Publicat pe

OPERA LUI ARNOLD (antrenament)

OPERA LUI ARNOLD (antrenament)

OPERA LUI ARNOLD. Cel mai faimos fizic din istorie a avut multe forme şi dimensiuni. Să vedem cum şi-a transformat Arnold corpul, pe drumul de la culturist la vedetă de cinema şi guvernator – şi înapoi.

ANTRENAMENTUL LUI ARNOLD PENTRU SPATE ŞI PIEPT, PENTRU MR. OLYMPIA 1974

Arnold scurta cursa mişcării la împinsul din culcat, oprind bara cu un sfert înainte de a efectua traiectoria completă de mişcare şi a bloca de tot coatele, pentru a menţine tensiunea în pectorali. La tracţiunile cu priză largă, însă, îşi lăsa corpul să coboare până simţea o întindere intensă a dorsalilor, ceea ce activa mai eficient fibrele musculare. Folosea acest program lunea şi joia.

Exerciţiu/Set/Repetări – Împins culcat/5/10–12
Exerciţiu/Set/Repetări – SUPERSET cu Trac. cu priză largă/5/10–12
Exerciţiu/Set/Repetări – Fluturări cu gantere/5/10–12
Exerciţiu/Set/Repetări – SUPERSET Ramat la cablu din stând/5/10–12
Exerciţiu/Set/Repetări – Flotări la paralele/5/Până la epuizare
Exerciţiu/Set/Repetări – SUPERSET Ramat din aplecat/5/12
Exerciţiu/Set/Repetări – Crucea la cabluri/3/12
Exerciţiu/Set/Repetări – SUPERSET Ramat cu gantera/3/12

Presat de timp. Antrenamentele lui Arnold pentru Mr. Olympia se desfăşurau într-un ritm alert şi conţineau adesea superseturi, cum ar fi împinsurile şi
tracţiunile pentru piept şi spate.

ANTRENAMENTUL LUI ARNOLD PENTRU FORŢĂ

Acest program, urmat de Arnold pe la mijlocul anilor ’60, combină antrenamentul convenţional de culturism cu exerciţii specifice halterofililor, care construiesc forţă brută. Se odihnea oricât avea nevoie – uneori chiar şi cinci minute – între seturile grele, intense.

Exerciţiu/Set/Repetări – Pus la piept cu împins deasupra capului/5/5
Exerciţiu/Set/Repetări – Împins de la umeri trişat/3/6,4,2
Exerciţiu/Set/Repetări – Ramat vertical/3/10,6,4
Exerciţiu/Set/Repetări – Ridicări laterale/3/10
Exerciţiu/Set/Repetări – Flexii cu bara/3/10
Exerciţiu/Set/Repetări – Extensii pentru tricepși deasupra capului/3/10

Arnold merge la Hollywood. Diferitele roluri necesitau diferite tipuri de formă fizică. Pentru a-l întruchipa pe Conan, Arnold a trebuit să-şi transforme corpul pentru a-l face şi mai masiv, mai dur. Pentru rolul lui Dutch din Predator, braţele erau centrul atenţiei, datorită echipamentelor militare fără mâneci.

ANTRENAMENTUL LUI ARNOLD ACUM

Exerciţiile sunt executate în circuit; numărul de circuite depinde de cât timp are la dispoziţie. Se odihneşte două minute după ridicările pe vârfuri pentru gambe şi, după ce termină circuitele, trece la crunch pe mingea medicinală.

Exerciţiu/Set/Repetări – Intervale de înaltă Intensitate/*/*
Exerciţiu/Set/Repetări – Împins culcat/-/15
Exerciţiu/Set/Repetări – Tracţiuni la helcom./-/15
Exerciţiu/Set/Repetări – Ridicări laterale/-/15
Exerciţiu/Set/Repetări – Ramat cu gantera/-/15
Exerciţiu/Set/Repetări – Flexii cu bara/-/15
Exerciţiu/Set/Repetări – Ridicări pe vârfuri din stând pentru gambe, alternativ/-/15
Exerciţiu/Set/Repetări – Crunch pe mingea medicinală/1/20
* Foloseşte o bicicletă staţionară sau un aparat eliptic. Antrenează-te intens pentru 30 de secunde, apoi cu intensitate redusă următoarele 30 de secunde. Repetă timp de 10 minute.

Muşchi încă pompaţi. Acum, antrenamentele lui Arnold constau mai mult în exerciţii pe aparate şi exerciţii aerobice.

Autor: Sean Hyson – www.muscleandfitness.ro

Publicat pe

OPERA LUI ARNOLD

OPERA LUI ARNOLD

OPERA LUI ARNOLD. Cel mai faimos fizic din istorie a avut multe forme şi dimensiuni. Să vedem cum şi-a transformat Arnold corpul, pe drumul de la culturist la vedetă de cinema şi guvernator – şi înapoi.

Încercarea de a alege cea mai bună imagine a lui Arnold

A încerca să determini care a fost cea mai bună formă fizică a lui Arnold e ca şi cum ai încerca să afli care replică din filme e cea mai bună. Fizicul său a trecut prin atâtea schimbări de-a lungul anilor, fiecare grozavă în felul ei, astfel încât discuţia referitoare la diversele stadii de dezvoltare seamănă cu proverbiala dezbatere mere versus portocale. Dar cei mai mulţi specialişti în domeniu sunt de acord că forma maximă a lui Arnold – pe scenă, cel puţin – a fost cea de la concursul Mr. Olympia din 1974, cu un an înainte de ediţia filmată pentru documentarul Pumping Iron (de regulă, fanii „de ocazie” au tendinţa să presupună că forma lui Arnold din acest film a fost cea mai bună).

La cea de-a 40-a aniversare a acestui concurs, vom arunca o privire retrospectivă la schimbările suferite de fizicul lui Arnold de-a lungul uimitoarei sale cariere, pentru concursuri, filme, şi în funcţie de necesităţile impuse de o viaţă cât se poate de publică.

’74, ŞI MULT DUPĂ ACEEA

Pe 12 octombrie 1974, Arnold a urcat încrezător pe scena de la Felt Forum din New York, pentru a-l întâlni pe Lou Ferrigno. Deşi cel care avea să-l întruchipeze pe Hulk era cu patru ani mai tânăr şi cu aproape 10 kilograme mai greu, zâmbetul lui Arnold devenea din ce în ce mai larg pe măsură ce poza. La 109 kilograme, dar cu o talie ce măsura doar 86 de centimetri, Arnold îşi adusese corpul în cea mai bună formă posibilă pe scena de la Olympia – şi era perfect conştient de asta. Hotărâse cu luni în urmă să renunţe la culturismul competiţional după acea noapte, şi vroia să-şi sublinieze dominanţa absolută în acest sport prin etalarea unei forme perfecte, demnă de cel mai bun culturist care a trăit vreodată.

Amestecul său de masă, simetrie şi definire erau chiar întruchiparea perfecţiunii. Braţele sale erau masive, cu bicepşii deja legendari cu vârfuri enorme. Nici chiar giganticul Ferrigno nu putea să-l depăşească la acest capitol. În acelaşi timp, Arnold nu sacrificase nimic din definiţia pe care o arătase pe scenă cu un an înainte. Când îşi încorda pectoralii, striațiile îi străbăteau din toate direcţiile, de parcă ar fi fost sculptaţi chiar înaintea privitorilor. Coapsele şi abdominalii, deşi nu fuseseră niciodată punctele lui forte, etalau o definire clară şi o formă deosebită. Nu avea puncte slabe. Era cel mai bun culturist din lume.

O FUNDAŢIE PUTERNICĂ

Arnold a început antrenamentele la vârsta de 15 ani. Deşi s-a concentrat întotdeauna asupra culturismului, vroia ca muşchii lui să nu fie doar estetici, ci să dea şi impresia de forţă. Antrenamentele grele de haltere au fost parte integrantă din programul lui încă de la bun început. Înţelegând că trapezul şi erectorii spinali se dezvoltau cel mai bine cu mişcări ca smulsul şi aruncatul, Arnold executa serii deosebit de intense, de cinci, trei sau, uneori, chiar de o singură repetare. „Forţându-mi limitele”, scria el în cartea apărută în 1985. Noua Enciclopedie a Culturismului Modern, „am contrabalansat antrenamentele cu multe repetări şi greutăţi mai mici, majoritare în programul meu.

După mai puţin de un an de antrenament, Arnold s-a prezentat la primul său concurs, o competiţie de haltere ţinută într-o berărie (!) şi organizată de Uniunea de Atletism din Graz, oraşul său natal.

1965. Schwarzenegger a participat la competiţii de haltere pentru a demonstra că muşchii unui culturist nu sunt doar de decor. „Mulţimea a început să mă încurajeze frenetic. Aplauzele au avut un efect cum nu mi-aş fi imaginat vreodată.”

A ridicat 68 de kilograme. Mulţimea a început să-l încurajeze zgomotos, după cum mărturiseşte Arnold în autobiografia sa din 2012, Total Recall. „Aplauzele au avut un efect cum nu mi-aş fi imaginat niciodată”. Impulsionat de încurajările publicului, Arnold a ridicat 85 la următoarea încercare – „cu 17 kilograme mai mult decât încercasem vreodată. Am descoperit că performanţa mea era mult, mult mai bună în faţa spectatorilor”.

1968. Antrenamentele lui Arnold pentru Mr. Olympia se desfăşurau într-un ritm alert şi conţineau adesea superseturi, cum ar fi împinsurile şi tracţiunile pentru piept şi spate.

După acest moment, Arnold a mai câştigat alte concursuri de forţă, inclusiv Campionatul Internaţional de Powerlifting şi concursul anual de ridicat pietre din München, la care a ridicat un bolovan de 254 de kilograme – fără nici un fel de încălzire. Spre sfârşitul anilor ’60, Arnold cântărea aproape 114 kilograme, putea să împingă 236 de kilograme din culcat, şi avea un fizic care, deşi lipsit de o definiţie perfectă, era fără îndoială herculean.

Bineînţeles, faptul că Arnold a cochetat cu halterele l-a ajutat pe acesta să-l cunoască pe Franco Columbu, viitor Mr. Olympia, pe care l-a încurajat de altfel să încerce culturismul. După cum scrie Arnold în Enciclopedie, „Şi eu şi Franco am început ca halterofili, lucru care ne-a conferit acea densitate musculară care le lipsea culturiştilor care nu făcuseră antrenamente de forţă.”

MUŞCHI DE FILM ŞI CAP DE POLITICIAN

Pe când cariera cinematografică a lui Arnold lua avânt în ultima parte a anilor ’70, antrenamentele sale au început să fie adaptate exact tipului de fizic de care Arnold avea nevoie pe ecran. După cum a declarat revistei Men’s Fitness în 2012, „Când am filmat Stay Hungry, [regizorul]Bob Rafelson m-a pus să slăbesc aproape 15 kilograme. Deci două treimi din antrenamentele mele erau bazate pe exerciţii cardio, aerobice, şi numai o treime pe ridicat greutăţi.” La polul opus, când a jucat în Conan Barbarul, „vroiau să arăt ca un tip puternic, care şi-a sculptat corpul prin luptă şi muncă grea. Trebuia să fiu mare şi puternic, dar nu aşa de
definit, aşa că m-am antrenat mai mult cu greutăţi mari.”

1983. Diferitele roluri necesitau diferite tipuri de formă fizică. Pentru a-l întruchipa pe Conan, Arnold a trebuit să-şi transforme corpul pentru a-l face şi mai masiv, mai dur. Pentru rolul lui Dutch din Predator, braţele erau centrul atenţiei, datorită echipamentelor militare fără mâneci.

În general, în primii ani de carieră cinematografică, Arnold s-a antrenat mai mult în sistem circuit. Cu greutăţi relativ mici, câteodată executând şase exerciţii la rând fără pauză între ele. Ritmul alert îi păstra pulsul ridicat, permiţându-i să ardă mai multe calorii şi să-şi menţină definirea, pompându-şi în acelaşi timp eficient fiecare grupă musculară. I-a îngăduit de asemenea să-şi termine antrenamentele în mai puţin de o oră, ceea ce însemna că îi era mai uşor să-şi programeze călătoriile şi filmările.

Arnold era renumit pentru că cerea să îi fie adusă o rulotă uriaşă pe platourile de filmare, unde să se poată antrena în pauzele dintre scene. Îşi invita de asemenea colegii de platou să se antreneze cu el, inclusiv fostul luptător (şi cel care avea să devină şi el guvernator) Jesse Ventura, pe platoul de filmare de la Predator, în jungla mexicană.

2013. Antrenamentele lui Arnold constau mai mult în exerciţii pe aparate şi exerciţii aerobice.

În 1997, Arnold a suferit o operaţie menită să îi repare o valvă de la inimă. Doctorii l-au avertizat să reducă intensitatea antrenamentelor pe viitor. În 2003 a avut nevoie de o intervenţie chirurgicală în urma unui accident survenit în timpul filmărilor la Terminator 3. Acelaşi umăr i-a fost operat din nou în 2012. În calitate de guvernator al Californiei din 2003 până în 2011, Arnold s-a bazat mai mult pe exerciţii cardio, pentru a-şi menţine sănătatea inimii şi a arde grăsimea.

Deşi vârsta şi accidentările au devenit noi piedici în calea antrenamentelor din ultimii ani, Arnold este încă într-o formă incredibilă. Cu o musculatură şocant de bine dezvoltată pentru un tip de 67 de ani. Încă îşi mai efectuează multe dintre cascadorii, şi în fiecare zi este implicat într-o formă sau alta de activitate fizică. „Visul meu este să trăiesc veşnic”, ne-a spus. „Dar mă îndoiesc”. Şi a continuat cu un hohot de râs.

Autor: Sean Hyson – www.muscleandfitness.ro

Publicat pe

Să fii Frank

Să fii Frank. Să călătorim în timp către vremurile când legendarul Frank Zane făcea jocurile pe scena OLYMPIA – şi stabilea standardul pentru proporţii.

Steve Reeves. Dave Draper. Arnold Schwarzenegger. Aceste nume şi multe altele sunt sinonime cu o anumită perioadă din culturism, ”the Golden Age,” care şi azi este adorată de fanii acestui sport. Reperele acestei perioade, care se întinde aproximativ din anii ’50 până prin ’80, includeau umeri largi, talii subţiri, coapse arcuite şi o formă generală a corpului care poate fi descrisă drept ”eroică.” Iar dintre toţi campionii care au concurat în acea epocă, numele unuia este invocat mai des decât al altora atunci când este vorba de fizicul ideal: Frank Zane. Cunoscut drept ”Dl. Proporţii,” Zane a cucerit trei titluri Mr. Olympia, câte unul Mr. America, Mr. World, şi trei Mr. Universe. Concurând la numai 86 de kilograme, Zane a fost unul dintre cei mai uşori culturişti care a cucerit vreodată titlul suprem la Olympia, şi este şi unul dintre cei trei care au reuşit să-l învingă pe Arnold într-un concurs de culturism (la Mr. Universe din1968).

Zane a fost mai mult decât un culturist, totuşi. A predat chimia şi matematica în şcoală timp de 13 ani şi, de fapt, el era profesor cu normă întreagă atunci când a câştigat primul său Mr. Olympia. Deşi ştim multe despre Zane, aceeaşi întrebare continuă să revină de mai bine de 30 de ani după ultima sa victorie la Olympia: Cum a reuşit să-şi construiască un fizic atât de perfect proporţionat? Am călătorit în California pentru a-l întâlni pe Zane şi pentru a vedea dacă aş putea să descopăr secretele pierdute în timp.

M&F: Ce te-a inspirat să te apuci de culturism?

FZ: Mi-am cumpărat primul meu set de gantere la 14 ani. M-am apucat de culturism pentru că trăiam într-un cartier cu probleme mari şi trebuia să fac faţă. Erau tot timpul bătăi, şi nu voiam să mă implic. Iar odată ce am început să mă antrenez, nu m-am mai putut opri. O etapă duce către alta, aşa că am concurat pentru prima oară la 18 ani.

M&F: Ce ai făcut la primul concurs?

FZ: Prima mea competiţie a fost una pentru începători în Allentown, PA. Au fost 45 de concurenţi, şi toţi trebuia să executăm patru poziţii. M-am clasat al cincilea, ceea ce a fost încurajator pentru mine. Bob Hoffman mă privea când mă încălzeam în spatele scenei şi a venit la mine şi mi-a spus, ”Tinere, dacă aş avea un fizic ca al tău, aş umbla tot timpul fără tricou”. Este uimitor cum un astfel de comentariu, la momentul potrivit, mi-a schimbat cursul vieţii. Asta m-a influenţat mai mult decât orice în culturism. Am ştiut atunci că voi concura pentru cele mai înalte titluri.

Micul om mare Zane nu a avut niciodată mult peste 90 kg, dar a învins uşor concurenţi cu mult mai mari datorită proporţiilor şi formei de concurs exemplare.

M&F: Care a fost modul tău favorit de împărţire a antrenamentelor?

FZ: Cel pe care l-am urmat cel mai mult a fost de separare în trei. în următoarea; iar apoi pieptul umerii şi tricepşii în ultima zi. Am mai folosit şi modul de separare al lui Arnold, pe care l-am urmat cu toţii în anii ’70. Asta însemna şase zile pe săptămână: piept şi spate, picioare, şi apoi deltoizi/braţe în a treia zi, după care repetam. Era vorba de foarte mult supraantrenament. Nu am fost în stare să o menţin mult timp. Astăzi, nutriţia peri-antrenament (pre-, intra- şi post-antrenament) este un subiect foarte discutat.

SEPARARE.  Deseori, Zane îşi antrena bicepşii în zilele pentru spate şi tricepşii împreună cu pieptul şi umerii.

 M&F: Pe ce te concentrai înainte, în timpul şi după antrenament în termeni de nutriţie?

FZ: Puneam mare bază pe nutriţia pre-antrenament. Întotdeauna îmi luam porţia de proteine şi carbohidraţi înainte de antrenament. Pentru a face antrenamente bune, trebuia să te alimentezi bine din timp ca să obţii pomparea. Întotdeauna am lucrat pentru a obţine pompare maximă la antrenamente. Cât despre preocuparea de a mânca în fereastra celor 45- până la 60 de minute după antrenament—nu am făcut niciodată treaba asta. Nici nu am mâncat vreodată în timpul antrenamentului. După antrenament făceam ceva ca să mă relaxez şi uneori aşteptam şi două ore până să mănânc ceva. Era în funcţie de cât de tare mă antrenam. Când mi se făcea foame, mâncam. De obicei luam o băutură proteică – un fel de amestec de proteine şi carbohidraţi.

M&F: Pe măsură ce te apropiai de un concurs, cum ţi se schimbau nutriţia şi antrenamentele?

FZ: În mod ideal, nu aş fi schimbat prea multe. Nu am fost niciodată fanul carbohidraţilor. Întotdeauna aveam în dietă mai puţini hidraţi de carbon decât proteine. Păstram 2,2 grame de protein per kilocorp, de obicei între 190– 200 grame pe zi. Carbohidraţii erau între 70–150 grame, iar grăsimile compuneau cam 25% din totalul caloriilor. Niciodată nu am mers peste 3.000 de calorii. M-aş fi îngrăşat dacă făceam acest lucru. Felul în care procedam era o abordare de sezon. Mă antrenam tare în timpul verii şi aveam forma de vârf toamna. Apoi mergeam pe menţinere în timpul iernii şi începeam să cresc primăvara. Nu eram în formă tot timpul, dar îmi menţineam obiceiurile bune pentru nutriţie şi suplimentare.

M&F: În legătură cu cardio, preferai efortul continuu sau intervalele (antrenamentele pe intervale de înaltă intensitate)?

FZ: Nu făceam prea mult cardio pentru că mă menţineam întotdeauna destul de definit. Când făceam, era pentru a fi ultradefinit. Mă ajuta în acest sens. În 1976 am obţinut o formă extraordinară şi asta pentru că alergam cam trei kilometri de patru ori pe săptămână. Apoi în 1979, când mi-am atins cea mai bună formă, obişnuiam să alerg cam şase ture de stadion în fiecare noapte. Picioarele mele au obţinut astfel o foarte bună muscularitate. Acum merg pe jos foarte des. Cred că mersul pe jos este foarte bun pentru culturişti pentru a limita stresul asupra tălpilor şi muşchilor tibiei.

M&F: Dacă ai fi avut vreo grupă musculară mai slabă ce ai fi făcut să o aduci la nivelul celorlalte?

FZ: Aş fi antrenat-o moderat de tare şi apoi i-aş fi acordat suficient timp pentru refacere. Muşchii nu cresc antrenându-i tot timpul. Deci aş fi antrenat o grupă rămasă în urmă o dată la patru zile şi aş fi mers la epuizare cu aceasta. Gambele mele au fost un punct slab la început. Am descoperit că folosirea multor seturi descrescătoare mi-a ajutat gambele să crească cu adevărat.

M&F: Ce părere ai despre tendinţele actuale din fitness cum ar fi CrossFit şi antrenamentul cu volum foarte mare?

FZ: CrossFit se va dovedi a fi cel mai mare boom care a existat vreodată pentru fizioterapeuţi. Aceştia ar trebui să fie recunoscători existenţei CrossFitului pentru că vor avea foarte mult de lucru. Este unul dintre cele mai periculoase lucruri pe care le-am văzut vreodată. Oamenii nu sunt făcuţi pentru a executa foarte multe repetări de smuls cu ambele mâini. Fiecare practicant se va accidenta mai devreme sau mai târziu, iar acest tip de exerciţii va muri la fel ca alte ciudăţenii. I s-a făcut reclamă că ar fi bun pentru oricine, iar aste e greşeala. Orice extremă nu este bună. Nu trebuie mers pe extreme, totul e să găseşti calea de mijloc. Ce mai era? Antrenamentul de volum este bun pentru definire, dar nu-ţi va aduce prea multă mărime. Răspunsul este, nu te grăbi! Nu te aştepta să intri în formă într-o lună sau două.

M&F: Cum ţi-ai dezvoltat abdominalii şi cum ai reuşit să-ţi menţii o talie atât de mică?

FZ: Întotdeauna am lucrat foarte mult abdominalii. Când eram aproape de un concurs, făceam chiar şi 1.000 de repetări în total pentru abdominali. Îmi lua cam 30 de minute. Făceam crunch în superset cu ridicarea picioarelor, executând cam 50 de repetări din fiecare. Apoi făceam ridicarea picioarelor din atârnat şi răsuciri din şezând. Ridicarea picioarelor din atărnat mi-a dezvoltat şi partea superioară a cvadricepşilor.

M&F: Cine a fost culturistul tău favorit din toate timpurile?

FZ: Steve Reeves. Steve a avut cel mai bun fizic natural. Este uimitor cum a fost în stare să-l obţină. Rolul său din Hercules a fost o parte din ceea ce m-a inspirat în liceu să mă apuc de culturism. De ce Reeves? Totul e o chestiune de opinie personală. Este ceea ce rezonează cu tine. Culturiştii suferă de lipsă de obiectivitate. Nu poţi justifica întotdeauna de ce alegi un câştigător. Dar toate lumea îl apreciază pe Reeves.

M&F: Cine a fost partenerul tău favorit la antrenamente?

FZ: Soţia mea mi-a fost un extraordinar partener de antrenament şi m-a susţinut cu adevărat. Altul ar fi Arnold pentru că era foarte determinat. Nu vei mai întâlni vreodată pe cineva la fel. Este într-o oarecare măsură motivul pentru care m-am mutat în California, pentru a mă antrena cu alţi mari culturişti. Să ai un bun partener de antrenament este cea mai bună motivaţie.

Zane s-a antrenat cu Arnold în anii ’70, şi chiar l-a ajutat să înveţe matematică.

Să creştem este apogeul a mai mult de 50 de ani de experienţă în sculptarea corpului de la legendarul Frank Zane. Află secretele legate de antrenament şi nutriţie care l-au ajutat să cucerească trei titluri Mr. Olympia şi să-şi construiască unul dintre cele mai faimoase fizicuri care au existat vreodată frankzane.com.

CREŞTEREA BRAŢELOR

Obţine o pompare monstruoasă cu acest program de superseturi din cartea Let’s Grow a lui Frank Zane.
Două minute de odihnă după fiecare superset.

Flexii cu cabluri la banca Scott 2 Set .  10–12 Rep.

ÎN SUPERSET CU

Flexii cu gantere din sprijinit cu pieptul pe spătarul băncii înclinate 2 Set .  epuizare

Extensii înapoi cu gantere din sprijinit cu pieptul pe spătarul băncii înclinate 2 Set .  12–15 Rep.

ÎN SUPERSET CU

Din aplecat înainte, extensii deasupra capului la helcometru 2 Set .  epuizare

Flexii cu haltera priză în pronaţie 5 Set .  10–12 Rep.

ÎN SUPERSET CU

Flexia palmelor cu halt. priză în supinaţie 2 Set .  epuizare.

Frank Zane:

FIZICUL IDEAL!
Calea lui ZANE
Să fii FRANK

Autor: Fred Duncan I FOTOGRAFII PRIN AMABILITATEA WEIDER HEALTH & FITNESS – www.muscleandfitness.ro

Publicat pe

Calea lui Zane

Calea lui Zane. Legendarul Mr. Olympia Fr ank Zane vorbeşte despre cea mai puternică parte a corpului său în perioada sa de glorie în culturism: mintea.

Cu mult înainte de a promova programul „Experienţa Zane”, în care tinerii culturişti se puteau antrena cu el în sala lui din sudul Californiei şi puteau învăţa direct de la o legendă a acestui sport, triplul Mr. Olympia Frank Zane a trecut el însuşi printr-o „experienţă Zane”. Şi totul s-a întâmplat în mintea lui – la propriu. Vorbim despre abordarea mentală a antrenamentelor.

Nimic nu era lăsat la voia întâmplării, totul avea un anume scop. Concentrarea sa era intensă şi, drept urmare, antrenamentele sale erau la fel de intense. Rezultatele vorbesc de la sine: un fizic despre care se poate spune că este cel mai estetic din toate timpurile şi o moştenire sculptată în piatră.

Frank Zane îmbătrâneşte asemenea unui vin bun. Încă se antrenează regulat, arată grozav şi scrie cărţi pe bandă rulantă (cea mai recentă fiind „91 Day Wonder Body”, disponibilă pe frankzane.com) – şi este o alegere firească dacă vrem să aflăm mai multe despre înţelepciunea care alimentează un culturist de success.

În luna decembrie a anului trecut (2017), l-am sunat pe Zane şi am avut parte de un interviu care are foarte puţine în comun cu seturile, repetările sau pozarea – şi nici măcar celebrele sale pătrăţele nu au fost subiectul conversaţiei. În loc de toate acestea, l-am întrebat ce era în mintea sa când şi-a construit fizicul care avea să-l facă celebru, în anii ’60 şi ’70. Răspunsurile sale au fost la fel de complexe pe cât ne aşteptam să fie. Bucură-te şi tu de acest interviu, un adevărat exerciţiu pentru minte.

R: Sportivii vorbesc mereu despre o abordare gen „rând pe rând”, sau „concentrează-te asupra unui singur antrenament”. La fel vedeai şi tu lucrurile?

FRANK ZANE: Nu, deloc. Un singur antrenament nu duce nicăieri. Constanţa antrenamentelor e cea care contează, şi asta depinde de motivaţia mea. Trebuie să ai un motiv pentru care te antrenezi intens. De asta ai nevoie ca să fii în formă. Nu ajunge doar să mergi la sală de trei ori pe săptămână. Ai nevoie să fii mult mai dedicat şi cred că dacă vrei cu adevărat să fii motivat la maxim trebuie să concurezi. De aceea am reuşit să fac asta atât de mult timp – 23 de ani.

Ai urmat un program strict?

Tot ce am făcut era bazat pe un program. Ţineam jurnale de antrenament şi îmi planificam cu atenţie totul, inclusiv momentul în care trebuia să ajung la forma de vârf. De obicei îmi acordam şase luni pentru a intra în forma de concurs. Unii numesc asta periodizare, dar mie îmi place să numesc acest sistem antrenament sezonier, pentru că avea patru faze distincte.

Antrenamentele grele erau întotdeauna primăvara şi vara, urmând ca toamna să ajung în forma de vârf, pentru concursuri. După aceea, iarna, făceam antrenamente de menţinere şi mă concentram asupra punctelor slabe. Asta dura vreo două luni şi ceva, apoi venea primăvara şi începeam să lucrez la forţă. Iar după ce masa şi forţa ajungeau la nivelul dorit, cam în iulie începeam să mă ocup de definire şi să cresc intensitatea. De asemenea, antrenamentele erau mai dese. Înainte de concursuri mă antrenam trei zile la rând şi mă odihneam în a patra, pe când în afara perioadei competiţionale mă antrenam trei zile din cinci.

Cam asta am făcut tot timpul. Iar după ce m-am retras din competiţii m-am obişnuit să mă antrenez împreună cu clienţii mei, şi încă fac asta. Când nu am clienţi, la vârsta mea două antrenamente pe săptămână sunt tot ce am nevoie pentru a-mi păstra forma. Îmi antrenez partea superioară a corpului o dată pe săptămână, şi picioarele tot o dată. Asta e tot. Simplu.

Ce părere ai de culturiştii care se ocupă de cele mai mici detalii în ceea ce priveşte antrenamentul? Cum priveai tu personal fiecare antrenament în parte?

Nu mă gândesc la nimic când sunt în sală. Pur şi simplu fac ce am de făcut şi încerc să am un antrenament bun. În ceea ce priveşte pregătirea psihologică înainte de antrenament, nu îi acordam o prea mare importanţă – dacă lucrurile nu se întâmplă de la sine, înseamnă că nu sunt destul de motivat, şi nu mă antrenez sufficient de intens. Totul se întâmplă în mod firesc, natural. Nu am avut niciodată nevoie de anumite tehnici să mă energizez mental. Dacă mă antrenam pentru un concurs, mintea se ocupa singură de motivaţie, cu atât mai intens cu cât se apropia momentul concursului. Şi asta datorită faptului că am concurat aşa de mult timp.

Când am câştigat pentru prima dată titlul Mr. Olympia, mă antrenam deja de o grămadă de timp. Nu am fost un nume de senzaţie apărut peste noapte în lumea culturismului. Aceasta a fost mereu abordarea mea – acordăţi timp suficient, şi încearcă să ai rezultate cât mai bune. Fii atent la detalii. De-a lungul timpului, făcând o mulţime de fotografii, am învăţat să-mi dau seama exact ce e de făcut. Şi când am urcat pe scenă, ştiam deja cum arăt, pentru că mă văzusem în fotografii. La un concurs nu te întreabă nimeni cât de mari ai braţele. Ce fac arbitrii? Se uită la tine. Te analizează. În orice experiment ştiinţific, dacă vrei ca rezultatul să fie unul bun, trebuie să elimini variabilele irelevante. Lasă deoparte tot ce nu contează. Nu-ţi pierde timpul uitându-te la măsurători. Eu exact asta am făcut. M-am concentrat doar asupra felului în care arătam.

Aplicai acelaşi principiu şi când era vorba de exerciţii? Adică  renunţai la orice ţi se părea inutil şi te asigurai că orice mişcare pe care o faci are un scop precis?

Da, încerc mereu să văd imaginea de ansamblu şi scopul meu final. În practică, la execuţia fiecărui exerciţiu în parte, scopul meu e să obţin o pompare bună. Iar dacă nu reuşesc, înseamnă că nu e ceva în regulă. Să îmi pompez muşchiul lucrat – totul depindea de asta. Nici măcar nu trebuia să mă gândesc prea mult la asta; era ceva ce pur şi simplu reuşeam să fac pentru că făceam asta de mult timp, era ceva îndelung exersat. Devenise obişnuinţă.

Şi dacă nu reuşeai să pompezi muşchiul lucrat, ce element era de vină? Forma de execuţie?

Forma e mereu importantă, dar contează şi ce mănânci înainte de antrenament. Dacă ţii o dietă cu un conţinut scăzut de carbohidraţi, în ultima fază dinaintea unei competiţii, de exemplu, e greu să obţii o pompare bună. Ai nevoie de nişte carbohidraţi înainte de antrenament pentru aşa ceva. Aşa că aveam în vedere şi acest aspect. De fapt, aveam totul în vedere. Eram destul de metodic în abordare. Şi când ajungeam în sală, totul venea de la sine.

Cum erau antrenamentele tale?

Când eram în sală, nu doream niciodată să vorbesc cu cineva în timpul antrenamentelor, mai ales dacă mă antrenam pentru un concurs, pentru că vorbitul îmi distrăgea atenţia. Aşa că încercam să ajung la sală când era aproape pustiu. Sau când erau foarte puţini şi serioşi în legătură cu antrenamentul lor. Aşa era la Gold’s Gym în ultima parte a anilor ’60 şi prima parte a anilor ’70. Dacă mergi la sală la 6:30 sau la 7 dimineaţa, întâlneşti oameni care sunt complet dedicaţi antrenamentelor lor şi sunt acolo cu un scop precis. Nu este vorbărie, nu este zgomot. Dacă vii la 9, dai peste tot felul de „gură-spartă”. Când veneau cei din urmă, eu deja plecam.

Deci acesta era planul meu: să ajung la sală când era linişte şi mă puteam concentra, şi să profit de şansa de a mă putea concentra doar asupra antrenamentului. Dacă te antrenezi şi apare cineva care începe să-ţi pună întrebări, antrenamentul tău s-a dus deja pe apa Sâmbetei. Între seturi întotdeauna făceam stretching. După fiecare set, îmi întindeam muşchii lucraţi timp de 15 secunde, apoi începeam setul următor.

„Dacă vrei să de vii bun la ce va, trebuie să petreci cât mai mult timp făcând acel lucru. Repetiţia înseamnă învăţare ”.

Deci stretching-ul dintre seturi te ajuta să îţi păstrezi concentrarea?

Da, şi în plus îmi păstra musculatura încălzită.

Consecvenţa este de maximă importanţă în orice program. Ce înseamnă consecvenţa pentru tine?

Pentru mine, să fii consecvent este să ai un program şi să-l urmezi întocmai. Toată această discuţie despre schimbarea programului în fiecare lună este aiurea – problema e că din moment ce schimbi permanent totul ajungi să nu fii bun la nimic. Dacă vrei să devii bun la ceva, trebuie să faci acel lucru, în mod repetat. Repetiţia este fundamentul învăţării. Trebuie să faci acelaşi lucru, din nou şi din nou. Asta faci în sală, de fapt: îţi înveţi muşchii, executând o grămadă de seturi şi repetări.

După cum văd eu lucrurile, chiar există două tipuri de culturism. Unul e bazat pe „creştere cât mai rapidă”, celălalt e un „antrenament pentru longevitate”, iar aceste tipuri sunt complet opuse. Primul tip despre care vorbeşti, pe care îl aplică o mulţime de tineri, presupune şi să faci orice pentru a creşte cât mai rapid. De regulă, această abordare este una fără perspective de viitor, pentru că respectivii nu sunt cu adevărat motivaţi să îşi continue antrenamentele. Să te antrenezi pentru longevitate în acest sport înseamnă că adopţi culturismul ca un mod de viaţă. Bineînţeles, pe parcurs scopurile şi metodele tale de antrenament se vor schimba. Totul face parte din procesul de maturizare. Eu am experimentat ambele tipuri de culturism.

O mulţime de oameni au probleme în a-şi păstra motivaţia şi a-şi continua antrenamentele. Ce sfat ai putea să le oferi?

Motivaţia se bazează pe două lucruri. La început, motivaţia este constuită de nemulţumirea unora legată de condiţia lor fizică şi nevoia lor de a îmbunătăţi situaţia. Acest tip de motivaţie se numeşte „motivaţie de deficienţă”. În prima fază aceasta este utilă. Apoi, după ce te antrenezi o anumită perioadă şi ai reuşit să aduci o serie de îmbunătăţiri fizicului tău, eşti motivat să continui acest process de îmbunătăţire, pentru ca apoi să-ţi poţi oferi o recompensă. Şi nu mă refer la recompense gen fast food, sau să faci ceva care nu este util scopului tău final.

Trebuie să îţi oferi o recompense care să-ţi aducă ceva pozitiv. Unul dintre motivele pentru care eu reuşeam să îmi păstrez motivaţia era prin antrenamentul legat de anotimpuri, de care am vorbit ceva mai devreme. În fiecare an începeam primăvara cu un fizic superior în comparaţie cu anul anterior, pentru că îmi petreceam întreaga iarnă lucrând asupra punctelor slabe, iar musculature mea era una mai echilibrată, iar proporțiile mai bune.

Deci dacă te concentrezi asupra punctelor slabe e mai uşor să îţi păstrezi motivaţia?

Lucrul cel mai important e ca mereu să îţi stabileşti scopuri. Alege-ţi scopuri rezonabile şi munceşte din greu pentru a le atinge. Dar nu te sacrifica pe tine însuţi doar ca să-ţi atingi scopurile şi să ajungi într-un punct unde nu mai poţi să fii fericit trăind clipa prezentă. Pentru că dacă încerci mereu să obţii ceva ce nu ai, ce mai poţi spune despre momentul actual? Încearcă să le ai pe amândouă. Ştiu că nu e uşor.

Îmi amintesc când mă antrenam intens toţi anii aceia, cum mă uitam la pozele făcute de Artie Zeller şi îmi spuneam întotdeauna: „Încă mai am de făcut asta, trebuie să lucrez la asta…” şi aşa mai departe. Ţin minte şi acum că niciodată nu eram foarte mulţumit de cum arătam în pozele respective. Iar acum, când mă uit la aceleaşi poze, mă gândesc: „Wow, oare cum am reuşit să fac asta?” Totul e o chestie de perspectivă.

„Un singur antrenament nu înseamnă nimic, consecvenţa în Antrenamente e cea care contează, şi asta ţine de motivaţia mea ”.

În cartea sa „Antrenamentele: Jurnalele personale de antrenament”, Frank Zane descrie un anumit antrenament pe care l-a efectuat pe 9 septembrie 1977 şi pe care la vremea respectivă l-a numit „cel mai bun antrenament pentru spate, biceps şi antebraţe pe care l-am făcut vreodată”.
SPATE

Tracţiuni la helcometru 3 SET. 10 REP.
Ramat cu bara din aplecat 3 SET.  10 REP.
Ramat cu gantere 3 SET.  10 REP.
Ramat la helcometru 3 SET.  10 REP.
Tracţiuni la ceafă (la helc.) 3 SET.  10 REP.
Trageri prin înainte la helc. cu braţele drepte 3 SET.  10 REP.

BICEPS

Flexii concentrate cu gantere 3 SET.  10,8,8 REP.
Flexii cu gantere din şezând pe banca înclinată 3 SET.  10 REP.
Flexii Scott la cablu 3 SET.  10 REP.
Flexii alternative cu gantere 3 SET.  8 REP.

ANTEBRAŢE

Flexii cu haltera cu priză inversă 3 SET. 10 REP.
Flexia pumnului pe antebraţ 3 SET.  15 REP.

ABDOMEN

Ridicări la scaunul roman – 200
Răsuciri din şezând – 100
Crunch – 100.

Frank Zane:

FIZICUL IDEAL!
Calea lui ZANE
Să fii FRANK

Autor: JOE WUEBBEN I FOTOGRAFII PRIN AMABILITATEA WEIDER HEALTH & FITNESS – www.muscleandfitness.ro

Publicat pe

Frank Zane: FIZICUL IDEAL!

FRANK ZANE A AVUT UN FIZIC PE CARE ARBITRII IFBB L-AU APRECIAT, FEMEILE L-AU ADMIRAT, ŞI LA CARE BĂRBAŢII AU ASPIRAT.  IATĂ CUM L-A OBŢINUT.

Deşi importante pentru istoria culturismului, cele trei titluri Mr. Olympia ale lui Frank Zane (1977–1979) probabil că nu înseamna la fel de mult pentru majoritatea oamenilor ca cel neoficial: Culturistul cu care ai vrea cel mai mult să semeni!

FRANK ZANE – CEL MAI ESTETIC FIZIC DIN TOATE TIMPURILE!

Adevărul e că Zane a avut, la apogeul carierei sale, probabil cel mai estetic fizic din toate timpurile. Dacă Dave Draper personifica stilul de viaţă culturist de la Venice Beach din anii ’60 şi ’70, cu muşchii săi mari şi părul blond, iar Arnold a personificat visul american cu succesul său extraordinar, atunci Frank Zane, cu liniile sale estetice, eficienţa mărimii, şi proporţiile sale aproape perfecte, a fost întruchiparea frumuseţii fizice – cel puţin în forma sa masculină.

Cele ce urmează sunt o privire în modul în care Zane s-a antrenat la vârful carierei sale – care a dus la Mr. Olympia 1977 – pentru a face ca uimitoarea sa armonie să-l introducă în rândul nemuritorilor culturismului.

TREABĂ GREA

Fizicul lui Frank Zane a fost rezultatul atât al antrenamentului uşor cât şi al celor grele. La începutul carierei sale, când definirea era cartea lui câştigătoare, antrenamentele sale se axau pe greutăţi mici şi multe repetări.

Abordarea a fost eficientă: Arăta fenomenal şi a câştigat numeroase titluri, dar fără cel de Mr. Olympia. Ceea ce îi lipsea, iar Joe Weider îi amintea permanent acest lucru, era mărimea musculară care putea fi obţinută numai antrenându-se cu greutăţi mari. Fiindu-i frică de accidentări, Zane era reticent faţă de acest stil de lucru (cel puţin într-un anumit moment).

Weider a reuşit să-l convingă pe Zane în 1977,  când a început să mărească greutăţile pregătindu-se pentru Olympia din acel an. Şi a mers. Antrenamentele sale de atunci constau din trei până la patru exerciţii a câte trei seturi pentru cele mai multe grupe musculare – un volum mai scăzut decât cel cu care era obişnuit. Cele mai multe seturi erau în zona a 8- la 12-repetări, cea mai notabilă excepţie fiind gambele şi abdominalii, pentru care a continuat să facă multe repetări.

DREPT REZULTAT, A ADĂUGAT O MĂRIME CONSIDERABILĂ FIZICULUI SĂU ŞI A CÂŞTIGAT TREI TITLURI OLYMPIA CONSECUTIVE.

“Singura cale de a-ţi creşte masa musculară este prin antrenamente cu greutăţi mari,” a spus el după victoria din ’77. “Mi-am dat seama că dacă te antrenezi astfel, iar apoi faci o pauză, îţi menţii mărimea mai mult timp. Cu ani în urmă antrenamentele mele constau în multe exerciţii de pompare cu greutăţi mici, iar masa musculară se diminua rapid când nu mă mai antrenam.”

Din păcate, prudenţa lui Zane faţă de antrenamentele grele era oarecum justificată, pentru că umerii, genunchii şi spatele inferior au avut de suferit. “Foloseşte o formă deficitară la un exerciţiu cu greutăţi mari şi şansele tale de a te accidenta vor creşte,” spunea el. Astfel, în ultima parte a carierei sale competiţionale, a fost forţat să se întoarca la greutăţi mai mici. “Acum evit cu grijă lucrul cu greutăţi mari care implică spatele şi genunchii,” declara într-un articol din 1988.

Dar accidentările nu erau singurul motiv pentru care Zane se ferea de încărcăturile extreme. După cum sugerează cunoscuta sa metodă de antrenament Zenlike, el credea că greutăţile mari nu erau necesare dacă-ţi poţi direcţiona concentrarea pe muşchii lucraţi. “În timpul antrenamentelor nu mă gândesc la nimic altceva decât la muşchiul lucrat. Larry Scott [primul Mr. Olympia]mi-a spus odată că a simţi mişcarea este cel mai important lucru în antrenament. Nu pot izola o anumită zonă folosind greutăţi imense aşa cum pot atunci când folosesc greutăţi moderate…tot ce e !”

“Dieta mea a fost tot timpul foarte bună, dar numai prin volumul antrenamentelor mă puteam defini. Dacă mergi pe greutăţi mari, vei creşte, dar volumul mare este cel care îţi aduce calitatea.”

ANTRENEAZĂ-TE CA ZANE

Mai jos sunt două antrenamante pe care Zane le-a făcut în pregătirea pentru Mr. Olympia 1977, preluate din cartea sa Frank Zane: Body, Mind, Spirit.

16 AUG.,1977

COAPSE/GAMBE/ABD./LOMBARI

COAPSE

EXTENSIA GAMBELOR 3 SETURI 16, 14, 12 REPETARI

GENUFLEXIUNI 3 SETURI 15 REPETARI

GENUFLEXIUNI LA CĂRUŢ 3 SETURI 10 REPETARI

FLEXIA GAMBELOR 3 SETURI 18, 14, 12 REPETARI

GAMBE

ÎMPINS CU VÂRFURILE LA PRESĂ 4 SETURI 15 REPETARI

RIDICĂRI PE VÂRFURI DIN ŞEZÂND 3 SETURI 15 REPETARI

ABDOMINALI/LOMBARI

RIDICAREA TRUNCHIULUI

LA SCAUNUL ROMAN 1 SETURI 100 REPETARI

RIDICAREA GENUNCHILOR DIN ÎNCLINAT 3 SETURI  40, 30, 30 REPETARI

HIPEREXTENSII 1 SETURI 20 REPETARI

15 IULIE 1982

PIEPT/TRICEPŞI/UMERI/ABD./LOMBARI

DIMINEAŢA:

PIEPT

ÎMPINS CU GANTERE DIN ÎNCLINAT LA 75 GRADE 3 SETURI 12, 11, 10 REPETARI

ÎMPINS ÎNCLINAT CU HALTERA DIN ÎNCLINAT LA 30 GRADE 4 10, 9, 8, 6 REPETARI

FLUTURĂRI CU GANTERE 3 SETURI 12, 11, 10 REPETARI

PULLOVER CU GANTERA 3 SETURI 10 REPETARI

TRICEPŞI

ÎMPINS CULCAT PRIZĂ ÎNGUSTĂ 3 SETURI 10, 10, 8 REPETARI

EXTENSII CU UN BRAŢ CU GANTERA 3 SETURI 10, 9, 8 REPETARI

EXTENSII ÎN JOS LA HELCOM. 3 SETURI 10 REPETARI

EXTENSII SPRE ÎNAPOI DIN APLECAT 3 SETURI 10 REPETARI

SEARA:

UMERI

ÎMPINS DE LA CEAFĂ LA CULISANT 3 SETURI 10 REPETARI

RIDICAREA BRAŢELOR LATERAL DIN APLECAT 3 SETURI 10 REPETARI

RIDICAREA BRAŢELOR LATERAL 3 SETURI 10 REPETARI

RIDICAREA UNUI BRAŢ PRIN ÎNAINTE 3 SETURI 10 REPETARI

RIDICAREA UNUI BRAŢ LATERAL 3 SETURI 10 REPETARI

RIDICAREA UNUI BRAŢ LATERAL LA HELCOMETRU 3* SETURI  10 REPETARI

ABDOMINALI/LOMBARI

RIDICAREA GENUNCHILOR DIN ATÂRNAT 4 SETURI 30 REPETARI

— ÎN SUPERSET CU —

RIDICAREA TRUNCHIULUI LA SCAUNUL ROMAN 5 SETURI 30 REPETARI

RIDICAREA PICIOARELOR 5 SETURI 30 REPETARI

— ÎN SUPERSET CU —

CRUNCH 5 SETURI 30 CRUNCH CU UN BRAŢ LA HELC. 2 SETURI 25 REPETARI PER PARTE

HIPEREXTENSII 1 SETURI 20 REPETARI

*Nonstop, de la un baţ la altul

Frank Zane:

FIZICUL IDEAL!
Calea lui ZANE
Să fii FRANK

Autor: JOE WUEBBEN I FOTOGRAFII PRIN AMABILITATEA WEIDER HEALTH & FITNESS – www.muscleandfitness.ro

Publicat pe

Steve Reeves: UN CORP CLASIC

CONSTRUIEŞTE-ŢI UN CORP CLASIC – STEVE REEVES. Steve Reeves l-a avut probabil pe cel mai bun din istorie. M&F dezvăluie un program simplu de antrenament care a creat un fizic nemuritor, şi îţi arată cum să-ţi faci şi tu unul.

ELENA DIN TROIA

ELENA DIN TROIA avea un chip care a făcut să pornească mii de corăbii. Steve Reeves a avut un corp care a făcut să pornească mii de culturişti (o estimare foarte modestă). Simplu spus, înaintea lui Arnold, a fost Reeves – un Mr. Universe devenit star de cinema care a lansat tipul de erou de acţiune cu muşchi şi a inspirat milioane de tineri să-şi modeleze corpurile şi să-şi îmbunătăţească sănătatea prin culturism.

Mai important, el a făcut-o în sălile primitive ale anilor 1940, cu puţine cunoştinţe despre antrenament şi nutriţie şi fără steroizi şi suplimente. Citeşte, şi vei afla cum a fost construit probabil cel mai bine dezvoltat natural corp din toate timpurile, şi cum ai putea să o faci şi tu.

ABORDAREA “CLASICĂ”

Experţii culturismului denumesc fizicul lui Steve Reeves drept “clasic,” pentru că este conform vechilor idealuri greceşti despre cum ar trebui să arate un bărbat. La vârful său de formă, proporţiile lui Reeves erau probabil cele mai echilibrate care apăruseră vreodată pe scenele de concurs. Gâtul, braţele, şi gambele măsurau toate 46 cm; perimetrul toracic era de 132 cm, iar talia sa avea 74 cm. Forma de V a trunchiului şi dezvoltarea muşchilor serratus ar face faţă şi astăzi pe scena de concurs.

Antrenamentul lui Steve Reeves era total diferit de cele în care mulţi culturişti de astăzi se antrenează. El lucra de numai trei ori pe săptămână (de obicei luni, miercuri şi vineri), toate părţile corpului la fiecare sesiune.

Reeves credea că o frecvenţă mai mare ar duce la supraantrenament, iar cei care se antrenează natural trebuie să asigure maximum de odihnă între sesiuni pentru a sigura creşterea. În ciuda puţinelor antrenamente, Reeves nu lucra uşor – cam două ore de fiecare dată.

O SPECIE APARTE!

Una dintre cele mai interesante observaţii referitoare la antrenamentul lui Reeves a fost plasarea genuflexiunilor. Deşi este foarte cunoscut că acestea sunt printre cele mai solicitante exerciţii, Reeves prefera să le facă spre sfârşitul antrenamentelor în loc să înceapă cu ele. “Pentru că picioarele au cei mai puternici muşchi din corp,” a scris Reeves în cartea sa Building the Classic Physique (n.t. – Construirea unui fizic clasic: Calea naturală), “acestea trebuie să formeze o bază puternică pentru când faci exerciţiile pentru partea superioară. Fără asta, nu vei putea să dai maximum de efort.”

INDICAŢIILE LUI Reeves: Fă toate seturile până la epuizare. Redu greutatea cât este necesar între seturi pentru a face toate repetările. Odihneşte-te un minut sau mai puţin între seturi, şi trei minute între exerciţii.

SFATURI PENTRU FORME CLASICE

CINCI LECŢII DE LA STEVE REEVES PENTRU A OBŢINE UN CORP PERFECT PROPORŢIONAT.

1. “Ţine deoparte exerciţiile pentru trapezi.” Reeves credea că ridicările de umeri excesive dezvoltă prea mult trapezii şi aceasta ia din lăţimea umerilor. El îşi începea întotdeauna antrenamentele cu exerciţii care să-i accentueze forma de V a trunchiului.

2. “Evită antrenarea oblicilor.” Păstrând aceeaşi idee ca în cazul antrenării trapezilor, Reeves simţea că nişte muşchi oblici obţinuţi prin exerciţii de abdomen cu răsucire ar duce la o talie mai groasă, punând în umbră diferenţa de mărime dintre umeri şi talie ce face un fizic să fie cu adevărat impresionant.

3. “Nu te umfla niciodată.” Reeves nu încerca să crească în greutate. El lăsa ca antrenamentul şi nutriţia să-i crească muşchii gradat, permiţându-i să-şi păstreze proporţiile şi să-l împiedice să acumuleze grăsime. Fazele de masă, credea el, duc la o umflarea fizicului care mai apoi necesită timp pentru definire.

4. “Schimbă priza la fluturările şi flexiile cu gantere.” Apucând ganterele cu buricele degetelor mari lipite de discuri, Reeves simţea o tensiune mai mare în pectorali şi braţe pe tot parcursul mişcării la fluturări şi flexiile din înclinat.

5. “Antrenează-ţi gâtul.” Pentru a atinge proporţiile perfecte, Reeves şi-a antrenat gâtul astfel încât să aibă aceeaşi mărime ca braţele şi gambele. Un partener să-ţi ţină un prosop pe partea superioară a capului şi spune-i să-ţi opună rezistenţă atunci când fl exezi şi extinzi gâtul în toate direcţiile.

Autor: SEAN HYSON, Foto: STEVE REEVES INTERNATIONAL – www.muscleandfitness.ro

Publicat pe Lasă un comentariu

MUŞCHI&REVISTE (IV)

MUŞCHI&REVISTE (VI). Povestea agitată a primelor şapte decenii ale Muscle & Fitness.

 UN BIROU ÎN WOODLAND HILLS, CALIFORNIA

Clădirea vuieşte de zgomotul maşinilor de scris electrice. E începutul anului 1982 când noul director de layout, Jim Chada, pune o poză pe biroul aglomerat al editorului-şef Bill Reynolds şi îi explică planul general pentru un număr de mare importanţă al revistei. În două dimensiuni, zâmbind, Rachel McLish în bikini ţine câte o ganteră în fiecare mână. Fiind prima Ms. Olympia, Rachel a făcut deja istorie, situându-se în topul noului sport, culturismul feminin. Când imaginea ei a apărut în numărul din aprilie 1982 al MUSCLE & FITNESS, a scris din nou istoria ca prima femeie care a ajuns pe coperta unei reviste Weider în toată activitatea de până atunci a companiei – 42 de ani. Alte femei, cu precădere soţia lui Joe, Betty, au apărut ca figuraţie alături de bărbaţi celebri pentru fizicul lor sau uneori într-o imagine mică în colţul din dreapta sus. De această dată, tipul era în colţ şi Rachel era vedeta. Femeile îşi făcuseră intrarea.

Apariţia culturismului feminin – pe platformele de fotografiere şi, mai important, multitudinea de noncompetitori care au început să transpire alături de bărbaţi în sălile de antrenament – a fost o poveste pretutindeni în anii ’80, iar MUSCLE & FITNESS a concretizat această revoluţie, prezentând femei ca Rachel şi Cory Everson în timpul antrenamentului şi articole de dietă lunar. Înainte de asta, ca şi cum ar fi dorit să facă loc tuturor noilor cititori, a avut loc şi schimbarea finală a numelui. Odată cu numărul din iunie 1980, MUSCLE a devenit MUSCLE & FITNESS. Titlul semnifica accentul continuu pus pe culturism, dar acum includea o abordare mai extinsă cu privire la a trăi sănătos. Combinaţia s-a dovedit a fi de un succes remarcabil.

Printre cele 20 de departmente listate în numărul din septembrie 1984 erau rubrici despre îmbătrânire, kinesiologia genuflexiunii, tratamentul accidentărilor în sala de antrenament, bărbaţi şi femei pozând împreună, ochelari, perspectiva asupra vieţii, degustarea vinurilor, powerlifting competiţional şi dansul aerobic. Într-adevăr, totul inclus. Secţiunea cu noutăţi ştiinţifice “Hotline” a fost lansată în 1986. După ce MUSCLE & FITNESS a fost considerată din nou drept publicaţia universală a împătimiţilor de sală, Joe a creat trei noi reviste : SHAPE, împreună cu soţia sa Betty, în 1981, pentru a se concentra pe fitnessul feminin; FLEX, în 1983, dedicată culturismului intensiv şi MEN’S FITNESS (iniţial Sport Fitness), în 1987, ca duplicat masculin al SHAPE. Şi totuşi, acei ”sateliţi” au ajutat la propulsarea vânzărilor M&F în jurul lumii pe perioada guvernării Reagan.

UN STUDIO APROAPE DE HOLLYWOOD

Aparatul de fotografiat îi centra chipul legendar, care ne privea la rândul său, în faţa unui decor negru. Era toamna anului 1990 şi Clint Eastwood îşi promova filmul The Rookie, în care era actor principal şi regizor; coperta din ianuarie 1991 a M & F pe care i-a apărut chipul a fost sincronizată să coincidă cu premiera filmului. A fost a doua prezenţă pe coperta M & F a lui Eastwood, fiind precedat de actori precum Sylvester Stallone şi Chuck Norris, în timp ce revista lideră a lui Joe a continuat să câştige teren pe piaţă. Portretul lui Eastwood era o ciudăţenie, deoarece M & F îşi stabilise până atunci semnătura copertei printr-un culturist pozând alături de un model în bikini, o schemă urmărită mai mult ca oricine din 1980 până în 2003.

Până prin anii ’90, M&F a început să îşi facă apariţia chiar şi la standurile de la casele de marcat din magazine, iar calitatea sa a crescut pentru a fi similară celorlalte reviste pe val, cum ar fi Outside sau Cosmopolitan mai degrabă decât, să zicem MuscleMag. Subtitlul în perioada iunie 1994 – aprilie 1998 a fost întâi ”Ştiinţa de a trăi super-sănătos”, iar apoi doar ”Trăind super-sănătos”. Strălucite şi curajoase, coperţile păreau adesea remarcabil de moderne. M & F s-a concentrat în continuare pe culturism, însă cu standardele editoriale înalte, design-ul avangardist, bazele ştiinţifice şi accentul pus pe dezvoltare, s-a debarasat de rădăcinile avute în revista Muscle Mag şi a creat o categorie proprie de stil de viaţă, una destinată tuturor, bărbaţi şi femei, una care ia în serios lucrurile, adică muşchii şi fitnessul.

UNDEVA ÎN CYBERSPAŢIU

În aprilie 2008, după un zbor de 550 de kilometri până la Minneapolis pentru un interviu cu Adrian Peterson, editorul-şef Joe Wuebben redactează ceva pe un computer într-un dormitor liber transformat în birou, în casa din Lincoln, Nebraska, pe care o împarte cu soţia sa şi câinele lor rasa Labrador retriever. Când e terminat, articolul principal al numărului din octombrie 2008 este trimis prin ataşament în e-mail, prin poziţionarea cursorului mouse-ului deasupra butonului ”send” şi dând click. Câteva momente mai târziu, apare într-o căsuţă de e-mail pe ecranul unui computer dintr-un birou cubic al clădirii Weider localizată în Woodland Hills, la 2,056 de kilometri depărtare.

Autor: GREG MERRITT, Fotografii: COURTESY WEIDER HEALTH & FITNESSwww.muscleandfitness.ro

Recomandari WEIDER:

  • Muscle & Fitness Nr.1 2015 – Digital

    In Stoc

    0,00 lei
    Vezi Detalii
  • Muscle & Fitness Nr.2 2014 – Digital

    In Stoc

    0,00 lei
    Vezi Detalii
  • Muscle & Fitness Nr.1 2014 – Digital

    In Stoc

    0,00 lei
    Vezi Detalii
  • Muscle & Fitness Nr.3 2009 – Digital

    In Stoc

    0,00 lei
    Vezi Detalii
Publicat pe Lasă un comentariu

MUŞCHI&REVISTE (III)

MUŞCHI&REVISTE (III). Povestea agitată a primelor şapte decenii ale Muscle & Fitness.

UN CONCURS ÎN MIAMI

Poate că o lovitură de fulger ar fi trebuit să zguduie clădirea sau o strălucire fantomatică să îi învăluie în timp ce muzica orchestrală creştea în intensitate şi nimic altceva nu ar fi captat atenţia. Totuşi nu a fost atât de dramatic, deşi erau doar ei doi: elevul silitor şi viitorul său mentor şi sponsor, singuri în culise, primul fixând cu privirea cel mai mare trofeu, iar celălalt uitându-se la tânăr. Pe 28 septembrie 1968, în prima sa călătorie în America, Arnold Schwarzenegger (atunci, la 21 de ani) l-a cunoscut pe Joe la Miami Auditorium cu câteva ore înainte de competiţia Mr Universe. Nu a câştigat, însă potenţialul său de neoprit a câştigat în faţa editorului.

E la fel de dificil să îţi imaginezi revistele lui Joe de-a lungul deceniilor ulterioare fără Arnold la fel ca şi a-l vedea pe Arnold fără aceste reviste, deoarece au devenit repede inseparabili. Până acum, ”Stejarul Austriac” a apărut de 60 de ori pe coperţile revistelor MUSCLE & FITNESS şi FLEX, sau a celor de dinainte. Prima ocazie s-a ivit în 1968 şi a fost urmată de încă opt în următorii doi ani când Arnold s-a autointitulat culturistul numărul 1 din lume. A apărut pe coperta revistei Strength and Health doar o dată, cu o poză de concurs din 1969.

Una dintre cele mai notabile excepţii a fost Rick Wayne

În plus, nenumărate articole au fost scrise în numele său până ca el să aibă cunoştinţe avansate de limba engleză. Deşi sfaturile erau date de Schwarzenegger, un scriitor le structura şi le redacta. Pentru mulţi ani s-a ştiut că trebuia să cumperi revistele lui Joe dacă vroiai să afli lunar sfaturile lui Arnold privind antrenamentul şi nutriţia. Practica jurnaliştilor Weider, aplicată cu succes în anii ce au urmat, era organizarea unui interviu şi apoi scrierea unui articol ca activitate secundară a campionului, elaborând în articolele acelea o intimitate şi o autoritate care lipseau altor reviste. Totuşi, nu toţi campionii au avut nevoie de modificări privind cuvintele. Una dintre cele mai notabile excepţii a fost Rick Wayne, care începând cu 1970, a scris articole erudite şi uneori controversate pentru revistele Weider, devenind ulterior editor-şef al MUSCLE BUILDER/POWER la sfârşitul anilor ’70. Wayne a câştigat la categoria sa competiţia Mr. Universe în 1969, dar a pierdut la open în favoarea lui Arnold.

Cu sponsorizarea lui Joe, Arnold s-a stabilit în California în 1968, iar Joe a mutat şi el birourile revistelor în Los Angeles în 1972, după 25 de ani petrecuţi în New Jersey. La scurt timp după aceea, MR. AMERICA şi-a încetat apariţia. În ciuda faptului că Arnold apăruse pe cinci dintre coperţile finale, revista devenise mai puţin axată pe culturism. Era, după cum spunea şi subtitlul, ”Revista pentru bărbatul viril,” şi cu titluri de genul ”Femeile păroase sunt mai agresive sexual,” era timpul să îşi sfârşească apariţia. Dispariţia sa a lăsat MUSCLE BUILDER/POWER (redenumită în 1968) în fruntea Weider Publications. Acea revistă în mod particular, alături de culturism, vor creşte în importanţă sub îndrumarea ambiţiosului şi entuziastului austriac devenit american, a cărui faimă, succes şi putere au fost destinate să depăşească cu mult ceea ce oricine şi-ar fi imaginat.

O SALĂ ÎN VENICE

Pe de o parte a fost strălucirea aurie, vizibilă chiar şi în imagini alb-negru, venind prin ferestrele de mansardă şi reflectându-se de pe un perete de alabastru, iluminând curbele şi contururile bronzului, plăcile şi barele gri, creând un studio foto virtual unde nu era necesar vreun blitz sau reflector. Pe de altă parte era chiar sala de antrenament, un buncăr de gen în comunitatea de plajă a Los Angeles-ului prezentă în Venice, iar aparatele şi chiar pereţii fiind creaţi de Joe Gold. Apoi ar mai fi fotograful Artie Zeller, ale cărui legendare imagini din MUSCLE BUILDER/POWER au fost obţinute în timpul antrenamentelor, înăuntrul sălii iniţiale Gold’s Gym în anii ’70, păstrând pentru totdeauna seturile şi zâmbetele lui Arnold Schwarzenegger şi ale viitoarelor legende. În mare parte au fost fizicurile acelor bărbaţi ca Arnold, Franco Columbu, Frank Zane şi de fapt orice alt mare culturist din lume, care trăgeau din greu de două ori pe zi în aceeaşi sală mică de antrenament.

În 1975 Zeller avea companie: o echipă de filmare şi-a mutat locul de muncă în Gold’s Gym, atunci când nimeni nu era atent la cum se antrena în Brooklyn tânărul Lou Ferrigno de 24 de ani. Până la data premierei documentarului lor în 1977, Arnold era deja prezent în actorie, dar filmul Pumping Iron al lui George Butler i-a grăbit ascensiunea pe ecrane şi a ajutat la propulsarea culturismului şi a revistelor MUSCLE BUILDER/POWER spre noi înălţimi. Sincronizarea a coincis cu o revoluţie generală a fitnessului, care includea joggingul, yoga şi mâncarea sănătoasă. La începutul perioadei ”Deceniul Eu”, antrenamentul superficial cu greutăţi pentru scopuri estetice a fost considerat ca aparţinând unei subculturi dispreţuite. Însă până la începutul anilor ’80, sălile de antrenament serioase au început să răsară peste tot în lume, şi puteai cumpăra gantere Weider, centuri pentru antrenament, proteine pudră şi reviste de la magazinul local de articole sportive.

MUSCLE BUILDER/POWER era pe val

Pe măsură ce antrenamentul cu greutăţi a fost acceptat, a devenit şi un domeniu serios de studiu, iar precursorul lui MUSCLE & FITNESSa publicat prin intermediul articolelor scrise de experţi informaţii despre ultimele descoperiri legate de ştiinţa exerciţiilor şi nutriţia în sport. Acest fapt a crescut impactul revistei, care îşi depăşise până atunci competitorii în calitatea fotografiei, a scrisului şi design-ului. Moda culturismului şi a fitnessului a crescut la fel ca şi interesul editorialistic al revistelor MUSCLE BUILDER/POWER. Începând cu numărul din februarie 1979, revista a lansat o secţiune pentru femei la care Joe a adăugat editorialul: ”Nu e nevoie de un amendament pentru drepturi egale pentru a ne convinge că femeile vor să fie culturiste, ca şi bărbaţii… Dezvoltarea noastră intenţionată le va face să se acomodeze pe plan psihologic, social, cosmetic şi editorial. Ele au nevoie de noi, iar noi avem nevoie de ele. Bine aţi venit, doamnelor!” În luna iunie a acelui an titlul revistei a fost prescurtat la doar Muscle, fiind temperat în continuare de subtitlul atrăgător ”O nouă imagine corporală pentru tine” şi adesea coperţi cu figuri legendare, incluzându-l pe Muhammad Ali. Acel apelativ a durat exact un an până să fie schimbat din nou – de această dată într-un titlu care urma să devină cel mai uşor de recunoscut din istoria publicaţiilor de fitness.

 

Autor: GREG MERRITT, Fotografii: COURTESY WEIDER HEALTH & FITNESSwww.muscleandfitness.ro

Recomandari WEIDER:

  • Muscle & Fitness Nr.1 2015 – Digital

    In Stoc

    0,00 lei
    Vezi Detalii
  • Muscle & Fitness Nr.2 2014 – Digital

    In Stoc

    0,00 lei
    Vezi Detalii
  • Muscle & Fitness Nr.1 2014 – Digital

    In Stoc

    0,00 lei
    Vezi Detalii
  • Muscle & Fitness Nr.3 2009 – Digital

    In Stoc

    0,00 lei
    Vezi Detalii
Publicat pe Lasă un comentariu

MUŞCHI&REVISTE (II)

MUŞCHI&REVISTE (II). Povestea agitată a primelor şapte decenii ale Muscle & Fitness.

UN CHIOŞC DE ZIARE, ORIUNDE

Imaginaţi-vă un chioşc de ziare dintr-un oraş mare, poate Chicago, pe la mijlocul anilor ‘50, în zorii unei zile de iarnă. Un camion se opreşte pe strada plină de lapoviţă şi distribuitorul aruncă un pachet. Angajatul care plimba un trabuc prin gură – taie sfoara, ia numă-rul pe ianuarie al MUSCLE POWER şi îl strecoară între ”fratele” său mai centrat pe culturism, MUSCLE BUILDER, şi duşmanul lor de moarte, Strength and Health. Titlurile de pe cele două MUSCLE imploră atenţie, în timp ce revista lui Hoffman rămâne pe dinafară înfrântă de-a lungul deceniului. De obicei într-un cerc de culoare deschisă, lângă titlul revistei MUSCLE BUILDER, un subtitlu susţinea în perioada august 1952–iunie 1957: ”Revista numărul 1 în lume în materie de culturism.” În ciuda proceselor penale, războiul revistelor a izbucnit de fapt la chioşcurile de ziare de pretutindeni, sentin- ţa fiind dată în cele din urmă de clienţi, care au ales MUSCLE în defavoarea lui Strength.

Lansată în 1932 de Hoffman, revista Strength and Health adesea punea în evidenţă pe coperţile sale culturişti, însă în materie de conţinut punea accentul pe concursuri de haltere şi dezvoltarea forţei. Cu apariţia lui Joe în postura de competitor de temut, Strength and Health i-a etichetat pe culturişti drept “boobybuilders” (joc de cuvinte ironic – adică vor să le crească sânii) şi a ridiculizat arhetipul cu talia îngustă şi umerii largi pe care revistele MUSCLE POWER şi MUSCLE BUILDER (şi chiar mai multe) l-au declarat cîştigător şi despre care Hoffman a spus că îi lipseşte baza pentru forţă. În schimb, revistele lui Joe au aruncat o aură negativă asupra idealului de om puternic şi masiv şi au criticat insistenţa în promovarea culturismului american într-o vreme când chiar Mr. America a fost retrogradat la unul dintre concursurile de haltere ale lui Hoffman. Până la mijlocul anilor ‘50, declaraţiile constante ale lui Hoffman împotriva lui Weider erau în mod personal şi jignitor antisemite.

Erau de asemenea contraproductive. Bigotismul l-a tras în jos pe Hoffman şi revista sa, în timp ce criticile asupra fizicului culturiştilor îi informau pe cititori unde să găsească sfaturi referitoare la cum să arate mai mult ca definitul Steve Reeves, decât ca halterofilul rotund, legenda Paul Anderson. Războiul a alimentat ambiţia lui Joe şi a fratelui său Ben, de a-şi extinde organizaţia – Federaţia Internaţională de Culturism (the International Federation of Body Building – IFBB), care se concentra numai pe fizic şi care a inspirat culturişti de top să apară mai des în revistele lui Weider, incluzându-i de altfel şi pe neglijaţii afro-americani.

Cu titluri suprapuse, fotografi şi editori, cele două reviste – MUSCLE POWER şi MUSCLE BUILDER – concurau una cu alta. Căutând spaţiu, MUSCLE POWER şi-a dezvoltat pentru ultimele cinci numere titlul în MUSCLE POWER AND THE WEIGHTLIFTER. Încetarea apariţiei revistei din 1958 a coincis cu naşterea uneia noi marca Weider, MR. AMERICA. Ştirile competiţionale legate de haltere din MUSCLE POWER au fost mutate în MUSCLE BUILDER, iar MR. AMERICA – în curând subintitulată ”Pentru bărbatul care vrea să îşi îmbunătăţească Corpul – Mintea – Personalitatea” – s-a clasat ca o publicaţie de culturism cu o deschidere mai largă faţă de preocupările stilului de viaţă masculin. În plus faţă de articolele de antrenament şi nutriţie din al doilea număr, au fost şi ”Moda pentru culturişti,” ”Ai grijă de părul tău,” ”Sexul şi culturistul” şi articolul acid “Portretul omului-medicament: Bob Hoffman.”

Până atunci, întreprinderea Joe Weider avea un nou sediu în Union City, New Jersey, iar în repertoriu figurează publicaţii pe teme de aventură, box, baseball, sporturi şi reviste pentru adolescente, alături de alte 27 de publicaţii dedicate comerţului; tipăriturile combinate date spre comerţ erau în număr de peste două milioane de copii lunar. S-a ajuns aproape la o catastrofă atunci când aceste cifre au scăzut brusc la zero peste noapte, din cauza unui distribuitor, American News, care a închis neanunţat. Incapacitatea bruscă de a publica, pe măsură ce datoriile creşteau, aproape că l-a adus pe Joe în faliment. În schimb, a închis fiecare publicaţie cu excepţia adevăratelor sale iubiri, MUSCLE BUILDER şi MR. AMERICA. Succesul lor a persistat, finanţele sale au fost salvate şi pasiunea sa pentru culturism a rămas neclintită. Lupta pentru tipărituri a continuat, însă la începutul anilor ’60 era clar cine era câştigă-torul tarabelor cu ziare.

O ŞEDINŢĂ FOTO ÎN CALIFORNIA

Era o zi atât de luminoasă încât Larry Scott şi-a purtat ochelarii Ray-Ban până chiar înainte ca fotograful Russ Warner să înceapă să prindă cadre cu el pozând pe o stâncă înaintea unei văi înverzite, sub cerul azuriu fără nori. Era martie 1966, iar scriitorul Dick Tyler făcea propriile fotografii şi note mâzgălite în spatele aparatelor, prinzând remarcile inteligente şi alte detalii care mai târziu ar duce cititorii în jurul lumii până în acel loc pentru a simţi razele soarelui încălzindu-le proprii deltoizi. Trupa veselă se afla la Vasquez Rocks în valea San Fernando, dar ar fi putut la fel de uşor să fie pe munţii de deasupra oraşului Malibu sau pe plaja din Santa Monica împreună cu Scott, Dave Draper şi două sau trei tinere îmbrăcate sumar pentru a fi o companie adorabilă în jurul acestor bărbaţi musculoşi.

Joe a venit cu avionul de la New York pentru a superviza această, dar şi altele, şedinţă foto, şi pentru a se caza la biroul-satelit din Santa Monica. Sudul Californiei devenise până atunci mecca pentru culturism şi un cadru principal pentru coperţile revistelor MUSCLE BUILDER şi MR. AMERICA, la fel ca şi pentru articolele şi reclamele din ele. Textul a primit o aură de capriciu combinată cu o crescută vitalitate masculină prin articole ca cele din MUSCLE BUILDER ”Consumaţi peşte pentru o forţă ca de baracuda” şi ”Tehnici de creştere incredibile care dezvoltă tricepşi senzaţionali.”

Numărul din noiembrie 1965 a servit titluri precum ”O altă tehnică de antrenament din Era-Spaţială: Programul de antrenament a lui Arnold,” “Vic Downs îşi construieşte un fizic Era-Spaţială la 36 de ani!” şi “Împins din culcat cu haltera, tip Era-Spaţială, pentru rezultate cu viteza luminii!” (notă: Era Spaţială începe cu prima călătorie în spaţiu, adică din 1957 până în prezent). În specificul zilei, Joe a făcut muşchii foarte şic. În timp ce coasta de est părea absorbită de nuanţe de gri ca într-o melodramă alb-negru, California izbucnea în culori deschise ca într-un film muzical Technicolor. Pe parcursul anilor ’60, revistele lui Joe au devenit din ce în ce mai sinonime cu soarele şi distracţia, plăcile de surf şi frumuseţile în bikini, totul ca o vacanţă continuă în ceea ce părea paradis în comparaţie cu o zi de iarnă rece şi umedă în Union City, Toledo sau Graz, Austria.

Autor: GREG MERRITT, Fotografii: COURTESY WEIDER HEALTH & FITNESSwww.muscleandfitness.ro

Recomandari WEIDER:

  • Muscle & Fitness Nr.1 2015 – Digital

    In Stoc

    0,00 lei
    Vezi Detalii
  • Muscle & Fitness Nr.2 2014 – Digital

    In Stoc

    0,00 lei
    Vezi Detalii
  • Muscle & Fitness Nr.1 2014 – Digital

    In Stoc

    0,00 lei
    Vezi Detalii
  • Muscle & Fitness Nr.3 2009 – Digital

    In Stoc

    0,00 lei
    Vezi Detalii
Publicat pe Lasă un comentariu

MUŞCHI&REVISTE (I)

MUŞCHI&REVISTE (I). Povestea agitată a primelor şapte decenii ale Muscle & Fitness.

O casă în Montreal

Bucătăria era în întuneric, cu excepţia unei licăriri ciudate. Sub un cearşaf şi luminat doar cu o lanternă; un tânăr de 19 ani tasta cu un deget arătător la o maşină de scris închiriată; parte a bugetului de 7 dolari alocat afacerii. Mama sa nu vroia ca masa de bucătărie să fie folosită pe post de birou; aşa că el a aşteptat până ce ea a mers la culcare. În iarna anului 1939, în întunericul nopţii, când alţii abia visau la măreţie, Joe Weider a început să creeze prima ediţie a primei sale reviste. Astfel s-a născut un mogul media şi un imperiu editorial care a revoluţionat în cele din urmă culturismul, exerciţiile şi nutriţia peste tot în lume.

YOUR PHYSIQUE

“Veţi crede despre noi că suntem, fără îndoială, ambiţioşi. Ei bine, aşa suntem!” a declarat Joe în primul număr din YOUR PHYSIQUE (Fizicul Tău). El a promis să dezvolte revista şi nu a dezvăluit niciodată că acel ”noi,” sub aparenţa câtorva activităţi secundare, era de fapt el. Primul număr avea 24 de pagini, toate redactate de Joe pe şabloane de mimeograf. El a desenat literele majuscule şi ilustraţiile; şi a făcut fiecare pagină pe un mimeograf închiriat, apoi a pus hârtia udă prin casă pentru a se usca. Înainte de acea tipărire iniţială, el avea abonamente de rezolvat, pentru că trimisese înştiinţări prin cărţi poştale către 600 de canadieni din secţiunea de corespondenţă a revistei Strength and Health. Însă abia după ce primul număr a circulat prin sălile de antrenament au început să apară şi abonamentele.

După cum a promis, Joe şi-a îmbunătăţit continuu creaţia. În primul an, a adăugat mai multe imagini, redactare şi tipărire profesională; redactori cu expertiză ştiinţifică şi o pată de culoare pe copertă. Pe parcursul a 18 luni a adus profit de 10.000 de dolari. O mică avere în timpul acelor ani de după război şi criza economică şi într-o vreme când culturismul abia era adjunct faţă de competiţiile de haltere; a stabilit ca scopuri principale a arăta bine şi a trăi sănătos, mesaj care a accelerat dezvoltarea companiei. Urmând succesul revistei lui Bob Hoffman, Strength and Health, Joe a început în 1942 să vândă seturi de greutăţi şi alte echipamente prin poştă, făcând publicitate din plin prin intermediul revistei sale. Pe toată această perioadă, el a continuat să locuiască şi să muncească în casa părinţilor săi, unde doar sediul s-a mutat din bucătărie în sufragerie.

MUSCLE POWER

În 1945 a lansat o a doua revista de culturism, MUSCLE POWER care a fost publicată lunar până în anul următor; Your Physique a început de asemenea să fie publicată lunar în 1947. Ambele publicaţii puneau accentul pe fotografie şi design superioare. Joe, care a renunţat la şcoală la 12 ani pentru a-şi susţine familia, a învăţat afacerea editorială prin încercări şi din greşeli.

Corpurile au fost pozate iniţial pentru a arăta ca nişte statui vulgare – decadente. Dar Joe şi fotografii săi experimentalişti au găsit modalităţi  de a accentua muşchii. De a surprinde o aură de putere şi atletism. Manualele pe care le-a studiat pentru a-şi continua educaţia au fost cele mai de succes reviste ale vremii, la care s-a abonat pentru a le învăţa tehnicile şi pentru a le imita prosperitatea. Strategia lui a funcţionat atât de bine, încât până în 1947 afacerea sa a depăşit graniţele casei părinteşti şi ale ţării de origine.

UN BIROU ÎN NEW JERSEY

Erau locuri – în apropiere – de unde puteai zări zgârie-norii din Manhattan, peste râul Hudson şi mai departe de 1,5 kilometri. Uneori, în timp ce se plimba, Joe s-ar fi oprit pentru a se uita lung la acele monumente ale comerţului. Însă cel mai adesea era la biroul său când s-ar fi oprit din scris, citit, negociat sau orice altă sarcină din numeroasele care adesea îi ocupau 14 ore pe zi, şapte zile pe săptă-mână. El se gândea cum să îşi dezvolte revistele, afacerea cu echipament şi cea cu broşuri cu instrucţiuni de comandă prin poştă; cum să dezvolte culturismul ca sport; şi cum succesul fiecăreia dintre cele enumerate ar ajuta în schimb la dezvoltarea celorlalte.

Joe a făcut mutarea spre Jersey în 1947, însă deja făcea naveta cu trenul de mai bine de un an spre Gotham pentru a tipări YOUR PHYSIQUE şi MUSCLE POWER; dar şi datorită faptului că tirajul acestora a depăşit posibilitatea presei din Quebec. Locuind şi muncind în zona New York-ului; el avea acces uşor la oamenii şi resursele necesare pentru a crea revistele la o calitate superioară crescândă, pe care şi le imaginase. În timp ce a continuat să editeze YOUR PHYSIQUE, editorul revistei MUSCLE POWER Earle Liederman a fost trimis în California, de unde putea surprinde mai bine imaginea prosperă pe Muscle Beach şi în sălile de antrenament unde Jack LaLanne, Clancy Ross şi Steve Reeves trăgeau din greu de fiare.

MUSCLE BUILDER

Purtând un titlu ”călduţ,” YOUR PHYSIQUE şi-a încetat apariţia în 1952. MUSCLE BUILDER, precursorul direct al MUSCLE & FITNESS, a fost lansat în 1953. În timp ce MUSCLE POWER cuprindea ştiri şi sfaturi legate de haltere (cum avea şi YOUR PHYSIQUE), MUSCLE BUILDER se concentra exclusiv pe culturism. MUSCLE POWER a adoptat începând cu septembrie 1952, o prezentare izbitoare, lucru  făcut de MUSCLE BUILDER încă de la început. În mod tipic, coperţile revistelor dedicate muşchilor prezentau doar un culturist şi numele său tipărit cu litere mici, de parcă ar fi fost programele unor expoziţii de artă. Influenţat de colegii editori din Manhattan, revistele lui Joe au început să afişeze titluri ca ”Slăbănogule…Iată cum poţi creşte în greutate!” şi ”Am adă-ugat 25 de centimetri la piept!” La fel ca ziarele tabloid, coper- ţile te provocau să priveşti înăuntru.

Autor: GREG MERRITT, Fotografii: COURTESY WEIDER HEALTH & FITNESSwww.muscleandfitness.ro

Recomandari WEIDER:

  • Muscle & Fitness Nr.1 2015 – Digital

    In Stoc

    0,00 lei
    Vezi Detalii
  • Muscle & Fitness Nr.2 2014 – Digital

    In Stoc

    0,00 lei
    Vezi Detalii
  • Muscle & Fitness Nr.1 2014 – Digital

    In Stoc

    0,00 lei
    Vezi Detalii
  • Muscle & Fitness Nr.3 2009 – Digital

    In Stoc

    0,00 lei
    Vezi Detalii
Publicat pe Lasă un comentariu

Joe&Arnold: Reunire

Joe&Arnold: Reunire. Acea voce. Este la fel de greu de confundat ca o împuşcătură. Aţi auzit-o zicând, ”Mă voi întoarce.” Aţi auzit-o zicând ”Hasta la vista, baby.” Şi iată că acum e aici, acoperindu-i pe ceilalţi din sală, râzând şi spunând ”Uită-te la tine, Joe, ai 188 de ani şi încă ai un bronz superb!”

Vocea aparţine, bineînţeles, guvernatorului Arnold Schwarzenegger, iar acel Joe la care se referă este nimeni altul decât Joe Weider al nostru. Suntem în culisele studiourilor MagicLight din Marina del Rey, California, chiar în mijlocul unei şedinţe foto care îi reuneşte pe ”Maestrul Absolut” şi pe ”Stejarul Austriac” pentru coperta celui de-al 70-lea număr aniversar al MUSCLE & FITNESS. Prietenia este familiară, conversaţia curge uşor, dar nu aduci împreună două legende fără pregătiri serioase.

8:00 a.m.

Primii membri din garda de corp ai lui Arnold sosesc la studio pentru a face ”curăţenia” iniţială. În timp ce fotograful Robert Reiff şi echipa sa aranjează luminile, fundalurile şi decorul, agenţii scotocesc peste tot pentru a securiza zona. Este exact cum vă puteţi imagina: ei inspectează studioul cu precizie de laser. Nici o intrare, ieşire, ieşire de incendiu sau cale de acces pentru livrări nu rămâne neverificată. Când fiecare cameră este garantată a fi sigură, ei transmit prin radio spre rulota lui Arnold că totul este liber.

În timp ce suntem informaţi că guvernatorul este pe drum, cealaltă legendă care ia parte la şedinţa foto soseşte. Când Joe intră în studio, artistul makeup se prezintă, iar Joe, fermecător ca întotdeauna, îi răspunde: ”Presupun că eşti aici pentru Arnold; eu arăt foarte bine şi fără machiaj.” Toata lumea râde şi Joe se aşează, aşteptând sosirea protejatului său, omul pe care l-a ales cu mâna sa să reprezinte faţa culturismului în toţi acei ani trecuţi.

Afară, câteva maşini de teren cu numere de California sosesc şi opresc la poarta studioului. Agenţii de securitate ies din vehicule şi închid repede perimetrul parcării, acoperişurile şi străzile lăturalnice. Când toată lumea e pe poziţii, se da semnalul şi Arnold coboară dintr-o maşină. Îşi potriveşte haina, zâmbeşte şi se îndreaptă spre studio.

###

Ochii celor doi bărbaţi se luminează când se zăresc unul pe altul. Joe, mentorul, priveşte mândru în timp ce Arnold se îndreaptă spre el. ”Iată-l!”, exclamă guvernatorul. ”Paul Bunyan al culturismului!”

Joe zâmbeşte larg pe măsură ce ei se îmbrăţişează. Cu 40 de ani în urmă el l-a adus pe Arnold cu avionul în Statele Unite. La acea vreme, tânărul austriac avea doar o valiză şi ambiţia personală. Joe avea ceva diferit: o viziune pentru sportul său. Iar împreună cu Arnold, avea omul potrivit pentru a o duce la bun sfârşit. Aceasta a fost în trecutul cu multe milioane de reviste şi miliarde de dollari în box-office.

###

Astăzi, cei doi bărbaţi de seamă sunt aici pentru a comemora şapte decenii de succes pentru revista MUSCLE & FITNESS. Imediat ce ei încep să vorbească, camera filmează şi aparatul face poze. Pe durata celor două ore, Joe şi Arnold îşi amintesc despre vieţile lor, despre povestea avută şi despre pasiunea comună pentru culturism. Înregistrarea cu întreaga lor conversaţie îşi are locul în Smithsonian, imaginile întâlnirii aparţin M& F.

Autor: Jon Finkel, Fotografii: Robert Reiff – www.muscleandfitness.ro

Recomandari WEIDER:

Publicat pe Lasă un comentariu

JOE WEIDER – Cum să fii musculos

;

ŞAPTE DOLARI

ŞAPTE DOLARI. Acesta a fost bugetul pentru prima mea revistă. Pentru preţul de azi al unei coarde de sărit cât de cât bună, am publicat prima ediţie a ceea ce avea să devină MUSCLE & FITNESS. Totul a început în 1939, când aveam 19 ani şi nu ştiam nimic despre publicarea unei reviste. Dar un lucru de care eram sigur era că oamenilor le păsa de corpurile lor. De aceea am denumit prima variantă a revistei pe care o citiţi astăzi YOUR PHISIQUE (Fizicul Tău). Credeam că numele acesta surprindea cel mai bine subiectul: modalităţi de a-ţi îmbunătăţi fizicul.

După şaptezeci de ani şi mai multe redenumiri, sunt mândru să văd că deşi descoperirile în ştiinţă, medicină şi tehnologie au transformat lumea, scopul acestei reviste a rămas neschimbat, iar ea continuă să prospere. Prin aceasta nu vrem să spunem că nu am luat parte la evoluţia corectă. De fapt, se poate considera cazul în care e din cauza abilităţii noastre de a ne adapta – rămânând totuşi fideli principiilor noastre – pentru care ne-am străduit aşa cum am putut.

YOUR PHYSIQUE

De la un scop spre mai multe. În zilele de început ale publicării revistei YOUR PHYSIQUE, am avut un scop: să le ofer culturiştilor ceea ce vor. În ziua de azi, termenul de ”culturism” descrie sportul în sine în care atleţi precum Dexter Jackson şi Jay Cutler se întrec; însă când mi-a venit mie ideea de a crea o revistă de fitness, am considerat termenul sub aspectul său literal. Culturismul însemna pentru mine actul de a adăuga forţă şi sănătate corpului, pe lângă creşterea musculară. Şi această sarcină a început cu un anumit corp: al meu.

Am fost un adolescent slăbuţ care a crescut în Montreal

Am fost un adolescent slăbuţ care a crescut în Montreal; bătăuşii au considerat de cuviinţă să se ia de mine. De îndată ce abuzul începuse, am început să caut o modalitate prin care să câştig mărime şi forţă. Într-o zi, când mă îndreptam spre casă de la şcoală împreună cu fratele meu Ben, am găsit nişte osii vechi de maşini şi câteva roţi la fier vechi. Din acelea am făcut o halteră, iar povestea mea de dragoste cu fierul a început. Însă literatura pe tema ridicatului de greutăţi era limitată atunci, şi mă întrebam dacă lucrând cu greutăţi chiar ne-ar ajuta. Bineînţeles, după cum oricare culturist ştie, cele mai vizibile rezultate vin adesea la stadiul de începător, şi nu a trebuit să aştept mult pentru a vedea asta.

Iar când am început să văd rezultatele, la fel au făcut şi ceilalţi. Apoi băieţii care mă brutalizau au început să-mi ceară sfaturi cu privire la antrenamentul cu greutăţi. În curând dădeam sfaturi la jumătate de cartier despre beneficiile exerciţiului fizic. Atunci mi-am dat seama: asta vor oamenii. Câteva luni mai târziu am scris prima ediţie din YOUR PHYSIQUE.

De la un număr, la milioane

Până în prezent, acea idee despre cum să le dai atleţilor ce vor a rămas la baza acestei reviste. De aceea, pentru a servi interesul clienţilor de a deveni mai puternici, am numit a treia variantă din YOUR PHYSIQUE MUSCLE BUILDER/POWER în 1968. Când moda fitnessului a început să prindă avânt 12 ani mai târziu, în 1980, am schimbat numele revistei în MUSCLE & FITNESS. Această ultimă revizuire a catapultat revista pe poziţia importantă pe care o deţine şi astăzi; revista lider în materie de fitness în lume. Ca şi în cazul fostei reviste YOUR PHYSIQUE, numele spunea totul, fiind atractiv pentru cititorii care preţuiau un fizic musculos la fel de mult ca şi un mod de viaţă sănătos, adăugând antrenament sportiv specific şi nutri- ţie programelor deja existente de antrenament cu greutăţi. Vedeţi, întotdeauna a fost vorba de schimbare, pentru că voi, cititorii mei valoroşi, aţi continuat să evoluaţi ca atleţi.

MUSCLE & FITNESS

De aceea sunt atât de entuziasmat de schimbările care se produc în mod curent la MUSCLE & FITNESS. Cu aproape 60 de ani în urmă, am făcut o listă cu 10 previziuni în ceea ce priveşte ridicarea greutăţilor. Una dintre ele s-a dovedit a fi, în mod deosebit, predictivă. În acea ediţie profetică din iulie 1950 a revistei YOUR PHYSIQUE, am scris: ”Prevăd că principiile culturismului de calitate – care includ o dietă echilibrată, somn adecvat, mult aer curat, ieşit la soare şi exerciţii regulate – vor deveni principii de bază ale vieţii.” Cred că atunci am ghicit ce nu se aştepta nimeni.

Acum se pune întrebarea: încotro mergem de aici?

Acum se pune întrebarea: încotro mergem de aici? Ei bine, continuăm să creştem, atât fizic, cât şi mintal. Continuăm să perfecţionăm stilul de viaţă culturist pe care am reuşit de tânăr să-l surprind în cuvinte. Şi continuăm să facem ceea ce facem mai bine: să le oferim cititorilor ce vor.
Mergând mai departe, omul care va avea această sarcină este noul nostru editor-şef Chris Lockwood, masterand în ştiinţe. Îl cunosc pe Chris de mult timp, de când a început ca scriitor pentru M&F, cu mai mult de 10 ani în urmă. L-am urmărit învăţând industria fitnessului din toate unghiurile – de la publicare, la ştiinţă, suplimente, publicitate şi marketing – şi am încredere că are de gând să accepte provocarea de a ghida MUSCLE & FITNESS mai departe în secolul 21. Pe vremea aceea eram destul de precis în predicţiile mele, deci iată că mai fac una: prevăd că MUSCLE & FITNESS va rămâne sursa absolută de antrenament şi nutriţie pentru secolele care urmează. Nu am nicio îndoială cu privire la asta!

 

 

 

Autor: Joe Weider – www.muscleandfitness.ro

Recomandari WEIDER:

  • Muscle & Fitness Nr.1 2015 – Digital

    In Stoc

    0,00 lei
    Vezi Detalii
  • Muscle & Fitness Nr.2 2014 – Digital

    In Stoc

    0,00 lei
    Vezi Detalii
  • Muscle & Fitness Nr.1 2014 – Digital

    In Stoc

    0,00 lei
    Vezi Detalii
  • Muscle & Fitness Nr.3 2009 – Digital

    In Stoc

    0,00 lei
    Vezi Detalii