Publicat pe

CALEA LUI YATES

CALEA LUI YATES. Dorian Yates – filosofia de antrenament a unui culturist legendar.

Până în anii ’90, în culturismul profesionist a fost favorizat un anume tip de fizic, suplu şi estetic, ceea ce a generat o anume abordare a pregătirii pentru concurs, cu volum ridicat – 20 până la 30 de seturi la fiecare antrenament. Dar în 1992, un anume englez pe nume Dorian Yates a păşit pe scenă cu o înălţime de 1,75 m şi cântărind mai bine de 110 kilograme, arătând ca o anomalie printre mutanţi. Etala o piele fină, întinsă la maxim peste muşchii neobişnuit de denşi – aspect care avea să fie numit „granulat” mai târziu – dar reuşise să îşi menţină talia mică şi avea proporţii echilibrate.

Avea să câştige şase titluri Olympia consecutive, reuşind să devină astfel cel mai bun din lume şi să deschidă o nouă eră în lumea culturismului – o eră în care monştii masei musculare fac regulile. Odată cu aceasta, stilul său unic de antrenament a devenit de asemenea foarte popular în rândurile culturiştilor, de la profesionişti la amatorii care vroiau să devină masivi cu adevărat.

COMPONENTELE DE BAZĂ ALE PROGRAMULUI HIT, ÎN VERSIUNEA LUI YATES
  • Lucrează-ţi fiecare grupă musculară o dată la şapte zile.
  • Execută pentru fiecare exerciţiu un set dus dincolo de epuizare, la care să depui un efort maxim. Acesta va fi setul productiv.
  • Fă patru seturi productive pentru grupele muscular mai mici, cum ar fi bicepsul, şi şase până la opt seturi pentru grupele mari, ca spatele.
  • Fă două–trei seturi de încălzire, crescând progresiv greutatea, pentru fiecare exerciţiu – astfel vei fi pregătit pentru setul care contează cu adevărat.

Antrenament de înaltă intensitate

Dimensiunile monstruoase ale lui Yates pot fi atribuite modului său de a aborda antrenamentul. În vreme ce mulţi culturişti credeau că pomparea produsă de fiecare repetare era secretul construcţiei de muşchi mari şi denşi, Yates a ales altă cale.

Inspirat de fosta legendă din Perioada de Aur a Culturismului, Mike Mentzer – a cărui carte „Heavy Duty” explica beneficiile antrenamentelor scurte şi foarte intense – Yates a adoptat un plan similar, numit HIT (High-Intensity Training – Antrenament de Înaltă Intensitate). Yates obişnuia să facă doar 8–10 seturi la grupele mari, şi patru până la şase seturi pentru grupele mici, cu un set sau două de încălzire, unde adăuga piramidal greutate, şi un singur set „de lucru”, sau „productiv”.

În privinţa numărului de repetări, Yates executa şase–opt repetări pe set pentru trenul superior şi 8–15 repetări pentru trenul inferior, din cauza faptului că picioarele răspund mai bine antrenamentelor cu volum mai ridicat. Nu pare prea mult, dar trebuie să ţinem cont că seturile pe care Yates le considera ca fiind de încălzire erau executate cu greutăţi şi cu un număr de repetări care pentru altcineva ar fi însemnat seturi de lucru. Seturile finale ale lui Yates însemnau un efort titanic, fiind duse la epuizare cu tehnici de intensitate ca pauză– odihnă şi repetări forţate. După cum spunea chiar Yates: „Dacă ai senzaţia că după un set cu adevărat intens mai poţi încerca altul, înseamnă că acel set nu a fost atât de intens cum credeai şi nu ai mers până la epuizare”.

Cum să introduci HIT în programul tău

Trebuie menţionat că nu e nimic greşit în utilizarea unor greutăţi mai mici şi efectuarea de seturi cu mai multe repetări. De fapt, un studio realizat în 2008, publicat în Journal of Applied Physiology, a arătat că antrenamentele cu greutăţi mai mici şi mai multe repetări este şi el eficient pentru construcţia de masă musculară şi creşterea forţei. De asemenea, dacă scazi greutăţile îţi protejezi şi articulaţiile. Cu toate acestea, folosirea unor greutăţi mari pentru puţine repetări are rolul său incontestabil. La urma urmei, creşterea forţei muşchilor îţi permite să ridici greutăţi mai mari, iar antrenamentul cu aceste greutăţi va constitui un nou stimul pentru creşterea muşchilor tăi. E de la sine înţeles: cu cât poţi ridica mai mult, cu atât muşchii tăi vor fi mai masivi. De asemenea, e mai motivant şi mai distractiv să ridici greutăţi impresionante.

Dacă alegi să foloseşti un program HIT , îl poţi urma timp de patru până la şase săptămâni înainte să iei o pauză de el, sau îl poţi introduce în programul tău obişnuit ca pe o metodă de a-ţi şoca muşchii. Indiferent ce metodă alegi, trebuie să ai grijă de refacere – ar trebui să îi dai răgaz fiecărei grupe să se refacă timp de o săptămână, dormind suficient şi ţinând regim; refacerea este crucial indiferent ce metodă de antrenament alegi.

Chiar dacă pare ceva destul de primitiv, în realitate programul lui Yates este unul foarte bine gândit. Încearcă-l şi tu, şi eşti la câteva săptămâni distanţă de muşchi mai puternici şi mai denşi.

Antrenamentul lui Yates pentru piept

Împins înclinat la culisant 2-3 SET ÎNCĂLZIRE 1 SET 8-10 REP
Împins la aparatul Hammer 1–2 SET ÎNCĂLZIRE 1 SET 8-10 REP
Fluturări cu gantere din înclinat 1 SET ÎNCĂLZIRE 1 SET 8-10 REP
Crucea la cabluri 0 SET ÎNCĂLZIRE 1 SET 10-12 REP

SFATURIL E LUI YATES

Yates se antrena patru zile pe săptămână şi se odihnea în celelalte trei. Tu poţi alege să te antrenezi cinci sau şase zile pe săptămână, divizându-ţi antrenamentele corespunzător. Seturile de încălzire trebuie făcute şi ele aproape până la epuizare; cu greutăţi mai mici şi mai multe repetări (12–15) decât setul productiv. La seturile productive, încearcă să atingi epuizarea după şase–opt repetări. După care execută două–trei repetări forţate, repetări cu pauză–odihnă, sau seturi descrescătoare. Dacă nu ai un partener de antrenament, foloseşte mai mult aparatele şi cablurile. Acestea îţi vor permite să ajungi la epuizare în siguranţă, să modifici rapid greutatea cu care lucrezi şi să poţi continua dincolo de epuizare, cu repetări parţiale.

Articol: GREG MERRITT, Foto: PER BERNAL – www.muscleandfitness.ro

Recomandari WEIDER:

  • CLA Capsule

    CLA Capsule 120caps

    In Stoc

    109,00 lei
    Vezi Detalii
  • L-Carnitine Water 500 ml

    L-Carnitine Water 500 ml

    In Stoc

    6,00 lei
    Vezi Detalii
  • L-Carnitine

    L-Carnitine 100 capsule

    In Stoc

    88,00 lei
    Vezi Detalii
  • Green Coffee

    Green Coffee + Garcinia Cambogia 90caps

    In Stoc

    Reducere 27% 68,00 lei 50,00 lei
    Vezi Detalii
Publicat pe

ALINA Popa

ALINA Popa. A intrat pentru prima oară într-o sală de culturism la vârsta de 19 ani, iar în anul 2000 a participat la primul său concurs, unul local, la care a ocupat locul doi. În același an, a câștigat medalia de bronz la Campionatele Naționale ale Romaniei. În anul 2006 s-a stabilit în Elveția, în apropiere de Zurich. A început să concureze pentru această țară. După ce a câștigat categoria grea și open-ul la Campionatele Mondiale IFBB din 2008 în Santa Susanna, Spania, a primit cardul IFBB pro.

Cariera în profesionism

Primul concurs profesionist la care Alina a participat a fost Ms. International, în 2010, iar un an mai târziu a participat la primul Ms. Olympia. Cu excepția Ms. International din 2010, în toate competițiile la care a participat s-a clasat între primele șase concurente. La edițiile din 2013 și 2014 ale Ms. Olympia a ocupat locul doi, câștigătoare fiind Iris Kyle.

Portret ALINA Popa

Data nașterii: 12 octombrie 1978
Locul nașterii: Brăila
Înalțime: 1,73 m
Greutate: extrasezon – 88-102 kg competiție – 79 kg

Palmares:

2000 concurs local – locul 2 (categoria grea)
2000 Campionatul Na țional FBB – locul 3 (categoria grea)
2003 Campionatul Na țional IFBB – locul 1 (categoria mijlocie)
2004 Campionatul European IFBB – locul 2 (categoria grea)
2005 Campionatul European perechi – locul 2
2005 Camionatul European – locul 5
2006 Grand Prix Due Torri, Italia – locul 1
2007 NABBA Miss Universe – locul 1 (Miss Physique)
2008 Campionatul Mondial IFBB Santa Susanna – locul 1 (categoria grea și open)
2010 IFBB Ms. International – locul 8
2011 IFBB Ms. International – locul 3
2011 IFBB Ms. Olympia – locul 5
2012 IFBB Ms. International – locul 3
2012 IFBB Ms. Olympia – locul 4
2013 IFBB Ms. Olympia – locul 2
2014 IFBB Ms. Olympia – locul 2
2016 W O S Rising Phoenix World Championships – locul 3
2018 IFBB Muscle Vodka Tampa Pro – locul 1
2018 IFBB W O S Rising Phoenix World Championships – locul 1 (open)

Autor: M&F – www.muscleandfitness.ro

Recomandari WEIDER:

Publicat pe

Nicolae GIURGI

Nicolae GIURGI 

Data nașterii: 10 martie 1960
Locul nașterii: Cavnic, jud. Maramureș
Reședința actuală: Tatabánya, Ungaria
Starea civilă: căsătorit cu Éva Szücs

Date antropometrice
  • înălțime: 1,71 m l greutate extrasezon/concurs: 90-92kg/ 92kg
  • braț: 50 cm l perimetrul toracic: 136 cm l talie: 88 cm
  • coapsă: 72 cm l gambă: 49 cm
Palmares:
  • 10 titluri de campion național al României
  • 6 titluri de campion european (diferite federații, fără IFBB)
  • 1 titlu campion mondial (nu IFBB)
  • 1 loc 1 la Cupa Mondială (nu IFBB)
  • loc 6 Masters Olympia IFBB
Scurte comentarii

L-am cunoscut pe Nicu în anul 1980, cu ocazia Campionatelor Naționale. În acel an, Nicu a câștigat titlul de campion la categoria 77 kg, atât la juniori cât și la seniori, pentru A.S. Minerul Cavnic. Se poate spune, fără exagerare, că a avut un debut fulminant în culturismul românesc. În următorii ani și-a dominat categoriile de greutate la care a participat și a devenit unul dintre cei mai mari campioni pe care i-a avut România. În toamna lui 1989, a părăsit țara, în împrejurări pe care le-am amintit în M&F cu ceva timp în urmă, și s-a stabilit în Ungaria. Aici, și-a continuat cariera concurând cu succese notabile la diferite federații. În anul 2000 a obținut cardul de profesionist IFBB și a participat la competiția Masters Olympia la care a obținut un foarte bun loc șase, câștigător fiind Vince Taylor. Sunt vreo 35 de ani de când ne leagă o prietenie sinceră, iar apariția lui Nicu Giurgi pe coperta acestei reviste reprezintă nu numai respectul pe care i-l port unui mare campion, ci și recunoașterea unui mare caracter.

Autor: Florin Preduchin – www.muscleandfitness.ro

Recomandari WEIDER:

Publicat pe

Biceps cu CASEY VIATOR

Biceps cu CASEY VIATOR.

CASEY VIATOR a câştigat Mr. America în 1971, la 19 ani, şi a fost doar la un pas de a câştiga Mr. Olympia în 1982.

Născut în sudul Lousianei, Casey Viator a fost fără îndoială cel mai grozav adolescent din culturism. Printre titlurile obţinute până să împlinească 20 de ani se numără şi cel de Mr. America, în 1971. În întreaga istorie de 80 de ani a acestui concurs şi a succesorului acestuia, Naţionalele NPC, rămâne deţinătorul recordului de vârstă, fiind, la doar 19 ani, cel mai tânăr campion. Acest adevărat fenomen al culturismului a dispărut din circuitul competiţional timp de şapte ani, dar în 1980 a câştigat trei concursuri profesioniste şi s-a clasat pe locul al treilea la Mr. Olympia ’82.

La o înălţime de 1,71 şi o greutate de 104,3 kilograme, a fost unul dintre cei mai masivi culturişti ai epocii sale. Dar la scurt timp după ce aproape că a câştigat trofeul Sandow la nici 31 de ani, enigmaticul Victor a dispărut iarăşi. A revenit în arena competiţională la Masters Olympia 1995. A murit exact când împlinea 62 de ani, în 2013. Viator s-a spetit mereu în munci extrem de epuizante fizic, pe şantiere, fiind un adept al muncii grele atât la serviciu cât şi în sală, indiferent de stilul de antrenament abordat – volum scăzut la începutul anilor ’70, volum foarte ridicat la începutul anilor ’80.

VIATOR DESPRE ANTRENAMENTUL BICEPSULUI
  • „Fac mai întâi flexii cu gantere şi apoi flexii cu haltera, pentru a mă concentra asupra intensităţii contracţiei fiecărui braţ în parte, încă de la începutul antrenamentului”.
  • „Uneori îmi place să mă antrenez cu greutăţi foarte mari şi fac flexii cu bara în seturi de patru – şase repetări”.
  • „Bicepşii sunt una dintre grupele musculare la care trebuie să obţii mai întâi o conexiune bună minte-muşchi. Dacă nu simţi contracţia musculară la fiecare repetare, micşorează greutăţile cu care lucrezi şi concentrează-te asupra senzaţiei din muşchi”.
Antrenamentul lui Viator pentru biceps

Flexii concentrate 4 SET. 10–12 REP.
Flexii cu un braț la cabluri 4 SET. 10–12 REP.
Flexii cu bara 4 SET. 10–12 REP.
Flexii alternativecugantere 4 SET. 10–12 REP.

Autor: Greg Merritt – www.muscleandfitness.ro

Recomandari WEIDER:

Publicat pe

O REUŞITĂ DEMNĂ DE HERCULE (III)

O REUŞITĂ DEMNĂ DE HERCULE (I)
O REUŞITĂ DEMNĂ DE HERCULE (II)
O REUŞITĂ DEMNĂ DE HERCULE (III)

 

O REUŞITĂ DEMNĂ DE HERCULE (III).

Steve Reeves – M r. Universe al anul 1950 şi cel care l-a întruchipat p e Hercule pe marile ecrane – şi-a construit cel mai estetic fizic din toate timpurile. Iată cum.

ANTRENAMENT INSPIRAT DE STEVE REEVES

Luni – Piept/ Spate/ Abdomen
  • Ramat cu haltera 4 Seturi 8–12 Rep.
  • Împins înclinat cu haltera 4 Seturi 8–12 Rep.
  • Ramat cu o ganteră 4 Seturi 8–12 Rep.
  • Împins înclinat cu gantere 4 Seturi 8–12 Rep.
  • Tracţiuni cu braţele drepte 4 Seturi 8–12 Rep.
  • Fluturări cu gantere din înclinat 4 Seturi 8–12 Rep.
  • Pullover cu gantera 3 Seturi 8–12 Rep.
  • Îndreptări 2 Seturi 8–12 Rep.
  • Bună dimineaţa 2 Seturi 8–12 Rep.
  • Ridicări de picioare din atârnat 4 Seturi 10–15 Rep.
MIERCURI – Umeri/ braţe/ abdomen
  • Ramat vertical 3 Seturi 8–12 Rep.
  • Împins militar din stând 3 Seturi 8–12 Rep.
  • Ridicări laterale cu gantere 3 Seturi 8–12 Rep.
  • Fluturări din aplecat 3 Seturi 8–12 Rep.
  • Extensii la helcometru 3 Seturi 8–12 Rep.
  • Flexii cu gantere din înclinat 3 Seturi 8–12 Rep.
  • Extensii cu gantera deasupra capului 3 Seturi 8–12 Rep.
  • Flexii cu haltera 3 Seturi 8–12 Rep.
  • Flotări la paralele 3 Seturi 8–12 Rep.
  • Flexii concentrate 3 Seturi 8–12 Rep.
  • Flexia pumnului pe antrenament 4 Seturi 10–15 Rep.
  • Vacuumpentruabdomen 4 Seturi 20–40 sec.
VINERI – Picioare/ abdomen
  • Extensii pentru cvadricepşi 4 Seturi 10–12 Rep.
  • Genuflexiuni la cărucior 3 Seturi 8–12 Rep.
  • Flexii pentru femurali din şezând 4 Seturi 8–12 Rep.
  • Genuflexiuni frontale 3 Seturi 8–12 Rep.
  • Îndreptări româneşti 4 Seturi 8–12 Rep.
  • Genuflexiuni cu haltera în spate 4 Seturi 8–12 Rep.
  • Ridicări pe vârfuri din stând 4 Seturi 10–15 Rep.
  • Ridicări pe vârfuri din şezând 4 Seturi 10–15 Rep.
  • Ridicări de trunchi pe plan înclinat 4 Seturi 10–15 Rep.

Autor: Greg Merritt – www.muscleandfitness.ro

Recomandari WEIDER:

Publicat pe

O REUŞITĂ DEMNĂ DE HERCULE (II)

O REUŞITĂ DEMNĂ DE HERCULE (I)
O REUŞITĂ DEMNĂ DE HERCULE (II)
O REUŞITĂ DEMNĂ DE HERCULE (III)

O REUŞITĂ DEMNĂ DE HERCULE (II).

Steve Reeves – M r. Universe al anul 1950 şi cel care l-a întruchipat p e Hercule pe marile ecrane – şi-a construit cel mai estetic fizic din toate timpurile. Iată cum.

În continuare, iată principiile de antrenament care au transformat un adolescent slăbuţ în cel mai bun culturist din lume, o vedetă de cinema şi o legendă care rezistă timpului.

ANTRENAMENT PENTRU TOT

„Când îţi lucrezi tot corpul la fiecare antrenament, eşti nevoit să ai mereu în vedere ideea de proporții. Te concentrezi tot timpul asupra întregului, nu asupra părţilor”, spunea Reeves. Prin anii 40 şi 50, când viitorul Hercule era în creştere, îşi lucra tot corpul la fiecare antrenament. Aşa era regula atunci. Nu era antrenament în circuit. Făcea trei seturi dintrun exerciţiu înainte să treacă la următorul.

Cu toate acestea, se antrena într-un ritm alert, nu se odihnea decât 45 de secunde între seturi. De regulă, la un antrenament obişnuit, făcea următoarele 10 exerciţii, trei seturi fiecare, 8–12 repetări/ set: ramat vertical, împins culcat, ramat cu o ganteră, fluturări cu gantere din aplecat, împins de la piept din stând, extensii în jos la helcometru pentru tricepși, flexii cu haltera, flexii cu gantere din înclinat, genuflexiuni cu haltera pe spate, pullover cu bara.

Apoi executa un superset format din 20 de repetări de genuflexiuni şi 20 de pullover, concentrânduse asupra respiraţiei complete – acest superset avea rolul, credea Reeves, de a-i mări cutia toracică. Îşi termina antrenamentul cu îndreptări şi „bună dimineaţa”, două seturi a 8–12 repetări fiecare. În anii 60, divizarea antrenamentelor a înlocuit antrenarea întregului corp de fiecare dată. Totuşi, această metodă este utilă dacă ajungi rar la sală. Un antrenament pentru întreg corpul este un efort fenomenal şi s-ar putea să ai nevoie de o săptămână întreagă să-ţi revii.

Păstrează numărul total de seturi la 40 – sau poţi face şi mai puţine. Acest lucru înseamnă că nu îţi vei putea permite luxul de a epuiza muşchii cu nesfârşite exerciţii de izolare. Mai degrabă ar trebui să te concentrezi asupra exerciţiilor de bază, ca îndreptările şi flotările la paralele, şi execută fiecare set până la epuizare.

48 DE ORE DE ODHINĂ

Reeves îşi planifica antrenamentele pentru întregul corp, a câte 35–40 de seturi fiecare, în trei zile pe săptămână: luni, miercuri şi vineri. Noi vom moderniza această abordare, şi vom împărţi antrenamentul pentru întregul corp în trei antrenamente separate. Cu toate acestea, cele trei antrenamente vor fi diverse – de exemplu, vei face împins înclinat şi îndreptări la acelaşi antrenament – şi, exact ca Reeves, vei păstra greutăţile cu care lucrezi relativ constante pe tot parcursul antrenamentului şi te vei odihni 48 de ore între două antrenamente.

FORMĂ PERFECTĂ DE EXECUŢIE

După părerea lui Hercule, trişarea nu este o virtute. Seturile lui Reeves conţineau doar repetări perfecte, cu o cadenţă exactă, două secunde partea pozitivă şi trei secunde cea negativă.

MODERAŢIE

Când venea vorba de greutăţi, Reeves le alegea astfel încât să poată face între 8 şi 12 repetări pe set – adică exact numărul de repetări care stimulează cel mai bine creşterea musculară. Câteodată făcea mai multe repetări, dar niciodată mai puţine.

PROGRESIV

Un anume principiu de antrenament în culturism a apărut încă înainte ca Steve Reeves să se nască – cel al rezistenţei progresive, al creşterii greutăţilor. Pe scurt, acest principiu înseamnă că mereu trebuie să încerci să devii mai puternic. Mr. Universe 1950 nu ducea seturile dincolo de epuizare – pentru că multe din tehnicile de intensitate cu care ar fi putut face asta nici nu fuseseră inventate la vremea aceea – dar încerca mereu să facă mai multe repetări cu o anumită greutate, în limita de 8–12 repetări pe set. Dacă reuşea să facă 13, la antrenamentul următor creştea greutatea.

ALTERNEAZĂ ANTAGONIŞTII

Lucrându-şi tot corpul în 90 de minute, Reeves trebuia să pună accent pe anumite părţi ale corpului, prin rotaţie. Cu toate acestea, îşi programa ordinea exerciţiilor astfel încât o anumită mişcare să fie urmată de una pentru muşchiul antagonist, executând de exemplu ramat (o mişcare de tras pentru spate) după împinsul culcat (o mişcare de împins pentru piept). Programul pe care ţi-l propunem se bazează tot pe principiul antrenării muşchilor antagonişti: piept cu spate, bicepși cu tricepși, cvadricepşi cu bicepşi femurali.

EXERCIŢIILE DE BAZĂ LA FINAL

Reeves executa exerciţiile de bază, la care folosea greutăţi mari, la finalul antrenamentului. Acest lucru avea trei avantaje. În primul rând, era foarte bine încălzit când ajungea la ele. În al doilea rând, putea să dea tot la aceste exerciţii, fără să fie nevoie să-şi conserve energia pentru alte exerciţii. În al treilea rând, pentru că făcea minim 8 repetări la fiecare set, putea să folosească şi greutăţi ceva mai mici la exerciţiile de bază, micşorând astfel şi riscul de accidentare.

GREUTĂŢI LIBERE

Adolescentul Steve Reeves a început să-şi sculpteze capodopera doar cu gantere şi haltere, în garajul tatălui său vitreg, în Oakland, California. Deşi a găsit una dintre puţinele săli de culturism care existau în urmă cu 70 de ani, cel mai sofisticat aparat existent în sală era un helcometru primitiv. Deci, de prisos de menţionat că a construit cel mai estetic fizic al tuturor timpurilor doar cu exerciţii cu greutăţi libere şi exerciţii cu greutatea corpului.

STAI ÎN PICIOARE

Când avea de ales între a executa un exerciţiu din stând şi a-l executa din şezând, de cele mai multe ori Reeves alegea prima variantă. Astfel, îşi lucra şi spatele inferior, abdomenul şi stabilizatorii trunchiului la exerciţii ca împinsul de la piept din stând şi extensiile pentru triceps deasupra capului, folosind cât mai mulţi muşchi. Acest lucru îl făcea să-şi perceapă corpul ca pe un tot unitar, ca pe o operă de artă completă, nu ca pe o colecţie de elemente disparate.

TRANSFORMARE COMPLETĂ

Era preocupat mereu de forma sa fizică şi de proporţii: umeri largi, talie îngustă, dezvoltare echilibrată. Unul dintre exerciţiile executate mereu la antrenamente era pullover – pentru mărirea cutiei toracice – însoţit de „genuflexiunile cu respiraţie adâncă”; s-a demonstrat între timp că astfel de tehnici nu sunt tocmai eficiente. Nu-ţi pierde timpul încercând să-ţi modifici structura scheletică. Pe de altă parte însă, o alta componentă a antrenamentului său – vaccum-ul abdomenului (şi menţinerea acestuia timp de 20–40 de secunde) – merită să fie readusă în atenţia culturiştilor.

A evitat exerciţiile pentru oblicii abdominali, de teamă să nu-şi lăţească talia. De asemenea, nu făcea ridicări de umeri – credea că un trapez proeminent i-ar fi făcut umerii să pară înguşti. (Totuşi, trapezul lui făcea destul efort în timpul ramatului vertical şi al îndreptărilor). Totuşi, îşi antrena ocazional muşchii gâtului, ceea ce era destul de obişnuit în acea vreme, deci poate ar trebui ca şi tu să-ţi adaugi în program exerciţii pentru muşchii gâtului, dacă vrei să arăţi ca un Hercule şi la costum şi cravată.

POWER WALKING

După cum obişnuiau toţi culturiştii din acea vreme – cu mult, mult timp în urmă – Reeves făcea cardio doar ocazional (alerga pe plajă), şi a făcut asta de-a lungul întregii perioade când a concurat şi a jucat în filme. Totuşi, în anii 80, când a trecut de 50 de ani şi a început să fie mai preocupat de fitness, a popularizat foarte mult conceptul de „power walking” (mersul grăbit, în forţă – cu paşi mari, cu braţele mişcate dinamic pe lângă corp, în mod ideal cu două gantere uşoare). Având la dispoziţie foarte mult spaţiu la ferma sa, Reeves făcea acest lucru, cu intensitate moderată, de-a lungul întregului an. Deci, şi tu te poţi gândi la orice activitate pe afară, de la drumeţii la jogging, ca la un antrenament cardio demn de Hercule.

RĂMÂI ÎN FORMĂ

Dieta lui Reeves a fost rezultatul unor timpuri când nu se ştiau atât de multe despre nutriţia sportivă. Un accent mai mare pe proteină şi mai multe mese mici de-a lungul zilei au fost două idei care au apărut abia în anii 50, odată cu producerea primelor pulberi proteice. Înainte de asta, Reeves mânca trei mese pe zi, cu un raport de carbohidraţi/ proteine/ grăsimi de 60/20/ 20 şi cu multe fructe. Îşi păstra aportul caloric la un nivel destul de scăzut şi evita zahărul şi făina albă. Ca un rezultat al dietei sale, era ceva mai acoperit şi nu aşa de masiv ca profesioniştii de azi.

Dar deşi nu a ajuns niciodată la nivelul de fibrare pe care îl vedem la campionii de acum, nici nu devenea extrem de masiv şi acoperit în extra-sezon, cum fac atât de mulţi profesionişti acum. Deci, nu trebuia nici să fie îngrijorat că trebuie să slăbească prea mult, nici nu era obsedat de cât mai multe kilograme. Dacă nu ţii un regim strict, corpul tău va arăta mai degrabă ca un bolovan decât ca o sculptură. Mâncatul prea mult îţi întinde pereţii stomacului şi îţi subminează încercarea de a te concentra asupra siluetei, fomei şi proporţiilor – deci, dacă vrei să urmezi exemplul lui Steve Reeves, care a reuşit să obţină rezultate remarcabile cu atât de mult timp în urmă, ai grijă de dietă.

Autor: Greg Merritt – www.muscleandfitness.ro

Recomandari WEIDER:

Publicat pe

O REUŞITĂ DEMNĂ DE HERCULE (I)

O REUŞITĂ DEMNĂ DE HERCULE (I)
O REUŞITĂ DEMNĂ DE HERCULE (II)
O REUŞITĂ DEMNĂ DE HERCULE (III)

 

O REUŞITĂ DEMNĂ DE HERCULE (I).

Steve Reeves – M r. Universe al anul 1950 şi cel care l-a întruchipat p e Hercule pe marile ecrane – şi-a construit cel mai estetic fizic din toate timpurile. Iată cum.

CEL MAI CLASIC FIZIC

La aproape şapte decenii după ce a urcat ultima dată pe o scenă, Steve Reeves este încă un campion. De fapt, ca o reacţie de împotrivire la criteriul „mai mare e mai bine” din arbitrajul culturismului modern, statutul lui de „cel mai estetic fizic” s-a consolidat doar. În zilele noastre, fizicul lui Reeves este etalon pentru secţiunea de classic physique. Cu mult timp în urmă, cu aparate simple şi alimente de bază, Reeves a construit fizicul perfect. Cel mai bun din istorie. Cum a reuşit, şi cum ai putea să aplici şi tu lecţiile lui?

Arăta ca şi cum ar fi fost rodul imaginaţiei unui artist. Joe Weider spunea despre el că era idealul masculin al perfecţiunii fizice. După ce l-a văzut pe un Reeves în vârstă de doar 21 de ani, cu puţin înainte de a câştiga Mr. America 1947, un editor al revistei Your Physique (precursoarea revistei Muscle & Fitness), a declarat, uimit: „Eu personal îl proclam pe Steve Reeves drept cel mai rafinat exponent al esteticului din câţi tineri am văzut vreodată. Nu are nici un punct slab… pare să fie dintr-o altă lume, ca şi cum un super-om ar fi apărut pe un piedestal”.

Când a câştigat Mr. Universe în 1950, învingându-l pe Reg Park – care avea să devină, la rândul său, o legendă – Steve Reeves avea doar 24 de ani şi 100 de kilograme, dar atinsese deja atât culmea esteticului cât şi cea a masivităţii. Pentru că trăsăturile sale erau la fel de cizelate ca şi muşchii săi, a fost remarcat imediat de Hollywood. Cu toate acestea, în afară de câteva roluri relativ minore în filme şi în televiziune, producătorii americani nu prea şi-au dat seama cum l-ar putea folosi pe colosul care emana frumuseţe prin toţi porii. Poate ar fi putut juca doar rolul unui zeu.

Ceea ce s-a şi întâmplat – în 1957, Reeves a călătorit la Roma pentru a fi vedeta unui film care nu părea prea important. Dar „Hercule” a avut un succes nemaipomenit în Europa, iar mai apoi, în 1959, şi în America, propulsându-şi actorul principal pe o traiectorie a celebrităţii.

***

Continuarea filmului a avut un succes la fel de răsunător, urmată de un întreg val de filme epopeice, pline de săbii şi eroi, cu Reeves sau cu alţi actori musculoşi în rolurile principale. Prin intermediul marilor ecrane, Reeves a devenit un ambasador mondial al culturismului, chiar dacă puţini dintre fanii săi i-au auzit adevărata voce.

O întreagă generaţie de tineri, care îl includea pe un anume Arnold Schwarzenegger, a ajuns la adolescenţă visând să fie fiul lui Zeus, şi mulţi dintre ei şi-au cheltuit alocaţiile şcolare pe haltere. La sfârşitul anilor 60, Steve Reeves s-a retras împreună cu soţia sa la ferma lor din California. Deşi a murit în 2000, este încă venerat de mulţi drept prototipul perfect de estetic muscular. În continuare, iată principiile de antrenament care au transformat un adolescent slăbuţ în cel mai bun culturist din lume, o vedetă de cinema şi o legendă care rezistă timpului.

Autor: Greg Merritt – www.muscleandfitness.ro

Recomandari WEIDER:

Publicat pe

Culturişti cu adevărat puternici

Culturişti cu adevărat puternici

Powerlifterii şi culturiştii sunt asemenea unor fraţi care se ciondănesc. Există unele divergenţe peste care nu pot trece, dar rămân totuşi apropiaţi, orice s-ar întâmpla. Execută multe exerciţii similare. Şi culturiştii fac genuflexiuni, îndreptări şi împins culcat, iar powerlifterii dau gata o grămadă de serii de extensii pentru triceps, ramat cu bara şi fluturări cu gantere pentru a-şi complete antrenamentele. Câţiva culturişti – dintre care cei mai renumiţi ar fi Johnnie Jackson, Stan Efferding şi, la începuturile sale, Ronnie Coleman – au combinat powerlifting-ul şi culturismul şi au avut rezultate deosebite. Au trecut peste orice ciocnire de idei dintre cele două abordări şi au folosit un sistem de antrenament cu puţine repetări, pentru dezvoltarea forţei, şi în final au devenit şi mai puternici şi mai masivi.

Aceşti cinci culturişti profesionişti au demonstrat că muşchii nu sunt doar pentru spectacol şi au ajuns la recorduri personale impresionante.

Stan Efferding
  • proba de forță: „Rinocerul”, cum era poreclit, a reuşit un total care pare o nebunie – 1043 kilograme, cu 392 kilograme la genuflexiuni, 272 kilograme la împins culcat şi 379 kilograme la îndreptări.
Ronnie Coleman
  • proba de forță: Marele Ron a fost într-adevăr cel mai mare culturist al vremurilor sale, iar asta datorită faptului că ridica greutăţi mari! Cele mai impresionante rezultate ale sale au fost la îndreptări şi la genuflexiuni, unde a reuşit să facă două repetări cu 363 kilograme.
Franco Columbu
  • proba de forță: La o greutate corporală de 84 de kilograme, „strongman-ul din Sardinia” a reuşit să ridice 340 de kilograme la îndreptări, 302 kilograme la genuflexiuni, 238 de kilograme la împins culcat şi 181 de kilograme la smuls cu haltera.
Johnnie Jackson
  • proba de forță: A fost pe scena de la Mr. Olympia de 12 ori, dar a reuşit şi să ajungă la o greutate de 377 de kilograme la îndreptări, putând să facă opt repetări la flexiile cu bara cu 102 kilograme.
Zack Khan
  • proba de forță: „Regele Khan” putea să facă împins culcat cu 261 kilograme, pentru două repetări cu pauză între ele.

Vezi si „JOCUL DE-A FORŢA” >>

Autor: Andrew Gutman www.muscleandfitness.ro

Recomandari WEIDER:

Publicat pe

JOCUL DE-A FORŢA

JOCUL DE-A FORŢA. Combină powerlifting-ul şi culturismul pentru muşchi mari care pot ridica greutăţi serioase.

Powerlifterii şi culturiştii sunt asemenea unor fraţi care se ciondănesc. Există unele divergenţe peste care nu pot trece, dar rămân totuşi apropiaţi, orice s-ar întâmpla. Execută multe exerciţii similare. Şi culturiştii fac genuflexiuni, îndreptări şi împins culcat, iar powerlifterii dau gata o grămadă de serii de extensii pentru triceps, ramat cu bara şi fluturări cu gantere pentru a-şi complete antrenamentele. Câţiva culturişti – dintre care cei mai renumiţi ar fi Johnnie Jackson, Stan Efferding şi, la începuturile sale, Ronnie Coleman – au combinat powerlifting-ul şi culturismul şi au avut rezultate deosebite. Au trecut peste orice ciocnire de idei dintre cele două abordări şi au folosit un sistem de antrenament cu puţine repetări, pentru dezvoltarea forţei, şi în final au devenit şi mai puternici şi mai masivi.

Power-bodybuilding

Ideea e că dacă pui accentul pe dezvoltarea forţei la cele trei mişcări fundamentale de la powerlifting, te vei asigura că vei putea adăuga greutate pe bară – şi muşchi pe tine. Până la urmă, corpul tău este un organism care se adaptează, opunând iniţial rezistenţă la schimbare şi la stresul generat de antrenamentele cu greutăţi. Aşa că dacă vei continua să faci exerciţii cu un anumit număr de serii şi repetări nu vei ajunge prea departe. Corpul tău se va adapta rapid şi va înceta să crească. Dar crescând încet şi constant greutăţile cu care lucrezi, săptămânal, îi vei da corpului tău un nou motiv să se adapteze.

Pe lângă atenţia acordată celor trei exerciţii fundamentale, ceea ce este caracteristic pentru această îmbinare dintre powerlifting şi culturism (powerbodybuilding) este accentul pe seturi grele, cu un număr relativ scăzut de repetări. Cele mai multe seturi vor avea şase–opt repetări. Scopul principal este dezvoltarea forţei, nu pomparea, aşa că renunţă la tehnici de antrenament ca seturile descrescătoare şi superseturile. În loc de toate acestea, concentrează-te pe repetări forţate sau execuţie puţin trişată pentru a mai face o repetare sau două. Uită-te la antrenamentele brutale ale unor culturişti ca Branch Warren sau Johnnie Jackson şi vei vedea că aceştia preferă să sacrifice forma perfectă de execuţie, dacă astfel mai pot face o repetare. La urma urmei, acele ultime repetări reprezintă elementul crucial pentru creştere.

Cât despre exerciţii suplimentare, ţine cont că mişcările compuse vor implica în mişcare mai mulţi muşchi şi vor declanşa o secreţie mai mare de testosteron – hormonal care joacă un rol cheie în procesul de refacere musculară. Aşa că încearcă să te bucuri de acest avantaj şi lasă deoparte ideea că trebuie să faci mai multe exerciţii. Dacă în acest punct încă mai îndoieli, întreabă-te: când ai văzut ultima dată un tip subţirel făcând îndreptări sau genuflexiuni cu mai mult de 200 de kilograme? Aşa ne gândeam şi noi.

Sfaturi practice pentru power-bodybuilding

  • Pune accentul pe mişcări compuse, ca ramatul cu haltera, împinsul de la umeri şi împinsul înclinat cu gantere.
  • Încearcă în permanenţă să creşti greutăţile cu care lucrezi. Schimbă exerciţiile dacă vezi că nu mai progresezi.
  • Execută de regulă seturi obişnuite, fără tehnici de intensitate, dar încearcă să ai mereu cu tine un partener care să te ajute să faci câteva repetări forţate.

Bazele programului

  • Include cele trei mişcări de forţă din powerlifting – genuflexiunile, îndreptările şi împinsul culcat – în programul tău de antrenament.
  • Fă aceste exerciţii la începutul programul tău pentru picioare (genuflexiunile), spate (îndreptări) şi piept (împins culcat).
  • Creşte piramidal greutatea cu care lucrezi, coborând până la patru repetări pe serie.
  • Execută seturi de şase–opt repetări la majoritatea celorlalte exerciţii.

Power-bodybuilding – program pentru spate

Îndreptări 5 SET. 10-4 REP.
Ramat cu bara 4 SET. 6-8 REP.
Ramat cu bara T SET. 4 6-8 REP.
Tracțiuni la helc. priză pronație 4 SET. 6-8 REP.

Autor: Andrew Gutman www.muscleandfitness.ro

Recomandari WEIDER:

Publicat pe

Abdomen Sculptat

Abdomen Sculptat – ce să faci, şi mai ales ce să nu faci!

Cum a reuşit Lee Haney, de 8 ori Mr. Olympia, Să-şi păstreze o talie minusculă şi un abdomen sculptat înainte de fiecare concurs? Secretul s-ar părea că a constat mai ales în ce nu făcea.

Pe lângă faptul că te-ai născut cu un genetic foarte bun, care era secretul tău pentru o talie atât de îngustă şi nişte abdominali perfecţi?

În primul rând m-am asigurat că ţin o dietă strictă – proteină suficientă, fără prea multe grăsimi, aport caloric adecvat şi suplimente de calitate. Vroiam să am abdominali vizibili tot timpul anului. Dacă puneam trei kilograme şi încă îmi vedeam abdominalii, foarte bine. Dacă puneam 5 kilograme şi încă mi-i vedeam, şi mai bine. Aşa că aveam grijă să mănânc curat, în aşa fel încât să pun doar masă musculară de calitate şi să-mi păstrez un nivel scăzut de grăsime corporală tot timpul anului. Ca surse de proteină foloseam pui, peşte şi ouă. Carnea de vită nu se număra printre preferatele mele când încercam să rămân în formă.

În privinţa exerciţiilor, un lucru pe care îl văd la mulţi culturişti când îşi antrenează abdominalii este utilizarea greutăţilor – aplecări laterale cu gantere, crunch cu greutate şi aşa mai departe – pentru a stimula creşterea în zona respectivă. Dar acest lucru are şi tendinţa de a îngroşa prea mult abdominalii, în special oblicii.

###

Când eram un tânăr culturist, îmi antrenam abdomenul, pregătindu-mă să fac crunch lateral, cu greutăţi, şi Robby Robinson a venit la mine şi mi-a spus, „Niciodată să nu-ţi lucrezi oblicii în mod direct cu greutăţi, pentru că vei stimula creşterea în partea laterală”. sfatul acesta şi-a atins ţinta. Este un aspect de o importanţă vitală pentru dezvoltarea unui fizic armonios, dar atât de mulţi culturişti se antrenează în felul acesta. Este în regulă dacă nu ai nevoie de o talie cât mai suplă – pentru sportivi ca boxerii, jucătorii de baseball sau fotbaliştii totul ţine de funcţionalitate, dar în culturism vorbim de estetic. Trebuie să ai o talie în acelaşi timp musculoasă şi suplă, fără oblici prea dezvoltaţi. Deci, antrenament fără greutăţi pentru Abdomen. Punct.

###

Obişnuiam să fac ridicări de trunchi cu răsucire din declinat, apoi dintr-un unghi din care îmi puteam antrena intercostalii şi serratus-ul, şi secundar şi oblicii. Nu făceam mai mult de 20 de repetări pe set. Făceam 10 drept, apoi câte cinci repetări pentru fiecare parte. Un alt exerciţiu era ridicarea picioarelor din şezând, sau bricege – îmi plăcea pentru că nu punea presiune pe spatele inferior şi îmi permitea să izolez musculatura abdomenului inferior. Făceam 10 în faţă, apoi îmi răsuceam uşor trunchiul şi făceam cinci repetări spre stânga, cinci spre dreapta.

###

Mai includeam în programul pentru abdomen ridicarea genunchilor din atârnat. Ideea era cam aceeaşi – îmi lăsam picioarele în jos, întinzându-le puţin spre spate, apoi îmi aduceam genunchii în faţă – 10 repetări chiar în faţă, cinci spre stânga, cinci spre dreapta. uneori făceam 10 pentru fiecare parte, dar niciodată mai mult de 20 de repetări în total pe set. După aceea mai făceam crunch la cablu, uneori patru seturi de crunch la cablu în loc de ridicări de trunchi din înclinat. Crunch-ul pe podea nu se număra printre exerciţiile mele preferate când venea vorba de sculptat abdominalii pentru concursuri. De fapt, nici nu exista în vocabularul meu! Întotdeauna am văzut acest exerciţiu mai degrabă ca pe o mişcare de aerobic.

Concluzia este că nu aş recomanda nimănui să-şi antreneze oblicii în mod direct, decât dacă te antrenezi pentru alt sport, şi nu pentru culturism.

Sfat bonus – Fugi, nu sta flămând!

„Pe măsură ce mă apropiam de un concurs, abdominalii mei începeau să nu mai fie aşa de în formă, aşa că trăgeam mai tare cu cardio în loc să mă înfometez şi să pierd masă musculară”.

Antrenamentul lui Haney pentru abdominali

Ridicarea trunchiului din declinat 3–4 SET. 20 REP.
Ridicarea picioarelor din şezând (bricege) 3–4 SET. 20 REP.
Ridicarea genunchilor din atârnat 3–4 SET. 20 REP.
Crunch la cablu 3–4 SET. 20 REP.

Autor: Lee Haney www.muscleandfitness.ro

Recomandari WEIDER:

Publicat pe

Încercările lui Sergio (II)

Încercările lui Sergio (II)

Marele salt

„Victoria de la New York Pro a fost un salt uriaş pentru cariera mea. A fost un pas decisiv în călătoria pe care am început-o în 2003, când aveam 18 ani şi 64 de kilograme la aproape doi metri înălţime, eram un tânăr plăpând, şi am hotărât să mă apuc de culturism. Am câştigat Naţionalele la o greutate de 109 kilograme, şi iată-mă aici, la New York, cu 5 kilograme mai greu, şi în cea mai bună formă pe care am avut-o vreodată.

Mi-a luat 14 ani să ajung aici, şi a fost un drum presărat cu obstacole – de multe ori, chiar eu mi-am pus piedici. Din punct de vedere mental, am fost întotdeauna nesigur pe mine, ca şi cum aş fi rămas acelaşi puşti de la început. Aveam aşa nişte emoţii de mari. Nu puteam să mă încălzesc şi să mă pompez înainte de a urca pe scenă, abia dacă puteam mânca şi mi-era teamă să vorbesc cu ceilalţi în spatele scenei.

Mi-am uitat şi slipul la hotel, iar prietenii mei au fugit să mi-l aducă în timp ce alţi concurenţi deja pozau pe scenă. Deci, drumul spre victorie a fost unul destul de traumatizant”.

Validarea

„Am simţit că rezultatul de la acest concurs a fost o validare a valorii mele, şi a demonstrat tuturor că am reuşit nu doar să devin campion, ci şi că voi ajunge cineva în acest sport – nu vreau doar să mă plasez cât mai bine la concursuri şi să mă mândresc că sunt fiul lui Sergio Oliva.

Sunt aici nu doar ca să câştig concursuri profesioniste, îmi doresc să ajung Mr. Olympia într-o bună zi. New York Pro a fost nu doar o validare în faţa altora, ci şi una care mi-a demonstrat mie însumi că am făcut bine când am avut încredere în propriile forţe. Şi, într-un mod ciudat, mi-a demonstrat că în ciuda unei perioade de pregătire care a fost cea mai groaznică din viaţa mea, când totul părea că se prăbuşeşte în jurul meu, am reuşit să progresez.

A trebuit să mă zbat ca să-mi pot lua un bilet de avion spre New York, iar apoi faptul că Brooke a trebuit să rămână în Australia a venit ca o lovitură grea. Aveam nevoie de ea lângă mine pe perioada pregătirii, iar acest lucru nu a mai fost posibil. A fost foarte greu pentru mine să rezist. Dar chiar şi de la 8000 de mile depărtare, m-a încurajat şi m-a ajutat să-mi păstrez concentrarea. Când am rămas doar eu şi Jon pe scenă, am avut senzaţia că am jucat totul pe-o carte, iar acea carte era New York Pro. Nici măcar nu aveam un bilet de avion pentru a mă întoarce acasă.

M-am gândit că o sa trebuiască să merg în mâini pe scenă, cum face Kai Greene, şi să dansez în Times Square ca să pot face rost de banii necesari pentru bilet. A fost cel mai mare risc pe care aş fi putut să mi-l asum. Aşa că sunt extrem de mândru de reuşita mea. Toate sacrificiile, toate suferinţele au meritat, până la urmă”.

Desfăşurarea concursului

„Întotdeauna am fost interesat de istorie, şi pur şi simplu istoria a înregistrat prea multe cazuri de culturişti care au reuşit să devină profesionişti, dar nu au câştigat primul concurs profesionist la care au participat după aceea. E greu să ignori astfel de statistici. Îmi doream să câştig, bineînţeles! Nu mă înţelege greşit. Era o adevărată nebunie faptul că trebuia să câştig ca să-mi repar viaţa şi să-mi pot permite un avocat specialist în imigrări, pentru a-mi putea aduce soţia înapoi acasă. Nu am fost sigur că am o şansă reală până în momentul când am fost chemat la comparaţii cu Morel şi Delarosa, la sfârşitul pre-jurizării. Apoi, în seara concursului, m-au chemat doar pe mine la comparaţii cu Delarosa.

Atunci am fost cum nu se poate mai pregătit. Sergio de la pre-jurizare şi Sergio din finală au fost doi tipi complet diferiţi. După pre-jurizare ştiam că nu sunt primul, aşa că nu aveam de gând să aplic formula clasică de după pre-jurizare şi să mă îndop cu un hamburger mare şi să beau Gatorade după pofta inimii. În loc de asta, nu am mâncat nici un gram şi nu am băut absolut nimic; eram atât de deshidratat, încât buzele mi se lipeau de dinţi.

Pur şi simplu puteam să simt gustul victoriei şi să mă bucur pentru că indiferent de obstacole am reuşit să-i înving pe alţii cu sponsori serioşi şi care au avut mult mai puţine dificultăţi. Toţi cei cu care am concurat aveau sponsori, o casă, o soţie la care să se întoarcă, iar eu nu aveam nimic din toate astea; totuşi, nu puteam să mă declar învins. Am vrut să le demonstrez tuturor că nu am nevoie de vreun tratament preferenţial. Trebuia să fac aceleaşi sacrificii pe care orice culturist profesionist aflat la începutul carierei trebuie să le facă”.

De ce eu?

E greu să respingi total ideea că lui Sergio îi plac de fapt toate aceste obstacole, toate aceste pedepse. E ca în gluma cu masochistul căruia îi plac duşurile reci, deci face un duş fierbinte. Să auzim totul chiar de la el. „Poate aşa e felul meu, să fiu motivate tocmai când mă confrunt cu dificultăţi mari. Poate experienţa din New York a fost doar o sursă uriaşă de motivaţie pentru mine. Mereu am fost o persoană pesimistă. Întotdeauna spun lucruri de genul „Numai mie mi se întâmplă asta”, şi „Mi se întâmplă doar lucruri rele” şi „De ce eu?” Dar ştii, încerc să-mi schimb atitudinea asta.

Unul dintre motivele pentru care încerc e că am discutat cu Flex Lewis, Shawn Rhoden şi Phil Heath. Şi mi-au povestit cum au îndurat lucruri şi mai grave decât cele prin care am trecut eu. E o nebunie, pentru că aceştia trei reprezintă modele pentru mine, au obţinut ceva la care şi eu visez, aşa că tot ce mi-au povestit a găsit un ecou puternic în mintea mea. Istorisirile lor au însemnat pentru mine luminiţa de la capătul tunelului. M-au trezit la realitate. Şi e ciudat, pentru că acum cred că e bine că mi s-au întâmplat toate lucrurile acelea.

Dacă nu mi s-ar fi întâmplat, nu aş fi muncit atât de mult. Cu toţii tragem de fiare ca şi cum ar fi o problemă de viaţă şi de moarte, dar de data aceasta chiar m-am antrenat şi am făcut cardio ca şi cum viaţa mea şi cea a soţiei mele ar fi depins de asta. Aşa că acum, după ce am depăşit toate aceste obstacole – şi multe altele, despre care oamenii nu ştiu – am o încredere în mine cum n-am mai avut niciodată”.

Următoarea escală: Columbus

„Am hotărât să nu particip la Mr. Olympia 2017. În loc de asta, trebuie să găsesc o modalitate de a-mi recupera soţia, de a găsi un sponsor şi de a-mi repara viaţa. Prefer să muncesc pentru a-mi aşeza viaţa personală pe făgaşul potrivit, decât să ţin în continuare o dietă drastică doar pentru a fi chemat la câteva comparaţii la Mr. Olympia. Sunt în stare să mă autoevaluez obiectiv. Ar fi un pas istoric pentru mine să păşesc pe aceeaşi scenă pe care a păşit şi tatăl meu, şi ar reprezenta o premieră şi pentru mama mea: ar fi singura femeie care şi-a văzut soţul şi fiul concurând la Olympia. Dar să particip fără să fiu în forma mea maximă ar fi o jignire adusă mamei mele şi amintirii tatălui meu.

Am primit invitaţia la Arnold Classic din Columbus chiar din mâna lui Arnold, aşa că acesta va fi următorul meu concurs. O să-mi detoxific corpul, o să-l las să se refacă după această pregătire atât de extenuantă, îmi voi recupera liniştea prin prezenţa soţiei mele şi voi avea la dispoziţie un întreg sezon necompetiţional pentru a deveni mai mare şi mai bun, şi poate voi şoca vreo doi profesionişti la Columbus – poate o să mă surprind şi pe mine însumi”. „Cine ştie, poate voi continua neîntrerupt şirul victoriilor, şi pentru mine şi pentru Chris Aceto (antrenorul lui).

Până acum am reuşit de fiecare dată, dar cred că acum Chris are nevoie de o pauză de la căderile mele emoţionale. Nu aş fi fost nici pe jumătate atât de bun la New York, dacă nu ar fi fost Chris. Pentru mine e mult mai mult decât un antrenor şi un specialist în dietă. Am atât de multă anxietate, atât de multe probleme, iar el ştie cum să resolve toate problemele mele emoţionale şi să-mi păstreze încrederea în mine şi motivaţia”.

Pacientul e vindecat

„Mi-am schimbat mult modul de a gândi, de la concurs încoace. Mi-am dat seama că am ajuns aici fără nici un fel de ajutor şi fără măcar să cred 100% în mine însumi. Mă simt ca şi cum aş fi fost bolnav, pe patul de moarte, timp de 13 ani, străduindu-mă din greu fără să pot da vreodată ce e mai bun din mine, şi cu toate astea, în această stare deplorabilă, tot i-am învins pe ceilalţi. Iar acum s-a găsit un remediu pentru mine. Ies din spital şi sunt un om complet nou. Mă bucur mai mult de viaţă, mă simt de neoprit, ca şi cum mi-ar fi fost dat să fiu un învingător şi încerc să-mi reamintesc în permanenţă că nu mă urmăreşte nici un ghinion.

„De fapt, sunt foarte norocos, pentru că nu mulţi au reuşit să facă lucrurile pe care le-am făcut eu. Sunt acum recunoscător pentru tot ce mi s-a întâmplat, pentru că acum văd viaţa în altă lumină. Şi ştiu că toate lucrurile groaznice de care m-am lovit încă de la primul concurs au avut un motiv – şi au fost de fapt o poartă spre un nou început”.

Post-scriptum: Începând cu 5 august 2017, Sergio este sponsorizat de Old School Labs Supplements, Angry Mills Sinister Labs, Pro Tan şi Body by Eddie Inc. De asemenea, are propria sa linie de îmbrăcăminte, numită după una dintre pozele care l-a făcut celebru pe tatăl său, VictoryClothing.com. Lucrurile încep să arate bine!

Citeşte în continuare:

Încercările lui Sergio (I)

Încercările lui Sergio (II)

Autor: Peter McGough; Foto: Per Bernal www.muscleandfitness.ro

Recomandari WEIDER:

Publicat pe

Încercările lui Sergio (I)

Încercările lui Sergio (I)

Cu astfel de victorii, cine mai are nevoie de înfrângeri? Anul de debut a fost unul extrem de dificil pentru Sergio Oliva jr.
Data: sâmbătă, 20 mai 2017, Westchester County Center, White Plains, New York.

Era 10 şi 20 de minute, seara, când Jon Delarosa şi Sergio Oliva Jr. rămăseseră singurii pe scenă – unul dintre ei avea să fie declarat câştigătorul ediţiei 2017 a concursului New York Pro. Era a cincea oară când Delarosa participa la această competiţie, şi prima dată pentru Oliva. De fapt, era debutul lui Sergio Oliva Jr. pe scena profesionistă, după ce câştigase statutul de profesionist la Naţionalele din 2015.

Dată fiind moştenirea tatălui său – Sergio Oliva, una dintre cele mai cunoscute figure din culturism, de trei ori Mr. Olympia, un adevărat idol al acestui sport – debutul juniorului a fost atent observant de toată lumea. Va putea oare tânărul să se ridice la înălţimea aşteptărilor? Va putea purta povara unui nume atât de faimos în culturism?

Cu o voce tunătoare, prezentatorul Bob Cicherillo anunţă numele celui clasat pe locul doi: „Jon Delarosa!” Acesta face un pas înainte, vizibil dezamăgit, în timp ce învingătorul se prăbuşeşte în genunchi, ţinându-şi capul în mâini, cu tot trupul tremurând de emoţie.

***

Ar fi trebuit să fie unul dintre cele mai fericite momente din viaţa lui Oliva; un vis împlinit, toate criticile desfiinţate. În loc de toate acestea, momentul victoriei a reprezentat culmea celei mai nefericite şi disperate perioade din viaţa lui. Dându-şi încet-încet seama că într-adevăr a câştigat, un sentiment de eliberare începe să pună stăpânire pe el. Începe să realizeze ce i se întâmplă. În momentul acestei victorii, Sergio abia dacă avea vreun ban. Un sponsor care îl sprijinise mult timp reziliase contractul mai devreme, în 2017, iar potenţialul nou sponsor renunţase la colaborare cu opt săptămâni înainte de concursul din New York.

Lipsa unui venit constant a avut un effect de domino asupra vieţii lui Sergio – ajunsese într-o situaţie financiară atât de groaznică, încât apartamentul în care locuia a rămas fără electricitate. Mai mult de atât, nici măcar nu mai avea bani de un bilet de avion pentru a se întoarce acasă, în California. Gravitatea situaţiei sale nu se opera aici. Se căsătorise în decembrie 2016 cu Brooke, de origine australiană. Din cauza unei probleme în familie, soţia lui a trebuit să se întoarcă în Australia, iar apoi, din cauza unei încurcături cu actele, nu i s-a aprobat viza pentru a reveni în America.

Însă şirul necazurilor nu se sfârşise aici pentru Sergio. Ajuns în New York cu câteva zile înainte de concurs, o infecţie l-a ţintuit într-un scaun timp de două zile. Dacă vreţi să îi daţi o poreclă, „Norocosul” nu este o idee bună. Oricum, cert e că premiul concursului, de 12.000 de dolari, avea darul de a-I mai lua de pe umeri nişte griji. Povestea lui Sergio de dinaintea competiţiei este una dintre cele mai nebuneşti pe care le-am auzit, dar Sergio a reuşit să depăşească toate obstacolele și, fiind un tip extrem de sincer, şi-a deschis sufletul într-un interviu plin de dramatism şi astfel ne-am dat şi noi seama ce naiba se întâmplă cu viaţa lui.

Citeşte în continuare:

Încercările lui Sergio (II)

Încercările lui Sergio (I)

Autor: Peter McGough; Foto: Per Bernal www.muscleandfitness.ro

Recomandari WEIDER: