică. Prin personajele sale dure şi replicile de neuitat, Arnold a redefinit noţiunea de vedetă, atât în culturism, cât şi în actorie. Spre deosebire de predecesorii săi, nu a fost nevoie să ne facă să ne simţim vinovaţi de lipsa noastră de activitate fizică pentru a merge la sală, nu a fost nevoie să ne amăgească cu vreo promisiune. Deodată, toţi am vrut să mergem, de bună voie, pentru că asta făcea şi cea mai mare vedetă de cinema. Brusc, antrenamentele au devenit interesante.

Secolul 21

Când am trecut în secolul 21, iar Arnold şi-a aţintit privirea asupra unei cariere politice, a lăsat două uşi deschise: una pentru viitorul rege al filmelor de acţiune, iar cealaltă pentru cel care va reprezenta fitness-ul în toată lumea. În mod clar, era nevoie de un bărbat adevărat pentru a intra pe oricare dintre cele două uşi, darămite pe amândouă?! Era nevoie de cineva de talia lui Arnold. Dar chiar când părea că nimeni nu dispune de calităţile necesare – sau de curajul de a face aşa ceva – Dwayne „The Rock” Johnson, cu un zâmbet superior agăţat de colţul gurii, şi cu o sprânceană uşor ridicată, a intrat pur şi simplu pe ambele uşi, distrugând şi tocul uşilor cu umerii săi gigantici.

###

Este foarte nimerit ca Johnson să facă acest lucru. Viaţa lui Johnson pare să fie o reflexie în oglindă a vieţii lui Arnold. Ambii au început de jos, şi ambii au ajuns cunoscuţi datorită faptului că au excelat într-un domeniu (Arnold înculturism, Johnson în wrestling-ul profesionist). Ambii au reuşit să-şi folosească acest success pentru a da lovitura în lumea cinematografiei. Ambii datorează totul antrenamentelor dure din sală.

Chiar dacă Arnold a reuşit mereu să treacă la un alt nivel, avansând mereu, a rămas credincios începuturilor sale, şi a păstrat legătura cu „rădăcinile”. Este editor executiv la revista MUSCLE&FITNESS, iar concursul organizat de el, Arnold Classic, continuă să se dezvolte, cucerind întregul mapamond.

WWE

În mod similar, Johnson a rămas cu un picior în lumea wrestling-ului. S-a întors în WWE – chiar dacă nu cu „normă întreagă” – pentru a fi vedeta ultimelor două ediţii WrestleMania. Ca şi în cazul lui Arnold, combinaţia de calităţi care îl caracterizează pe Johnson (carismă, inteligenţă, prezenţă de spirit şi atribute fizice deosebite) l-a ajutat şi pe acesta din urmă să devină cunoscut unui public care depăşeşte acum cu mult numărul fanilor săi de la începuturile wrestlingului. A devenit un adevărat idol pentru o întreagă generaţie.

###

Într-un sondaj efectuat recent, în care cititorii au fost rugaţi să-şi voteze preferatul pentru coperta revistei, Johnson şi-a spulberat concurenţa. Întrebaţi de ce l-au ales, cititorii au oferit răspunsuri gen: „E un tip dur, intens,” „E adevărat” şi „E The Rock – e un motiv suficient.

”Dar Johnson a făcut mult mai mult decât să câştige un concurs de popularitate. Ce iubim la el e că, dincolo de toate lucrurile pentru care e cunoscut în întreaga lume? E în primul şi în primul rând un împătimit al culturismului. Respiră stilul de viaţă promovat prin toţi porii, antrenându-se cu o fervoare aproape religioasă tot anul. E imposibil să separi identitatea sa de fizicul său incredibil. Statutul său de vedetă a fitness-ului – mai exact, a culturismului – a adus acest sport în atenţia publicului. Este cea mai vizibilă reclamă vie – în sală şi în afara ei – şi consecvenţei, precum şi imaginea forţei fizice.

Cu toate acestea, Johnson contrastează puternic cu lumea Hollywood-ului în care acum îşi face un nume. Epoca vedetelor de acţiune cu un fizic impozant, în care Arnold şi contemporanii săi au prosperat, a venit şi a trecut. Când s-a terminat, super-puterile generate pe calculator au luat locul muşchilor. Arnold şi Stallone s-ar putea să mai apară la cinematografe, dar vor fi de asemenea primii care să recunoască un lucru: cel mai mare impact asupra vânzărilor de bilete la cinema îl au tinerii care se duc să vadă un film ori de câte ori se plictisesc, şi care sunt mult mai impresionaţi de diversele falsuri create pe computer decât de cineva care ar putea împinge cu picioarele o maşină în viaţa reală.

Hollywood si The Rock

Lumea cinematografiei de astăzi este foarte diferită de cea care exista în urmă cu 20 de ani. În prezent, actorul principal, în special în filmele de acţiune, nu mai e atât de musculos sau nu mai e într-o formă fizică atât de bună cum era înainte.

În afară de excepţiile pe care le celebrăm  – adevăraţii tipi cu muşchi – Hugh Jackman, Joe Manganiello sau Terry Crews; există o duzină de tipi slăbănogi, care cântăresc 70 de kilograme. Care devin sex-simboluri pentru simplul motiv că joacă în ultima adaptare cinematografică a vreunui roman de dragoste de factură paranormală.

###

Faptul că Johnson – un culturist de şcoală veche, care arată de parcă ar fi la câteva săptămâni distanţă de a păşi pe scena vreunui concurs – nu doar că supravieţuieşte în acest nou peisaj cinematografic hollywoodian, dar se bucură de un succes imens, ne face să avem nevoie de un astfel de erou, acum mai mult decât oricând.

În 2013, filmele lui Johnson au adus încasări de 1,3 miliarde de dolari. Asta l-a transformat în numărul unu, la mare distanţă de toţi ceilalţi. Carisma pe care o degajă Johnson desfiinţează toate stereotipiile negative despre lumea antrenamentelor cu greutăţi. Puterea exemplului său personal reprezintă o puternică armă de convingere; îţi dă credinţă în ideea că dacă munceşti din greu pentru a deveni cea mai bună versiune a ta. Acolo, undeva, se află viitorul The Rock, care va apuca viaţa de piept şi va încălca regulile. Îşi va croi propriul drum spre succes, şi va inspira milioane de oameni să ridice greutăţi. De aceea este Johnson atât de important. Are capacitatea de a descătuşa potenţialul celorlalţi, fără să fie nevoie măcar să rostească vreun cuvânt. Suntem fericiţi să facem onorurile pentru el, şi să-l numim Personalitatea Secolului.

EL ESTE CEA MAI VIZIBILĂ RECLAMĂ VIE PENTRU VIRTUŢILE MUNCII GRELE, CONSECVENŢEI, PRECUM ŞI IMAGINEA FORŢEI FIZICE ÎN LUMEA DE AZI.

Autor: Matt Tuthill

Recomandari WEIDER:

Publicat pe Lasă un comentariu

De ce este The Rock numărul 1 pentru mine

Pe când încercam să reuşesc ca actor, rolurile care mi se ofereau erau destul de asemănătoare. Regizorii şi producătorii vroiau să interpretez roluri de halterofili, culturişti, sau barbari. Mi-e greu să aduc argumente împotriva acestor preferinţe (nu voi spune că nu am fost grozav în rolul lui Conan, bineînţeles), dar din cauza muşchilor mei cei mai mulţi oameni credeau că nu sunt în stare să fac şi altceva. Nici nu eram luat în considerare când era vorba de comedii sau drame, pentru că toţi mă vedeau doar aruncând în aer sau distrugând diverse chestii. Îmi place Dwayne Johnson pentru că a trebuit să treacă prin aceleaşi greutăţi ca şi mine. La început, s-au uitat la el şi au zis: „O, Doamne, uitaţi-vă ce dimensiuni are tipul ăsta.

DETERMINARE

Haideţi să-i dăm jos tricoul şi să-i punem o sabie în mână. ”Din cauza prezenţei sale fizice, nimeni nu credea că ar putea fi în stare şi de altceva. Bineînţeles, el nu i-a ascultat pe negativişti. Nu e doar o vedetă a filmelor de acţiune, ci că poate juca şi în comedii sau drame. Asta datorită veleităţilor sale de actor. A reuşit să facă tot ce şi-a propus. Se întâmplă, de asemenea, să fiu convins că va fi un un bun politician cândva. Îl admir cu adevărat pentru că nu a uitat de unde a plecat. Wrestling-ul se aseamănă mult cu culturismul, pentru că ambele sporturi necesită sacrificii enorme, întrucât îţi câştigi existenţa datorită propriului corp, şi ambele sporturi sunt neînţelese dacă sunt privite din afară.

Dar în loc să se lase doborât de negativism, Dwayne şi-a lăsat munca să vorbească în numele lui. Ştiu cât de dur se antrenează Dwayne, şi cred că dacă ar fi prins perioada de aur Venice Beace în anii ’60 şi ’70, s-ar fi încadrat perfect în peisaj, printre toţi acei sportivi incredibili care se antrenau acolo. Dar dincolo de asemănarea de caracter dintre mine şi Dwayne, eu văd în el o personalitate care reprezintă un model grozav pentru tinerii din ziua de azi. Avem nevoie de aşa un om, şi sunt mândru că pot să-l numesc pe Dwayne Johnson prietenul meu şi că duce mai departe moştenirea lui Joe Weider în noul secol.

Recomandari WEIDER: